Post on 25-Jan-2023
" Propuneri de prezentare estetică a Icoanei Maica Domnului a
Rugului Aprins de la Suceviţa"
Studiul privind conservarea pigmentilor pe baza de cupru
Interesul elaborării unei lucrări de cercetare referitoare la
conservarea pigmenţilor pe bază de cupru a urmat un crescendo paralel cu
experienţa acumulată pe şantierele de restaurare de pictură murală aflate în
curs de desfăşurare la monumentele din nordul Moldovei (Biserica Mănăstirii
Voroneţ, Biserica Monument Istoric Arbore, Biserica Sfântul Gheorghe a
Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou din Suceava, Biserica Mănăstirii Moldoviţa).
În picturile murale ce acoperă atât interiorul cât şi exteriorul monumentelor
menţionate se evidenţiază, nu doar prin întinderea suprafeţelor pe care sunt
aşternuţi, ci şi prin preţiozitatea lor, pigmenţii de cupru: albastru azurit
şi verde malahit.
Sensibilitatea acestor pigmenţii la temperaturi mari dezvoltate de
incendii, acţiunea prelungită a umidităţii, medii acide ori alcaline,
se traduce la nivelul vizualului prin alterări cromatice. Însă, din
punct de vedere structural, au loc transformări chimice.
Tot din categoria alterărilor fac parte degradările cauzate de
tehnicile deficitare în aplicarea acestor pigmenţi pe ud sau
acţiunilor de restaurare necorespunzătoare.
Alterările accidentale produse în cadrul intervenţiilor de restaurare
nici nu ar trebui puse în discuţie, deoarece acest fenomen, teoretic,
nu ar trebui să se producă. Consider că, pentru a se evita o astfel de
situaţie, ea trebuie cunoscută nu numai la nivel de axiomă, ci
conştientizată prin înţelegerea fenomenelor ce au loc.
Studiul elaborat are trei obiective aflate într-o
strânsă interdependenţă:
1) Pornind de la principiul conform căruia în procesul
de restaurare se intervine doar asupra materiei operei
de artă, cunoaşterea datelor referitoare la tehnica de
execuţie, stabilirea naturii liantului şi a pigmenţilor,
însoţite de o analiză amănunţită a stării de conservare
reprezintă cerinţe ce se impun ca esenţiale în
activitatea restauratorului, înaintea oricărei
intervenţii directe asupra operei de artă, am realizat
un studiu pe eşantioane privitor la modalitatea de
aplicare a pigmenţilor azurit şi malahit pe un suport de
compoziţie asemănătoare celei întâlnite in situ (intonaco
" Redescoperirea Icoanei de hram de
la Suceviţa"
Repictarea - un subiect de actualitate, un strat de culoare care acoperă
adesea picturi de calitate artistică remarcabilă. Multe dintre monumente
îşi pierd, prin intervenţia de repictare, identitatea şi importanţa. Şi
totuşi, de ce se repictează? Poate pentru că pictura nouă este mai uşor de
făcut, cu rezultate spectaculoase; poate că „gustul” artistic al
beneficiarului nu se potriveşte cu ce s-a moştenit; poate că este mai puţin
costisitor să repictezi decât să restaurezi, sau poate că ne lipseşte acel
respect pentru opera înaintaşilor sau acea cultură a frumosului. Multe pot
fi motivele, dar rezultatul este acelaşi.
În drumurile prin ţară am văzut adesea picturi murale distruse prin
intervenţii abuzive, personaje cu chipuri transformate, sfinţi cu expresii
pierdute. Adesea ne este greu să privim „lucrarea” rezultată, iar ca
restauratori de pictură murală o asemenea intervenţie este imposibil de
acceptat. Ştim ce se întâmplă în aceste condiţii cu originalul, ştim cât de
dificilă este revenirea la calitatea picturii dintâi (dacă se mai păstrează
sub repictare), dar şi cât de complexă este după un timp decizia
conservării sau îndepărtării acesteia.
Despre câteva dintre problemele ridicate de îndepărtarea repictării şi
încercări de găsire a soluţiei potrivite pentru abordarea estetică a
suprafeţei degradate prin neglijență vom prezenta în cele ce urmează într-
un studiu de caz.
Pictura de la Suceviţa ne-a obişnuit din punct de vedere iconografic
şi teologic cu reprezentări bogate în simboluri. Din punct de vedere
al conservării ne sunt cunoscute o serie de probleme între care, prin
amploarea lor, dominante sunt cele ale stratului de culoare. Deşi
biserica monument păstrează aproximativ întreaga suprafaţă pictată,
fără a prezenta lacune extinse sau depuneri foarte consistente,
stratul de culoare din spațiile nerestaurate prezintă degradări
accentuate.
Icoana Maicii Domnului a Rugului Aprins, aflată spre latura de vest a
absidei de sud, lângă fereastră, se înscrie în caracteristicile
generale ale picturii de la Suceviţa, dar procesul de conservare-
restaurare a impus în acelaşi timp o abordare critică a suprafeţei sub
două aspecte.
În ordinea desfăşurării procesului de punere în valoare a imaginii, o
primă problemă a fost ridicată de existenţa unor repictări selective,
iar cea de-a doua de prezentarea estetică a unor zone mutilate, din
neglijenţă, prin manevrarea obiectelor de mobilier.
Ca o paranteză necesară amintim că, suprapus originalului sau pe mici
zone unde acesta lipseşte, la Suceviţa au fost identificate repictări:
la nivelul icoanei de hram, în pronaos; pe peretele de est al
exonartexului, pe reprezentarea Raiului şi în luneta uşii; în
reprezentarea din acest studiu de caz.
"Observaţii privind receptarea picturilor
murale extrase"
Caracteristic Voroneţului nu este natura pigmentului albastru, azuritul,
(folosit de altfel în pictură încă din antichitate), ci rezistenţa acestuia
în condiţii climatice foarte aspre, fapt ce se datorează originalităţii
tehnicii de lucru aplicate de către pictorii moldoveni.
Biserica mănăstirii Voroneţ, una din numeroasele monumente de artă
medievală din Bucovina, a fost zidită în anul 1488 de către domnitorul
Ştefan cel Mare (după cum o atestă pisania din piatră de la intrare).
Bisericii - compusă din altar, naos şi pronaos, încăperi pictate tot în
timpul lui Ştefan - i s-a adăugat pridvorul în anul 1547, de către
mitropolitul Grigorie Roşca, în timpul domniei lui Petru Rareş. Aceleiaşi
perioade îi aparţine şi pictura pridvorului sau cea de pe faţadele
exterioare.
Deşi numărul bisericilor cu pictură exterioară din Bucovina, pictate
în aceeaşi epocă, a fost mare, multe dintre ele şi-au pierdut, în
decursul timpului, parţial sau total pictura. Astăzi se remarcă în mod
deosebit ansamblurile de la Humor, Moldoviţa, Arbore, Voroneţ şi
Suceviţa.
Picturile murale ale bisericilor din Bucovina, în special cele
exterioare, au produs întotdeauna o puternică impresie asupra celor ce
le-au privit. Coloritul lor, menţinut deosebit de viu după atâtea
secole, apare ca un miracol şi constituie o excepţie în tehnica
picturilor murale cu atât mai mult cu cât monumentele sunt situate
într-o zonă cu climă foarte aspră.
Calitatea materialelor folosite, tehnica
de lucru adecvată, ingeniozitatea şi
talentul echipei de pictori, au condus la
realizarea acestor picturi remarcabile.
Pictura murală exterioară din Bucovina,
întâlnită încă de la sfârşitul secolului
al XV-lea - după cum o atestă fosta faţadă
de vest a Voroneţului lui Ştefan cel Mare
- a atins o înflorire maximă în secolul al
XVI-lea, în timpul domniei lui Petru
Rareş. Conservarea excepţională a
picturilor murale a surprins cu atât mai
mult, cu cât dintre toate culorile
folosite, albastrul este prima care
dispare în alte ţări sub acţiunea
intemperiilor.
Atrage atenţia în mod deosebit scena „Arborele lui Iesei” de pe faţada