Simona Drăgan, Laudatio pentru un sfânt necanonic, în revista Luceafărul, nr. 10, 2014, p. 18.

Lunar de cultur[ al Uniunii Scriitorilor din România, finan\at de Ministerul Culturii Nr. 10 (1052), octombrie 2014, 24 pagini. Pre\: 2 lei

PROIECT REALIZAT CU SPRIJINUL PRIM{RIEI SECTORULUI 2 BUCURE±TI, PRIMAR NECULAI ON|ANU

ddee ddiimmiinneeaatt,,aa))

Eugen Suciu

R[zvan Voncu

Ioan Gro§an

Radu Voinescu

pagina 10

pagina 14

pagina 16

pagina 4

Pierderi colateraleAproape ţi s-au golit venelenu mai trebuiesă te fereşti de transparenţădeparte de violoncelnici sclipătul beţieipavat cu lucidităţi diferitenu mai e în stare să anunţemăcar ziua de mâine;iar dacă-ţi va exploda inimaobosită de cuvintetăinuite o viaţămăcar totul va fi la vedereAmin!

paginile 12-13

Ce export[m în materiede critic[ literar[? Cui?

Raluca DumitranMoni St[nil[

Tineri poe\i

Geo Vasile

150 DE LA NA±TEREA LUI MIGUEL DE UNAMUNOA

NIV

ERSA

RE DE ANI

pagina 17

Festivalul Na\ional de Literatur[ FestLit 2014

Ioan Buduca §i biftecul tartar

O reuniune literar[ la 1989

Patrick Modiano. Premiul Nobel pentru Literatur[ 2014

pagina 19

Luceafarulde diminea\[

Revist[ de cultur[ a Uniunii Scriitorilor din Rom]nia

Editor: Asocia\ia LUCEAF{RUL DE DIMINEA|{

Redactor §ef: DAN CRISTEA

Redac\ia: HORIA G}RBEA

(secretar general de redac\ie)

R{ZVAN VONCU IOLANDA MALAMEN

Colegiu editorial:

RADU F. ALEXANDRU GABRIEL CHIFU

LIVIUS CIOC}RLIE D.R. POPESCU MIHAI ±ORA

CORNEL UNGUREANU

Art director: GELU IORDACHE

Administra\ie, difuzare: EUGEN CRI±AN

Tip[rit la CROMOMAN

Revista LUCEAF{RUL DE DIMINEA|{este membr[ a Asocia\iei Revistelor,

Imprimeriilor §i Editurilor Literare (A.R.I.E.L.)

Adresa redac\iei: Calea Victoriei nr. 133, Bucure§ti, sector 10727.872.276

e-mail: [email protected]

www.revistaluceafarul.ro

Banca Român[ de Dezvoltare – Sucursala Victoria, Bucure§ti

Cont Lei: RO29BRDE445SV36784884450Cont Euro: RO25BRDE445SV36784964450

ISSN 2065-7536

Autorii care doresc s[ fie recenza\i `n paginile LUCEAF{RULUI DE DIMINEA|{ sunt ruga\i s[ expedieze c[r\ile pe adresa redac\iei:

Calea Victoriei nr. 133, Bucure§ti, sector 1

IMPORTANT! Colaboratorii ne pot trimite materiale doar `n format electronic §i culese cu semne diacritice!

Reguli generale de coresponden\[ cu redac\ia:Manuscrisele nesolicitate §i nepublicate nu se `napoiaz[.

DIFUZARE

Abonamentele pot fi contractate la toate oficiile po§tale din \ar[ num[r catalog 19379 sau direct la redac\ia revistei.

Pe 6 luni §i 12 luni la pre\ul de 20 lei, respectiv 40 lei

Persoan[ de contact: Eugen Cri§an, tel. 0727.872.276

Conform prevederilor Statutului, Uniunea Scriitorilor din România nu r[spunde

pentru politica editorial[ a publica\iei §i nici pentru con\inutul materialelor publicate.

Revista LUCEAF{RUL DE DIMINEA|{ promoveaz[ diversitatea de opinii,

iar responsabilitatea afirma\iilor cuprinse în paginile sale apar\ine autorilor articolelor.

L2 MAI-IUNIG 2812

www.revistaluceaharul.ro

OCTOMBRIE 2014

LUNAR DE CULTUR{ AL UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

VIA|A CULTURAL{

Noiembrie

01.11.1943 - Ioan St. Lazar01.11.1945 - Coriolan P=unescu01.11.1942 - Gabriel Iuga01.11.1946 - Eugen Uricaru02.11.1955 - Emil Valentin Mu[at03.11.1908 - Tatiana Berindei03.11.1939 - Emilian B=l=noiu03.11.1938 - Nicolae Drago[03.11.1956 - Dan Iancu04.11.1938 - Irina B=descu05.11.1939 - Niculae Cristache06.11.1945 - OLGA DELIA MATEESCU

06.11.1940 - Mihai Zamfir06.11.1947 - Alex. {tef=nescu

06.11.1956 - Rodica Bretin Apostol06.11.1947 - Gabriela Dan]i[06.11.1958 - Bretin Rodica06.11.1951 - Viorica R=du]= 07.11.1916 - Mihai {ora08.11.1921 - Olga Zaicik08.11.1928 - Dumitru Micu08.11.1956 - Rodica Buzdugan08.11.1937 - Mihail Diaconescu09.11.1968 - Viorica Boitor 10.11.1932 - {tefan Cazimir10.11.1942 - DAN CRISTEA

11.11.1928 - Cornelia {tef=nescu11.11.1950 - Mircea Dinescu11.11.1948 - Narcis Z=rnescu13.11.1930 - Georgeta Horodinc=13.11.1941 - George Chiril=13.11.1927 - Lauren]iu Checiche[

13.11.1950 - Ioana Cr=ciunescu14.11.1934 - Andrei Brezianu14.11.1938 - Ion Cocora14.11.1948 - Camelia Caracaleanu14.11.1940 - Doina Antonie14.11.1926 - Viorica Dinescu16.11.1948 - Ion Cristoiu16.11.1942 - Mariana Bulat16.11.1927 - Laurentiu Checiches18.11.1940 - Apostol Gur=u19.11.1923 - Monica Lovinescu19.11.1936 - Sorin M=rculescu19.11.1941 - Boris Marian22.11.1945 - Nicolae Mateescu23.11.1948 - Grete Tartler23.11.1952 - S\nziana Drago[24.11.1964 - Anca Mizumschi26.11.1926 - Tudor Opri[26.11.1947 - Valentin F.Mihaescu27.11.1939 - Nicolae Manolescu27.11.1964 - Mihaela Golban 28.11.1941 - Eugen Negrici28.11.1923 - Dan T=rchil=28.11.1937 - Ligia Visoiu29.11.1935 - Marcel Parus29.11.1958 - Carmen Firan

CALENDAR

Revista Boem@ apare la Ga -laţi şi online. Nr. 10/2014 areo copertă spectaculoasă şi se

deschide cu un poem polemic dedicatlui Mihai Eminescu de tizul său MihailGălăţanu: „Mai potoliţi-l pe Eminescu/daţi-i un sedativ puternic/ să nu maiscrie/ aşa de frumos/ aşa de ra zant atâtde nemernic“. În continuare însă, decon ţinutul revistei praful se ale ge. Ver -suri şchioape şi impardonabile la tot pa -sul! Iată cum scrie Renata Vere janu:„Atunci, când august încă nu se ter-mină,/ Iar trecătorii presimt că reţine-rea lui (??) îmi place,/ Şi zarea îmi as -cunde umerii rugumaţi (SIC!) delumină,/ Şi în stea, şi pe pământ – enumai pace“. Pa cea stelară din reţinerealui au gust o îndeamnă pe dna Verejanusă dea şi un interviu în acelaşi număr dere vistă. La fel de inept. Un domn PetreRău scrie, cică, un eseu: „Ca matemati-cian am jon glat foarte bine cu nemărgi-nirea. (...) Zodia mea, cea a Peştilor, măsituează în categoria visătorilor. Şi nuorice fel de visător, ci unul pasiv“. Nu

aflăm cum sunt visătorii activi, probabildau din pi cioare în somn. Marius Manta(?) ia un interviu scriitorului (??) IonelNecula. M.M. întreabă ca la Munca departid: „...Pentru început, să precizaţi (!)rolul criteriilor morale în arta/culturacontemporană“. I.N. „precizează” (!)adânc: „În artă şi cultură calitatea mo -rală este implicată şi imprimă o pe ceteadâncă (SIC!) pe actul de creaţie. Să neînţelegem (!!) însă: actul de creaţie pre-supune un ansamblu de calităţi – toatenecesare şi imperative...“. Ne-am înţe -les, coane Ionele! Boemii se recenzeazăgeneros între ei, exaltând aberant haru-rile unor ver suri pe măsură. Astfel, Pe -tre Rău scrie despre un volum al luiValeriu Valveghi, Memoria amiezilor(SIC!): „Poetul are o mare grijă pentrucuvânt, de altfel ca toţi poeţii adevăraţi(??), dar abordează adesea poezia şiprin puterea nesemnificaţiei cuvântu-lui. (...) Iată şi un exemplu scurt: «nicimarii cuceritori ai întinderilor somno-lente/ nu-s din decorul acesta/ populatde saturnieni»”. Curat nesemnificaţie,

aici a nimerit-o bine dl Rău! Pe 46 depagini insane, boemii jonglează neostoitcu nemărginirea.

La nr. 9/2014, Constelaţii dia-mantine se ridică pentru pri -ma dată în poziţie aproape

bipedă. Probabil pentru că o fă râmă deluciditate a determinat redacţia săreducă zdravăn cantitatea de „poezie”.Ce-a rămas e slab, dar măcar amuză:„Vreau la mare, vreau la soare!/ Să-mibronzez iar pectoralii/ Să calc valuri înpicioare,/ Să mă-mbăt cu salvamarii...“(M. Batog-Bujeniţă). Eseurile se apropiede limbajul articulat. Dar Livia Ciupercă,autoare a unor romane ilizibile, tot ne dăo genială ecuaţie: „Mai ştim ce în seamnăFamilia Creştină? Mama + Tata =Copiii!“. Ghici, Ciupercă, ce-i!

Dacă diamantinii se mai în -dreap tă, Oglinda literară(nr. 154, octombrie 2014) îşi

sfărâmă definitiv slabul luciu. E unpachet de hârtie proastă şi tăiată strâmb,capsată între coperţi prea mari (alt for-mat de tăiere). Pozele au o rezoluţie carele reduce la nişte careuri rebus de pixeli.Am trece peste toate dacă, tre când, n-amajunge la conţinut. Acesta e mult suborice nivel acceptabil. „Căci taina com-pasiunii-n Univers,/ Prin mila Tareirevărsate-n vers/ O aştept să îmiapară-n cale/ când amintirile se deru -lează-agale“, elucubrează Irina Flores cuîn Imnul transcendenţei. Nu, nu existăîn Univers compasiune pentru ase menearătăciri numite abuziv „lite ratură”.

Premiile anuale ale Casei de Presăşi Editură „Contact internaţional“din Iaşi au fost acordate, între

altele, revistelor Destine lite rare şi Onyxcare de mulţi ani oripi lea ză cititorii dinRomânia şi dias pora cu lip sa lor de harşi de gramatică. Nu ne sur prinde că oricenonvaloare găseşte faliţi care s-o laude.Ne surprinde însă că din juriu au făcutparte criticii ie şeni Ema nuela Ilie şi IoanHolban (cola bo rator şi al paginilor noas-tre). Pare şi chiar este de necrezut!(Casandra Brown)

● Visătorii pasivi ● Umerii „rugumaţi” ai poetei ● A jongla cunemărginirea ● Memoria „amiezilor” ● De cor populat de satur -nieni ● Diamante bipede ● Beţii cu salvamarii ● Ciu perca ato -mică ● Coperţi prea mari, lite ratură mică ● Imnul trans -cendenţei ● Juriu in cre dibil.

DARTS

��

��

www.revistaluceaharul.roLUNAR DE CULTUR{ AL UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA

OCTOMBRIE 2014

CRONIC{ LITERAR{ L3DAN CRISTEA

În zilele Festivalului naţional de litera -tură, ţinut la Cluj-Napoca în prima săptămânăa lui octombrie, am primit mai multe cărţi, dela autori diverşi, cunoscuţi şi necunoscuţi. Lemulţumesc şi pe această cale, dar e de înţelescă nu pot scrie despre toate cărţile primite.Am ales însă două dintre ele: volumul depoeme al părintelui Ioan Pintea şi studiul de -spre Nicolae Balotă şi literele române, apar -ţinând profesorului şi doctorului în filologieCarmen Elena Andrei din Oradea.

Citisem cartea lui Ioan Pintea (apărută în2013) cam la vremea publicării ei, dar proba-bil că în grabă şi superficial, pentru că, acum,la o nouă lectură, descopăr nu numai un poetgrav, de inspiraţie religioasă, cu înrâuriri şi in -flexiuni biblice, dar şi un poet cultivat şi com-plex, cu un registru mai larg, care me diteazăla locul poetului şi poeziei în lume. Volumulse deschide, de pildă, cu un poem simplu şiemoţionant despre evenimentele din decem-brie ’89 („despre zile fierbinţi datorie violenţăvictorie”), una dintre cele mai izbutite com-poziţii pe care le-am citit pe această temă.Celelate şaisprezece poeme care completezăprima secţiune a cărţii (intitulată „despre boli,inspiraţie şi alte cuvinte”) conţin însă versuriobscure şi misterioase, cu referiri, în genere,la imaginile şi viziunile înfricoşate din Apo -calipsa lui Ioan. Într-una din „vedeniile” apo -caliptice, apare, dacă ne amintim, un îngerma jestuos, pogorât din cer şi învăluit într-unnor, înger care ţine în mână o cărticică des -chisă şi-i porunceşte scribului-prooroc s-omă nânce. Aceasta ar fi hrana profetului, hră -nind viitorul mister. La Ioan Pintea, îngerul e

muritor, are dinţi, dar n-are, în schimb, aripi,deşi „curând o să zboare”. Seamănă cu olebădă, cu un pelican, cu un vârcolac (poetuldesfăşoară, aici, ca şi în alte locuri, propriulsău Bestiariu), „vorbeşte despre noi şi desprevoi cu mâhnire” şi „ţine în gură scrâşnindcartea cea mică”. Sugestia, poate, ar fi aceeacă înger şi scrib au devenit totuna, mai ales căîntr-un alt poem, cel care dă titlul acesteiprime părţi, „duhul” sau inspiraţia se exprimăprintr-o „gură care vorbeşte” ori printr-o „mâ -nă care scrie”. Inspiraţia însăşi (un motiv debază al volumului) e definită în acelaşi lim bajmisterios în poemul care poartă acest titlu:„inspiraţia este o gură de deasupra care/ nu temai lasă cu lucrurile din jur să te-nţelegi/ seaude de departe cum trosneşte peste capete/refăcând memoria precum o oglindă spartă/arătându-se mai apoi lumii vine se duce re -vine/ de câte ori creierul celorlalţi înnoptează/între urechile adunate-ntr-un singur auz ţu gu -iat/ din care cer vine acest ac ascuţit/ şi nestră punge deodată prin piele plăcerea?/ în -treb”. O astfel de origine „superioară”, supra -na turală, nu împiedică totuşi inspiraţia să fieresimţită precum „muşcătura unui pitbull tur-bat”.

Ceea ce caracterizează poezia lui IoanPin tea e tocmai această îmbinare reuşită delimbaj vizionar-biblic şi de limbaj profan (unexemplu în plus: „ioan deasupra cârdului degâşte plutind/ şi vorbind despre apocalipa -să”), limbaj care ajunge să încorporeze suges-tiv biograficul şi cotidianul, modernitatea şimondenitatea, aşa cum se întâmplă şi în ver-surile din nu există un loc mai bun: „sub acest

clopot de sticlă uriaş trăiesc şi mor/ îngrijoratcă la un moment dat/ totul se va prăbuşi înpreajma mea/ cu mare şi răsunătoare eficaci-tate/ nu sunt în stare încă/ să înţeleg moto -raşele începutului/ şi încerc din răsputerisă-mi depăşesc nemulţumirile/ cântând la sa -xofon/ e ca o partitură de jazz tot ceea ce vărelatez/ cu mare acribie acum/ rescriu dinmemorie genealogia după mamă/ şi consem-nez selectiv date şi teme/ din trecutul familieimele/ totul pare o deznădejde de zile mari/doar sufletul/ aşezat pe un covor zburător areparte/ de fericire deplină/ el singur îmi contra -zice frica şi îngrijorarea/ şi îmi demonstreazăcu argumente vizibile/ că nu există altundevaun loc mai bun”. Pe pagina următoare, unpsalm vorbeşte, la fel, despre „sufletul feri cit”al poetului şi nicidecum despre singurătateasau pustietatea psalmistului. O. Nimigean,căruia, în volum, îi este dedicată o „scrisoa -re”, face o remarcă bună, în acest sens, în rân-durile puse pe coperta cărţii, observând că„Pintea îşi asumă, cu o smerenie vivace şighiduşă, faptele umanităţii proprii, «toate alesale», rămânând în acelaşi timp - şi numaiast fel! – într-un dialog neconvenţional cuDumnezeu”.

Sunt multe poeme bune în această cule -gere (printre ele: descrierea chipului după a

doua natură, cântec de Înviere, melancolia,cocoşul). Câteva însă chiar merită o atenţiesporită. De pildă, muza apollinaire, poemdespre implicarea totală, existenţială în „lu -crarea” numită poezie. Poetul se arată astfelstând înlăuntrul poemului ca „într-un cuptorîncins”, „frate geamăn” cu focul, mărturisindlui Dumnezeu, în acelaşi timp, (şi pe tonulvivace deja consemnat), imposibilitatea de arenunţa: „am încercat de câteva ori/ să măretrag să ies afară dintre viscerele poemului/dar e cu neputinţă/ el e câinele lupul vulpea şiiepurele de câmp/ el e metafora mea …/Doamne!/ iartă-mă, am şi eu lucrarea mea/ dedata aceasta focul e chiar muza apollinaire”.Sau poemul sylvia, apostrofă către SylviaPlath, care începe cu o sugestivă comparaţie,exemplu, din nou, de îmbinare reuşită de lim-baj biblic şi de limbaj profan: „precum holdade grâu/ aurie ţipătoare şi foarte speriată/ des -chisă asemenea unei umbrele înainte de ploa -ie/ foşneşte pe deasupra clădirilor roşii/ ro -chia ta de toamnă/ sylvia plath”. Sau poe mul-apostrofă adresat către Emily Dickinson(emily), poem despre izolare, umilinţă şi ab -negaţie întru poezie ori penelopa, care sedeschide cu un vers memorabil („n-am văzuttristeţe mai fermecătoare decât a ta”), înche -indu-se cu alte trei versuri nu mai puţin dem -ne de a fi ţinute minte: „eu sunt singur plutescpe apele lumii/ şi văd cum stele lungi/ se pră -buşesc indiferente în mare”.

Dacă vom adăuga la toate acestea poe -mele-rugăciune ori poemele-colinde din ulti-ma parte a volumului, poeme transparente şiinefabile, muzicale şi tandre, vom avea cusiguranţă imaginea unei cărţi de poezie, a luiIoan Pintea, întru totul remarcabile.

C[r\i primite

În 1999, la treizeci de ani de la apariţiapri mului său volum de exegeză literară,Euphorion, Nicolae Balotă publică la editura„Cartea Românească” (am fost martor din-lăuntru al evenimentului, la fel ca şi în cazuleseului din 2000, Eminescu, poet al iniţieriiîn poezie) a doua ediţie a cărţii, revăzută şiadăugită. Un „Prolog”, de aproximativ o sutăde pagini, scris la Paris, cu excepţionale pa -gini de rememorare, de autobiografie şi deauto analiză, însoţeşte această culegere deeseuri, aruncând lumini noi asupra intenţiilor,preocupărilor şi obsesiilor autorului din aceiani, şi nu numai, ca şi asupra contextului încare s-a născut şi a apărut cartea sa primă. Olectură atentă a acestor pagini e lămuritoare înmulte privinţe.

Astfel, rândurile scrise despre propria for-maţie de către acest „om al cărţii” dezvăluindmultiple faţete: „Formaţia mea, la care aucon tribuit mult unii filosofi şi teologi medie -vali, şi, mai profund decât aceasta, propriamea forma mentis (cu deformările ei cu tot),mă îndemnau să caut sub dezordinea pere-grinărilor în aparenţă fără ţintă o ordine. Şi,iată-mă folosind vechi formule scolastice,vorbind despre ordo idearum, despre ordorerum şi, dincolo de ordinea ideilor şi a lucru -rilor, de o ordo amoris. Scriere nesistematică,eseul nu refuză ordinea sensibilităţii, emoţiileşi ironia aparţinând ţesăturii sale celei maiintime. Doar consideram condiţia umană, caloc de întâlnire a naturii şi culturii, subiectulprin excelenţă al oricărui eseu”. Sau rândurile

din textul „Prologului” privind programulcritic susţinut în acea perioadă: „Judecându-lîn contextual epocii, el era mai ambiţios decâtdiversele proiecte urmărite de şcolile saucurentele critice din Occidentul acelor ani,grupate sub numele de Nouvelle Critique sauNew Criticism. Pe plan filosofic, el se prezen-ta ca o critică a spiritului creator, finalitatea sanemărturisită pe faţă fiind accea a constituiriiunei filosofii a culturii, ceea ce nu se anviza-ja în curentele criticii occidentale, inerte peplan filosofic, fiind subordonate ideologic, înepoca respetivă, structuralismului, psihana -lizei sau marxismului”.

Sau, pe lângă multe, alte posibile citate,iată această mărturisire capitală despre unadintre obsesiile originare ale autorului:„Într-adevăr, recunosc obsesia rodniciei. Amavut, de când mă ştiu, oroare de tot ce e sterp.În copilărie, câte un pom din grădina de lângăcasa noastră, care nu dădea rod din cine ştiece pricini în vreun an, mă mâhnea, mă intriga,mă indigna. Destul de timpuriu şi apoi întoată viaţa mea, până în ziua de azi, un motival nemulţumirilor sau mulţumirilor mele afost şi mai continuă să fie legat de sterilitateasau de rodnicia zilelor mele. Principalul cri-teriu la care recurg, oarecum instinctiv, în ju -decata altora, indivizi ori grupuri, familii deidei, partide, şcoli literare, ideologii, este ace -la al sterilităţii sau al fecundităţii lor. De sigur,cu timpul, viziunea aceasta, cam frust dihoto -mică, a devenit mai complexă, mai nuanţată.Sunt atâtea rodiri monstruoase sau, mai

curând, atâtea pseudo-fecundităţi, iar sterili-tatea este uneori patetică sau tragică, nu nea -părat condamnabilă. Dar, după cum valorilenu mi se par confirmate decât atunci când sedovedesc fecunde, când dau rod, tot astfel cri-teriul suprem al vredniciei unui om, cel petemeiul căruia îmi pot permite să exprim ojudecată de valoare asupra unei existenţe este,pentru mine, acela al fecundităţii sau al steri -lităţii sale”.

Am dat toate aceste citate cu convingereacă ele pot schiţa şi pot constitui, prin aprofun-dare (precum şi altele, la nevoie), tot atâteacăi de acces, ingenioase şi productive, spremiezul operei cărturarului hermeneut, pre-ocupat şi el, până la obsesie, de căutarea şigăsirea unui drum spre origini, spre un ini-tium, spre un început. Dacă ne-am opri, de

pildă, doar la tema fecundităţii şi a sterilităţii,am găsi-o astfel ilustrată în numeroase dintreexegezele lui Nicolae Balotă, atât asupra lite -raturii române, cât şi a literaturii universale.Aproape la întâmplare: în Euphorion, în eseulLucian Blaga, poet orfic, în Opera lui TudorArghezi („Ca şi pomul după fructele sale,Poetul se judecă, aşadar, după rodul său”), înUrmuz („sterilitatea creatorului bolnav deacedia”) sau la Iorga, memorialistul din Oviaţă de om aşa cum a fost, unde se pot dis-cerne teme aparţinând celor două mari sfereale universului imaginar al autorului, sferafertilităţii (benefică) şi sfera sterilităţii (ma -lefică).

În locul unor asemenea abordări creative,autoarea studiului Nicolae Balotă şi litereleromâne preferă un demers „serios”, dar di -dacticist şi steril (un „studiu sistematic, apli-cat, care să acrediteze aşezarea numelui Nico -lae Balotă în elita criticii româneşti”, ori,într-o altă formulare, o „analiză atentă a mag-isteriului critic al lui Nicolae Balotă aplicatliteraturii române”), demers care pune la greaîncercare limba de lemn a criticii literare,despărţind, în acelaşi timp, cam abuziv, pre-ocupările în literatura română de cele în lite -ratura universală ale „lectului privilegiat”care a fost Balotă, doritor, după cum scrie, „sădes cifreze semnele toate ale artelor, ale ac -telor umane, ale culturii şi, dincolo de aces-tea, semnele naturii”.

Carmen Elena Andrei: Nicolae Balotă şi literele române, Editura Academiei Române, 2014, 323 pagini

Ioan Pintea: Casa teslarului, Cartea Românească, 2013,108 pagini

LL4 CAIET CRITIC


OCTOMBRIE 2014

Radu Voinescu

Andrei Terian, unul dintre cei mai talen-taţi critici de azi, a publicat un volum cu titluincitant, ba, pentru cei care nu prea cred îndestinul literaturii române, chiar deconcer-tant: Critica de export. Teorii, contexte,ideologii (Editura Muzeul Literaturii Româ -ne, Bucureşti, 2013).

Atunci când vorbim de exportul de litera-tură, ne gândim, de obicei, la proză şi la poe-zie, la literatura dramatică, neglijând că s-atradus multă critică literară în limba română,cu precădere în anii ’60-’90. Dacă despre lite-ratura propriu-zisă, despre beletristică, altfelspus, mulţi au impresia că ne aflăm la unnivel superior, că Nobelul ar fi trebuit demultsă intre măcar în palmaresul câtorva scriitoriromâni (pe bună dreptate, de altfel, dar listelenu prea coincid), critica, în schimb, este văzu-tă ca un domeniu în care nu facem altcevadecât să ne luăm după teoriile occidentalilor,care deţin supremaţia. A fost aşa; nu mai estevalabil decât într-o anumită măsură, iar tezalui Andrei Terian, dezvoltată succint în Argu -mentul cu care deschide această antologiecuprinzând cincisprezece studii, majoritateapublicate în reviste academice cu circulaţieinternaţională, tocmai aceasta este.

„O fi şi critica o artă, nu zic, dar e evidentcă discursul critic are o structură conceptua-lă mult mai pronunţată decât genurile purliterare, ceea ce îl face mai apt pentru export,chiar şi atunci când nu există o traducere alucrării comentate. Un concept, o metodă, oteorie, o ipoteză, o interpretare sau o luare depoziţie sunt, prin chiar natura lor, mult maivandabile unui public străin decât un sonetde Eminescu sau o povestire de Creangă.Deşi, la drept vorbind, nici chiar în cazulbele tristicii bariera lingvistică nu mi se pareinsurmontabilă” scrie tânărul critic în ceea ceeste, probabil, textul cel mai bun al acesteicărţi, depăşind cu mult aspectul programatic.Iar „optimismul incurabil” pe care şi-l recu-noaşte încercând să schiţeze un răspuns laîntrebarea „Ce i-ar putea interesa pe străiniîn literatura română – şi, îndeosebi, în dome-niul mult mai limitat al criticii ei?” este con-vingător nu datorită stilului pasionat al auto-rului, ci argumentelor lui.

Primul obstacol care ar sta în calea intere-sului cititorului străin pentru critica româ-nească ar fi acela care ţine de „numărul redusde traduceri şi de relativa lipsă de populari-tate a literaturii române în străinătate. Cumsă exporţi critică literară atâta timp cât nu aireuşit până acum să exporţi pe scară largăobiectul său – literatura?”. Al doilea obstacolprincipal ar fi legat de „absenţa contextelor”.Altfel spus, „e foarte dificil să stârneşti inte-resul unui străin pentru literatura românăatâta timp cât el nu are la îndemână nicimăcar instrumentele elementare pentru a-şiforma o imagine de ansamblu asupra ei”. Depildă, „nu există în momentul de faţă nici oistorie a literaturii române scrisă în limbileengleză sau franceză care să contribuie laacest lucru”. Cea a lui Basil Munteanu e preaveche, cea a lui Călinescu se opreşte la 1941şi ar fi subminată de „principiul monograficcare o prezidează şi de aversiunea criticuluifaţă de istoria socio-culturală” [în chip cutotul bizar, Andrei Terian dărâmă dintr-unfoc, prin această evaluare, admirabilul eşafo-daj pe care l-a construit în A cincea esenţă, ostrălucită demonstraţie asupra polivalenţeitextului călinescian, n.m., R.V.].

Argumente teoretic acceptabile; ar fi deintrodus măcar câteva nuanţe. Literatura ro -mână nu prea are căutare. Totuşi, vizitatoriiunor case memoriale, cum este cea a lui LiviuRebreanu, spre exemplu, pot vedea nenumă-

rate ediţii în diverse limbi ale pământului dinopera acestuia. S-a tradus mult – Andrei Te -rian o recunoaşte, ceva mai departe în text –,din Zaharia Stancu. De asemenea, NichitaStănescu şi Marin Sorescu sunt autori care aucunoscut destule tălmăciri străine. Am fostuimit să constat, urmărind o expoziţie de cari-caturi ale marilor scriitori români colecţiona-te de Nicolae Ioniţă şi realizate de artişti dinnumeroase ţări ale lumii, din Rusia, China şiJaponia până în Columbia şi din Germaniasau Polonia până în Mexic ori Chile, că în tră-săturile lui Caragiale, ca să mă opresc doar lael, se strecoară mai de fiecare dată o linie, unaer care aminteşte de firea, aşa cum i-o cu -noaştem din mărturii, de personajele lui, deepocă sau de temele operei. Mai deunăzi, amputut vedea, într-o emisiune de televiziune,câteva cadre cu un teanc de traduceri în diver-se limbi ale cărţilor lui Dan Lungu. Circulaţielimitată, numai pentru cunoscători sau excen-trici, s-ar putea obiecta, dar asta mai spune şice anume din literatura contemporană prizea-ză alţii, mai ales editorii din Occident. Amă -nuntul nu dinamitează complet ideea lipsei depopularitate despre care s-a vorbit mai sus,dar cred că şi noi cerem prea mult unor occi-dentali care nu prea izbutesc să iasă din tipa-rele lor şi care se arată interesaţi mai mult deMaghreb, de Camerun, de Indochina, Afga -nis tan, Iran decât de ceea ce se scrie înEuropa de Sud-Est.

Este, însă, acesta un motiv ca să nu seintereseze şi de critica literară? Aici ar fi treilucruri de spus. Deocamdată, e clar că ne lip-seşte tradiţia în materie. În ciuda faptului căavem, în trecut, critici foarte înzestraţi, iniţia-tori de curente literare, directori de opinie,polemişti, istorici literari, aceştia sunt, îngeneral, prea legaţi de cadrul naţional şi deevoluţia lui, nu o dată în defazaj faţă de mer-sul criticii literare occidentale. S-ar spune cănu prea avem cu ce impresiona „piaţa idei-lor”, cum se spune în jargonul nou, cu toatecă, de pildă, nu ştiu cât se cunoaşte, există oversiune franceză a Esteticii lui Tudor Vianu(L’Harmattan, 2001, traducător VeaceslavGrossu), ceea ce arată că ar fi cu putinţă iden-tificarea unor cărţi de interes pentru cititorulde prin alte părţi. Aceasta în privinţa a ceea ces-a scris înainte de 1990.

Dar modernitatea ultimă, cum aş denumipartea aceasta pe care o traversăm, unde pos-tmodernismul e numai o parte a fenomenu-lui? Să fie contextul social-istoric şi culturalcel care grevează asupra unei receptări în ariade interes a criticilor literari din Occident? Şi,de acolo, prin reflex, de către ceilalţi, aparţin-ând literaturilor mai mici, ca a noastră, prinforţa lucrurilor şi ei tributari, în majoritate,ideilor vehiculate în cărţile şi în studiile aces-tora? Este cunoaşterea contextului atât deindispensabilă? Nu cred că pentru a face unbun început ar trebui să ne însoţim cărţile cuglosare şi să le livrăm numai „la pachet” cualte lucrări, anexe în care să se descrie ampluistoria poporului şi a societăţii româneşti.Dacă acele cărţi vor spune ceva, cercetătoriirespectivi vor lua act şi, acolo unde vor aveanevoie, se vor documenta mergând către altesurse. Istoriografia (şi nu numai) despreRomânia în alte limbi nu mai e tocmai un locsterp în ultimii ani, de când o seamă de cerce-tători străini s-au aplecat asupra realităţilornoastre.

De aici derivă al treilea lucru de spus, careeste legat de faptul că nu neapărat critica strictancorată în literatura română poate să intere-seze, ci aceea de nivel teoretic, vizând liniilegenerale ale literaturii (Adrian Marino a fostun exemplu). Cât ştiam (cât ştim şi acum?)

despre literatura cehă înainte de a se traduce,grupate într-un singur volum, câteva dintrestudiile lui Jan Mukařovský? De altfel, înafara, poate, a câtorva specialişti „de nişă”, nuştim mai nimic sau avem, cel mult, dateobţinute indirect, despre lucrările unora dintreceilalţi membri ai Cercului Lingvistic de laPraga, în pofida prestigiului şcolii respective.

Teoria, sugerează şi textul lui Andrei Te -rian, pare, în primul rând, propozabilă pentrua fi tradusă. Din păcate, fără să ne confruntămcu o sicitate absolută în domeniu, teoria nueste punctul forte al criticii noastre.

Dar va putea deveni. Iar acesta este mesa-jul cărţii lui Andrei Terian, văzute în întregi-mea ei. Studiile pe care le pune împreună înacest volum ţin de o paradigmă prin excelenţăa exportului de idei critice, aceea a revistelorcotate ISI. De mai mulţi ani, spre admiraţiamai multor critici congeneri, spre nedumeri-rea altora, din generaţii mai vechi, Andrei Te -rian a părăsit teritoriul foiletonului de întâm-pinare, atât de generos, cu note atât de speci-fice în literatura română, atât de trudnic, darşi aducător, uneori, de satisfacţii, pentru acelaal studiilor critice. Un avantaj al publicării înrevistele ISI ar fi acela că lumea ştiinţifică,universitară, îndeosebi, ia cunoştinţă de exis-tenţa criticilor români şi de preocupările şiactivitatea lor, ceea ce ar putea, într-adevăr, sădeschidă un oarecare apetit câtorva traducă-tori sau editori.

Până aici, toate bune, să zicem, atât doarcă revistele acestea au canoanele lor, în caresemnatarii, universitari sau cercetători şti-inţifici în diverse domenii, obligaţi să îndepli-nească anumite criterii administrative pentrua putea avansa în carieră, caută să se integre-ze. Apoi, dat fiind sistemul lor de un scolasti-cism de tip nou, aceste reviste nu vor publicaaproape niciodată un articol conţinând idei cuadevărat revoluţionare. Ca să nu mai spunemdespre faptul că în spatele unora dintre ase-menea pompoase frontoane stau intereselucrative majore, or, după unele opinii, o ase-menea situaţie ar fi cam în contradicţie cu oseamă de date şi de elemente de deontologiea cercetării şi chiar de ordin economic, în sen-sul că, deşi statele sau o serie de organismealocă fonduri din resurse publice pentru aces-te cercetări, datele obţinute în urma lor devinproprietate privată a unor editori şi proprietaride publicaţii, în loc să fie puse sub regimulaccesului liber.

Nici ideile lui Andrei Terian din Criticade export nu sunt revoluţionare. Aproape cănu-l recunosc, pe alocuri, pe tânărul critic acărui gândire o admiram parcurgând G. Căli -nescu. A cincea esenţă. Pledează pentru eco-critică, studii post-coloniale, de geografie li -terară, de teoria ficţiunii, de „literatură mon-dială” etc. (s-ar putea spune că nu e nimic răuşi totuşi nu ştiu dacă asta este direcţia cea maiprofitabilă ştiinţific pentru studiul literaturii;din păcate, mult din acest articol rămâne înafara paginii). O explicaţie a acestui din următermen, „literatură mondială”, se găseşte înstudiul intitulat Lectură eliptică sau hiper-bolică? Cazul literaturilor naţionale dinLu mea a Doua. Merită, într-adevăr, să neoprim asupra ei, pentru că din multitudinea de„teorii şi definiţii” ale termenului, AndreiTerian, o alege, după cum spune, pe aceeacare este „poate cea mai populară şi maicoerentă”, cea mai „condensată”, anume ceapropusă de americanul David Damrosch înWhat Is World Literature? Conform aces-tuia, conceptul se desfăşoară ca o „definiţietri partită: 1. Literatura mondială este o re -frac ţie eliptică [precizez că e vorba de elipsăca figură geometrică, şi nu de ceea ce se

înţelege în gramatică sau stilistică prin asta,n.m. R.V.] a literaturilor naţionale. 2. Lite -ratura mondială este scrisul care câştigă printraduceri. 3. Literatura mondială nu este uncanon fix de texte, ci un mod de lectură; oformă de implicare detaşată în lumi de din -colo de locul şi de timpul nostru”. Implicareaasta „detaşată” mă face să mă întreb câtiubesc literatura aceşti savanţi de şcoală nouă,din gândirea cărora nu va mai rămâne nimicpeste zece ani. De fapt, adesea nu este nimicsau aproape nimic nici acum, iar o bună de -monstraţie o constituie chiar studiul lui An -drei Terian Există un (post)colonialism cen-tral- şi est-european? Pentru o teorie uni-tară a dependenţei interliterare?, titlu dincare oricine îşi poate da seama câtă apă înpiuă se poate bate pornind de la o falsă pro-blemă. Spre cinstea lui, autorul pune lucruri-le la punct, în final, dar parcă prea mult zgo-mot pentru nimic!

Mai este o chestiune asupra căreia ţin săatrag atenţia: faptul că mai sus, în citatul dinDavid Damrosch, nu avem o definiţie. Ceeace prezintă autorul Criticii de export dreptaşa ceva seamănă mai degrabă cu o partedintr-un program al unui nou curent, al uneinoi direcţii artistice, ideologice sau ce maidoriţi. Cele reproduse nu răspund regulilorunei definiţii şi iarăşi mă întreb unde este lo -gicianul şi epistemologul in nuce pe care l-amurmărit cu plăcere în cartea despre Căli -nescu?

Dar să mai citez câteva titluri şi teme:Incomparabilul ca neinterpretabil: litera-tura comparată şi problema (re)contex -tualizării relevante, Cotitura spaţială înistoriografia literară contemporană, Lec -tură eliptică sau hiperbolică? Cazul litera-turilor naţionale din Lumea a Doua.

Chiar dacă încearcă să se menţină cel maiadesea pe o poziţie superioară, chiar dacăpro bează erudiţie inspirată şi bine plasatăîntr-o seamă de exemplificări şi conexiuni,Andrei Terian se află în postura celui care nupoate trece prin fum fără să i se îmbibe haine-le de miros. Cineva ar putea să spună că esteun preţ plătit pentru publicarea în reviste decirculaţie internaţională. Aşa ar putea să fie.Merită? Nu merită? Nu sunt în măsură să daurăspunsul cel bun. Observ numai că studiilecele mai interesante din această culegere suntcele care nu se încadrează în normele publi-caţiilor ISI. Şi anume: Sub semnul corinti-cului. Teorie şi ideologie în Arca lui Noe,dedicat, după cum se poate deduce, lui Nico -lae Manolescu, şi Eugen Simion. Semneleumanului.

Cu toate observaţiile mele, doar sumare,aici, consider cartea lui Andrei Terian Criticade export una care trebuie parcursă. Ea con-stituie un moment pentru critica noastră deazi, atât prin problematica asupra căreia atra-ge atenţia, dar mai ales pentru motivul că îiaşază în faţa unor alegeri pe cei atraşi deexerciţiul critic. Cu alte cuvinte, reprezintă şisimptomul unei tendinţe noi pentru criticaromânească universitară.

Ce export[m în materie de critic[ literar[? Cui?

��


L5OCTOMBRIE 2014

Andrea Hede§

Horia Gârbea

Pornit în aventura descoperirii Graalului,o călătorie deopotrivă exterioară şi împlinităca istoric al culturii, estetician, critic literar,cercetător al esteticii, morfologiei culturii şibalcanologiei, căreia i-a dedicat o bună partedin viaţă, cât şi interioară, a descoperirii desine, drum început cu Teza de Doctorat, Bal -ca nismul în literatura română până în se -colul al XIX-lea, şi urmându-şi neabătut dru-mul, fidel preceptului zen: „nu te întrece cunimeni, aleargă singur“, Mircea Muthu s-a în -tors acasă. Poate a fost nevoie de acest minu-nat, dificil şi solitar drum, pentru ca neosteni-tul călător să revină, aşa cum prefigura într-unpoem, să revină, aşadar, păşind „rar pe dea -luri transilvane”, prin întâiul volum dintr-otrilogie consacrată istoriei şi criticii literaretran silvane: Repere culturale transilvane.Vol. I, Contribuţii istorico-literare.

Mircea Muthu este omul care a stat dintot-deauna în umbra cuvântului şi în slujba cu -vântului, după cum o arată itinerariul său şidupă cum o mărturiseşte, poate într-o manierămai directă decât în alte locuri/decât altunde-va, imaginea întoarsă nouă de Ochiul lui Osi -ris. Dialoguri (volum de interviuri), imaginecare ni-l arată claustrat sau, poate, evadând încărţile bibliotecii copilăriei, printre cuvinte,ori mărturisind: „Cred cu obstinaţie în capaci-tatea recuperatoare a cuvântului, precum şi înforţa sa regeneratoare într-o civilizaţie a ima -ginii, adesea inflaţionară. Graţie paginii ma -nuscrise ori tipărite, «cerul înstelat» se află în

mine, regalitatea textului inversează astfel ce -lebra formulare din testamentul kantian”.

Repere culturale transilvane. Vol. I,Con tribuţii istorico-literare este o mărturie aasumării destinului de om de litere, a aflăriirostului propriului destin în această slujire acuvântului. În volum nu frapează doar rigoa-rea studiului, eşafodajul metodologic, eleg an -ţa argumentării, volutele permise de intertex-tualizare, adâncimea meditaţiei, radiografiacritică, ci, de asemenea, căldura şi frumuseţeascriiturii, ritmul domol în care curg cu v intele,într-un lin ceremonial deal-vale, deal-vale,pedanteria, atenţia galantă, strălucirea discre-tă, cadenţa suavă a frazei în care cuvintelepicură precum un şirag de perle, nimic stri-dent, nimic opulent, nimic în plus, nimic înminus, o migăloasă atenţie ce răsfaţă fraza curotunjimile sferei, se dovedesc a fi mai multdecât „infuzia tonului profesoral” şi luminea-ză tocmai acea consideraţie şi înţelegere supe-rioară a cuvântului ca vehicul al ideii, caînsoţitor şi martor al omului, ca nucleu şi fac-tor declanşator al lumilor posibile, el, cel din-tru început. „Va exista mereu această încă-păţânare a mea de a crede în puterea recupe-ratoare a cuvântului. Pentru mine asta este oobsesie de a încerca mereu ca ceea ce numim«cuvânt» să nu fie o plantă uscată, răstignităîntr-un ierbar. Cuvântul să mai păstreze încăîn spatele lui pulsaţia vieţii din vorbă”, mărtu-risea Mircea Muthu. De aceea volumul esteun sipet de perle, iar această revărsare de aris-

tocrate irizări nu este doar una estetică, ci şiuna a ideilor. Acest întâi volum, Pro memoria,este un remember transilvan. „Parte integran-tă dintr-o proiectată analiză spectrală a cultu-rii ardelene din ultima sută de ani (1918-2018), volumul de faţă selectează câtevaeşantioane istorico-literare de ieri şi de azi învederea circumscrierii unui transilvanism cul-tural din perspectivă românească.” Demersulprofesorului Mircea Muthu este o invitaţielan sată celorlalte spaţii culturale româneştipentru a coagula o imagine aprofundată, „oanaliză spectrală” a culturii române în depli-nătatea ei.

Dar, până atunci, ce este transilvanismul,transilvanismul cultural? „Dimensiunea tran-silvană se dobândeşte, se recapătă, se redes-coperă în sângele tradiţiei. Ardelenismul esteo formă cotidiană de existenţă. Transilvaniisunt esenţa românismului. Ardelenii, doarcoa bitori într-un spaţiu geografic în care,întâmplător, s-au născut” (Emil Turdeanu,2000). Asupra redescoperirii „în sângeletradiţiei” a transilvanismului cultural se aplea-că Mircea Muthu în acest volum, decelabil în„ecuaţia cărturar-ţăran”, dar şi printr-o formamentis conferită de „Coabitarea etnică şi ecle-ziastică, creuzetul lingvistic, specificităţileima ginarului literar, plastic şi muzical (cuinfluenţe reciproce), în sfârşit, posteritatea,dra matică adesea, a des invocatului spirit me -sianic în contraparte cu un conservatism fun-ciar”. Ioan Slavici − director al Tribunei,

Amintirea lui Octavian Goga sau Cerculliterar de la Sibiu (cuprinzând portretele întuşe fine ale lui Henri Jacquier, Wolf VonAichelburg, Victor Iancu), plonjând apoi înapele adânci ale antropologiei, mentalităţilorcolective şi miturilor în Despre „arătările”împăratului, comentariu la studiul ArătareaÎmpăratului. Intrările imperiale în Tran -silvania şi Banat, al lui Doru Radosav, despreŞcoala clujeană de estetică, despre o poetică anarativului în viziunea lui Ion Vlad, despreeticul transilvan circumscris de Liviu Petrescusau despre conceptele cardinale coagulate „în -tr-o meditaţie a logos-ului românesc” de emi-nescologul Ioana M. Petrescu ori „bătăturileunui pălmaş al Duhului Sfânt” – Caietele delucru şi Atelierul biblic al Diortosirilorîngrijit de preotul Călin Florea. Mircea Muthunu uită nici „regramatizarea, pe alt portativis toric, a paradigmei satului (...)“ în paginileintitulate Inserţii contemporane şi în careochiul critic se centrează asupra fenomenuluiliterar transilvan contemporan analizând volu-me semnate de Horia Ursu, Marta Petreu,Mir cea Tomuş, Alexandru Vlad, VasileAvram, Al. Pintescu, Ion Podan, Aurel Pantea,Nicolae Mocanu.

Truda ce adaugă „un ton de culoare la des-enul Transilvaniei eterne” şi cuprinsă în fru-museţea sobră a celui dintâi volum al Repe -relor culturale transilvane, volum scris îndeplina conştiinţă a descendenţei dintr-un spa -ţiu despre care Mircea Muthu mărturisea„Tran silvania este, pentru mine, şira spinăriiverticală, scăldându-se în imensa lacrimă astrăbunilor şi părinţilor mei, alunecaţi în uita-re“, este un legatum şi un îndemn rostit cufericire dulce-amară: „Citiţi ca să trăiţi”.

CAIET CRITIC

��

Dimensiuni transilvane

Un cititor mai cîrcotaş ar putea aduceunele obiecţii romanului recent Cei morţiînainte de moarte al lui Traian Dobrinescu(Editura Aius), dar în niciun caz aceea căeste lipsit de acţiune şi suspans, că nu stîr -neşte interesul cititorului prin episoadele na -rate şi personajele sale. Ca mulţi alţi autoriromâni, Traian Dobrinescu aspiră la un ro -man „total” care să dea seama, sintetic, deperioada comunistă din România, de la în -ceputul ei şi pînă la prăbuşirea din 1989 şi,în acest caz, puţin după ea.

Romanul se bazează în chip vădit pe odocumentare foarte cuprinzătoare asuprafap telor petrecute în cei 50 de ani de comu-nism, dar şi a celor din decembrie 1989,cărora le sînt dedicate ultimele nouă din cele27 de capitole ale cărţii. Dar şi pe experienţaautorului, precum şi, desigur, pe fantezia lui.Apar în roman numeroase personaje reale,pe care romancierul le face să vorbească şisă acţioneze într-un chip ce nu se poate de -părta de o realitate plauzibilă. Ele sînt atîtdin sfera puterii comuniste (Iulian Vlad, Ni -colae Milea, Nicolae Ceauşescu însuşi), cîtmai ales din cea a foştilor deţinuţi politici, înmajoritate ţărănişti, care aşteaptă schim-barea, urmăriţi vigilent de Securitate, iarapoi se organizează sperînd că vor puteacon duce ţara şi, eventual, reinstaura monar -hia, cu toată rezistenţa celor care doresc şichiar preiau puterea, creionaţi şi ei mai suc-cint, dar convingător: Ion Iliescu, SidoroviciBrucan (numit aşa), Victor Stănculescu,Petre Roman şi alţii.

Această lume a realităţii, de istorie re -constituită şi ficţionalizată doar în detalii, caîntr-un docu-drama, pe care unii cititori aucunoscut-o mai mult sau mai puţin direct, estefundalul unei acţiuni ficţionale. Aş ob serva căTraian Dobrinescu, îndemnat de pasiuneapentru istorie şi politică, reliefează chiar preaaccentuat această zonă care, în opinia mea,s-ar fi cuvenit să rămînă mai es tompată înraport cu ceea ce este firul principal al acţiu-nii, cel ficţional. Această albie majoră a pove-stirii este simplă şi puternică, inter-relaţio nea -ză strîns cu fondul epocii. Ea e povestea per-sonajului central, Dinu Pădu reanu, fost deţi -nut politic, cu peste un deceniu de detenţie laactiv.

Pădureanu este supravegheat strîns şi tor-turat în continuare fizic şi moral de Secu -ritate. Este fixat într-un loc „păduros” la pro-priu, unde îşi înjghebează, cu toate constrîn-gerile, un aşezămînt (în locul numit PodulRugilor) ca şi inaccesibil, în Munţii Lotru lui,protejat de natura sălbatică, dar şi de mitolo-gia locală, care atribuie zonei un ca rac termagic şi malefic. În acelaşi timp, el că lăto -reşte, ajunge chiar la Bucureşti, unde vine încontact cu alţi foşti deţinuţi din gru pul rezis-tent al lui Corneliu Coposu, numit în carteSever Ardeleanu (altora le păstrează numelereale: Carandino, Klaustian etc.). To tul, desi -gur, sub ochii omniprezentei Secu rităţi care„îi lasă” să discute, mulţumindu-se să-i su -pravegheze.

Scopul lui Pădureanu e să-şi găsească fa -milia (soţia şi fiul) pe care o caută obstinat. El

izbuteşte să-l răpească pe procurorul care l-atrimis în închisoare, un anume Mar gine, să-lsechestreze în sălaşul lui montan şi să-i cearăinformaţii despre familia de care a fost des -părţit şi pe care n-a mai regăsit-o la ieşirea dindetenţie. În acest timp, primeşte vizita unuicolonel de Securitate, Răuţ, care îi ia urma.Dar nu ca să-l denunţe, ci ca să-i propună unpact: adevărul despre familia lui în schimbulunei colaborări, cînd, sîntem deja în toamnalui 1989, lucrurile se vor schimba inevitabil.Dinu Pădureanu află că soţiei sale i s-a cerutsă divorţeze, apoi i s-a spus că el a murit, afost împinsă la căsătoria cu un nomenclaturistcare i-a adoptat fiul şi cu care are acum încăun copil. Pădureanu îşi regăseşte soţia care,însă, nu mai vrea să se apropie de el, prefer-înd confortul noii fami lii şi îi cere să nu-şidezvăluie identita tea în faţa fiului. Cu acesta,cu Andrei, Pă du reanu se va întîlni chiar înfocul Revo luţiei, în seara zilei de 21 decem-brie 1989. Dar, credincios cuvîntului dat, nu îiva spune cine este. Odată revoluţia încheiată,îl va recu noaşte pe noul soţ al nevestei sale înprimele rînduri ale Frontului care îşi va atri -bui meritul schimbării şi va lua rapid putereacu ajutorul unui nucleu de comandă al KGB,care acţionează chiar în interiorul clădirii fos-

tului CC, stabilind, între altele: „cîteva vic-time trebuie să fie”.

Dinu Pădureanu e şi învingător: regimul erăsturnat, şi-a regăsit familia. E însă şi unînvins – nu va mai fi soţul Ioanei şi tatăl luiAndrei, iar revoluţia a fost confiscată. Re -ajuns acasă, la Podul Rugilor, unde-l puseseîn libertate pe procuror, constată că acesta, înloc să revină în lume, s-a sinucis.

Povestea lui Pădureanu este destul de pu -ternică şi de palpitantă, cu elemente de tra ge -die şi neprevăzut, ca să ţină trează aten ţia citi-torului. Autorul alege să scoată în faţă şipartea de istorie reală, să-i acorde un loc maiimportant decît şi-ar dori un cititor care s-aataşat de partea centrală a romanului şi care,uneori, devine nerăbdător s-o regă sească.Este, probabil, reflexul de politician şi analistal autorului, precum şi dorinţa lui de a cu -prinde în carte cît mai mult din epocă. Astfel,Dinu Pădureanu e uşor umbrit, dar, din feri-cire, e destul de puternic pentru a ră mîne ceeace este în fond: eroul central al naraţiunii.

Relatarea lui Traian Dobrinescu este sim -plă, dialogurile sînt fireşti, în afara unor expli -citări cam lungi, destinate probabil lectorilormai tineri, care nu cunosc suficient istoria.Timpul acţiunii se schimbă des între prezentşi trecut, aşa cum şi-l aminteşte personajulprincipal, dar nu numai. Roman cie rul are flu-enţă în tratarea temei şi o mînă si gură în con-ducerea acţiunii. El insinuează la început şiun plan mitic, dar se dovedeşte că misterioasamigraţie a lostriţelor e de fapt apariţia unormutanţi din pricina poluării. O insistenţă înacest plan ar fi fost prea mult şi e bine căautorul a renunţat la el.

Cei morţi înainte de moarte este unroman solid, capabil să intereseze un numărînsemnat de cititori.

Înving[torul învins §i pragurile istoriei

��

L6


CAIET CRITIC

Ana Dobre

Felix Nicolau


Sunt riduri de expresie sau de oboseală,ori de viciu, de deshidratare etc., ridurile aratăadevărata faţă a individului – faţa interioară.Cum spunea Cioran: după vârsta de 50 de ani,fiecare e responsabil de chipul pe care îl are.

Chirurgia estetică practicată de MihailVakulovski în volumul Riduri (Casa de Pa -riuri Literare) se bazează pe un sistem cu laserde precizie şi ironic. Dumitru Crudu găseştecă la faculté maîtresse a acestei poezii esteenergia angajată: „o poezie a înfruntării/ con-fruntării, o poezie a disputei, o poezie a lupteişi în niciun caz a sleirii, deznădejdii, epuizăriişi resemnării”. Pe de o parte, aşa este, dar maiexistă o parte în care ironia, ca mereu, ascun-de dezamăgiri.

În general, poetica mihailvakulovskianăimplică abordări minimaliste mixate cu trimi-teri culturale subiacente, nu etalate. Iată poe-mul prim, Riduri, în care handbalistele secon fruntă cu heracliteanul panta rhei: „timpultrece în favoarea noastră/ ţipă/ la sportive/antrenorul echipei naţionale de handbal femi-nin/ da’ fetele ştiu/ ah/ cât de convinse sîntfetele/ că/ timpul trece împotriva lor/ dar an -trenorul ştie că nu poţi intra de două ori înacelaşi râu/ şi nu vrea să iasă din apă/ ceretime out şi ţipă la elevele sale:/ Timpul trece înfavoarea noastră!/ Timpul trece în favoareanoastră!// timpul te trece de pe malul pe carescrie «viaţă»/ pe celălalt mal/ despre careştim că/ acolo sînt cei care nu mai există şicam atât”.

Înţelesurile sunt întotdeauna pe dos şimulţumirea sau chiar feeria devin mărci aleanormalităţii: „în fiecare dimineaţă/ trece/ îndrum spre serviciu/ pe strada Muncii// în fie-

care seară/ geamurile de la spitalul judeţean/sînt luminate// toate-toate” (zile şi nopţi).

Ridurile provin din înregistrarea anomalii-lor de tot felul. În mare parte, concluzia este căspecia umană este una ratată din cauza igno-ranţei şi delăsării: „văd tinerei cu Che Gue -vara pe piept/ tatuaţi cu Che Guevara/ lideripolitici cu Che Guevara pe tricouri/ oligarhicu Che Guevara pe portofel/ cîntăreţi cu CheGuevara/ poeţi cu Che Guevara/ [...]/ CheGuevara care omora copii// decît Che maibine Lenin/ decît Hitler mai bine Lenin/ decîtStalin mai bine Lenin mai bine Jim Morrison/decît Jim mai bine Jerry/ decît Jerry mai bineHenry Miller” (mai bine tu). Nu ştiu dacănea părat mai bine Lenin decât Hitler, dar me -sajul anti-idolatrie este binevenit. Totul este săvalorificăm oamenii simpli, adică eliberaţi depofte de mărire, dominaţie şi de vedetisme.

Mihail Vakulovski nu agreează încifrărilemoderniste în poezie, nici aluziile culturalemodificate genetic. Pentru el este important sătransmită un mesaj cu impact asupra ţintei, iarţinta trebuie să fie una pe care să şi-o poatăpermite nu doar elitiştii. Chiar şi o poezie maipuţin narativă cum e cea care deschide ciclulCar/mine conţine o minipoveste cu sfârşitderizoriu: „trupul tău adie a benzină de ceamai înaltă calitate/ în loc de cercei ai douăbujii fermecate/ iar la gît un lanţ de la motor/în gentuţă – chei de toate mărimile şi/ şuru-belniţă simplă şi una franţuzească/ sîmbăta aiîntîlnire cu bătrînul mecanic/ iar duminica îţipregăteşti maşina/ şi ne simţim minunat unullîngă altul/ toată săptămîna”.

Nimic nu scapă ochiului certăreţ al scriito-rului, care este capabil să scoată poezie până

şi din întrebările grosolane şi neesenţiale alemoderatorilor TV: „Aţi fost un gagicar? Îlîntreabă Dinescu pe/ Gică Petrescu”.

Inteligenţa şi energia nu elimină în niciunfel sentimentul, care cotropeşte unele textepână la sentimentalism. Acestea sunt texte cucaracter familial şi de istorie personală care seintegrează perfect în saga omului contempo-ran de pretutindeni.

Eu am fost cucerit de pasajele demitiza-toare ce întrebuinţează ironia: „dacă ar firăsărit în România/ ahuehuete demult ar fifost istorie/ iar inelele lui/ neapărat ar fi adu-nat/ o icoană care şi acum ar fi lăcrimat”(ahuehuete). Aici se întâmplă diferenţa decontingentul poetic care scrie încifrat sau/şipsihedelic. Trăirile personale din Riduri suntextrapolate la nivel de specie. Poetul chiarvrea să comunice, nu să defuleze coşmarurisau obsesii. Iar când nu slăbeşte chingile inte-ligenţei, textele rezultate sunt excelente. Fărăa recurge la subtilităţile anti-climactice ale luiConstantin Acosmei, Mihail Vakulovski gă -seşte mai mult sens, totuşi, în lume decât poe-tul ieşean. În plus, el nu dispune de un sistemde răcire a reacţiei atât de performant încât sănu ia nicio atitudine. El nu e un sceptic care îşisuspendă judecăţile. Acedia şi evazionismulnu sunt poale-n brâu pe lista lui de delicate -

ţuri. De aceea, un cartier braşovean este depo -et izat diacronic, sincronic şi simbolic: „cartiersăpat de puşcăriaşii tiranului care ţi-a inau-gurat parcul central/ între picioarele Carpa -ţilor Orientali şi Carpaţilor Meridionali car-tier/ braşovean/ în care cîinii tăi sînt urşii carecoboară seară de seară la tomberoanele tale/de s-au plictisit de ei şi copiii tăi care vă dauşuturi în cur seară de seară/ şut/ gol este pîn-tecele tău trupul tău este gol gol este creierultău visele ta/ le sînt tare departe de ţîţele talepline de suc de soc din pădurile tale din/munţii tăi care se uită la tine de sus şi le e silăde ce le-a fost dat să poarte/ între picioare”(Răcădău Răcădău). O fandare distanţă depoemul eminescian Demonism.

Tranzitivitatea descrisă de Gheorghe Cră -ciun este, aşadar, continuu scurtcircuitată deviziuni şi deformări. Şi apoi, nu trebuie uitat căpoetul este şi prozator, iar cel mai recent romanal lui, Biblidioteca, este borgesian ca intenţieşi coroziv la adresa sistemului. Este ceea cecaracterizează primum movens al ar tei scrii-torului, anume critica defecţiunilor diverselorsisteme, plus sofisticarea protagonistului.Respectiv un efort de construcţie com pletă aumanului care vine – de la sine înţeles – încontradicţie cu disfuncţionalităţile sociale.Eroi nul, de exemplu, în romanul mai sus-amin tit, se angajează la biblioteca din Bra şovdin pasiune, cum ar fi şi normal, dar acolo dăpeste indivizi oploşiţi şi frustraţi că nu şi-augăsit alt „job” mai profitabil. De aici şi schemagenerală a romanelor lui M. Vaku lovski: unerou adevărat, nonconformist şi indezirabil,contrapus unui set de antieroi. Cum spune şi oaltă car/mine: „Citeşti pînă te recunoşti/ citeştipînă dai de personajul principal”.

Când scriitorul trăieşte în vremuri tulburi,iar nonficţiunea pare că întrece ficţiunea, rea-litatea îl fură. Cântecul de sirenă al timpului îlatrage şi-l ispiteşte pentru a-i da una dintre in -terpretările posibile prin care lumea să de vinăinteligibilă. Ca Ulise, scriitorul poate as culta,rezistând, fără a participa, fără a-şi pierde ra -ţiu nea/minţile, legat de catargul proprieivoinţe, sau poate să cadă în lume ascultându-icântecul şi răsfrângându-l în arta sa.

Cu experienţa literară din ultimul timp,deschisă nu atât descoperirii lumii, căci sem-nele ei sunt la vedere, cât interpretării semne-lor şi simbolurilor, Ştefan Mitroi a încercatfor mule literare diverse pe axa care leagă lite-ratura de antiliteratură. Vremurile pe care letrăim par compatibile cu antiliteratura, înţe -leasă atât ca renunţare la procedeele, tehnici-le, strategiile clasice, dar şi ca redare/reflec -tare a problemelor contemporaneităţii.

Problema care se ridică nu priveşte viabi-litatea formulei literare, ci condiţia scriitoru-lui, ca om al timpului său. Mai este scriitorulun om al cetăţii, o voce persuasivă a umani-tăţii, demn de a fi crezut pe cuvânt, vocea princare se explică/se clamează spiritul timpului,aspiraţiile, angoasele contemporanilor? Crea -ţia se reduce doar le tehnici şi strategii de con -strucţie, de arhitectură a literarităţii, schim -bând şi inventând forme şi anulând conţinutul,problematica, „blestematele chestiuni in so -lubile”? Creaţia îşi este suficientă sieşi sau epurtătoarea unui sens, a unei morale? Scrii -torii contemporani dau impresia unui eva zio -

nism cultural: se retrag în inginerii de con-strucţie epică şi obnubilează povestea. Schim -barea paradigmei are în vedere mai ales pasiu-nea pentru forme, pentru jocul de-a literatura,considerând literatura un joc gratuit deasupravremurilor. Poveştile sunt admise în literaturade frontieră (jurnal, memorii); miza literaturiide ficţiune nu mai este povestea, ci cons -trucţia.

Sunt, însă, scriitori îndărătnici, care conti-nuă să creadă în poveste, în logica şi coerenţaliteraturii, aceea de a spune o istorie despreom, considerând experimentele de interes se -cund, bazaţi pe adevărul eliadesc potrivit că -ru ia niciodată omul nu se va sătura să ascultepoveşti.

Ştefan Mitroi lasă impresia credinţei înacest statut al scriitorului, exprimându-se încreaţia sa ca voce a contemporaneităţii şi caartist. El mizează pe scriitură şi mesaj. O fă ceaîn Vieţi greşite, roman construit pe motivullumii ca închisoare, cu o puternică tentă pole-mică, o face acum în Să locuieşti într-un lă -trat de câine, în care motivul întunericuluicreează atmosfera, reducând-o la o imagineunderground, de unde ideea de subdestin, defundătură a istoriei. Creaţia îi defineşte stilul,morala îi revelează atitudinea. Îndărătnicia sanu-l fixează într-o formulă literară vetustă,căci Ştefan Mitroi se reinventează ca scriitorde fiecare dată, ci îl menţine într-o zonă încare creaţia şi morala coexistă.

Să locuieşti într-un lătrat de câine ficţio -nalizează lumea şi realitatea de astăzi a Ro -

mâniei, metafora care o exprimă şi o sugerea-ză fiind lătratul de câine. Sensibilitatea înfio-rată şi gravă a scriitorului înregistrează acuita-tea strigătelor, urletelor şi încearcă să-i deter-mine sensul. Oamenii par că nu mai pot co -munica altfel decât în acest registru, ca-ntr-olume de surzi. Tema incomunicării din litera-tura absurdului capătă alte conotaţii în litera-tura lui Ştefan Mitroi. De aici, imaginea pro-miscuităţii, a ştergerii limitelor dintre lumeaanimalelor şi lumea oamenilor. Ames tecul deoameni şi câini, imaginea vieţii la li mita su -portabilităţii traduc ambiguitatea vremurilor,absenţa speranţei, a orizontului de aş teptare,prin care romanul înclină spre o dimensiunepolitică. Marile valori şi idealuri – familie şilibertate, împlinire şi democraţie, dreptate şiadevăr, frumuseţe şi omenie − îşi pierd con-otaţiile într-un gri pes tilenţial, dominator, încare gra niţele nu mai pot fi întrevăzute.Luptând doar pentru a supravieţui, oamenii seapropie de limita bes tia lităţii. Între umanitateşi bestialitate, Ştefan Mitroi sugerează iarăşinuanţe de finitorii.

În raport cu adevărul celorlalţi şi cu pro-priul adevăr, scriitorul exprimă, obiectiv şi su -biectiv, pe de o parte, tema personajului şi ceaa lumii contemporane, iar, pe de alta, te mapro prie, tema povestitorului. Frazele de ga jă omuzicalitate stranie, întreţinută de bi za rerianumelor: Ţâţoasa, Coniac, Vedetă, Mo şu,Şchio pu, Semafor, Pişpirica, oameni şi câini,ca-n asocierea metaforică a lui John Stein -beck, oameni şi şoareci, vieţuiesc într-un spa -

ţiu fără graniţe, cu treceri imperceptibiledintr-unul într-altul, în care destinul a decăzutîn subdestin. Metafora drumului, ca ima gine amişcării, a dinamicului, dă sentimentul rătăci-rii într-un labirint care tăinuieşte lumina. Ima -ginile staticului – gara, de exemplu, pe cel alnevoii de aşezare, de regăsire a sensului.„Gara e atunci când trenurile îşi suflă nasulîn batistele pe care le flutură oamenii...”,meditează povestitorul, şi-n această definiţiese regăseşte întreaga dialectică a socialului şiumanului.

A pune această poveste tragică a realităţiicontemporane în parabolă şi a o povesti dinperspectiva unui câine este o performanţă deautor. Limitând-o în acest fel, Ştefan Mitroicreează imaginea tragediei lumii de azi, caimagine a indeterminării, confuziei, alienării.Nevoia de solidaritate menţine speranţa şi co -erenţa lumii. Motivul lumii ca teatru vorbeaanticului despre acceptarea lumii aşa cumeste, în limitele unei perfectibilităţi posibile;motivul lumii ca lătrat de câine vorbeşte des-pre răsturnarea valorilor şi principiilor co -erente, logice de funcţionare a lumii.

Deşi conjunctivul din titlu sugerează o vir-tualitate în transcripţie subiectivă, poveştilepersonajelor o afirmă ca reală, prezentă. Esteimaginea unei Românii care o contracreeazăpe cea a României profunde, autentice. Cascriitor, Ştefan Mitroi nu poate rămâne indife-rent. Scrisul lui pledează pentru valorile din-totdeauna ale umanităţii.

Oameni §i câini în imaginile prezentului

��

��

R[c[d[u – peisaj de biblidiotec[

OCTOMBRIE 2014


CAIET CRITIC L7OCTOMBRIE 2014

Ioan Holban

Nicolae Coande

Cu romanul Supunerea, urmat de Cît arcîntări un înger, Plan de rezervă şi, acum înurmă, de Beniamin (Editura Cartea Româ neas -că, 2014), Eugen Uricaru începea, în 2006, celmai important ciclu epic din stricta actualitate aprozei noastre. Două sunt elementele în jurulcărora pivotează construcţia amplului edificiuepic. Mai întîi, prozatorul are, încă de la înce-put, ceea ce se cheamă vizi unea ansamblului şi,abordînd ca şi în cealaltă serie narativă, din anii’80 (Aşteptîndu-i pe în vingători, Vladia,Memoria, Stăpînirea de sine), istoria recentă,timpul-epocă fiind a doua jumătate a secoluluitrecut, Eugen Uricaru dezvoltă o filosofie a isto-riei pe care o explorează şi o defineşte prinmecanismul său ascuns, dar letal: supraveghe-rea, frica, suspiciunea, represiunea şi, în final,supunerea. În al doilea rînd, prozatorul şi-a gîn-dit secvenţele ciclului epic într-o relativă auto-nomie; fiecare roman poate fi citit şi înţeles însine, dar el func ţionează, în acelaşi timp, caparte a întregului. Altfel spus, cititorul romanu-lui Benia min va înţelege ce s-a petrecut înSupunerea, Cît ar cîntări un înger şi Plan derezervă; e ca o claviatură de pian, unde pe tas-tele albe curge firul narativ al textului ci tit, iarcele negre dau seama despre ceea ce va fi fostîn romanele anterioare, totul mişcîndu-se peaceeaşi claviatură: e romanul secolului XX, cutot ce ni s-a întîmplat atunci şi, vai, cu tot ce nise întîmplă astăzi.

Ne aflăm în anii de după moartea lui Dej, învremea cînd oamenii au început să-l uite peStalin; se înlocuiesc numele unor cartiere, străzişi cinematografe din Bucureşti, dar schimbareae imperceptibilă pentru că oamenii erau preocu-paţi, concentraţi să nu scape cozile la care „sedădea” ceva, orice; „Eu cred − spune unul din-

tre protagoniştii romanului, raisonneur-ul său −că aproape toţi oamenii se acomodează curăul, cu suferinţa şi cumva pot trăi şi aşa. Darmai sunt unii, puţini, foarte puţini, cam trei-patru duzini, să zicem, dintre toţi oamenii la unmoment dat, care nu se pot împăca. Din aceas-tă cauză suferă. Suferă atît de mult încît îi scu-tesc pe ceilalţi de suferinţă. Şi să nu vă închi-puiţi că-i iubeşte cineva pentru asta!”. Dinaceastă categorie, a celor care suferă pentru cei-lalţi, într-o simbolistică evident christică, îşiselectează Eugen Uricaru personajul-simbol înjurul căruia structurează suprastructura roma-nului, ceea ce se numeşte „ideologia” sa. ÎnSupunerea era copilul Ce zar, a cărui dispariţiedesluşise năruirea speranţelor oamenilor într-unviitor al normalităţii; torţionarii l-au ucis pentrua ucide lumea însăşi. În Beniamin, acest perso-naj poartă numele biblic al celui mai iubit fiudintre cei doisprezece ai lui Iacob; fiu al noro-cului, al fericirii, s-ar zice, dar pe care mama sa,Ra chela, l-a numit fiul durerii. Beniamin strîn-ge în jurul său pe ceilalţi, ca un magnet; la poar-ta casei din cartierul Cîmpul Verde e un lung şipermanent pelerinaj, cu oameni care suferă,sosiţi din toată ţara, săraci, ciungi, şchiopi, dis-peraţi, „femei cu broboade, copii sfioşi, inşiîngânduraţi, întunecaţi la obraz, cu priviri decîine bătut”. Beniamin, în ultimul roman, ca şiCezar, în primul, ilustrează tema martiriului şisimbolul salvării, pivoţii suprastructurii texte-lor. Martiriul e anticipat prin chiar motto-ulcărţii, ales din Istoria Bisericii: „Puteai vedeaun tînăr (...) care ţinea, liber, braţele întinse însemnul Crucii, în timp ce urşi şi leoparzi aproa-pe că îi atingeau trupul. Şi totuşi, nu ştiu cum,boturile le erau înfrînate de o putere divină şide neînţeles”; tînărul lui Eusebius e Beniamin

de la marginea Bucureştilor şi Ce zar din satulPeta, de lîngă Timişoara: ei suferă pentru cei-lalţi, le dau speranţa şi îi învaţă să se mărturi-sească pentru a avea un punct de vedere asuprarealului: din însumarea acestor monologuriinterioare provocate de Beniamin se ţese roma-nul lui Eugen Uricaru.

Dacă suprastructura romanului se află la celcare suferă pentru ceilalţi, structura se re gă seşteîn spaţiul concentraţionar; Beniamin e tînărulcrucificat într-o lume a diavolului, construită peun sistem de represiune care se re producemereu, de la bîtele torţionarilor anilor ’50 dinSupunerea la spitalele psihiatrice din Cît arcîntări un înger şi exilarea în domiciliu forţatdin Plan de rezervă, pînă la supravegherea dinBeniamin. Neculai Crăciun, per sonajul de le -gă tură al acestui plan narativ, prezent în toateromanele ciclului, şi Todor Gran cea reprezintăInstituţia, partidul şi poliţia sa politică, stăpînipeste lumea care vine în pelerinaj, la Beniamin,pentru că Pute rea lor supravieţuieşte revoluţii-lor şi schimbărilor de regim: Neculai Crăciun şiTodor Grancea sînt făuritorii mecanismuluimereu perfecţionat al represiunii, fricii, supra-vegherii, suspiciunii − un mecanism perfect,kafkian, care creează lumea „cealaltă”, a oame-nilor prăbuşiţi într-un fel primitiv de a fi.

Beniamin e primul roman din serie care areun sumar cu nume proprii: Simon („un dar alascultării” în Vechiul Testament), fratele maimic al lui Beniamin, ca în povestea ve che, Ha -riton („graţie divină”), omul care îşi schimbănumele din Iulian în Hariton, încercînd să scapede viaţa aceluia şi să înceapă alta, cu sumaintactă a virtualităţilor: acestea, ca şi Beniaminînsuşi sînt personaje cu nume biblice care vin înromanul lui Eugen Uricaru nu cu povestea lor

din Vechiul Testament, ci cu înţelesurile cîmpu-lui semantic pe care îl dezvoltă chiar numele,semnificaţia lor în ebraică sau greacă. Capitoleîn sumar sînt şi Neculai Crăciun şi TodorGrancea; ei sînt simboluri ale lumii noi, alelumii diavolului. Celelalte capitole se intitulea-ză Scîndurica şi Marlena, re-prezentînd lumeahibridului din cartierul bucureştean, nici ţăran,nici oră şean, locuind în case din chirpici, „ca înAsiria şi Babylon”, pe care nenea Păvălucă îlplămădeşte gîndindu-se la pămîntul confiscat:Scîn durica, Marlena, Păvălucă şi ceilalţi sîntumanitatea, cea care speră mărturisindu-se luiBe niamin şi care suferă între rotiţele mecanis-mului pus la punct de Neculai Crăciun şi TodorGrancea, în laboratoarele Instituţiei. Aceasta eatmosfera în care se pregăteşte ceva. Sîntem în1988 şi 1989, lumea vrea să plece la Timi şoara:„Toţi, dar absolut toţi, pe care îi întreba «ce osă faci la Timişoara», rămîneau o clipă înnemişcare. Derutaţi, parcă. Dar nu erau deru-taţi, pur şi simplu vedeau cu ochii lor locurile şipromisiunile unui oraş necunoscut, dar care îiaştepta cu braţele deschise”; acolo, la Timi -şoara, pleacă şi Beniamin pentru a scăpa de subochii „băieţilor” care supraveghează pelerinajulde la casa sa.

Numai că drumul salvării la Timişoara epus la cale tot de Instituţie şi de Neculai Cră -ciun, instrumentul acesteia, care cunoaşte „po -tenţialul exploziv al populaţiei urbane dinBraşov şi Timişoara”, ştie să vegheze la „caza-nul noii stăpîniri, pus la foc” şi, mai ales, deţinesecretul strategiei enervării oamenilor: „Cuoamenii nervoşi poţi să faci lucruri care n-ausens, dacă îţi pui mintea!”, spune Todor Gran -cea, anticipînd „explozia” din 1989 de la Timi -şoara, care va constitui, nu mă îndoiesc, mate-ria celui de-al cincilea roman din ciclul epic allui Eugen Uricaru. Se va schimba Pu terea pen-tru a se perpetua pe mai departe, altfel, lumeadiavolului, a lui Neculai Crăciun, „omul careface daruri”? Va izbîndi Beniamin, fiul durerii?Vom vedea.

Fiul norocului e fiul durerii

��

��

Pentru Sorin Delaskela scrisul e o „îndelet-nicire fericită”. Cu toate astea, experienţa vieţiieste pentru scriitor tortuoasă – se simte incon-fortabil, chiar dacă are sentimentul că vegetea-ză. Se trezeşte cu noaptea-n cap (obicei pe carel-a observat cu uimire, iniţial, la bunicii săi,oameni care nu scriau), îşi face cafeaua, pri-veşte stelele, răsăritul soarelui şi simte cumviaţa curge înainte nestăvilită. E martor la trezi-rea lumii, cu o expresie nitel pretenţioasă. Nu eun nocturn, un întârzietor în noapte, jurnalulsău nu e rodul reflecţiilor stârnite de nesomn.Scrie la jurnal în lumina crudă a răsăritului,vizitat de amintiri care-i fac inima şi cugetulgrele. Atunci când nu scrie proză, se reîntoarcela discursul fragmentar cu care a debutat în1995, pe vremea când semna Sorin Vidan. Dealtfel, primul lui volum semnat astfel s-a numitAnimalul confesiv şi a fost remarcat şi de DanC. Mihăilescu, care l-a trecut la categoria „cio-răneii blânzi”. Asta a fost atunci; acum, laaproape 20 de ani, Sorin Vidan scrie cu guststoic, potolit, fără să-şi fi pierdut interesul pen-tru ceea ce numeşte „abnegaţia strânsă în pro-pria-i ardoare”, care este scrisul intim.

Despre retragere şi simplificare (Ed.A.T.U. 2014), vine să continue preocupărilepentru confesiune ale autorului probate în cărţiprecum Despre tăcerile lui Dumnezeu (1997),Somnul literei (1999), Mic jurnal împotrivamaturităţii (2002), Discursul diurn (2012).

Autorul este un retras, un introvertit în carese trezeşte când şi când „dorinţa-spasm de a fispectaculos”. Starea asta durează puţin, diaris-tul revine la lentoarea care caracterizează acte-le noastre fireşti, pe care le observă şi le notea-ză cu minuţie: îşi amenajează o cameră lângă o

magazie de vară, îşi aduce autorii de jurnalfavoriţi, undiţele, hărţi, vechi manuscrise şi vi -sează la acţiune. Îşi face cuib pentru inactivita-te. Este, aşa zicând, un abulic cu dor de faptemăreţe, care însă nu se petrec. E de partea Mar -tei, cea care face treburile casnice la fix, deşiIisus o preferă pe Maria. Se plimbă pe malulDunării şi simte cum trece viaţa, pe care o ob -servă însă cu minuţie şi delicateţe.

Jurnalul este, în viziunea sa, un loc unde„textul adormit” este numai bun de expus. Cesă însemne asta? Că textul trebuie să fie deja„închis”, un fel de a spune încheiat, fără acelezvâcniri care fac din el un text neîncheiat, prea„treaz” ca să fie considerat apt de a fi transcris?Un text plin, fără putinţă de revenire. Îl citeştepe Radu Petrescu şi notează ceea ce spune aceladespre „sinceritatea” care este expresia omuluicomun, dar nu şi a artistului. Spune că nu-i dămâna să „împingă lucrurile spre sinceritate”,nu are acest curaj. Ce scriem, de fapt? Ce „sim -ţim” sau ce tocmai spunem cu mijloacele litera-rului? „Consecvenţa” pe care o cerea Radu Pe -trescu e resimţită de Delaskela drept „un act dedenudare lipsit de inhibiţii” pe care nu-l practi-că de fiecare dată. Se bănuieşte de nesinceritate– şi bine face: a scrie înseamnă inclusiv a nego-cia cu senzaţiile tale, cu alunecarea impresiilor.Norii, inclusiv ai lui Creţia, au concreteţea gân-durilor, o realitate pe care puţini o observă. Aresenzaţia că scriind jurnal este „un pictor naivcare s-a străduit… să tuşeze în caietul lui dediletant impresii de tot felul”. Jurnalul nu areforţa şi caracterul romanului, care este naraţiu-ne condusă cu mână fermă, un vârf al literaturiicum credea Borges. Se apropie de poezie, prinnotaţia nesigură, voit nepretenţioasă. Undeva

notează: „Oraşul miroase a câine ud” sau„Toamna e blândă ca un motan aşezat pescări”. Ce avem aici: proză sau poezie? Jur -nalul este genul nesigur, în care poţi să notezi cevrei – un „corp obscur de notaţii felurite” –,note de lectură şi insolite sentimente pentrucare nu te va certa nimeni, dar şi „din punct devedere al Literaturii… o cauză pierdută, un cedezlânat”. E locul unde copilul de odinioarăpoate zburda nestingherit, chiar dacă e conş -tient de trecerea timpului. Nu mai e tânăr şisimte asta în visele în care copilăria revine. Totnotând, caută fericirea într-un trecut care paremai plin decât prezentul. Numai că în prezentare scrisul şi o iubită care îl ascultă „cu atenţie”,iar genul jurnalului nu e chiar Cenuşăreasa lite-raturii. Ştie şi el însuşi, devreme ce îi citeşte peclasicii români şi cei străini ai jurnalului – ceicare au izbutit. Îl creditează însă pe Ionescu, celtânăr, care spunea undeva că jurnalul e literatu-ră de cădere, de penumbră. Şi totuşi, devenitIonesco, scriitorul româno-francez, ditamaimem brul Academiei Franceze, scrie în conti-nuare jurnale iar unele dintre el sunt chiar fai-moase!

Scrie jurnal, pesemne, din cauza unui anu-mit „declin intim” prin care a trecut lent şi dure-ros – a ajuns „complicele propriei destrămări”

şi notează toate astea fără satisfacţie, dar cuacea privire lucidă pe care o au cei calificaţipentru singurătate. Imaginea Simonei, o iubităpierdută, e una dintre cele care sunt recuperatede un jurnal care are darul de a „ţine minte” maiales pierderile.

Jurnalul lui Stendhal e o resursă de care nus-ar mai despărţi. De acolo reţine viaţa tumul-toasă descrisă de romancierul francez: „gustulcaleştilor, vizitele galante, contesele şi vizitelede salon”. Adică viaţă activă, misterioasă şi to -tuşi la vedere, chiar dacă aristocratică, caracte-re bine conturate şi seducţie câtă încape. Jur -nalul nu e şi el o formă de seducţie? Îl bănuiescpe Sorin Delaskela de a fi un demofil cu gusturiaristocratice. E atent să-şi conserve solitudinea,iubeşte plimbările de unul singur sau cu câine-le, dar tânjeşte după o viaţă sub lumina celormai plăcute reflectoare. E o sfâşiere, o tendinţăde a fi şi acolo şi dincolo. Îl adoră pe Radu Pe -trescu, cel care ştie ce să facă în „exemplarita-tea retragerii sale” şi se autocalifică drept „dis-trofic”, pentru că scrie cu intermitenţe, fără aceatenacitate pe care o propune Jules Renard înjur nalul său: „Cei puternici nu şovăie. Vormerge până la capăt, vor secătui cerneala, voristovi hârtia.” Poate unde odinioară se scria pehârtie. Acum, autorul contemporan scrie la tas-tele fragile ale calculatorului, ducând dorul ma -şi nii vechi Erika, cea care îl obliga să bată înfor ţă, cu încredere. Delaskela crede în jurnalulca raport dintre criza interioară şi scrisul ca re -zultat al proiecţiei spiritului aflat în disconfort.Când este mulţumit nu scrie, visează doar, atinsde o ruminaţie interioară care stinge literele.

Un solitar cu mare combustie interioară(„scri e rea luminează în interiorul crizei”), dotatcu o luciditate care face din el, prin scrisul săuartist, unul dintre cei mai talentaţi scriitori ro -mâni de azi, Sorin Delaskela este un autor decursă lungă, călător rafinat prin interstiţiile spi-ritului care (re)cunoaşte lumea.

Jurnal, scriere, criz[

LL8 CAIET CRITIC

OCTOMBRIE 2014

LUNAR DE CULTUR{ AL UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA www.revistaluceaharul.ro

��

��

Personajul din romanul de debut al luiMihai Radu pare a fi looser-ul perfect. Cali -tatea de maestru al eşecurilor e foarte proli-fică literar (când n-a fost, paradigmatic vor-bind?) şi e sporită de statutul de po ten ţialprotagonist într-o anchetă penală ce vizeazămari infracţiuni financiare. Proiecţia mini-malistă a feliei de viaţă contemporană dinSebastian, ceilalţi şi-un câine (Polirom,2014) e şi ea un background care, construitmigălos, din secvenţe cumulative, vine săadauge valoare unei proze care mizează peun fel de cehovianism postmodern, asezo-nat din belşug cu umor de bună calitate.Ceilalţi eroi, în special Graţiela, analogulfeminin al lui Sebastian şi, în câteva sec-venţe, partenera singurătăţilor lui urbane, semişcă haotic într-o lume care sancţioneazădur naivităţile şi introvertirile. Părinţi ce vindintr-un trecut cu alte reguli, prieteni maimult sau mai puţin empatici, obligaţii debirou plictisitoare, încurcături de viaţă greude rezolvat, escapade erotice ocazionale,pri ze frecvente de iarbă şi alcool, visuri ne -împlinite şi erzaţuri existenţiale pasageresunt contururile vagi ale unui tablou cuindivizi care, în alte circumstanţe, ar fi fost,poate, mai buni, mai siguri pe ei, mai îm -pliniţi. Dar circumstanţele nu le aleg ei şi,dacă o fac, totuşi, nu le pot controla până lacapăt. Exact asta e sugestia alterităţii dintitlu: personajele trăiesc o viaţă care le sca -pă („să ieşi puţin din propria viaţă, cumspui că te duci până la toaletă”) şi care, înciuda experienţelor adesea surprinzătoare,

nu îi ridică prea departe de prostaţia unuiînsoţitor canin.

Să fiu mai clar! Sebastian Davidescu eun tânăr care locuieşte într-un apartamentdin Bucureşti, împreună cu Pip, un câinebolnav, care i-a fost impus de un veterinarciudat. Absolvent de umanioare, necăsăto-rit, funcţionar la primărie, fost ziarist cuaspiraţii de scriitor, Sebastian adună mate-rial pentru o potenţială carte, se încurcă cuprostituate (deşi nu ocoleşte programaticeautosatisfaceri erotice) şi îşi îneacă mereumarginalitatea în tot felul de substanţe. Nicifizicul nu-l prea ajută: „oarecum mic de sta-tură, cu sprâncenele stufoase şi părul sâr-mos, cu nasul subţire şi puţin coroiat,Sebastian ştia că poate, pentru scurt timp,să atragă atenţia măcar ca un soi de curio-zitate”. Un tată cu opţiuni comunistoide,câţiva prieteni vicioşi şi un şef generos, la acărui moarte fulgerătoare asistă, sunt ceicare-i populează viaţa de autor ratat. Lu -crurile se complică atunci când Damaschin,colegul său de birou, e chemat de procurorila un interogatoriu. Frica de a nu intra şi elîn colimatorul autorităţilor îi reevalueazăpriorităţile: îşi cumpără un pistol şi, împinsde frică, de remuşcări şi de un acces de mo -ralitate, se autodenunţă, încercând să predeavaliza cu banii pe care-i obţinuse din parte-neriatul oneros cu fostul său şef. În fapt, pelângă posibilitatea de a începe o viaţă nouă,după închisoare, Sebastian n-ar fi activatprin autodenunţ decât propria efigie kafkia-nă: „funcţionarul anchetat, părăsit, a cărui

dispariţie nu intriga pe nimeni”. E portretulopus celui pe care şi l-a imaginat, ca supe-rerou compensatoriu, în niciodată finaliza-tul său roman. Adevăraţii beneficiari ai afa-cerilor primarului îi administrează eroului obătaie soră cu moartea, din care ar fi trebuitsă nu se mai trezească. Dar nici măcar moar -tea nu-i iubeşte pe rataţi: de murit, a murit,singur în apartament, numai Pip.

Întâlnirea lui Sebastian cu Graţiela, înmomentul decesului primarului, la o aniver-sare, e ocazia unei prelungiri în oglindă acondiţiei de marginal. Femeia e o corpora-tistă în devenire, înşelată de soţ, rămasă cuun copil şi proaspăt eliberată de obligaţiiconjugale. Scurta lor relaţie amoroasă serupe brusc în momentul încercării Graţieleide a-l salva de la alcoolism. Alcoolul era,deocamdată, singurul care-i oferea erouluiposibilitatea de a uita că „cine nu papătoată viaţa din farfurie nu mai primeşte altala desert”. De aici, momentul de luciditateivit cu puţin înainte de întâlnirea cu mafioţiiviolenţi care l-au băgat în comă: „nu sunt cunimic altfel, n-am nimic special de dat, mărog, toate organele ar putea fi preţioasedacă mor, vor ajunge să salveze o altăviaţă, dar organele, mă piş pe ele, sunt pro-

dusul milioanelor de ani de evoluţie. În cor-pul ăsta, de fapt, nu e nimic doar al meu.Această lamentaţie însăşi, revelaţie aeşecului, poartă marca unuia care a eşuatchiar şi-n înţelegerea căderii sale. Oare arfi trebuit să pun semn de întrebare la finalulfrazei dinainte? Nu mai contează. Aşadar,voi fi un bătrân care voi muri în mizerie!”.

Pe tot parcursul romanului, profundainadaptabilitate a personajului se manifestăprin accese bahico-sexuale, prin dese ex -cursuri în imaginaţie, unde invocă dialogurifan tastice ale cunoscuţilor, prin grija încă-păţânată faţă de respingătorul Pip, prin im -pli carea păguboasă în situaţii absurde şi princonstruirea spontană a unor scenarii, por-nind de la sensul propriu al unor expresii co -locviale. E ca şi cum, între „ceilalţi”, Se -bastian ar fi singurul în stare să provoacerealitatea, ca un scriitor adevărat, singurul înstare chiar să se autodepăşească, să facă cespune şi să păstreze deschise potenţialităţilede sens ale cuvintelor. E aceasta o for mă dea aborda viaţa oblic, pentru a o obliga săintre în şabloane traductibile, coerente, aşacum, de altfel, ea nu a fost niciodată pentruel. Atitudinea nu e scutită, în inconş tienţa eicăutată, de un dram de simpatică inocenţă.

Relatate mereu cu un zâmbet ironic încolţul gurii, viaţa şi petrecerea lui Sebastianau dat un roman fermecător, care se citeştecu plăcere. E povestea clasică a unui om deprisos, care se salvează prin inaderenţelesale.

Via\a §i petrecerea lui SebastianAdrian G. Romila

Cornel Ungureanu

În urmă cu mai bine de patru decenii,citeam cu încântare poeziile Angelei Martin,fiind sigur că numai o strategie universitarăo împiedică să devină repede-repede om desucces al tinerei generaţii. Pe urmă, AngelaMartin a devenit un hispanist de performan -ţă, ataşat fiind unui proiect cultural de cursălungă. S-a apropiat de scriitori mari, pe care,împreună cu Mircea Martin, i-a împământe-nit în literatura română. Anii de la InstitutulCultural Român au însemnat o prelungirefirească a dialogurilor cu cei mari din preaj-mă şi de la distanţă. Volumul Între cuvânt şităcere beneficiază de un cuvânt introductival lui Augustin Buzura, care, după ce elogia-ză traducerile şi gazetăria Angelei Martin(„merită câteva superlative”), precizează:„Textele, în marea lor majoritate editorialepublicate în revista Cultura, au ca punct depornire situaţii din cele mai dureroase pelângă care nu poţi trece cu indiferenţă”.Poetul de odinioară, eminentul traducător,rafinatul purtător de dialog cu cei mai mariai scrisului european, a devenit un lider prag -matic care, sub semnul unui proiect jurnalis-tic, scrie editoriale!!! Romanicerul crede cu -venit să nuanţeze: „Spre deosebire însă descrisul epidermic, menit să impresioneze cuorice preţ, apelând la rezerva cititorului detrăiri primare, articolele Angelei Martincaută să-l facă pe acesta responsabil, să-şipună el întrebările obligatorii”.

Ce întrebări obligatorii ar putea să-şipună cititorul articolelor Angelei Martin?Întâ ietate ar avea cei care au în urmă un şirde lecturi, o anumită încredere în marii scrii-tori care au scris despre... şi despre... şi de -spre. Care pot să rămână lângă noi şi acum.„Întâmplările ultimelor luni au zguduitRomânia ca un dezastru în lanţ. Au fost, prinmorbida lor absurditate, asemenea celor pecare scriitorii latino-americani, un Marquezbunăoară, un Augusto Roa Bastos, un Ma -nuel Scorza, le-au atribuit imaginaţiei bol-nave a unor personaje celebre – corupţi şidictatori –, pentru ca ele, dezlănţuindu-se,să-şi exercite la maximum puterea răului”.Angela Martin nu s-a despărţit de marilecărţi pe care le-a tradus, de scriitorii cu carea stat de vorbă. Sunt, pot fi, exemple. A cu -noscut lumea (şi) datorită lor. Cei care îşiexercită la maximum puterea răului pot fi înpreajmă – imaginarul lui Scorza sau al luiAugusto Roa Bastos nu a glumit cu puterearăului. Articolele încep cu fraze tari, caresunt decriptate graţios, în aşa fel încât citito-rul comun să participe fericit la dialog. Arti -colul care începe cu Marquez, Augusto RoaBastos şi Manuel Scorza se cheamă Meca -nis mele ruinării. Ştafeta supravieţuiriiîncepe cu un citat din Gogol – o descriere aPetersburgului cu cerşetorii lui de odinioară– şi continuă cu întrebarea: dar Bucureştii?Dar cerşetorii din Capitala noastră? Româ -

nia – capitala Bucureştilor pleacă de laantipatia pe care provincialii ar trăi-o faţă deCapitală. Provincialii nu ar privi Capitala cuochi buni. Le este antipatică. Scriitor bineaşe zat în Capitală, autoarea nu-i huleşte peprovincialii care văd în Bucureşti un Centrual răului ci, dimpotrivă, îi invită – ne invită– la dialog. „Bine ar fi ca, de la judecătorpână la primar, provincia să se menţinăfermă pe poziţie, adică să nu se mai lasecoruptă de Bucureşti, nici de-ar fi să i-oceară însuşi preşedintele. Iar pe de altăparte, să nici nu mai îmbogăţească rânduri-le politicienilor noştri de toate culorile cucorupţi autohtoni, cu baroni locali şi candi-daţi la anumite posturi sau, mai bine zis,imposturi.” Dialogul poate continua dupălec tura altor articole întunecate. Deschideride reală frumuseţe sunt Jean Starobinski,plenitudinea posibilă, Augustin Buzura –Opere complete, Mircea Iorgulescu – ulti-mul rond. Superlativele care deschid eseuldespre Starobinski („Jean Starobinski este

cel mai mare umanist pe care, la ora actua-lă, îl pot oferi lumii Elveţia şi Europa”) ur -mea ză unei convieţuiri exemplare. L-a frec -ventat împreună cu Mircea şi Matei Martin,i-a tradus cărţile. Aş spune că, de fiecaredată, Angela Martin îşi asumă riscul („mergemai departe”) dacă, de fiecare dată, nu ar fivorba de o apropiere... familială. Nu miţiiSta robinski, Augustin Buzura, Mircea Ior -gulescu sunt din familia ei intelectuală.Ceilalţi, risipiţi prin alte articole, nu. Iată dece întrebarea eseului final – Cine mai sun-tem? – se desfăşoară în paradigma lui A NUFI: „De un singur lucru ne dăm seama sin-guri: suntem între două coşmaruri. Bine arfi să nu ne mai trezim nici eu, nici tu, niciel... Fiindcă mai rea decât orice coşmar nupoate fi decât întrebarea pe care am fi siliţisă ne-o punem unii altora: «Tu cine maieşti?» Iar răspunsul ar prăvăli atunci asu-pra noastră o întrebare şi mai teribilă: «Ro -mânia mai este?»”.

De la poeziile de demult la eleganţa tra-ducerilor, la echilibrul eseurilor despre ceimari ai culturii, la întrebările tăioase ale ce -lui aşezat în cotidianul agresiv („Odată cene naştem, începem să murim” e prima frazăa unui articol) e un drum care merită a fi pusîn valoare.

Angela Martin merge mai departe


L9OCTOMBRIE 2014

Isabella Dr[ghici

Dumitru Velea

AVANPREMIERE EDITORIALE

Faţă către faţăObosit, într-o hermeneutică a uitării de sine,omul îşi desfaceochiul mort şise priveşte.Cine faţă către cine?

SărutVoi îngenunchea într-o zi cu buzele aproape, aproape de tălpile tale fine, atât de ermetice…Înmiresmate petalese vor rostogoli uşor peste tinedin cerul gurii…care te-aşteaptă.Te voi săruta uşor, ca o adiere de primăvară.Voi aşterne apoi ploi curgând din palmele-mi ce plămădesc viaţăpentru ca, îmbălsămat de atâta iubire, tălpile tale să prindă aripişi să pătrunzi ingenuuîn anotimp…

În umbra timpuluiMiresme fragedepoartă frunzele – în toamnă se naşte o altă primăvară:a Vieţii vieţii, a Morţii morţii.Vântul iertăriiînmugureşte stinspe buzele florilor.În umbra Timpului –„a fi” ascunzându-şi pudicvoluptatea.Întoarce-te!În toamnă poţi să renaşti!În toamnă poţi să reînvii!

Iniţiere- Ce se află între două săruturi?Întrebă pasărea.Şi copacul îi răspunse:- Tăcerea.- Dar între două tăceri,ce se află?continuă pasărea.Iar vântul:- Întrebarea,răspunsul…- Dar între întrebare şi răspuns?Şi pasărea muri. Căzuse răpusă de un glonte.

Iubire urbanăCiobit ţi-e pasul, străine, pe pământul acesta în care norii plutesc în orbitele dragostei,soarele răsare de jos, din avântul coapselor,inimile-amuţite,împroşcând cu nămol aripa îngerului.În geografia iubirii urbane

ai rătăcit până când mersul ţi-a devenit,iată, amforă spartăpe drumul Damascului.

Act IVÎn albul norilors-a aşternut nostalgia trotuarului corupt,gunoaiele au început să zboare către alnouălea cer,paradisul promis de unii, de alţii,decorat cu panouri publicitare.Fericire în colivia norilor-beton,zid care plouă praf şi duhori insalubre.Tu trebuia să vii ca la-nceput,din partea cealaltă,din sorii răsădiţi în câmpiile armoniei,trebuia să fii arhanghel,să ucizi c-o suflare copacul cu mere de plastic ce le mâncăm zilnic,fie că vrem, fie că nu vrem,să mă naşti din nou, în zodia pură a Începutului.

Copilul, după Heraclit

Înfăşurat ca un nod, pe o piatră,într-un răsărit de soare, şarpele.

Copilul îi admiră solzii verzui –ar părea să fie un smoc de iarbă.

În ţipătul soarelui şarpele şuieră,începe muzica mişcării şi-a nemişcării.

Copilul este fascinat de solzii auriice merg înapoi, deşi el stă pe loc.

Sub fiecare solz un solz se revoltăşi îi retrage viaţa celui de deasupra.

Un şarpe verde iese dintr-unul auriu,deşi copilul unul singur văzuse.

În lumina roşiatică de amurg,un şarpe strălucitor a rămas pe piatră,

celălalt s-a strecurat sub piatră,precum un ochi închis pe timp de noapte.

În şarpele auriu, copilul a fost găsit în zori, dormind pe o piatră.

Despre pielea şarpelui

Agăţatăde stâlpul casei,uscată şi-ngălbenită de vreme,de soare şi vânt, pielea şarpelui.

− Dacă te muşcă blestematul,să-i treci pieleade trei ori prin apă şi să-ţi speli loculcu pricina, spunea bătrânul.

Odată,învineţit de muşcătura şarpelui, m-am întors acasăşi cu apa astfel înverzităm-am spălat –

atunci am înţelesmiracolul Morţiicare se neagăpe sine.

Limba lui Melampus

Pe pietrele din Argos, doi şerpi,fiecare cu coada în lăuntrul celuilalt,ca un semn magic, în plină amiază;

doi servitori cu spade de fierau tăiat cercul în două:în fiecare parte, rămânând doi şerpi;

sub pietrele pline de sânge am aşezatcele două jumătăţi ale şerpilor,săpând deasupra, în ele, cercul acestora;

Când ceva rece mi-a trecut peste faţă –doi pui de şarpe, subţiri şi aurii,mi s-au prelins pe pleoape şi pe urechi –

m-am ridicat şi darul salivei lora făcut să aud şi ceea ce nu se-aude,să văd şi ceea ce nu se poate vedea;

dar zadarnic încercam să vorbesc,limba mea nu scotea nici un sunet,numai mâna scrijelea în pietre semne.

După zile şi nopţi, după ani şi anide căutări, aceiaşi servitori au aduspe cel mai bătrân cititor în semne:

Şi acesta a întors, pe-o parte şi pe alta,fiecare piatră cu semnele înmulţite,dar nu a putut să lege nici un cuvânt.

Şi, urmărindu-i cazna cu luare aminte,

i-am văzut pe pleoape şi pe urechi,uscată, strălucitoarea salivă de şarpe.

O, dacă subţirii şerpi i-ar fi lins,înainte de a se fi smuls din vis,şi limba bătrânului Melampus!

Roata de sub casă

La facerea casei,bătrânul a trasat un cerc,peste care a aşezat temelia.

Spunea: Va ţine loc de şarpepână se va găsi un sufletcare să se aşeze sub vatră.

Între pereţii casei citescdespre ouroboros şi casase mişcă dintr-o parte într-alta.

Mă mişc invers mişcării ei,spre a-i păstra echilibrul,până apare luna

şi-ncep să număr semnelede pe pielea şarpeluiagăţată pe stâlpul intrării.

Casa se leagănă mereu,ca şi cum ar fi pe ape –şarpele se devoră şi se schimbă:

s-a aprins focul în vatrăşi-afară plouă. Bătrânul îmi facesemn să trec prin apele noi.

Ies. Şi casa goală încremeneşte,ca o piele de şarpe,în mijlocul drumului.

Cărare în mijlocul şarpelui

Copil, alergam pe cărare,sub soarele viu al amiezii,când m-am întâlnit cu şarpele.

Bătrânul din urma mea

mi-a întins spada, spunându-misă îl ucid.

Fulgerător am trecut spadaprin aerul aprins,despărţind şarpele în două:

jumătate a dispărut în pământşi jumătate a crescut la loc,cu stea de aur pe creştet.

Am lovit a doua oară,şi-a treia oară, de nenumărate ori,până la amurg:

mereu o jumătate se trăgea în pământşi-o jumătate se făcea şarpe la loc,şi mai puternic, cu corn în frunte.

În zori, strălucitorii şerpi ieşiseră –erau un singur şarpe, şuierândpe linia orizontului.

şi eu zadarnic încercam să aflucare-i cel dintâi,şi care este cel din urmă;

care este capul şi care este coada,care-i cu stea de aur pe creştetşi care-i cu corn în frunte.

Un singur şarpe era de jur împrejurşi o cărare pe care, bătrân, mă ducea un copil de mână.

Mlădiţă

Ajunşi în megaron, perşii i-au dat foc templului,şarpele plecase să ridice apele mării laSalamina.Noaptea, măslinul a ars până la piatră,dar în zori o mlădiţă a răsărit din jar.

Cel ce a văzut-o a trimis vestitor la Susa,şi cei de acasă şi-au smuls vederea,fiindcă marile lor convoaie erau o amintirepentru ochiul uriaş, ce îi privea pe toţi.

��

LL10


��

AVANPREMIEREEDITORIALE

Ioan Gro§an


OCTOMBRIE 2014

Ioan Buduca este una din cele mai strălucite minţi pe carele-am întâlnit în generaţia noastră. Şi nu e numai opinia mea,ci şi a doi scriitori pe care-i admir şi respect enorm şi cu caream petrecut multe zile şi nopţi bucureştene ori (şi) pariziene:Nicolae Breban şi Dumitru Ţepeneag. Iar jerbele minţii luisunt dublate de o sensibilitate fără cusur şi-o frapantă lipsă deagresivitate, în indiferent ce împrejurare. Nu l-am auzit vreo-dată înjurând; când, la o masă boematică sau la vreun cheflivresc, unul din convivi sărea calul, Buduca se retrăgea rapidşi discret, ca şi cum vorbele sau gesturile celui care-şi expan-da, cu duritate, complexele, i-ar pricinui o teribilă suferinţăfizică.

Am ajuns amândoi în Bucureşti în 1978, după ce-am foststudenţi la filologia clujeană. Eu prin repartiţie guvernamen-tală, ca profesor la o şcoală generală din cartierul Militari, el,după trei ani de stagiu didactic la Chişinău Criş, ca redactorla „Viaţa studenţească” şi „Amfiteatru”, adus de concitadinulsău arădean Stelian Moţiu, redactorul-şef al revistelor sus-pomenite. (Două cuvinte despre Stelian Moţiu, Dumnezeusă-l ierte! A fost un selfmademan, care a pornit de jos şi s-aridicat prin propriile merite la nişte funcţii destul de însemna-te în UASCR-ul din vremurile acelea. Mai mult, dat fiindcontextul de-atunci, era – lucru rar! – un activist à visajehumain, cum s-ar zice, căruia îi plăcea să citească, care-şiaducea din străinătate, din deplasările oficiale, cărţi rare oriinterzise la noi – el ne-a pus în mână prima oară „ArhipelagulGulag” în ediţia de la Seuil; bref, o persoană întru totul pozi-tivă, ţinându-ne spatele la toate „ludismele” noastre mai multsau mai puţin inofensive, de genul „O sută de ani la PorţileOrientului”, serialul ce cu încântare îl scriam şi-l publicamcvasi-săptămânal în „Viaţa studenţească”. Cornel Nistorescu,Sorin Roşca Stănescu, Octavian Ştireanu, Mihai Tatulici, IonCristoiu şi atâţia alţii îi datorează lui Stelian Moţiu cel puţinînceputurile consacrării lor jurnalistice, dacă nu cumva maimult. Prietenii ştiu de ce... Tot sub şefia lui a publicat AnaBlandiana în „Amfiteatru” acel grupaj de poeme cu „Noisun tem un popor vegetal”, care a stârnit atâta vâlvă şi-n urmacăruia Stelian Moţiu a fost debarcat pe un post obscur la„Informaţia Bucureştiului”. Avea un singur defect, dacădefect se poate numi: îi cam plăcea să bea. De-aici i s-a şi traso ciroză galopantă care nu mult după 1990 l-a răpus).

Ei bine, în frunte cu dom’ Moţiu, cu dom’ Puiu Novac (oaltă figură emblematică a „Vieţii studenţeşti” şi mai târziu aziarului „Ziua”, care, deşi binişor mai în vârstă ca noi, necomplexa cu părul lui ca pana corbului, pe care-l are ne -schim bat şi azi), eu, Ioan Buduca, George Ţâra, care făcea onavetă infernală din Bucureşti în satul Băbăiţa, unde era tea-cher, Tavi Ştireanu şi regretatul nostru prieten Radu G.Ţeposu cutreieram, după sumarele şedinţe de redacţie, câte-va cârciumi din apropierea sediului revistelor de pe SchituMăgureanu. Una din ele era imediat după statuia luiKogălniceanu din piaţa cu acelaşi nume, pe partea dreaptăcum mergi spre Operă. Nu mai ţin minte cum se numea. Erala subsolul unei clădiri, curată, surprinzător de elegantă, cupreţuri accesibile şi cu un chelner, Costel, inevitabilul Costel,plin de umor. Costel ne ştia ca pe nişte nişte cai breji,cunoştea gusturile şi buzunarul fiecăruia etc. Era „de-al nos-tru”. Şi la un moment dat, după vreo doi ani de şedinţeredacţionale prelungite până noaptea târziu, Buduca, redu-când drastic grupul nostru boem, ne ia deoparte pe mine şi pe

George Ţâra şi ne spune foarte serios, cu glas coborât: „Măibăieţi, poimâine vine din Norvegia logodnica mea, Sanda.Vreau s-o cunoaşteţi pentru că o să mă căsătoresc cu ea. Şi eavrea să vă cunoască pentru că sunteţi prietenii mei cei maibuni. N-am invitat tot grupul, fiindcă ea e o fiinţă aşa, maispecială, şi nu vreau s-asculte toate prostiile noastre. Veniţi şivoi aşa, mai îmbrăcaţi, la costum. Fac eu cinste, bine înţeles”.

Eu şi George Ţâra o ştiam vag pe Sanda, fiindcă fusesecolegă cu noi în acelaşi prim an de filologie clujeană. Apoi eaplecase în anul următor la o bursă de studii în Norvegia, fiindla un moment dat şi traducătoarea cuplului prezidenţialNicolae-Elena Ceauşescu, când aceştia au făcut o vizită înţările scandinave. Sanda era (este!) o persoană drăguţă, sub -ţire, fragilă, extrem de bine educată, elegantă şi manierată. Îţidădeai imediat seama că nu puteai vorbi orice în prezenţa ei.În plus, era şi fiica unui cunoscut profesor universitar de laMedicină, chiar rector în perioada respectivă, dacă numă-nşel.

Chiar în aceeaşi zi în care am fost invitaţi la acea cină detaină, ne-am dus la restaurantul de lângă statuia lui Kogăl -niceanu, unde Buduca l-a luat deoparte pe Costel şi i-a expli-cat situaţia, l-a dădăcit puţin, în sensul că nu cumva, în pre-zenţa logodnicei, a viitoarei soţii, să se scape c-o vorbă proas-tă, vreo vulgaritate, şi să ne servească ca la carte. La careCostel, cu o mină uşor jignită, i-a spus: „Dom’ Buduca, euam servit, dom’le, la Intercontinental până să ajung aici. Amservit mahări mari, nu pârliţi ca dumneavoastră. Să mă scui-paţi în gură dacă n-o să fiţi mulţumit!”.

Zis şi făcut. Ne-am înfiinţat în seara cu pricina la restau-rant, eu într-un sacou pe care-l credeam elegant, Ţâra în cos-tumul lui de la bacalaureat, rămas cam mic, Buduca şi el lacravată, iar Sanda îţi lua ochii. Totul era impecabil. Ni serezervase o masă într-un separeu, cu lumină discretă, pe masăfarfuriile şi tacâmurile străluceau, oliviera era plină, lumâna-rea aştepta să fie aprinsă, în frapieră era gheaţă mărunţită etc.Iar Costel, Costel ne-a uluit! Ne-a întâmpinat uşor povârnit,cu mâna stângă la spate, înfăşurat până la brâu cu un şorţ alb,aşa cum nu o să mai văd decât, peste ani, la chelnerii de la„Coupole”, în Montmartre, unde îşi mai lua aperitivul EugenIonescu. Costel a aprins cu fineţe lumânarea cu o brichetă„Ronson”, apoi ne-a pus în faţă, la fiecare, câte un menu legatîn piele. Eram cu toţii cam crispaţi, cu osebire Buduca, „îngerpalid cu priviri curate”. Am aşteptat respectuoşi, cum secuvenea, să comande mai întâi Sanda. Ea n-a vrut nimic ca„antreu”, ci a anunţat, cu glas subţirel: „Un biftec tartar, vărog”. Costel s-a înclinat, apoi s-a uitat spre Buduca. „Şi eu,

tot biftec”, a zis acesta, după o mică şovăire. Pe mine adjec-tivul „tartar” m-a dus cu gândul la ceva tătărăsc, ceva legatde oaie, la care fac alergie, plus că nici biftec nu mai mânca-sem niciodată. Ţâra, y compris, nici el. Aşa că am zis, cât amputut mai firesc: „Un şniţel vienez, de porc”. Ţâra: „CaGroşan, de porc”.

Până să vină mâncarea, conversaţia s-a legat greu, cuopinteli: „E frig în Norvegia?” „Da, dar nu tot timpul”ş.a.m.d. Şi deodată apare Costel purtând pe un braţ patru far-furii, cu dexteritatea cu care chelneriţele de la Oktoberfestaduc într-o mână douăzeci de halbe mari. Când am văzutcum arată biftecul tartar, am avut o tresărire neplăcută în sto-mac şi am schimbat o privire semnificativă cu Ţâra. Buducadevenise palid de tot privind mormanul de carne crudă toca-tă pe care trona, la fel de dizgraţios, un gălbenuş de ou, totcrud. Nicicând nu mi s-a părut mai apetisant şniţelul caatunci.

Neştiinţei lui Buduca de a începe cumva, oricum, ceea ceavea în farfurie i-a venit în ajutor !tiinţa Sandei de a începeo migăloasă condimentare a mormanului. Buduca trăgeaexpert cu coada ochiului, dar probabil n-a mai avut răbdarepentru întreaga operaţiune de salvare prin condimente şi-avrut să tranşeze ca Alexandru Macedon nodul de carne ce-istătea în faţă.

S-a auzit un mic, infinitezimal sunet. Buduca a lăsatdeoparte cuţitul şi furculiţa şi i-a făcut un semn discret luiCostel. Acesta s-a apropiat amabil, surâzător, aşteptând ocomandă. Buduca a început să facă alte semne ininteligibiledin degete, arătând, după toate probabilităţile, spre propriafarfurie. Ne-am uitat şi noi, alături de Sanda, care se oprisedin condimentat, şi de Costel, total nelămurit. La începutn-am observat nimic suspect. Apoi, brusc, am văzut: cred cădin cauza groaznicei spaime că va trebui să înghită aşa ceva,prietenul nostru a transmis cuţitului o asemenea tensiune,încât pur şi simplu a tăiat farfuria în două, cu o impecabilălinie dreaptă: farfuria, cu marginile depărtate, arăta acum caun OZN cu cupola biftecului avariată.

Şi inevitabilul s-a produs: ireproşabilul Costel, holbându-se la farfurie, a rostit tare nemuritoarele, pentru noi, vorbe:„Să-mi bag p..., în viaţa mea n-am mai văzut aşa ceva!”.

Într-una din capodoperele prozei sale, „Groaznica sinuci-dere din strada Fidelităţii”, I.L. Caragiale, parodiind „stilul”unor ziare de scandal („stil” prelungit până în tabloidele deazi), relatează despre încercarea de sinucidere a PorţieiPopescu, abandonată de mai junele ei amant, Mişu; Porţiavoise să părăsească lumea aceasta înghiţind fosforul de la oduzină de cutii de chibrituri. Desigur, totul se rezolvă în celedin urmă cu „happy-end”: amanţii se căsătoresc, ba mai mult,teribila durere de dinţi de care suferea Porţia, mare consuma-toare de dulciuri, dispare ca prin farmec. La care Caragiale,genial-sarcastic, conchide: „Poate că fosforul”...

Spre deosebire de personajele caragialiene, Buduca şilogodnica lui norvegiană n-au avut noroc. Ioan, după un an şiceva, deşi s-a căsătorit până la urmă cu Sanda, a fugit din căs-nicie cu viteza lui Usain Bolt. Aşa că, parafrazându-l penenea Iancu, zic şi eu: poate că biftecul...

(din volumul în curs de apariţie la Editura Polirom)

Lumea ca literatur[PRECIZARE

Nu fac parte din acei scriitori care consideră că orice întâm-plare mai interesantă, trăită sau auzită de ei, trebuie trecută înlite ratură. Nu tot ce există sfârşeşte într-o carte, cum credeaMallarmé. Lumea „reală” îşi are poveştile ei nescrise, „literatu-ra” ei secretă, care, cu propriile-i semnificaţii, îşi este suficientăsieşi şi nu mai are nevoie să fie − cum să zic? – „ficţionalizată“.

Am povestit în mai multe rânduri, în diverse împrejurări (maiales la chefuri, desigur), asemenea întâmplări sau „situaţiuni”,cum le-ar spune Maestrul nostru, al tuturora, I.L. Caragiale.Auzindu-mă nu o dată, amicul meu, infatigabilul Dan MirceaCipariu, mi-a zis: „Măi Ioane, de ce nu scrii tu toate chestiileastea? E păcat să se piardă aşa, la o masă. Uite, eu îţi ofer pesite-ul meu, «Agenţia de carte», o rubrică săptămânală sau cuce periodicitate vrei tu, când ai tu chef să scrii”. Desigur, amşovăit: farmecul oralităţii şi al imaginii celui care vorbeşte

(interpretează) se poate pierde iremediabil atunci când din totspectacolul nu rămân decât vorbele transcrise. De pildă, textulcelebrei scenete tv din tinereţea noastră „C-aşa-i în tenis” e cudesăvârşire mediocru; însă rostit inimitabil de Toma Caragiu,împopoţonat cu o mustaţă tip Ţiriac, îl transformă într-o scene-tă care e, pe alocuri, irezistibilă. În cele din urmă, am cedatrugăminţii amicului meu, gândindu-mă că poate chiar ar fipăcat să nu aştern în scris câteva din aceste amintiri, fie numaipentru faptul că ele pot depune mărturie despre o anumităatmosferă, un anumit timp, anumiţi, minunaţi, oameni. Apoi,lenea mea funciară şi, ca să rămân în lumea lui Nenea Iancu din„Două loturi”, „asprimile de tot felul ale serviciului” m-aufăcut să întrerup colaborarea cu „Agenţia de carte”, doar oparte din textele apărute acolo fiind şi aici, în această carte,pentru cititorii Editurii Polirom. Restul episoadelor, fără nu ştiuce pretenţii estetice, sunt puse pe hârtie exact aşa cum mă sfă-tuia amicul: doar când am avut chef.

IOAN BUDUCA ±IBIFTECUL TARTAR

Foto

: Dum

itru

UNGU

REAN

U

��

L11


OCTOMBRIE 2014


ANCHETA LDD

CRISTIAN TAMA±

1.De ce „mai mult decât în altele”? Întoate literaturile (şi europene, de

exemplu) se face această diferenţă şi pe bunădreptate. Nu este o viziune postmodernă, ciuna neo-feudală să crezi că modeşti meşteşu-gari care produc acelaşi lucru toată viaţa potsă fie asimilaţi (de parcă ar aparţine aceleiaşighilde) cu scriitori care experimentează şireînnoiesc de fiecare dată nişte sinteze crea -toare, distilând lumea înconjurătoare şi cre -ând frumuseţe, sens şi coerenţă din haosul şiabsurdul cotidian. Fără cultură, talent, imagi-naţie, sensibilitate, nu poţi crea nimic, nu poţiinova, nu poţi făuri nimic autentic şi original.Decât kitschuri şi sofisme demagogic-popu -liste de o jalnică platitudine şi de o totală in -signifianţă, estetic vorbind. Mda, mulţi scriu,(prea) puţini rămân. Eşti autor sau nu. Eştiartist sau nu. Te naşti cu talent sau nu. Arta n-o fac „meseriaşii”. O fac artiştii. Cei câţivadin fiecare generaţie de pe faţa întregului Pă -mânt. Pentru că, aşa cum spunea prietenulMa rian Truţă, „arta nu este un fenomen de -mocratic”, arta nu este produsă de maselelargi. Pentru masele largi există anxioliticeleevazioniste: „romance” (maculatura melodra-matic-lacrimogenă pentru midinete şi etericecreaturi bovarice), „thriller”, SF, fantasy,„horror” etc.

Şi cred că în ceea ce priveşte „literatura deconsum” cu toate sub-speciile ei nu trebuiepier dut din vedere contextul. Care este unulmondial. Există o industrie mondială (aşa-numitul „global entertainment system”) careare o fabuloasă cifră anuală de afaceri, numaica -tegoria „zombie products – filme, seriale,jocuri video, romane, antologii, culegeri depovestiri etc.” generează peste 1,5 miliarde dedolari în fiecare an.

Literatura de consum de sorginte anglo-saxonă a cucerit piaţa planetară demult, dinanii ’50 ai secolului trecut, desigur în zonelefoste comuniste n-a ajuns decît după 1990,dar a devenit lider de piaţă pentru toate speci-ile minore (este numită „genre fiction” sau„popu lar fiction”, care în accepţie anglo-sa -xonă cuprinde categoriile „romance”, „crime/mystery” sau „detective”, „thriller”, „inspira-tio nal”, „western”, „fantasy”, „horror”, „sci-ence-fiction”, iar „produsele” sunt segmen-tate conform grupei de vârstă a consumato-rilor în „children’s fiction”, „young-adult fic-tion” sau „juvenile fiction” şi „adult fiction”;mai lip seşte categoria „forever young” a celorde peste 70 de ani!).

Industria editorială americană a cărţii aavut în 2013 o cifră de afaceri de 27 de mili -arde de dolari, din care categoria „romance”,liderul de piaţă al literaturii de consum,repre zintă 1,08 miliarde de dolari. Fantasy-ul(peste 80-85% din această categorie), SF-ulşi horror-ul au ajuns la o cifră de afaceri

cumulată de 600 de milioane de dolari în2013 în S.U.A.

Ca o comparaţie, întreaga piaţă româ neas -că de carte (inclusiv manualele) n-a depăşit40 de milioane de euro anual.

Cine este interesat de tendinţele pieţiimon diale a literaturii de consum poate găsisuficiente informaţii pe net, inclusiv despreca tegoriile „hot”: Young Adult, New Adult(„the explosion of New Adult and creating aniche where none existed, filling the gapbetween Young Adult (YA, for readers ages12-18) and commercial women’s fiction forreaders in their 20s and older”).

În toate ţările europene (şi nu numai),vân zările de literatură în volum sunt domi-nate de titluri anglo-saxone traduse, de la ceimai buni autori până la titani ai grafomaniei –„mari maeştri” ai bestseller-urilor, precumDan Brown şi E.L. James, Europa fiind o pia -ţă de consum pentru maculatura anglo-sa -xonă şi importând anual titluri anglo-ameri-cane de sute de milioane de euro, estimân-du-se că peste 30% din producţia anualăeuro peană de carte reprezintă traduceri (faţăde procentul anual de 3% traduceri în S.U.A.,Marea Britanie şi în celelalte ţări anglofone).

Aşa că există o concurenţă acerbă în ca -drul acestor sub-categorii de piaţă, competiţiacu bestseller-urile industriei mondiale anglo-sa xone, care sunt ecranizate, serializate,adap tate sub formă de jocuri video, promo-vate intens pe toate suporturile media, inclu-siv pe reţelele de socializare şi devin „suc-cesuri planetare”.

Un exemplu? Thrillerul Gone Girl(2012) de Gillian Flynn, bestseller ecranizatde David Fincher, avându-i pe Ben Affleck şiRosamund Pike în rolurile principale, filmul(deja considerat un mega-blockbuster!J) se valansa în octombrie („Gone Girl was #1 on theNew York Times Hardcover Fiction Bestsellerlist for eight weeks. It was also twenty-sixweeks on National Public Radio’s hardcoverfiction bestseller list. Gone Girl was except-ing the books in the Fifty Shades of Greyseries, the biggest literary phenomenon of2012. By the end of its first year in publica-tion, Gone Girl had sold over two millioncopies in print and digital editions, accordingto the book’s pu -blisher, Crown”).

Toate textele româneşti aparţinând specii -lor literare „minore”, „de divertisment” con-curează cu produsele sistemului global an glo-saxon de entertainment! Ce şanse au să seimpună în faţa publicului (ca să nu mai vor-bim de critica literară)? Adică să vândă maimult de 50-100 de exemplare? Numai MamaOmida şi Tuşa Sulfamida pot şti!

Aş spune că cel puţin în privinţa receptăriiacademice a science-fiction-ului stăm destulde bine, pentru că, în cazul literaturii noastre,criticii şi exegeţii au radiografiat şi cartat şievaluat această „minoră specie literară”: Isto -ria anticipaţiei româneşti de Mircea Opriţă,Scriitori români de science-fiction deCornel Robu, Literatura SF de Florin Mano -lescu, Vârsta de aur a anticipaţiei româ- neşti, Science-fiction. Autori, cărţi, idei, Li -teratura de anticipaţie. Autori, cărţi, ideide Ion Hobana, Colecţionarul de insule,Insulele fericite, O insulă în spaţiu de HoriaAramă etc., etc. Nicolae Manolescu, AurelMa rino, Silvian Iosifescu, Voicu Bugariu,Mihai Iovănel, Gelu Negrea, Radu Voinescu,Horia Gârbea, Marius Chivu etc. au scris de -spre SF-ul românesc şi în continuare suntdestui critici români interesaţi de exegeza sci-ence- fiction-ului.

Fantasy-ul este o specie recent acultural i -zată în peisajul literar românesc, după anii

2000 mai ales ca fenomen mimetic suc-cedând importurilor anglo-saxone. Dacă încazul li te raturii fantastice româneşti lucrurilesunt clare, fantasticul este parte a canonuluiliterar, în privinţa fantasy-ului încă nu avem odefiniţie românească şi nici delimitările teo-retice necesare. Există doar cronici de întâm -pinare, şi nu un studiu în profunzime. Ce estefantasy-ul şi care este relaţia dintre acesta şifantasticul românesc? Diferenţiază ceva fan-tasy-ul de fantastic în general? Dar de fantas-ticul românesc? Teme şi personaje de prove-nienţă anglo-saxonă aculturate în texte româ -neşti duc la existenţa unui fantasy românesc?

Horror-ul adică fantasticul morbid-terifianteste, precum fantasy-ul, un import recent pro -venind tot din spaţiul anglo-saxon, cred eu căeste o subspecie a fantasticului literar, man i -eristă, simplistă şi rudimentară în fond, iar dethriller-ul şi policier-ul, adică ficţiunea deaven turi şi ficţiunea detectivistă, nu suntinteresat, deşi mai citesc uneori şi asemeneatexte.

2.În privinţa SF-ului, da, consider căexis tă texte româneşti care merită să

fie citite: Vă caută un taur de Sergiu Făr -căşan, Babel de Vladimir Colin, Argonau -tica, Figurine de ceară, Semnul licornuluide Mircea Opriţă, Cuadratura cercului deGheorghe Săsărman, Aporisticon şi Phre -eria de Mihail Grămescu, Planetarium deCristian Tudor Popescu, Istoriile insolite deOvid S. Crohmălniceanu, Misterul camereiînchise şi Mentaliştii de Florin Manolescu,Constanţa 1919 de Liviu Radu, Vinde că -torul de Sebastian A. Corn, Aşteptând înGhermana de Dănuţ Ungureanu, A douavenire de Marian Truţă, Senzoriada deCristian Mihail Teodorescu, T de la sfârşit deSilviu Genescu, Hârtiile masculului deSilviu Gherman etc.

În cadrul literaturii universale cred că esteobligatoriu pentru orice persoană care se con-sideră instruită să fi citit sau să îşi propună săcitească Frankenstein sau Prometeul mo -dern de Mary W. Shelley, Războiul lumilor,Maşina timpului, Omul invizibil şi Insuladoctorului Moreau de H.G. Wells, Noi deEvgheni Zamiatin, Picnic la marginea dru-mului, E greu să fii zeu, A doua invazie amarţienilor, Oraşul damnat de Arkadi şiBoris Strugaţki, Minunata lume nouă deAldous Huxley, Război cu salamandrele şiFabrica de absolut de Karel Capek, Solarisşi Ciberiada de Stanislaw Lem, Fahrenheit451 şi Cronici marţiene de Ray Bradbury,Portocala mecanică de Anthony Burgess,Cosmocomicării şi T indice zero de ItaloCalvino, Marele portret de Dino Buzzati,Jocul cu perlele de sticlă de Herman Hesse,Povestea cameristei şi trilogia MaddAddam de Margaret Atwood, cele cinci ro -ma ne din seria Canopus in Argos de DorisLessing, Particulele elementare şi Posibili -tatea unei insule de Michel Houellebecq, Sănu mă părăseşti de Kazuo Ishiguro, Atlasulnorilor de David Mitchell, În ţara ultimelorlucruri de Paul Auster, Drumul de CormacMcCarthy, Sub piele de Michel Faber, Cro -mozomul Calcutta de Amitav Ghosh etc.

În ceea ce priveşte fantasy-ul, îmi placGene Wolfe, cu seria Cartea Soarelui Nou,şi China Miéville cu Trilogia Noului Cro -buzon.

Cred că Stephen King este un maestru alfantasticului modern, nereductibil la registrulhorror-ului.

3.Susţinere, promovare şi cultivare aacestor specii ca un vector al afirmării

literaturii române în lume? Glumim, nu? Ce săsusţinem, cu ce bani, daţi de cine şi pe ce bază?

Aici este vorba de un business planetarcare produce miliarde de dolari anual. Se pu -blică acele romane care vor aduce bani, sepublică acei autori care vând. În milioane deexemplare. Cantitate înseamnă calitate! Vinzimult, eşti bun! Vinzi şi mai mult? Eşti foartebun! Eşti un mare maestru! Al prestidigitaţiei,desigur! Un Ostap Bender al literaturii mon-diale!

Cine sunt „regii mondiali ai literaturii deconsum”? Ei bine, Stephenie Meyer (avere de170 de milioane de dolari; 120 de milioane deexemplare vândute; autoare de fantasy şi SF),James Patterson (avere de 90 de milioane dedolari; 100 de milioane de exemplare vân-dute), Dan Brown (avere de 28 de milioane dedolari; 120 de milioane de exemplare vândute;tradus în 40 de limbi!), Nora Roberts (averede 23 de milioane de dolari), Danielle Steele(avere de 22 de milioane de dolari), JanetEva novich (avere de 20 de milioane de do -lari), Veronica Roth (avere de 17 milioane dedolari – autoare de SF!; 20 de milioane deexem plare vîndute), John Grisham (avere de17 milioane de dolari), Stephen King (avere de17 milioane de dolari – autor de horror; peste100 de mili oane de exemplare vândute), Suza -nne Collins (avere de 16 milioane de dolari –autoare de SF! 23 de milioane de exemplarevândute), J.K. Rowling (avere de 14 milioanede dolari – autoare de fantasy şi thrillere; apro -ximativ 65 de milioane de exemplare vânduteper titlu!), George R.R. Martin (avere de 12mili oane de dolari – autor de fantasy, SF şihorror; peste 25 de milioane de exemplarevândute), David Baldacci (avere de 11 mil-ioane de dolari), E.L. James (avere de 10 mil-ioane de dolari; 100 de milioane de exemplarevândute), Gillian Flynn (avere de 9 milioanede dolari – doamna de care vorbeam mai îna -inte, autoarea romanului Gone Girl), Cassan -dra Clare (o pârlită!, n-are decât 7 mi li oane dedolari!!!; 24 de milioane de exemplare vân-dute; autoare de fantasy). Şi Paulo Coelho esteun mare scriitor! De ce? Cum de ce? A vândutpeste 65 de milioane de exemplare din titlurilesale! Şi are 18 milioane de dolari la teşcherea!Mai poţi să spui ceva? Vorbim de avansuri cu6-7 cifre! That’s entertainment, the show mustgo on! There’s no business like show busi-ness!

Ştiţi cumva care autori din cei menţionaţimai sus au fost publicaţi în România? Câteexemplare din respectivele traduceri s-auvândut? Şi care este valoarea cumulată îneuro a titlurilor de bestseller-uri anglo-saxonepubli- c ate anual în România? Ce profitabili-tate au autorii de mai sus?

Credeţi că vreo editură (românească, săzicem) îl va publica pe genialul grafomanPârţac Cotârţă (multilateral autor local de„specii minore”) în locul lui Stephenie Meyersau al Cassandrei Clare? Sau şi pe Cotârţă?Da, îl va publica pe Cotârţă pe banii lui Cotâr -ţă sau fără să-i dea vreun leu! Îi ajung 10exemplare pentru o lansare!

4. Traduc, dar îndeosebi non-profit, scriueseuri şi articole pe diverse teme SF, iau inter-viuri. În cazul SF-ului, este vorba de o pasi-une datând din copilărie. Ponderea este de100%. Pregătesc publicarea în volum a isto-riei SF-ului britanic, apărută în serial înrevista online Nautilus, cu titlul Rule Brita -nnia, cel mai valoros şi longeviv SF euro-pean, cel britanic. Şi pentru că am constatatcă am peste 50 de interviuri cu autori, cercetă-tori, critici din domeniul SF-ului din ţară şi depeste hotare, mă gândesc să le public şi peacestea într-un volum. Vă mulţumesc.

Genurile „minore” vs. mainstream (continuare)

1. În literatura română, mai mult decît în altele,se face o diferenţă între speciile literare „minore”,„de divertisment” (SF, fantasy, thriller, po licier,horror etc.) şi mainstream, în defavoarea primelor.E aşa sau, poate, nu? Cît de firesc vi se pare? Citiţicărţi de acest tip? Cît de des?

2. Consideraţi că în speciile literare la care nereferim există cărţi pe care oricine trebuie să lecitească? Dar lucrări exemplare, ca să nu le numimdirect capodopere? Care ar fi acestea, în viziuneadvs., în literatura română şi în cea universală?

3. Este necesară susţinerea, promovarea, culti-

varea acestor specii ca un vector al afirmării lite-raturii române în lume? Şi, dacă da, în ce fel?

4. Aţi scris, veţi mai scrie astfel de lucrări? Cevă determină să o faceţi şi ce pondere au ele înopera dvs.? Ce pregătiţi în acest domeniu (sau înexegeza asupra lui)?

LL


12 OCTOMBRIE 2014

ROMAN

M-am dus, după două zile, la generalul Dalea. Am ajunspe la şase seara, în ţinută lejeră şi cu o sticlă de Dealu Mare,din stocul de Revelion, în braţe. Mi-a deschis chiar gene -ralul, în blugi şi în pulover. În casă era cald şi mirosea avanilie şi scorţişoară.

„Bine ai venit, dragule. M-am bucurat tare mult cândmi-ai telefonat să îţi anunţi vizita. Fă-te comod, suntemnumai noi doi, putem să stăm de vorbă pe îndelete. Pe la 7o să vină şi scriitorul Minu Băleanu, marele nostrudramaturg, sper că nu te deranjează că l-am invitat şi pe el,dar, până vine, noi o să ne cunoaştem mai bine.”

M-a surprins menţionarea numelui lui Băleanu, omul nuera nicidecum un mare scriitor, ci un politruc de cea maijoasă speţă, care scria nişte piese imposibile cu activişti şiingineri agronomi, îl juca într-o veselie teatrul TV, unde şifusese director cu vreo zece-cincisprezece ani în urmă.Dalea nu era cu siguranţă un tâmpit, chiar dacă nu se pri -cepea la literatură, deci altele erau motivele preţuiriisuperlative a acestui ins despre care se spunea că scrisesemai multe cărţi decât citise.

M-am făcut că nu aud, mi-am lăsat haina de piele încuier şi am pătruns în living. Era destul de mare, în fundavea uşi cu glasvand care dădeau într-un birou şi tot acolo,pe doi pereţi, era şi biblioteca, spre care mi-am îndreptatinstinctiv, privirea. „Criticul, tot critic”, a râs Dalea. „Am şieu nişte cărţi, unii zic că aş fi bibliofil, dar sunt departe depalmaresul lui Ştefan Andrei, a cărui bibliotecă o invidiazăchiar cărturarii de profesie. Eu am mai mult tratate de dreptşi de filosofie, am şi două incunabule, dar cărţile măinteresează mai mult prin conţinut decât ca aspect. Sunt şi euun intelectual, chiar dacă am făcut ce-am făcut în anii ’50.”„Nu ştiu ce-aţi făcut în anii ’50, pe atunci de-abia mănăşteam”, am glumit eu, ştiind că moşul aşteaptă doar unpretext ca să-mi toarne textul pe care şi-l pregătise de cândl-am sunat să-i spun că vin. „Eh, păcatele tinereţilor, am maibătut pe câte unul care nu voia să accepte binefacerilesocialismului, i-am trimis pe câţiva, mai guralivi, la Canal,le-am confiscat burjuilor valuta şi aurul şi, în general, amfost un torţionar, cum zic ăştia de la Europa liberă, de parcăamericanii lor ar fi nişte sfinţi şi nu ar fi făcut ce au făcut înGermania, în Coreea, în Vietnam şi pe unde au mai fost.Acum am 70 de ani şi pot spune că sunt împăcat cu mineînsumi, chestie pentru care te rog călduros să nu măcondamni.” „Dar nu vă condamn de loc, lucrez la Securitate,nu la Europa liberă, pe care o ascult ca sarcină de serviciu,nu din plăcere.” „Mda, eşti drăguţ, se vede că te-a educatbine colonelul, nu eşti un fanatic. Spune-mi, mai întâi, dece te-ai făcut tu securist? Din câte ştiu, ai terminat Filologia,ai fost şef de promoţie, puteai să te faci profesor...” „N-aşputea să vă spun precis. Probabil că dintr-un spirit de ordine,ultragiat de harababura din societate. Sau poate că asta eravocaţia mea, nu cea de profesor sau de scriitor. Cred că îmicăutam un maestru în viaţă şi, negăsindu-l, m-am îndreptatspre o instituţie care este însăşi autoritatea în persoană. Numai sunt sigur pe ce credeam şi gândeam atunci. Sunt sigur,însă, că nu m-am făcut securist ca să beneficiez de privilegii,deşi, de unele, mă bucur fără rezerve.” „Spirit de ordine? Înlumea de azi? Eşti idealist?” „Nu, nicidecum. Dar mi se parecă, în spatele discursurilor oficiale, este un întreg mecanismal ipocriziei, care, indiferent la etica şi echitatea socialistă pecare le afişăm, îi ajută pe unii să îşi bată joc de munca altora.Nu suport ideea de parazitism, cu toate că societateacontemporană se bazează tocmai pe parazitism. Şi la noi, şiîn Vestul pe care îl tot combatem. Ştiu că e o bătălie za -darnică, asta, împotriva parazitismului, dar mie mi-au plăcutîntotdeauna cauzele pierdute. Să micşorezi dimensiunilerăului mi se pare mai înălţător decât să faci fraze frumoasedespre omul nou. Omul nou există, misiunea mea, pe lume,e, tocmai, să limitez ravagiile pe care le face. Să fac bine,dacă îmi permiteţi să spun o banalitate.” „Să faci bine? ÎnSecuritate? Eşti francmason?”, m-a luat prin surprinderebătrânul securist. „Scuză-mă că te întreb aşa brutal, ştii căpoţi conta pe discreţia mea.” „Nu, nu sunt francmason. Ştiucă există francmasonerie, pe unii dintre membrii ei îi cunoscbine (serviciul, ce să-i facem...), însă eu am crezut că găsescceea ce căutam în Securitate, nu în masonerie. Am aicisuficiente mijloace ca să fac ce mi-am propus, nu am simţitnevoia să caut altele. Sunt un meliorist, nu un revoluţionar.Şi nu sunt, recunosc, deloc democrat. Ordinea mi se paremai bună pentru toţi. Nu pot fi, deci, francmason, nu m-araccepta ei.” „Interesant. Cu totul atipic pentru generaţia ta.Îţi pun întrebări, pentru că mi-a vorbit despre tine şitovarăşul Maurer, mi-a spus că eşti un tip deştept, dar uşor

dezabuzat şi cam singur. M-am gândit că ne-am puteaîmprieteni, şi eu sunt un om singur.” „Da, cu tovarăşulMaurer fac dese plimbări prin cartier, pe aici, dimineaţa, deregulă pe la 11. Fumăm câte un trabuc împreună şi maischimbăm câte o idee. E un om deosebit, deşi azi e pe liniemoartă. Nu îl spionez, cred că şi-a dat şi singur seama deasta, pur şi simplu îmi face bine să vorbesc din când în cândcu un om inteligent, bine educat, care nu s-a rinocerizat, deşia avut, cândva, foarte multă putere. Dânsul îşi plimbăcâinele, iar eu îmi plimb singurătatea. Aşa ne-am întâlnit, laun trabuc şi o vorbă de spirit.” „Poţi aprinde şi aici un trabuc,eu sunt fumător şi nu mă deranjează. Nu fumez, ca voi,trabucuri, dar o ţigară îmi prinde bine, uneori. Reminiscenţede altădată. Ţigările «Carpaţi» au construit socialismul,crede-mă. De-aia şi miroase aşa urât! Dar nu te-am întrebatce bei...” „Aţi promis, de Revelion, un coniac armenesc.N-am mai băut de mult.” „Da, am un Kazumian, mi l-a adusun vechi prieten de la Budapesta, acolo se găseşte, unguriinu au rupt relaţiile cu tovarăşii sovietici, ca noi. Ei profită debinefacerile lagărului socialist!... Şi-or să profite în curândşi de cele din lagărul capitalist, în care se pregătesc sărevină...”

Dalea a turnat în două pahare superbe, Rosenthal, unlichid arămiu, cu o aromă care s-a răspândit imediat înîncăpere. L-am mirosit cu multă răbdare şi, pentru osecundă, aroma sa, de fructe confiate şi vanilie, m-a îmbătat.„E excepţional, nu cred că amicul dumneavoastră l-acumpărat din magazin, dar n-are importanţă. Să ne bucurămde acest dar al lui Dumnezeu, care ne face viaţa maifrumoasă.” „Să ştii că, în ciuda a ceea ce crezi, nu e de laMoscova. Acolo nu se găseşte, e făcut numai pentru export.Ruşii au convingerea tâmpită că aliaţii lor de circumstanţătrebuie trataţi mai bine decât propriii lor cetăţeni. Tot aşafacem şi noi, de altfel.”

Un minut, ne-am ignorat reciproc şi am degustatconiacul. Era foarte vechi, alcoolul aproape că dispăruse, caun abur, şi rămăsese doar parfumul.

„Dacă-mi permiteţi să vă întreb: de ce l-aţi invitat şi peBăleanu? Credeţi că îmi place teatrul lui calp, în care nici uncuvânt nu e la locul lui? Nu pot să cred nici măcar cădumneavoastră vă place, nu aveţi aerul unui om care se dăîn vânt după poveşti cu tineri care, în loc să rămână înBucureşti, se bat să meargă la ţară, să industrializeze coadavacii... Nu păreţi un naiv, vreau să zic, nici un om lipsit degust, iertaţi-mi francheţea.” „Fireşte că nu-mi plac pieselelui Băleanu. Iar el îmi place şi mai puţin decât piesele lui.Însă n-o să-ţi răspund. Te las să afli singur, după ce o să-lcunoşti personal. Nu uita că, totuşi, despre tine e vorba înseara asta. Spune-mi, îţi place Bach?” „Da, desigur, de ce?”„Vreau să pun puţină muzică. Sau preferi altceva?”

Întrebarea ultimă era, aşa cum mă aşteptam, retorică.Dalea deja dispăruse după glasvand, în încăperea alăturată,şi în curând se auziră primele măsuri ale Concertului pentrudouă piane şi orchestră. Muzica se auzea în surdină, semncă Dalea era un bun psiholog. Sau că asemenea scene se mairepetaseră şi înainte, în această fostă casă a lui Chivu Stoica.

„De ce m-aţi invitat la dumneavoastră, atunci, în seara derevelion?” „Pentru că avem nevoie de tine. Eşti un tip deş -tept şi un om integru, chiar dacă nu pari prea convins,uneori, de ceea ce faci. E momentul să ne adunăm, oameniicare mai au ceva bun-simţ în ţara asta şi niscaiva minte încap. Urmăreşti politica internaţională?” „Fireşte.” „Şi nuînţelegi de ce unul ca mine, de pe margine, are nevoie deunul ca tine, din teren? De altfel, nici nu eşti singurul pe carel-am chemat.” „O conspiraţie? Nu v-a spus colonelul căn-am aptitudini de cărvunar? N-am nici un fel de aspiraţiipolitice, e un domeniu pe care îl studiez cu atenţie, dar încare nu vreau să mă implic. Nici nu e posibil, în actualaconjunctură”, am plusat, sperând că Dalea se va deschide. Şis-a deschis: „Dar într-o altă conjunctură?” „Nu ştiu, măr -turisesc că nu mi-am pus această întrebare. În actuala, cusiguranţă, nu. Sunt tot atât de sigur că aş detesta să fiuactivist, pe cât sunt de sigur că-mi place să fiu securist şi sătrag cu pistolul.”

În clipa aceea a sunat soneria şi Dalea s-a sculat sădeschidă. Din antreu a răsărit figura lui Băleanu, iar voceasa demagogică, pe care o ştiam de la radio, a rostit un „Saluttinerimea română! Mă bucur mult să te cunosc, dragăStancule, colonelul mi-a spus numai lucruri nemaipomenitedespre tine.” I-am strâns mâna, străduindu-mă să-mi camu -flez stânjeneala şi surprinderea de a-l auzi pomenindu-l pecolonel, şi mi-am făcut de lucru cu paharele. „Dragă”, aînceput Băleanu încă din antreu, adresându-se atât lui Dalea,

cât şi mie, „dobitocul de Dulea iar vrea să-mi cenzurezepiesa de la Bulandra, cică bagă actorii strâmbe la adresaregimului. Păi i-am pus eu să bage strâmbe? Eu doar amscris textul, iar textul l-au aprobat deja. E a nu ştiu câta oară.Trebuie să mă duc la Popescu-Dumnezeu, ăştia din sub -ordine nu înţeleg ce importanţă politică şi chiar socială aupiesele mele. Domnule, eu am rezolvat problema satuluiromânesc şi Dulea vrea să-mi taie piesa.” Ipochimenul s-atrântit într-un fotoliu, vizibil deranjat de întâmplare sau, înorice caz, vrând să pară aşa. Răsufla greu, ca după o bătălie,cu toate că nu era deloc corpolent, dimpotrivă. Aştepta,poate, un compliment sau măcar o compătimire. L-am privitdrept în ochi şi l-am întrebat mieros: „Cum, tovarăşe Bă -leanu, tovarăşul Dulea îndrăzneşte să vă suspecteze de ceva,pe dumneavoastră, care sunteţi un adevărat scriitor naţionalşi oficial?” „Da, dragă, închipuie-ţi. Nu-i vorbă, că textulare o perspectivă de adâncime, critică, dar unde am ajungedacă am spune că totul merge strună? Satul românesc nu eun paradis, dar eu critic oamenii, mentalităţile îna poiate, nucolectivizarea, nu regimul. Regimul e bun, colec tivizarea ebună, scriitorul trebuie însă să se lupte cu cei care ne trag înurmă. Faptul că prezint activişti care greşesc nu înseamnă căbag strâmbe. Consider că activistul este personajul-etalonal epocii noastre, tocmai de aceea cred că scriitorul trebuiesă lupte pentru ca activiştii să fie adevăraţi comunişti, nuzbiri limitaţi, cum le place lui Dulea şi cenzorilor lui. De-aian-ai dreptate când zici că sunt oficial. Naţional, da, că măocup de problemele fundamentale ale societăţii şi aleneamului acesta amărât, dar oficial, nu, că eu spun adevărul,atrag atenţia asupra nedreptăţilor, nu fac teorii ca esteţii lu’Peşte.”

L-am analizat cu atenţie pe Băleanu. La prima vedere,părea un funcţionar acrit, înalt, slab şi uşor adus de spate,cu pielea bolnăvicios de albă şi ochii albaştri spălăciţi,deasupra cărora tronau nişte sprâncene incredibil de negreşi de groase. Părul avea o culoare nedefinită, între cânepă şispic de grâu. Omul nu făcea, la prima vedere, impresia unuifarsor. Îl trăda, însă, vocea. Avea o voce profund neinte lec -tuală, răguşită, dar puternică, izbucnind uneori în asperităţi.Voce de popă de ţară, amator de pomeni şi chiolhanuri grase,numai bună de ţinut predici la nunţi şi-nmormântări şi desedus ţărance tinere, venite să-şi spele păcatele. Omul îşiluase, se spune, bacalaureatul la fără frecvenţă, după ceabsolvise nu ştiu ce facultate pe la „Ştefan Gheorghiu”, cazunic în învăţământul românesc. Lumea era mirată nu atâtde afirmarea lui, care se petrecuse în anii ’50, ca reporter deradio, ci de menţinerea lui în prim-plan, într-o perioadă cândaproape toţi colegii săi de generaţie erau în dizgraţie,Ceauşescu venind cu propria sa echipă de politruci. Cu oasemenea biografie „academică”, azi aveai şanse mici să fiiîn faţă, regimul se străduia să păstreze aparenţele de schim -bare faţă de epoca lui Dej. Nici la noi, la Securitate, cei fărăcarte nu avansau prea departe. Nu-i dădea nimeni afară, darnici nu mai avansau ca altădată. Băleanu era, însă, omni -prezent, iar chestia haioasă era că, deşi era membru alComitetului Central, iar Europa liberă îl înjura seară de

RăzvanVoncuO reuniune literar[ la 1989

L13


OCTOMBRIE 2014

ROMAN

seară, unii ajunseseră să-l creadă un disident! În specialactorii, pe care oricum nu-i dă mintea afară din casă, sebăteau să joace în piesele lui şi făceau din câte o replicăinsipidă, de genul „Nu putem reuşi decât împreună”, un soide mantră politică, pe care o rosteau cavernos, ca publiculsă înţeleagă altceva, ca şi cum, vezi Doamne, era ceva deînţeles!...

„Şi la Uniune ce zic?”, schimbă Dalea cursul discuţiei,taman la ţanc, înainte de a se fi instalat tăcerea ostilă pe carerezerva mea o pregătea. „Ei nu pot protesta, doar eştimembru vechi al breslei?...” „Dragă, m-am dus azi şi amvorbit cu Ţoiu, ştii că Dere se ascunde mereu când e vorbasă intervină, iar ăilalţi, Manolescu, Simion, sunt niştetrădători, lucrează pe faţă împotriva regimului, n-ai ce vorbicu ei. Ţoiu zicea că el vrea să intervină la Secţia de Presă,dar în nume personal, nu poate să angajeze Uniunea, că enevoie de votul Consiliului, iar Consiliul nu s-a mai întrunitde ani de zile, nu le dă voie Partidul. Aşa că m-am dusdegeaba. Ăştia, generale, sunt invidioşi pe mine şi pesuccesul meu. Moartea pentru Revoluţie s-a jucat de peste1.000 de ori la Nottara, cu sala plină, cum să nu mă urască?Păi ce, dacă trec pe stradă, îi recunoaşte cineva pe de-aldeBălăiţă sau Buzura? Pe mine mă ştie tot Bucureştiul. I-amşi zis odată lui Dere: băi, Dere, hai să facem o plimbare peCalea Victoriei, până la Capşa, să te vadă lumea lângă mine,poate te ţine şi pe tine minte cineva că eşti scriitor şipreşedinte, cum ar veni, al scriitorilor... Mai bine nu măduceam la Ţoiu, mi-am pierdut vremea de pomană şi m-amlăsat îmbobinat de curluntristul ăsta.” S-a uitat la mine şi acontinuat: „Tinere, bine că nu te-ai făcut scriitor. Aşa păţeşticând ai succes. Dar să ştii că nu-mi pasă dacă mă taie. Scotpiesa în volum şi oricum trag trei ediţii cât ai clipi. Uniuneae o cloacă, are dreptate Barbu, mişună de beţivi, curve şitrădători. Mai ales criticii sunt toţi vânduţi. În loc să facă şiei o ediţie din clasici, ceva, să-şi lege numele de un criticadevărat, un Ibrăileanu, un Maiorescu, un Gherea, şi sărămână şi ei cu ceva în istorie, Simion şi Manolescu facpolitică literară şi îi sprijină numai pe ăia pe care îi laudăEuropa liberă. Despre mine n-au scris un rând, zic că n-amtalent. Eu, care am rezolvat problema ţăranului român, n-amtalent...” „Simion a scris o monografie Lovinescu şi a îngrijitşi o ediţie la Minerva, iar Manolescu a scris o carte despreMaiorescu, cu care şi-a dat doctoratul”, am plasat eu replica,făcând pe savantul naiv şi neinspirat, iar Dalea m-a privitironic, pe sub sprâncene. „Au scris pe naiba”, s-a opăritBăleanu, „chestii eseistice, supte din pix. N-au nici o operă.Ce, dumitale îţi plac?” „Eu lucrez la Securitate, nu ştiu dacăaţi reţinut. Mă interesează mai mult ce vorbesc scriitorii,decât ce scriu. Cu scrisul se ocupă prietenul dumneavoastră,tovarăşul Dulea”, m-am degajat eu, cu puţin umor, dintr-odiscuţie care mi se părea şi inutilă, şi peri culoasă. Spresurpriza mea, Băleanu a marşat. A râs pu ternic, un râs gâjâit,imposibil, de babă tabagică. „Las’ că-l aranjez eu şi peDulea. Îl joacă pe cutra de Băieşu, care-şi bate joc decenzură, şi mă taie pe mine? Mă duc până la Tovarăşul, dacăe nevoie. Rău am ajuns, domnule, dacă e nevoie să intervină

Partidul, ca să fie jucat un dramaturg comunist, cu o piesădespre construcţia socialismului!”

Nu-mi venea să cred. Omul părea idiot, dar nu era deloc.Era doar de o viclenie incredibilă, ţărănească, şi de oneruşinare ieşită din comun. Dacă nu erai tu însuţi un omcult, te putea păcăli cu uşurinţă, pentru neofiţi trecea dreptun boier şi un scriitor de anvergură, mai ales că fusese masivsusţinut de Păunescu, în vremea când bardul era pe cai mari.Sărea cu mare uşurinţă de la un registru la altul, vorbele saleerau alunecoase şi păreau că ascund mereu un subtext, cutoate că personajul nu avea, evident, nici o idee mai acătăriişi stătea destul de prost cu ştiinţa de carte. Se vedea, totuşi,că ştia cu cine are de-a face, se informase despre mine, îlcunoştea pe colonel (care nu se lăudase niciodată cu oasemenea relaţie, era prima oară când aflam că ea există) şichiar vorbiseră cu toţii, poate că şi cu alţii, despre mine. Eraexclus, aşadar, să nu ştie că mi se spunea „Criticul” şi că măpricepeam pe bune la literatură, deşi nu eram scriitor. Credeacă fanfaronada lui va fi mai impresionantă decât anii mei defacultate, decât vagoanele de cărţi pe care le-am citit şicontinui să le citesc? Sau, pur şi simplu, nu-i păsa, eu eramdoar un pion oarecare, într-o piesă care nu avea nici olegătură cu literatura, iar el, regizor, scenograf sau actor, mătesta?

Am preferat să tac şi să fac pe securistul limitat. Eramhotărât să îi laud până şi piesele. Cu parveniţii de genul luiBăleanu, minciuna totală, minciuna neruşinată şi monstru -oasă era singura modalitate de a scăpa. Pentru a nu ştiu câtaoară, mi-am spus că, de vreme ce nu scriu, pot spune oricâteminciuni e nevoie, nu păcălesc nici un cititor cu laudelemele deşănţate. Căci, de faţă cu Dalea – care încă nu ştiamce vrea, de fapt –, raportul de putere mi-era net defavorabil.Nu puteam să-l iau în pleaznă pe dramaturg, nici să fac pedeşteptul. Dacă Băleanu, un incult lipsit de orice talent,reuşea să fie jucat la cel mai înalt nivel, înseamnă că eraaltceva, pe altundeva. Nu strica să fiu prudent. Pe aceastăprudenţă mi-am edificat, în fond, reputaţia de tip echilibratşi ponderat, chiar dacă în momentul ăla îmi venea să scotpistolul şi să-i spun dramaturgului naţional „ascultă, puţă,mai întâi înveţi să nu mai pui virgula între subiect şi predicatşi după aia îţi dai cu părerea despre oameni care au stat câte20 de ani în şcoală, ca să afle ce e literatura”. Au fost câţiva,la noi, care au făcut şi de-astea şi mai mereu s-a sfârşit prost.Nu ştiu cum se face, dar tipii care îţi provoacă o asemeneareacţie sunt întotdeauna câte ceva, pe unde nici cu gândul nugândeşti. Despre Băleanu se zvonea, e-adevărat, că e colonelde Securitate, însă nu l-am văzut niciodată prin vreun sediual nostru şi nici într-o altă împrejurare. Numele lui nu eraniciodată pomenit, iar la Informaţiile Externe nu avea cumsă lucreze, pentru că nu ştia nici o limbă străină, nici măcarrusa, care se învăţa, totuşi, foarte bine la „Ştefan Gheor -ghiu”. Dar el până şi şcoala de activişti a făcut-o la fărăfrecvenţă! Una peste alta, tăcerea rămânea de aur.

Dalea se uita, însă, la mine, ca şi cum aştepta să vorbesc.Băleanu nu mai zicea nici el nimic, părea genul de om cucare nu poţi vorbi mai mult de cinci minute, pentru că nuavea, în fond, nimic de spus. Motiv pentru care am dat-ospre Bach. „Frumos concert. Puţin cam prea frumos, aşspune, îi lipseşte acea mică imperfecţiune care dă măreţieunei opere şi o umanizează. Cunoaşteţi teoria lui NichitaStănescu din Lecţia despre cub. Ştiţi că s-a făcut la Belgradun spectacol de 6 ore, pe textele lui, într-o piaţă centrală aoraşului?” „Măi Stancule”, a sărit Băleanu, „nu vă mai luaţişi voi după toate prostiile. Bach? Păi să vii la mine, laŞindriliţa, la ţară, să vezi cum doineşte badea Petre, cumcântă din frunză, de-ţi îngheaţă sufletu-n vine! NichitaStănescu? Păi pe ăsta eu l-am făcut mare, am făcut un colajdin textele lui, cu Valeria Seciu, Caramitru şi Johnny Rădu -canu, şi l-am plimbat în toată ţara, a mai câştigat şi el unban, că-l beau beţivii lui de prieteni, de ajunsese la sapă delemn.”

Băleanu vorbea serios, ăsta este nivelul lui de înţelegerea artei contemporane, iar Dalea mă privea fără să scoată uncuvânt, voia probabil să vadă cum apăr onoarea literaturiiromâne, fără să-l enervez pe dramaturg.

„Să înţeleg că sunteţi adeptul superiorităţii culturiipopulare faţă de cea cărturărească? Mărturisesc că pieseledumneavoastră sunt ambigue în acest sens, probabil estesecretul dumneavoastră de creator”, am pornit eu maşina cuelogii, „Moartea pentru Revoluţie e, totuşi, o piesă citadină,ca şi Secunda, aici vă ocupaţi de problemele de conştiinţă pecare le pune construcţia socialismului, eroii principali suntactivişti, e drept că au origine rurală, însă acţiunea lor e

citadină”. Băleanu s-a lăsat dus de val şi a intrat în auto-exegeza pe care o şi aşteptam: „Dragă Stancule, eşti băiatdeştept. Cred că înţelegi că toate farafastâcurile noastre deorăşeni nu fac două parale. La ţară, dragă, acolo e adevărul.Acolo, dacă faci teorii, cum fac esteţii de la Uniune, te facide râs cât ai zice peşte. Noi construim socialismul, eadevărat, umplem ţara de fabrici şi uzine, însă tot satulromânesc ne va scoate din criză. Dacă nu-l distrug tâmpiţiide activişti, e adevărat. Însă tocmai asta trebuie să împie -dicăm noi să se întâmple. De-aia îţi zic eu că piesele melesunt adevăratele forme de rezistenţă, pentru că vorbescdespre distrugerea satului românesc, nu aiurelile ălora de laParis, care vor estetisme şi alte fleacuri. Piere ţara, domnule,şi nouă ne arde de onirism şi de optzecism? Crezi că, dacămai trăia, Rebreanu ar fi scris altceva decât ce scriu eu? Eusunt Rebreanu în teatrul contemporan, şi Dulea mă taie căbagă actorii cioace!...”

Omul juca tare de tot şi cuvintele lui puteau fi înţelese înfel şi chip. Dar se compara, pur şi simplu, cu LiviuRebreanu! Eram puţin buimăcit de nemaipomenitul tupeu alpersonajului şi de-abia acum înţelegeam de ce avea atâtasucces şi de ce nu putea fi înlăturat cu nici un chip din peisaj.Nu ştia să scrie, dar era o natură, o forţă telurică, stăpânităde un instinct de parvenire fără seamăn. Dacă i-aş fi spus cănu are nici un strop de talent şi că piesele lui sunt false canechezolul, cred că ar fi făcut apoplexie, atât era de convinsde valoarea sa. N-am simţit nevoia să-i periclitez cordul:„Maestre, câtă dreptate aveţi! Şi eu am simţit întotdeaunasubstratul contestatar al pieselor dumneavoastră, dar şipatriotismul şi sinceritatea sentimentelor. Chiar v-am şi datexemplu, la o consfătuire, de scriitor care îşi exercită cudemnitate şi responsabilitate misiunea de luminător alsocietăţii socialiste multilateral dezvoltate. Critică, sesizeazănedreptăţi şi greşeli, dar nu defăimează ţara.” Nu ştiu dacăîl prinsesem în laţ, omul părea foarte alunecos şi destul depuţin convins de tirada mea. Simţeam gust de căcat în gură,însă Băleanu se lăsa greu, privea într-o parte, uşor iritat, caun geniu neînţeles, într-o postură de mare scriitor, foartebine jucată. Se străduia să-mi transmită că nu mă crede saumai voia elogii? I le-am dat, învăţasem de mult că nimeni nurezistă la un exces de laude, mai ales când sunt nemeritate.„Piesele dumneavoastră sunt punctul cel mai înalt deconştiinţă atins de literatura noastră rurală după cel de-aldoilea război mondial. Ca să-l parafrazez pe Engels, cinevrea să înveţe istoria românilor după ’44 o învaţă mai binedin piesele lui Minu Băleanu decât din manualele de istorie.I-am şi spus tovarăşului general că nici nu speram vreodatăsă am onoarea să vă cunosc şi să vă vorbesc. Îmi permit săvă solicit chiar un bilet la viitoarea premieră. Sunt convinscă tovarăşul Dulea nu va avea ultimul cuvânt şi că piesadumneavoastră va fi reprezentată aşa cum aţi scris-o, fărăintervenţiile discutabile ale unor cenzori abuzivi, care îşiîncalcă mandatul dat de Consiliul Culturii şi de partid. Vărog să mă anunţaţi dacă vă pot fi de folos cu ceva, în acestsens. Ştiţi că noi nu intervenim direct, nu avem mijloace,însă putem unge nişte uşi. Va fi o onoare să vă ajut.”

Mizam pe Dalea şi, în timp ce minţeam cu nonşalanţă,l-am privit pe furiş, să nu observe maestrul. Generalul azâmbit ironic şi nu m-a dat de gol. Spusese adevărul: demine era vorba în această întâlnire, nu de Băleanu. Ăstafusese invitat numai pe post de turnesol, ca să înţeleg ce seîntâmplă şi în ce mă bag, sau, cum spunem noi, erammartorul şi, în acelaşi timp, subiectul unei tentative deprognoză. Arunci o piatră în apă, după care măsori valurile,te uiţi cine comentează ce se întâmplă şi, mai ales, cine-ideşteptul care sare să o scoată. Dalea mă cunoştea, se vede,mai bine decât lăsa să se vadă, chemase pe cine trebuia, casă mă pună la încercare. Dacă l-ar fi invitat pe Breban saupe Bălăiţă – sau orice alt mare scriitor –, nu obţinea nici oinformaţie despre mine, pentru că aveam la dispoziţie unlarg teren de fugă, care era însăşi literatura. Cu Băleanu, m-atestat foarte uşor. Minţeam cu uşurinţă, ca şi cum m-aş fipişat, eram mereu la pândă, gata să mă adaptez mediului, şiputeam conversa despre orice, cu oricine.

Îmi părea puţin rău că m-am dat de gol, mă simţeamdezbrăcat sub un clopot de sticlă, însă situaţia a fost fărăsoluţie. Dacă tăceam sau dacă plecam, aş fi furnizat şi maimulte informaţii despre mine decât aşa. Dalea e, fără dis -cuţie, un excelent psiholog, a construit un cadru derelaţionare fără ieşire pentru mine şi fără obligaţii pentru el.Dar de ce? Ce urmărea?

(fragment din romanul „Fratele”) ��

LL14 NOBEL 2014


OCTOMBRIE 2014

Pe 9 octombrie Juriul Academiei Sue de -ze a anunţat numele câştigătorului Pre miu luiNobel pentru literatură 2014: pro zatorul şiscenaristul Patrick Modiano, 69 de ani, năs -cut la Boulogne-Billancourt, tatăl său fiindun evreu francez de origine italiană. Moti -vaţia pomenitei Academii ţine să subliniezeprintre meritele naratorului premiat: „artamemoriei cu care a evocat aspectele cel maipuţin sesizabile ale destinului uman şi aînfăţişat universul Ocupaţiei”… Credem căjuraţii se referă la universul Parisului inter-belic sub ocupaţie nazistă, obsesia dominan -tă a celor peste 30 de cărţi ale lui Modiano,cu precădere exprimată în romanul autobio-grafic Un pedigree (2005).

Autorul relatează Parisul anilor patruze-ci prin evenimentele din propria familie. Întimpul Ocupaţiei, un bărbat şi o femeie seîntâlnesc. El este un evreu provenit din Tos -ca na, ea este o flamandă sosită la Paris, vi -sând să devină balerină. Debutând în 1968cu La Place de l’étoile, Modiano este dis -tins în 1978 cu Premiul Goncourt pentru Ruedes boutiques obscures, iar în 1996 cuGrand Prix National des Lettres pentru Ope -ra Omnia. Nu este de neglijat faptul că treicărţi ale lui Modiano au fost ecranizate.

Dintre cele mai cunoscute şi traduseromane şi povestiri ale recentului laureatal râvnitului premiu, apărute între 1972 şi2007, amintim câteva: Le boulevard deceinture, Livret de famille, Une jeunesse,Remise de peine, Voyage de noces, Fleursde ruine, Dora Bruder, Des inconnues, LaPetite Bijou, Dans le caffè de la jeunesseperdue. Acest din urmă roman, tradus impe-cabil în limba română de poetul şi romancie-rul Constantin Abăluţă, a fost publicat deEditura Art sub titlul În cafeneaua tinereţiipierdute (2012, 176 p.). Titlul cărţii esteîmprumutat dintr-o frază a lui Guy Debord,fon datorul situaţionismului: „În mijloculdru mului vieţii adevărate eram împresuraţide o melancolie obscură, despre care s-auspus o groază de triste şi dispreţuitoarecuvinte în cafeneaua tinereţii pierdute“.

Paris. Cartierul Latin. În apropiere deOdéon se afla cândva o cafenea unde în fie-care seară se întâlneau din întâmplare, dinplictiseală sau obişnuinţă tineri studenţi,scriitori aspiranţi şi nu lipsiţi de un anumemister, clienţi apropiaţi prin bănuiala unuitrecut inavuabil sau de o aceeaşi soartă maş -teră. În fiecare zi, unul dintre ei însemna într-un caiet numele şi poreclele tuturor celor cetreceau pe acolo, notând data, ora şi cât timprămăsese fiecare în local. Nu exista în aceaînregistrare punctuală o motivaţie propriu-zisă sau cu atât mai puţin o dorinţă de con-trol, ci, mai curând, inconturnabila necesitatede a găsi oarece puncte de referinţă în viaţă.Şi totuşi, ceea ce rămâne în cele din urmăsunt urme de vieţi inutile şi precare, în ciudaacelor maniacal de exacte cutume.

Condé este ca un magnet ce atrage pe toţicei ce trec prin apropiere sau, mai bine zis,este un loc de hotar, o graniţă, o oază în oraş,un port ce-i primeşte pe cei aflaţi în derivă şicare se decid pentru o vreme să ancorezeacolo. De altfel, cam toate personajele luiModiano sunt „orfane”, mai ales atunci cândau o familie: tinere femei marcate de o fero-ce singurătate, absente şi aflate sub zodiahazardului, mereu pe fugă de ele însele sprea se regăsi. Este cazul lui Jacqueline, căreiajunii clienţi ai cafenelei îi zic Louki. Esteuna dintre acele figuri feminine care, ime-diat ce intră într-o încăpere şi se aşază într-un colţ, captează privirea şi atenţia tuturor.Una dintre acele apariţii de plan secund ceîntr-un film capturează lumina mai abitirdecât protagoniştii înşişi şi înaintea acestora.

Astfel, întreg romanul se învârte în jurulei şi, pagină după pagină, toţi încearcă săafle cât mai multe despre ea, s-o identifice,s-o definească. O veritabilă cercetare a vieţiiacesteia pe patru voci ce-i relatează povesteadin patru unghiuri de vedere. Unii dintrebărbaţii ce vorbesc despre ea pur şi simplu ocaută, alţii o iubesc: pentru ei Louki întrupe-ază o stagiune irepetabilă a vieţii şi o dorinţăinaccesibilă. Louki, precum cei ce i se ală -tură în colindarea unui Paris hipnotic şienigmatic (ce ne duce cu gândul la povesti-rile lui Julio Cortázar), este un personaj

extraordinar, fără rădăcini, ce trăieşteclipa născocin du-şi felurite identităţi,renăscând în permanenţă şi fugind (ris-când cele mai primejdioase urmări) sprea ţine pasul cu un prezent perpetuu sau,mai bine zis, cu o eliadescă EternăÎntoarcere.

De cine fuge Louki? De o mamă laco-nică ce lucrează la Moulin Rouge şi de untată necunoscut. Încă din adolescenţă, ease pierde în peregrinări nocturne de-a lun-gul şi de-a latul unui Paris oferit cititoruluiminuţios de exact (topografia este o altă

obsesie a lui Modiano), până când poliţia îiia urma şi o aduce acasă. Fuge de ea însăşi,ea care n-a fost admisă la liceu, spre a-şi in -venta o identitate de studentă la LimbiOrien tale, de vreme ce şi detectivul ce-oanchetează se dă drept editor de artă, acestahotărându-se, în cele din urmă, s-oînsoţească în acel fel de a fi şi a nu fi cinevaanume: căci nimeni nu controlează, eşti cre-zut pe cuvânt şi astfel scapi de trecut, eltrăind însă, ca şi Louki, într-o continuă alertăşi panică de teama recurenţei acelui trecut.

Ea fuge de amiciţiile echivoce în care s-aînglodat odinioară, trecând pe trotuarulcelălalt imediat ce zăreşte vreun fost cunos-cut, fuge de soţul mai vârstnic cu care s-alăsat fără voia ei căsătorită. Mereu figurantăşi nicicând protagonistă, mereu ocrotită deun halou de mister şi de intens farmec atuncicând şade singură în fundul cafenelei, cândvine la şedinţele promovate de un distinsezoterist ce îi împrumută Orizont pierdut(cartea există cu adevărat, a fost scrisă deJames Hilton, ce povesteşte descoperireaunui improbabil şi fabulos loc în Tibet numitShangri-La, mitic loc al Shambalei, alîmpăcării cu sine şi fericirii).

În clipa în care cedează iubirii pentru unbărbat de aceeaşi vârstă cu ea, evident subsemnul provizoratului, Louki nu face altce-va decât să-şi pregătească fuga extremă. Să-i

lăsăm cititorului satisfacţia aflării epiloguluice concentrează arta narativă a lui Modiano.

Louki este un fel de Nadja a lui A. Bre -ton, o Odile a lui R. Queneau, dar maipământeană, sau o Karina a lui Godard: maipuţin temerară şi rarefiată, mai melancolică− într-un cuvânt, mai umană. Modiano esteun maestru al relatării amănuntului semnifi-cativ, al relatării sobre, concise. O sobrietatece încearcă să ţină în frâu o durere primară,îndepărtată în timp, dar nu complet cicatri-zată, precum o rană suturată fără anestezie.

Şi totuşi, protagonista romanului nu esteatât evanescenta şi nefericita Louki, centrulnaraţiunii pentru personajele ce se perindăprin cafeneaua Condé, cât oraşul Paris. Ni -mic nou sub soare, se ştie că, dacă există unoraş-femeie, înger şi şarpe, acela nu poate fidecât Parisul, ce va să devină în carte şi mailabirintic decât era, cu străzile sale, celebre-le bulevarde, dar şi alte locuri mai periferice,ascunse, cele pe care personajul Roland, înroman, le numeşte „zone neutre”... În acestpeisaj urban, atât de drag lui Modiano,Louki este o flacără întunecată menită a sestinge, înconjurată de clasica tipologie decafenea pariziană recognoscibilă inclusiv înfilmul lui Godard Bande à part; gândul neduce involuntar spre scene din filmele ce auimpus acel curent numit la nouvelle vague,unde protagoniştii sunt tineri în plin derapaj,asemenea eroilor din romanul la care ne-amreferit.

Altfel spus, o carte concepută parcă descriitorul, regizorul şi filozoful francez GuyDebord (1931-1994), nu întâmplător un per-sonaj al romanului numindu-se Guy DeVere. Aşadar, un roman debordian, omagiufunebru şi descurajant pentru o epocă pier-dută, în stilul sobru al lui Modiano, aproapemereu grijuliu cu detaliile propriei „pierza-nii” narative cu blazon proustian, dar, în ace-laşi timp, miraculos de limpede.

Geo Vasile

Patrick ModianoPREMIUL NOBEL PENTRU LITERATUR{ 2014

CAFÉ CONDÉ

��

L15OCTOMBRIE 2014

C{R|ILE LUNII


Constantin Marafet, Penumbra trandafirului,

Funda\ia Scrisul Românesc Se vede încă din titlu că volumul lui

Constantin Marafet îşi propune un registrudelicat, al semitonurilor (penumbrei). Întîl-nim o poezie de dragoste, a evanescenţelor,în care „iubirea hoinăreşte prin tre aştri, um -bra visului devine copac, muntele tresaredin luciul apei”. Numai imagini de pus înalbume verzui şi bune de răsfoit la gura so -bei. Poetul „coboară din zodia lui“ şi „chea -mă de păr tările” sau „stă santinelă la pian”cu iu bita care „e fîntîna sufletului”. El arpe-giază la nesfîrşit aceeaşi gamă, fără teamade minor şi previzibil. Nu găsesc „imensaforţă textualizatoare (?) şi poetică” de carevorbeşte pe copertă Ion Roşioru, ci recitalulonest al unui pianist de salon.

Vasile Iftimie, Fluturi în cutia po§tal[,

Editura Zona PublishersCînd Vasile Iftimie este ludic şi îşi acce -

ptă minoratul, este simpatic şi are momenteizbutite. Grandilocvenţa nu-l prinde: „sînt ocruce lipsită de răstignire” sau „cai în spu meau năvălit peste mine”. Parol? Versurile cău -tate îi fac şi ele rău: „Macii au mirosul de păr -tărilor”. Ipostazele favorabile poetului sîntcele în care nu pozează în bardul cu sîngeleclocotind nu se ştie de ce. I-aş da sfatul dinpropriile versuri: „respiră/ cît să nu stingilumînarea/ şi aşteaptă” ori „caută-te în ce -nuşă/ de vrei să te regăseşti la celălalt ca -păt”. Cît se caută prin scrum, Vasile Ifti mieeste poet. Cînd vrea să fie Byron, nu numaică nu este acela, dar se pierde şi pe sine.

Doina Chereche§, Sfâr§it de var[, Editura NicoDe profesie medic, ajungînd tîrziu la lite-

ratură (debut editorial la 45 de ani), DoinaCherecheş recuperează rapid, fiind autoarea a

două romane, dar şi a unor volume de ver-suri. Cel de faţă, apărut în 2014, adună poe-zii cu teme, stiluri şi valori foarte diferite.Pre domină poezia convenţională: o Scrisoa -re către Eminescu, un imn copilăriei închi-nat zilei de 1 iunie, mici dileme rezolvate îndialoguri cu sinele (De vorbă cu mine în -sămi). Uneori poeta se lasă ispitită de prozo-dia clasică, deşi nu are deloc înzestrare pen-tru versificaţie (destule versuri şchioape,rime banale, chinuirea topicii, ca să iasă rit-mul). Cele mai reuşite sînt poemele „bahice”,deşi aş paria că e vorba doar de ex perienţelivreşti.

Vali Ni\u, 11 esen\e pentru T.,

Editura BibliothecaPoetul tîrgoviştean Vali Niţu scrie pentru

T. 11 clipe, 11 elogii, 11 lacrimi etc. Cineeste T.? Nu vreo misteri oasă doamnă, de laCamil Petrescu citire, nici oraşul de domici-liu, ci, deducem din ver surile concentratelorsale compuneri lirice, Timpul. Vremea esteredusă la o iniţială. Din punctul meu de ve -dere, această împărţire şi modulare pe cifra11 (poate de inspiraţie nichitiană) este unaexterioară şi artificială, mai ales că texteleintitulate şoapte nu se deosebesc esen ţial detăceri sau taine. Ele sînt interesante prin eleînsele, alcătuind un corp relativ unitar deme ditaţii elegiace, tinzînd spre esen ţele in -vocate din titlu. Vali Niţu scrie concentrat şielegant, fără efuziuni şi pretenţii spectacula-re, meditativ, propunînd „cercuri albe/ cîşti-gate la tombola de ninsori/ la limita dintrerost/ şi spaţiu”.

George Coand[, Entropiile, Editura Bibliotheca

Un istoric literar şi animator cu multemerite, care mai este şi o persoană emina-mente simpatică, precum George Coandă,

îşi poate permite şi cîte un derapaj liric.Entro piile sale nu-i înfiorează pe cei care-lcunosc, indiferent că au auzit sau nu deintegrala lui Clausius. Consecvent cu aces-ta, George Coandă măreşte entropia volu-mului său adiabatic prin comprimare, darşi prin zgîlţîirea sensurilor (pe care nicimă car axiomatica lui Carathéodory n-aluat-o în calcul), pînă la impenetrabil:„Rân dunicile de aur ale continentelor/explodează-n aer la trecerea Ta/ nevăzutăEsenţă/.../ căci aştept în timpu-mi voraceTimpul/ ca pe o supremă comprehensiune//

flamini şi pontifici îmi prezic Sufletul/ înauspiciile Tale augurale/ nevăzută Esen -ţă”. Pînă la suprema comprehensiune, poe-tul exersează incomprehensiunea cu alesale „dianoetice” şi „habitusuri universa-le”. Între timp, International BiographicalCenter de la Cambridge l-a nominalizatprintre „iluminaţi”, ceea ce costă, conformpaginii web a instituţiei menţionate, 315dolari plus 16 dolari taxe poştale (expedie-rea volumului cu toţi iluminaţii). Dar nupentru asta îl iubim pe George Coandă.

Horia G]rbea

Ion ±erban Drincea, Alfabetocra\ia gândului,

Editura BrumarSeptuagenar, cu zece volume de poezie printre

care a strecurat şi vreo două romane, Ion ŞerbanDrincea are o rutină a scrisului care ar trebui să-lapere de titluri precum cel sub care şi-a aşezat pre-zenta carte. De asemenea, experienţa l-ar putea feride eroarea de a-şi intitula la fel, monoton, 29 detexte foarte diferite: Erată (de la Erată I la Erată

XXIX). Cînd nu joacă rolul poetului grav şi încordat, ci o dă pe epic şi umor, I.Ş. Drinceadevine agreabil: „Trebuie să recunoaştem/ că moartea este o tipă interesantă/ nu are picde grăsime pe ea/ muşchii îi sînt numai fibre/ de-atîta drum între cer şi pămînt/.../ are untrup care curge ca un şnur/ fără burtă fără cur/ ca vedetele de la televiziuni/ care leşinănemîncate la emisiuni”. Moartea, în viziunea lui Drincea, e integră: nu ia şpagă de lamuritori. Sînt multe poeme thanatice în alfabetocraţia lui Drincea, dar sînt jucăuşe. Săsperăm că autorul nu trage-a rău!

Florentin Sorescu, Schimbarea la fa\[, Editura Brumar

Asemănător pînă la epigonism cu Cristian Popescu, FlorentinSorescu nu are, din păcate, „nebunia” acestuia din FamiliaPopescu, nici măcar pe cea din Arta Popescu. Biografia unuipersonaj identificabil autorului, încă din epoca vieţii intrauterine,este narată în stilul cu care ne obişnuise regretatul nouăzecist, înlimbaj familiar: „Ce ştii ’mneata... Acu’e greu să mai ţii o inimă.S-o mai creşti. Greu, dom’le. Greu al dracu’. Treb’e multăcăldură” etc. etc. Prea prozaică şi mai ales prea legată de eviden-tul său model, poezia lui Florentin Sorescu din Schimbarea lafaţă nu impresionează prin ea însăşi. Autorul pare însă că ar aveaaptitudini pentru a realiza texte interesante, cu condiţia de a-şigăsi un drum propriu.

Noni-Emil Iordache, zzzbOr în form[ de..., Editura Amurg sentimental

Ajuns la o vîrstă şi un număr de volume care s-ar fi cuvenit să-l consacre, Noni-EmilIordache ezită între mai multe formule: în acest an a mai publicat un volum de cu totulalt tip la aceeaşi editură. Cel la care mă refer are un titlu bizar: zzzbOr în formă de (şimai jos e imaginea unui pumn strîns, văzut din faţă). Dar poezia din interior nu e delocagresivă. Toate textele sînt terţine în „spiritul nipon” care face încă furori pe la noi. Toatesînt lipsite de titlu. Dintre ele, unele cochetează cu absurdul: „ochii ce-aleargă/ şi-armînca zborul, dacă/ ar şti să cînte”. Există şi texte izbutite şi unele care nu atrag senti-mente dulci: „sunt un om cu ploaie/ şi curg şiroaie-n baie –/ atlas personal”. Dar impre-sia globală nu este una favorabilă, textul nu atrage. E timpul, cred, ca poetul să ofere cevaconsistent cu care să-şi cucerească eventualul cititor.

Doar poe\ii sunt de vin[...Mai ţineţi minte cîntecul lui George Grigoriu cu Luminiţa Dobrescu? Era cu „băieţii”, nu cu

„poeţii”. În acest caz însă, de vină sînt poeţii – băieţi şi fete – care-mi trimit cărţi peste cărţi. Culipsa asta de spaţiu-timp, nu le pot oferi mai mult de 1.000 de semne fiecăruia. Căci fiecare poetmerită măcar 1.000 de semne. În afară de cei care nu le merită nici pe alea!

L16


��

REPORTAJOCTOMBRIE 2014

La finalul primului recital poetic, lades chiderea Festivalului Naţionalde Litera tură de la Cluj, preşedintafilialei locale a Uniunii Scriitorilor şiprincipala organizatoare, doamnaIrina Petraş, l-a rugat pe poe tulHoria Bădescu să recite cunoscutulsău poem E toamnă nebun defrumoasă la Cluj pentru a îmblînzizeităţile ce se îngrijesc de vreme. Caurmare sau doar întîmplător, toatezilele Festivalului, dintre care ultimaa coincis cu inaugurarea Tîrgului deCar te Transilvania (ediţia a doua,organizator Edi tura Eikon), au fostfost superbe, cu timp senin şicălduros, dar şi foarte reuşite princon ţinutul manifestărilor.

Iniţiat de Uniunea Scriitorilor din Româ -nia şi organizat de Filiala Cluj a USR, eveni-mentul a strîns reprezentanţi ai celor 20 defiliale ale Uniunii Scriitorilor. Parteneri aiUni unii pentru această primă ediţie au fostPrimăria şi Consiliul Local al MunicipiuluiCluj-Napoca, Universitatea „Babeş-Bolyai”prin Facultatea de Litere, Facultatea de Jur -nalism FSPAC şi Colegiul Studenţesc dePer formanţă Academică, Festivalul Interna -ţional de Carte Transilvania, Muzeul de ArtăCluj-Napoca, Muzeul Etnografic al Transil -vaniei, Biblioteca Judeţeană „Octavian Go -ga“ Cluj, Centrul de Cultură Urbană Casino,Asociaţia Naţională a Profesorilor de Limbaşi Literatura Română „Ioana Em. Petrescu”,Societatea Culturală Carpatica/Revista Ora -şul, Teatrul de Păpuşi Puck.

În prima zi, după deschiderea festivă şiRondul de gală al scriitorilor invitaţi, la careau luat cuvîntul, alături de Irina Petraş, pri-ma rul Municipiului Cluj şi preşedintele Uni -unii Scriitorilor, iar mulţi dintre poeţi auavut scurte momente lirice, participanţii auavut timp să intre în atmosferă, să schimbecărţi şi idei, iar apoi s-au reunit la un nourecital pu blic la Centrul de Cultură Casinodin Parcul Cen tral, cu genericul Microfonulvă apar ţine.

A doua zi, cei prezenţi au putut lua partela decernarea titlului de Doctor HonorisCausa al Universităţii „Babeş-Bolyai” scrii -torului portughez Antonio Lobo Antunes saula un tur al Clujului vechi, în care le-a fostghid competent istoricul Lukács Jószef de larevista Apostrof. A urmat, în Aula Mag na aUBB, Colocviul Naţional Revistele literarede azi pentru mâine. Moderator a fostpoeta Ruxandra Cesereanu. Momentele ani -versare au cuprins sărbătorirea unor revisteimportante din Ardeal şi Maramureş: Steaua− la 65 de ani de apariţie, Apostrof, Poesis,Eu phorion − cîte 25 de ani. Partea festivă afost emoţionantă şi suficient de extinsă pen-tru a nu mai lăsa loc unor intervenţii aleredactorilor-şefi ai publicaţiilor li terare,prezenţi la manifestare.

În cea de-a treia zi a festivalului, ceiaproa pe 100 de scriitori, localnici şi din altezone ale ţării, s-au împărţit în echipe care aurealizat un „desant” literar în instituţii de în -văţămînt ale Clujului, cu pledoarii pentru li -teratură şi recitaluri urmate de discuţii cutinerii cititori. Facultatea de Litere a UBB,

Departamentul de Jurnalism al UBB,Colegiile şi Liceele „G. Bariţiu!, „N.Bălcescu”, „G. Coşbuc”, „M. Eminescu”,„Avram Iancu”, „Racoviţă”, „Şincai”,Seminarul Teologic Ortodox, BibliotecaJudeţeană „Octavian Goga”, cu pledoariipentru literatură !i recitaluri urmate de dis-cu!ii cu tinerii cititori, aceasta fiind proba-bil cea mai importantă manifestare a festi-valului, prilejuind contactul direct întreautori !i publicul juvenil.

În seara acestei ultime zile, s-au produslansări de carte pe scena Festivalului Inter -na ţional de Carte Transilvania. Răzvan Von -cu şi-a lansat volumul O istorie literară avinului în România, cu degustare de vinuri,odată cu vernisajul Salonului de toamnă alscriitorilor plasticieni ai Filialei Cluj a USR.Simultan, criticul Nicolae Manolescu, pre -şedintele Uniunii Scriitorilor s-a întîlnit custudenţii la Colegiul Studenţesc de Perfor -manţă Academică. Finalul Festivalului l-acons tituit decernarea Marelui Premiu al Fes -tivalului Internaţional de Carte Transilvanialui Antonio Lobo Antunes şi Marelui Premiual FestLit Cluj 2014, scriitorului român Ga -briel Chifu, pentru romanul său Punct şi dela capăt. Un premiu special al juriului arevenit eseistului Ştefan Borbély.

Oaspeţii primei ediţii FestLit Cluj aufost: Nicolae Manolescu, Varujan Vosga -nian, Gabriel Chifu, Gabriela Adameşteanu,Adri an Alui Gheorghe, Corneliu Antoniu,Aurel Maria Baros, Dumitru Chioaru, DanMircea Cipariu, Gabriel Coşoveanu, DanCristea, Daniel Cristea-Enache, Mircea A.Diaconu, Traian Dobrinescu, Gellu Dorian,Marian Dră ghici, Horia Gârbea, Ioan Gro -şan, Irina Horea, Silvia Kerim, NicolaeLeahu, Ion Bog dan Lefter, Adrian Lesen -ciuc, Riri Manor, Ioan Matiuţ, Mircea Mihă -ieş, Angelo Mitchievici, Ioan Moldovan, Ni -colae Oprea, Aurel Pantea, Sebastian Rei -chmann, Gheor ghe Schwartz, Nicolae Spă -taru, Cassian Maria Spiridon, Peter Sragher,Victor Gh. Stan, Liviu Ioan Stoiciu, ArcadieSuceveanu, Traian Ştef, Petre Tănăsoaica,Virgil To deasă, Cornel Ungureanu, IoanRadu Văcă rescu, Radu Voinescu, RăzvanVon cu. Au fost alături de ei clujenii IrinaPetraş, Elena Abrudan, Horia Bădescu,Mariana Bojan, Şte fan Borbély, Ioana Bot,Hanna Bota, Corin Braga, Constantina Bu -leu, Dumitru Cerna, Ruxandra Cesereanu,Doina Cetea, Ion Cocora, Ion Cristofor,Constantin Cu bleşan, Mariana Gorczyca,Săluc Horvat, Vasile Igna, Florina Ilis,Laszlo Alexandru, Gabriela Lungu, RaduMareş, Rodica Ma rian, Virgil Mihaiu, Ni -colae Mocanu, Ion Mureşan, Marcel Mu -reşeanu, Mircea Muthu, Olimpiu Nuşfelean,Ovidiu Pecican, Mircea Petean, Ioan Pintea,Ion Pop, Mircea Popa, Ioan Pop-Curşeu,Adrian Popescu, Ilie Rad, Aurel Rău, DanielSăuca, Călin Teutişan, Sanda Tomescu-Baciu, Alexandru Vlad, Mir cea Vaida-Voevod.

La Salonul de toamnă al scriitorilor plas-ticieni au expus lucrări: Mariana Bojan, Flo -rica Bud, Doina Cetea, Ion Cristofor, Con s -tantin Cubleşan, Rodica Frenţiu, Maria Pal,Irina Petraş, Laura Poantă, Rodica Scutaru-Milaş.

Juriul FestLit Cluj 2014 a fost compusdin: Dan Cristea − preşedinte, Gabriel Coşo -veanu, Mircea A. Diaconu, Nicolae Leahu,Mircea Mihăieş, Irina Petraş, Răzvan Voncu− membri. (H.G.)

Festivalul Na\ional de Literatur[ FestLit 2014

Spaniolii, mai mult ca alţii, ştiu să transforme fiecare eveni-ment în sărbătoare. Nu prin acţiuni formale care marchează anirotunzi de la naşterea/moartea cuiva, ci prin gesturi şi fapte carereaduc în viaţa cotidiană realitatea celui dispărut. Sunt absenţecare iradiază mai multă prezenţă uneori decât orice mulţimevizibilă, asta şi datorită muncii celor care ştiu să păstreze viuspiritul celui care a fost, a reprezentat un reper moral în viaţacuiva, a unei colectivităţi, a unei ţări întregi. Asta am simţit laBilbao sau Salamanca, ori de câte ori am fost în aceste oraşepurtătoare de destin ale marelui gânditor spaniol Miguel deUnamuno. Şi astăzi cei din Salamanca îi spun Rectorul nostru,prin rostirea lor invocându-i spiritul în Universitatea în care afost Rector Vitalicio, adică pe viaţă...

Desigur, ne întrebăm: Ce îi conferă perenitate marelui gân-ditor Unamuno? Cine i-a citit cu atenţie opera, cine i-a cunoscutviaţa poate să intuiască imediat de ce este atât de actual Una -muno, de ce simţim nevoia să revenim la opera sa, să îl citim,să îl traducem, să împărtăşim şi cu ceilalţi din spiritul atât de viual marelui filozof, eseist, poet, dar mai ales, aşa cum remarcaNicolae Iorga, Spaniol.

Oricâte critici i-au fost aduse de cei care l-au contestat, nicimăcar aceia nu au putut pune la îndoială rectitudinea sa morală,curajul său de a se opune oricărei forme de opresiune umană. Şia făcut-o cum puţini ştiu să o facă. Celebra expresie din ultimulsău curs, ţinut la 12 octombrie 1936, „Venceréis pero no con-venceréis“, a fost ultima dovadă a unui mare om care a ştiut săspună adevărul cu riscul pierderii libertăţii sau chiar a vieţii.Urmarea a fost arestul la domiciliu, iar după o lună, sfârşitul.„Veţi învinge, dar nu veţi convinge!“ Cât de actual!

Temele predilecte: familia, patria, credinţa în Dumnezeu,apar obsedant şi în lirica unamuniană. Familia, ca valoare socia-lă, se întemeiază pe iubire, pe fidelitatea partenerilor în cuplu,pe dorinţa de a se nemuri prin urmaşi (Unamuno a avut 9 copii),pe cultul intimităţii. Patria, ca valoare perenă ce păstrează rădă-cinile identitare ale fiinţei, este nu doar locul unde te-ai născut,ci şi tradiţiile, obiceiurile, limba, acea intraistorie de care vor-bea Unamuno şi care perpetuează fiinţa ţării. Unamuno îşi doreao Spanie curată şi glorioasă, nu cum era în acei ani, în cea maisângeroasă încleştare a războiului civil. Credinţa creştină, înviziunea unamuniană, însemna luptă (agonia) continuă de cău-tare a adevărului în extreme (nu în via remotionis, calea de mij-loc), a contradicţiei ce ia naştere din imposibilitatea unirii esen -ţei cu existenţa, însăşi tragedia vieţii umane. El însuşi a expri-mat-o într-o frază scrisă în Despre sentimentul tragic al vieţii:„viaţa este tragedie, iar tragedia este perpetuă luptă fără victo-rie şi nici speranţă la ea; e contradicţie“.

Scrierile sale ce tratează aceste valori (familia, patria, cre-dinţa) aflate azi în criză ne atrag, găsind în ele vitalismul moralde care au atâta nevoie societăţile noastre actuale. Orice faptă,indiferent că este economică, politică, juridică, socială trebuiesă aibă o fundamentare etică, iar aceasta nu se poate realizadecât de cei care au dobândit o educaţie moral-creştină în caredevotamentul, respectul, modestia, smerenia sunt repere decomportament pentru orice om civilizat.

O frumoasă lecţie de viaţă ne-o dă Unamuno nu doar prinscrierile sale ce ne îndeamnă la permanentă interogativitate asu-pra rostului nostru pe acest pământ, al vieţii şi al morţii, ci prinînsăşi trăirea vieţii sale în demnitate, îndurând exilul şi refuzândgraţierea, având curajul de a spune „Nu!” oricărei forme deopresiune (război, dictatură ş.a.), cu riscul pierderii libertăţii,chiar a vieţii. Rectitudinea sa morală a fost dovedită în toateipostazele sale: ca soţ şi tată, dovedită prin fidelitate şi dragostepentru copii, ca profesor şi rector, prin profesionalismul încariera didactică şi răspunderile asumate, ca şi creştin agonic,prin credinţa sa vie într-un Dumnezeu al vieţii şi iubirii, al bucu-riei şi nemuririi.

Am trăit timpul sărbătorii şi în 29 septembrie 2014, când seaniversau 150 de ani de la naşterea lui Unamuno la Bilbao, darl-am trăit şi în momentul recitării unor poezii în spaniolă şiromână în Biblioteca municipală din Bilbao, unde sala plinăparticipa la regalul de suflet adus ca omagiu celui ce a purtat înlume, prin cărţile sale, gloria Spaniei de odinioară, prin spiritulsău viu ce a inspirat minţi şi animat inimi la Paris sau alte locuriale exilului său creator. Am trăit timp de sărbătoare şi în

expoziţia de fotografie amenajată la Muzeul Ţării Bascilor dinBilbao, alături de cel care ne privea din fotografiile vremii, adu-nate cu mare perseverenţă de cei care lucrează la Universitateadin Salamanca (în 2018 va împlini 800 de ani de existenţă), oriCasa Muzeu din acelaşi oraş. Fotografia în timp de sărbătoare!Plierea dimensiunilor timpului în Clipa sacră! Din trecut, ne pri-vea pe noi, cei din prezent, pentru el viitor (ex-futuro), cel carespunea adesea: „mai bine tată al viitorului decât fiu al trecutu-lui“.

Timpul de sărbătoare este nu doar al Zilei aniversare, ci alfiecărei clipe transformate în Clipă. Este timpul lucrului binefăcut, al muncii perseverente în atingerea unui ideal, al lecturiispre îmbogăţire spirituală, al traducerilor spre însămânţări gene-ratoare de noi germinări, al întâlnirilor cu cei care vibrează launisonul universalului don Miguel, adică al zilei nepieritoare,cea care rămâne prin ceea ce adună pentru a da mai departe, ceacare lasă o urmă...

Viaţa ne este influenţată de factori naturali, social-istorici,dar şi culturali. Ne formăm şi devenim în urma lecturilor noas-tre, purtăm în noi chipuri care ne-au marcat existenţa: părinţi,profesori, autori ai unor cărţi din care am învăţat cum să deve-nim. Miguel de Unamuno este, în formaţia mea, un chip pentrucare merită să te naşti, să-i perpetuezi memoria, să-l nemureştiprin munca ta (a mea de traducător), să-l pui la icoană la/pentrucare să te rogi, să-i mulţumeşti că există...

L17


��

OCTOMBRIE 2014

ANIVERSARE


DE CE UNAMUNO?Din România lui Emi -

nescu şi a lui Petru Creţia,imprevizibila şi deja certahispanistă Carmen Bulzan amai comis un binevenit act decultură.

Recent, de sub condeiulsău, a văzut lumina tiparului,la Editura Mica Valahie dinBucureşti, un frumos vo lumomagial: Unamuno şi Româ -nia, eveniment editorial mar-cat în egală mă sură cu elogiiatât de Juan Carlos Vidal,directorul Ins ti tu tului Cer -

van tes din Bucureşti, cât şi de poetul Al fredo PérezAlencart, profesor la Universitatea din Salamanca.

Pe mine însă, în calitate de cititor român, ceea cem-a preocupat poate în cel mai înalt grad a fost ecoulcărţii menţionate şi − de ce nu − întrebarea: De ceUnamuno?

Că pe autoare am ştiut-o ca fiind realmente oîndrăgostită de Spania mai demult nu mai încape niciodiscuţie. Îndrăgostită de Spania Traiană, de SpaniaQuijotică, de Spania Compostelană. M-a surprins to -tuşi să constat că, dincolo de aceste alegaţii, interesulprofesoarei Carmen Bulzan este unul şi mai aplicat,adică nu se opreşte doar aici.

Cu aceeaşi fervoare şi dăruire profesională, desociolog cu vechi state de serviciu, ea a continuat să îşiconsacre studiile şi celeilalte Spanii, o Spanie mai puţinetalată, respectiv Spania unamuniană. Şi toate acestea,întrucât Carmen Bulzan nu doar că a avut puterea săvadă, ci chiar să străvadă, cu ochiul său interior, valoa-rea unei personalităţi cu adevărat enciclopedice (l-amnumit pe bascul Miguel de Unamuno), evidentă pentrunoi, trăitorii de pretutindeni din plin secol XXI.

Şi păstrând aceeaşi notă, cu acţiunea sa să zic şimai credibilă, cum îi stă foarte bine unui exeget ce serespectă, Carmen Bulzan a înţeles să parcurgă pas cupas întregul traseu existenţial desenat de Don Miguel,să viziteze Bilbao şi Salamanca, Fuerteventura şiMadri dul, întrebând în stânga şi în dreapta urmaşiifilozofului, răscolind cu aviditate orice arhive şi docu-mente de epocă, zăbovind cu o bucurie de nedescris înbiroul său de lucru din Casa Muzeu şi în Bibliotecaistorică din Salamanca. Rezultatul a fost pe măsuraeforturilor. Car men Bulzan ne-a oferit o imagine fasci-nantă despre omul Unamuno, cât mai veridică şi bo -gată, un portret psihologic în tuşe clare, într-un cuvântun Unamuno în carne şi oase, însăşi rădăcina visceralăa spiritului său.

Şi a mai punctat, iarăşi, ceva. Simpatia lui Una mu -no pentru gitanismul iberic şi balcanic, pentru româniide la Dunăre, dorinţa clar exprimată a ilustrului bascde a învăţa limba lui Eminescu pentru a-l citi în origi-nal, cât şi nenumăratele schimburi epistolare avute curomânii contemporani lui: Iorgu Iordan, Mihai TicanRumano, Graţiana Oniciu, Alexandru Popescu-Telega,Leo nard Sebastian ş.a.m.d. Dar şi câţi intelectuali ro -mâni de marcă s-au interesat mereu de viaţa şi operasa, precum Mircea Eliade sau Emil Cioran, NicolaeIorga sau Garabet Ibrăileanu, George Uscătescu sauAlexan dru Busuioceanu...

După apariţia cărţii Unamuno şi România, cel pu -ţin în cazul meu, am trăit sentimentul puternic că întrecele două culturi s-a deschis o ecluză, că − de acum −procesele de latinizare sau hispanizare a Europei autoate şansele să curgă pe o albie nouă. A fost, în celedin urmă, şi un semn indubitabil că, prin acest preţiosdemers, Carmen Bulzan nu doar a învins, ci... a şi con-vins, spre mulţumirea geniului său tutelar, Miguel deUnamuno.

Nicolae Neagu 29 septembrie 2014

150 DE ANI DE LA NA±TEREA LUI MIGUEL DE UNAMUNO

Doamna prof. univ. dr. Carmen Bulzan a participat în ziua de29 septembrie 2014 la cea de-a 150-a aniversare a naşterii marelui filozof,eseist şi poet spaniol MIGUEL DE UNAMUNO (1864-1936), răspun-zând astfel invitaţiei adresate de Primăria din Bilbao. Am primit la redacţiematerialele ce urmează.

Pablo deUnamuno Pérez,Carmen Bulzan

şi MarianoEsteban de

Vega, vicerector,Universitatea

din Salamanca. 29 septembrie2014, MuzeulŢării Bascilor

TIMP DE S{RB{TOARE

Casa (stânga) în care s-a născut Miguel de Unamuno (29 septembrie 1864), strada Ronda nr. 16,Bilbao

Pablo de Unamuno Pérez (medic, profesor la Universitatea din Salamanca, nepotul lui Miguel de Unamuno), Carmen

Bulzan şi Jean Louis Davant

LL18


Simona Dr[gan

Laura Botu§an

OCTOMBRIE 2014

��

��

Primele generaţii care s-au format în at -mos fera Literelor bucureştene imediat după1989 au suferit o certă influenţă din parteaunor profesori, cărturari de şcoală veche, carele-au insuflat învăţăceilor lor gustul pentrume dievistica românească. Această opţiune, ogură de aer în perioada marcată ideologic avechiului regim comunist, le oferise profeso-rilor noştri nu numai şansa de a rămâne câtmai oneşti în graniţele unui domeniu confis-cat de politica puterii, cum era filologia, dar şio nesperată şansă de sincronizare europeană,prin practicarea unei discipline, literatura ro -mâ nă veche, care pornea iniţial de la studiulfilologic, dar se putea deschide uşor, ca şi înOc cidentul post-Analelor, către istoria men-talită ţilor şi studii vizuale.

Cartea nou apărută a Silviei Marin-Ba rut -cieff, Hristofor: chipurile unui sfânt fărăchip. Reprezentările din cultura ro mâ -neas că veche şi sursele lor (Editura Mega,Cluj-Napoca, 2014), a fost considerată încădinainte de a lua forma tiparului, într-o formăsuprem migălită şi îmbunătăţită, o cercetaremonografică exemplară, pe care autoarea nus-a grăbit să o predea tiparului decât după alţişapte ani de cercetare post-doctorală (adău-gaţi primilor şapte ai doctoratului propriu-zis,realizat sub îndrumarea regretatului Dan Ho -ria Mazilu). Subtitlul cărţii cuprinde de faptdubla orientare a acestei cercetări, care, prinstudiul combinat al hagiografiei şi al icono-grafiei sfânt u- lui, trasează o splendidă traiec-torie a reprezentărilor sale în literatura popu-lară şi arta religioasă românească, necercetatăla acest nivel niciodată până în prezent. Deaceea, această carte constituie o premieră încultura română, sporadicele menţionări aleacestui motiv iconic şi literar cu greu putândfi numite pre cursoare. Iar din perspectivaaces tui gol cultural, documentarea volumuluişi impresionantul aparat critic sunt cu atât maicopleşitoare: probabil că, atunci când alergi

prin toată Europa peste zece ani după un vis,simţi inconştient nevoia să te izbeşti de soli-ditatea trupului material al visului tău. Şi astaeste ceea ce face Silvia Marin-Barutcieff cândîşi documentează şi îşi cartografiază cu atâtaacribie, la început chiar ariditate, tema. Se vamai îndoi cineva vreodată de realitatea visuluisău după toată această desfăşurare de forţe?

Partea cea mai consistentă şi valoroasă astudiului rămâne „capitolul” românesc, peacest palier cercetarea atingând nivelul ex -haustivului. Chiar dacă referinţele la prezenţaşi circulaţia sfântului în aria apuseană sunt numai puţin numeroase şi atent studiate în carte,posibilitatea de a atinge totalitatea la acestnivel (aspiraţie secretă a autoarei, după cum odovedesc eforturile sale) se izbeşte de impo-sibilitatea practică a faptului. În Occident,spre deosebire de Ţările Române şi Transil -vania, Sfântul Hristofor a fost inclus, încă dinepocile îndepărtate ale istoriei, într-un vastprogram iconografic, ceea ce a făcut din el oprezenţă aproape obligatorie în mai toatebisericile apusene; cel puţin până prin secolulal XVI-lea (Conciliul de la Trento), în care seîncearcă abolirea oficială a cultului său, şiapoi în timpul Revoluţiei Franceze, când maimulte reprezentări şi chiar biserici cu hramulsfântului sunt distruse. Consacrat de culturapopulară, cultul mucenicului zoomorf a rezis-tat totuşi în mentalul colectiv chiar şi după cea fost expulzat din calendarul Bisericii Roma -no-Catolice, urmând a mai fi sărbătorit doardupă calendarele diecezane. De aici, cu sigu-ranţă, şi varietatea zilelor de peste an în careeste fixată sărbătoarea sa în diferite culturi.Nefiind atestat istoric (autoarea citează unsin gur specialist care a crezut în existenţaistorică a acestui sfânt), el a fost încă din

vechime exilat în zona fabulosului, conti-nuând să circule prin legende şi practici decult populare.

În consecinţă, prezenţa lui Hristofor tre-buie căutată în zona culturii populare, undevarietatea legendelor îi atribuie origini, chi-puri şi poveşti dintre cele mai diferite: soldatnord-african prins de romani şi mărturisindcredinţa în Hristos, chinocefal care a primitgrai pentru a deveni mucenic şi martir alDom nului, sfânt taumaturg şi făptuitor demiracole încă din timpul vieţii, tânăr frumoscare îşi jertfeşte frumuseţea din iubire faţă deDumnezeu, purtătorul lui Hristos copil prinapele învolburate (de unde şi etimologia nu -melui). Toată această varietate de legende,care nu au nicio legătură unele cu altele, este,de fapt, o consecinţă a neatestării istorice apersonajului, care descinde din apocrife şi,nefiind fixat prin canon, rămâne la condiţiaunui „nomad în Casa Domnului” (p. 223),deghizat în formele cele mai diverse. Chiardacă întreaga lui existenţă se defineşte, cuminspirat observă autoarea, ca o „artă a fugii decanon” (p. 240), persistenţa mitului în culturapopulară trebuie înţeleasă şi ca expresie aunei nevoi nesatisfăcute de Biserică: Hristo -for nu a fost doar purtătorul mesajului luiHristos şi al Cuvântului sfânt în inima sa, ci,aşa cum l-au văzut occidentalii, în inocentullor materialism, şi un „purtător” fizic al făptu-rii de carne, plăpânde şi gingaşe, a Mântui -torului copil. De ce ar trebui să rămână creşti-nismul exclusiv mistic, de ce nu şi această ire-presibilă şi insaţiabilă nevoie de a fantaza pemarginea atingerii fizice a lui Hristos, bachiar a cuprinderii Celui ce ne va cuprinde şia protejării Celui ce ne va proteja? Cuprin -dere şi contact care, aşa cum corect sesizează

autoarea, derivă din primul contact sacru cuPruncul, cel rezervat Mamei, care este şi pri -ma prezenţă hristoforică (şi doar singuraauto rizată, după Biserică) din istoria creşti-nismului.

În plus, ca o explicaţie a reacţiei ostile aBisericii împotriva sfântului, să amintim to -tuşi că esenţa creştinismului constă în antro-pomorfismul acestei religii, care, încă de lavechii greci (astăzi integral ortodocşi), le-aim- primat europenilor această trăsătură dis-tinctivă în raport cu natura hibridă a zeităţilorzoomorfe venerate în Orient. Încă de foartedevreme, europenii au resimţit animalicul caexpresie a degradării şi a lipsei de spiritualita-te, iar zeitatea, chiar înainte de apariţia luiHris tos, ca esenţă umană, materializată închip frumos şi plin de armonie. De aici, aşspune, şi reacţia ostilă (dar cât de europeană!)a unei simple vânzătoare din Franţa în faţa„necuviincioasei ficţiuni” a sfântului cu capde câine, reacţie pomenită de autoare la unmoment dat în subsolul cărţii.

Cercetarea Silviei Marin-Barutcieff a fosteditată în condiţii grafice de excepţie şi cu -prinde un impresionant aparat de anexe, încare autoarea clasifică reprezentările lui Hris -tofor cronologic, geografic, sintactic (dupăamplasarea lor în spaţiul sacru al bisericii) şimorfologic (după forma antropo- sau zoo-morfă pe care o ia sfântul, în variile ei iposta-ze sacre), inventariind inclusiv unele repre- zentări dispărute (pe care le-a întâlnit în vas-tele sale referinţe bibliografice). Astfel suntcom primate, în puţinătatea unor pagini ingratde documentare şi seci, întregul efort şiîntreaga risipire, pasiunea şi emoţia care seregăsesc din plin în tot restul cărţii.

„Trecutul nu e decât un lanţ de care trebu-ie să scăpăm, o povară atât de chinuitoare”,spune Asya Kazanci, personajul la care facereferinţă titlul romanului Bastarda Istanbu -lului, scris de Elif Shafak şi apărut în 2013 laPolirom, într-o traducere de Ada Tanasă.

Autoarea de origine turcă a devenit popu-lară în spaţiul românesc în urma traducerii maimultor romane ale sale, printre care şi Cele 40de legi ale iubirii, Onoare, Lapte negru şiSfântul nebuniilor incipiente, care se leagătoate de tema familiei şi a iubirii, având în cen-trul lor un personaj feminin, aşa cum se întâm-plă şi în romanul de faţă.

Deşi titlul romanului o aduce în prim-planpe Asya Kazanci, copilul din flori al lui ZelihaKazanci, crescută într-o „familie de mătuşi”,din cauza „blestemului” ce s-a abătut asupraacestui neam în care toţi bărbaţii au murit detineri, termenul de bastard se referă la celălaltînţeles al său: plantă sau animal rezultat dinîncrucişarea a două specii diferite. Atât AsyaKazanci, cât şi Armanoush Tchakhmakhchianîncearcă să-şi găsească propria identitate. Asyaduce o luptă de eliberare de trecutul său, cau-zată de imposibilitatea de a-şi fi cunoscut tatăl,iar Armanoush, una de menţinere vie a trecutu-lui, în dorinţa de a afla istoria familiei sale.

Romanul este construit dintr-o serie de sec-venţe/capitole, ce poartă numele câte unui con-diment, şi dintr-o serie de personaje, care laînceput par disparate, dar care se leagă între elepe parcursul acţiunii, dezvăluind, de fapt, subs-tratul cărţii: relaţia dintre armeni şi turci, dintrefamilia Tchakhmakhchian, pe de-o parte, şifamilia Kazanci, pe de altă parte. Scris în timp

ce autoarea făcea naveta între Arizona, NewYork şi Istanbul şi bazat pe poveştile de viaţăale unor familii armene şi turce, între apariţiaediţiei turceşti şi a celei în limba engleză, în2006, Elif Shafak a fost acuzată de „ofensă laadresa identităţii turce”, riscând trei ani deînchisoare, în urma unor cu vinte spuse deunele dintre personajele armene din roman.

Substratul politic al cărţii, pe care Shafakreuşeşte să îl surprindă destul de bine în anali-za legăturii dintre familia Tchakhmakhchian şiKazanci, este genocidul turcesc asupra armeni-lor, din 1915, care nu a fost recunoscut de sta-tul turc nici până astăzi. Prăpastia dintre trecutşi prezent se menţine vie prin acest substratsensibil. Armenii refugiaţi în SUA păstrează,în continuare, amintirea trecutului terifiant, întimp ce tinerii nu mai simt nevoia să comemo-reze istorii pe care nu le-au trăit. Aşa se întâm-plă şi cu Armanoush Tchakh ma khchian, carepleacă în Istanbul la rudele tatălui său vitreg,Mustafa, pentru a afla trecutul bunicii sale Su -shan, liantul celor două nea muri. Fostă Ka -zanci, bunica Sushan, turcoaică la origine, semărită cu un armean. Neştiind care le este tre-cutul, membrii necunoscuţi ai unei familii seregăsesc şi se unesc la chemarea sângelui.

Intrigată de controversa dintre armeni şiturci, Armanoush nu simte trecutul ca pe opovară, aşa cum se întâmplă cu Asya. Cu omamă americană, un tată armean şi un altulturc, Armanoush decide să plece fără ştireanimănui la familia Kazanci, pentru a găsi casaîn care bunica Sushan a copilărit. Nu mai află,însă, nimic din trecutul care i-ar putea certificaidentitatea, ci doar că între ea şi Asya există o

legătură. Asya, temperament coleric, în cearcăsă se cureţe de trecutul ei, de povara de a finumită bastardă şi de a nu-şi fi cunoscut tatăl,şi simte că nu îşi poate găsi locul nicăieri. „Aşacum o casă are nevoie de acoperiş deasupra,oamenii au nevoie de o piele suplimentarăcare să stea între ei şi restul lumii, ca să simtăcă le e cald şi bine.” Cam asta simt şi persona-jele romanului.

E vorba aici de frică, de sentimentul dedezrădăcinare, de neputinţa personajelor de a fiele însele, aflându-se într-o continuă încercarede afirmare. Mătuşa Zeliha încearcă, asemeneaAsyei, să-şi uite trecutul, iar Banu, Cervide şicelelalte surori ale familiei Kazanci depuneforturi să-şi accepte destinul blestemat de a firămas singure, în timp ce Mustafa, singurulmembru masculin al familiei, pleacă înAmerica, întrerupând timp de douăzeci de aniorice legătură cu familia sa din Turcia.

În spatele tuturor acestor dezechilibre seaflă, însă, un secret ce se doreşte a fi descope-rit. Fiecare capitol al cărţii poartă numele unuicondiment de care, inevitabil, unul dintre per-sonaje este legat. Numai ultimul capitol, Cia -nură de potasiu, întrerupe liniaritatea.

Între familiile Kazanci şi Tchakhma kh -chian, conexiunea se stabileşte la nivelul tra -

diţiei. Pagini întregi din roman cuprind reţeteculinare cu specialităţi turceşti şi armeneşti.Elif Shafak reuşeşte în romanul său să stâr-nească, astfel, toate simţurile. Nu numai des-crierile realiste ale lumii orientale sau poveşti-le pe care parcă le auzi spuse la ureche suntcele care definesc romanul, ci şi bucătăria, cutoate ale ei. Lumea o cunoşti gustând-o. Aşa aajuns Rose să se îndrăgostească de neamulTchakhmakhchian, aşa a ajuns Mus tafa să oiubească pe Rose şi aşa a ajuns Armanoush săcunoască Istanbulul. Nu m-am putut stăpâni sănu caut, pe parcursul lecturii, reţeta vreunui felde mâncare sau a altuia, să nu îmi doresc săcunosc gustul unui bol de ashure, aşa cum îlpregătea mătuşa Banu în roman.

Un alt element aparte al romanului estecafeneaua Kundera. Deşi nu are nicio legăturăcu Milan Kundera, în afara faptului că estescriitorul preferat al lui Armanoush, cafeneauase doreşte a fi un loc fictiv, populat de perso -naje fictive. Se adună aici, alături de Asya,Caricaturistul Alcoolic, Poetul Extrem deNetalentat şi Gazetarul Homosexual Ascuns.Cafeneaua Kundera e un loc de evadare, gra -niţa pe care Shafak vrea să o stabilească întrerealitate şi ficţiune. Identitatea acestor persona-je nu este dezvăluită.

Citind Bastarda Istanbulului, ai impresiacă te pierzi de la o scenă la alta, de la un perso-naj la altul. Toate se succed atât de rapid deparcă ai vedea un film dinaintea ochilor şipoate că nu ar fi exclusă ideea unei ecranizăria acestui roman pestriţ, încărcat de tradiţie,afectat de conflictul dintre două epoci trecute,dar extrem de modern. Ce se întâmplă cu bu -nica Sushan, cu Mustafa, cu Asya sau cu Ar -manoush? Care este secretul pe care cele douăfamilii îl ascund? Numai după ce veţi fi ajunssă gustaţi din toate condimentele romanuluiveţi putea şti.

Laudatio pentru un sfânt necanonic

CARTEA DE IDEI/CARTEA STR{IN{

C[utarea identit[\ii, între atunci §i acum

L19


OCTOMBRIE 2014

TINERI POE|I

Raluca Dumitran

Moni St[nil[

��

Un alt cântec

Îţi iubesc aşteptareaCare împinge graniţele sufletului tot mai departe.Din ea se nasc toate căutările,Dilemele se încruntă sub povara fulgerului de întunericCare despică în două marea cunoaşterii.Din valuri albe răsună cântecul sirenei adormite,Adâncul nu-şi uită menirea, înghite, îngheaţă,Dar aripa ta de cenuşă, dezlipită din trilul păsării phoenixRăzbate la lumină.

Îţi iubesc temerile pentru că din ele se-nalţă cântece deglorie,Paradoxuri suprapuse peste simplitatea primelor cuvinteŞi din seva începutului îmi picură pe buze trei stropiFierbinţi ca glasul tău în întuneric, şi mai departe,Până la raza sidefată a lunii peste care presari, necugetat,Lacrimi de slavă.

Îţi iubesc umbrele, măşti de uitare, fluide,Impregnate în parfumul apogeului, scuturat de uimire.În ele te pierd, de fiecare dată, ca sub poruncaUnui rege clandestin, neputincios în războaie,Şi te-aş reclădi din toate, temeri, umbre, aşteptare, Dacă aripa ta dreaptă ar bolborosi pe sub apele îneculuiUn alt cântec.

Biet nebun

Un biet nebun cu degetele-aprinsePicură flacără din ochii tăi de scrum!Rămâne irisul închis în amintire,Cărbune gol de lacrimă şi fum.

O, biet nebun nu eşti decât o oazăCe hoinăreşte-n infinitul gol,Octava rătăcită-n alt decorSărind într-un picior, ilar, pe-o rază.

Eşti doar un acrobat pe-un val piticUn nor prea jos, care devine ceaţăUitată noapte, vechea dimineaţăTu ai fost tot şi ai rămas nimic.

Scări de suflet

Cricul înalţă munţii adormiţiSuntem doi liliputani la capătul unei frunzeStrăbătută de nervuri lichide, înecatăSub ploaia neagră a scărilor laminateBolborosind şoapte-n tăcere şi-n singurătate.Cad umbre peste noi, cade la capătUn vechi strigoi ce ne păzea impersonalRisipind lumină albă, înce!oşatăPeste octavele culturii noastre de mangal.Am respirat în doruri şi cuvinteEcranul tutelar redă efecte clareDe zgomot şi de viaţă, de cântec, de culoareDe caldă înnoptare, de-albastră înserareVisând pe-acoperişuri şi pe grinde.Colţul străzii ne face cu ochiulDar în intersecţia principalăTu aştepţi la semafor,

Eu într-o speranţă fără de speranţăCe se degradează din interior.

Şi curge, curge peste noi cu trepteObosite să ne tot aştepte...

Ultimele zile

Sunt ultimele zile din viaţa norilor,Ultima robie, regurgitate de cerul posacÎn sufleuri colorate de vanilie acrişoară,Ultimele ploi, ultimele săruturiPicurate în teama inefabilă ce-mi cuprinde braţeleŞi-mi strânge omoplaţii până la epuizare,Ultimele zile când mă-ngheaţă apusulUltimele foi de ţigare înroşite.E ultima non-minune în care tăinuiam silabele căutatePrefăcându-mă că nu există, ca să mă feresc de dezamă-gire.Mi-am căutat într-o zi chiar cădereaDar a învins instinctul de conservare.Ultimele clipe când soarele nu străluceşteCând zac, zdrobită, ca un morman sfâşiatDe vise, de tăceri, de câte-un flash-back chinuitorCând sângele curge prin rana invizibilăDar sunt ultimele, ultimele zile.Voi trăi din nou!

Defazaţi

Suntem două idei răstălmăcite prin buzunarele de gheaţăale timpului,Două căderi lucidePeste glasurile argintii ale cântecului, perforate cu ceaţă,Peste dilema întâmplărilor noastre, peste trupul nins, peste viaţă.Ne răsucim în sincron pe umerii umbrelorAjungând la stele pe rând:Tu − o palmă de catifea,Eu − o clipă de noroc,Ne-ncruntăm în cea din urmă mângâiereŞi-apoi rămânem, soli pictaţi de pietre,Defazaţi la infinit.

Evadare

Dar nimeni nu mai ştie să viseze cu porii aprinşi,Cu pleoapele retezate, cu paşii lichizi, prelinşi peste nisipul mărilor albastre,Cu inima secerată-n roşu şi verde, ca un balsam al începutului,Cu unghii smulse şi degete golaşe rătăcind peste dizarmonia cuvintelor,Nimeni nu mai ştie să fulguie zborul de-o clipă,Înecat în paharul de whisky de pe tejgheaSorbind, imperfect şi absurd, fumul roşuSânge uscat, fărâmiţat peste căderea finală.Marionete cu păr de ploaie peste irişii stinşiReiterând drumul circular, robit de simplitateNimeni nu mai ştie să evadezeMăcar o clipă din visul castrat.

Rătăcit

Literele tale mi s-au scurs în palmeÎn roiuri de ace, presărate cu floriN-am ştiut să-ţi mai caut rimaErai, undeva, suspendat între podul de piatrăŞi marea, infinita mare, ucisă de valuriCa un pion în vânt.Te-aş fi salvat de aerul îngheţat, De stropii săraţi, de plutirea-n derivăDacă-aş fi avut coordonatele exacte ale loculuiÎn care te-am pierdutDar nu ştiu când s-a întâmplat şi undeÎntre care cuvinte, între care săruturi,Între care nemărginite priviri de cenuşăRămân departe, te chem. Fără sens pentru că ştiuCă nu mă pot întoarce...

Portret

Eşti vântul spulberat în mii de particuleRespirate prin porii crocodililor de AmazonCare visează în tăcere pe bolovani albaştriRăsăritul unei ere de pradă.Eşti sângele supus la rocadăPicurat din ace transparente într-o seringă de veacEşti aerul pe care-l respir, în care mă-nec, tuse seacă,Imperii de regres, ca şi cum palmaSăgetată în linii paralele, de viaţă şi norocPriveşte simplu, oarbă şi planăLa dezintegrarea finală.Eşti pagina neterminată ce-şi aşteaptă literele şi pe careNu ştiu dacă am puterea să o rescriu.

Doi solitari

Vulturii toarnă tăcerea în cotloanele minţii mele tariŞi mă-nchin la fulgerul sur al penelor secerateDorinţa creşte între două trunchiuri tăiateDouă trupuri se prăbuşesc în lumină, dar sunt doi solitari.

Mă răstorn peste înălţimi, pe sub norii de varDe unde vapoarele celeste plimbă în proră asfinţitulŞi degetele, toate, îmi sunt reci şi tari precum granitulNu te mai pierzi în dezmierdarea mea, hoinar.

Nu mai pot să umblu pe vârfuri în universul de hârtieNu mai cer îndurare stelelor pentru o noapte ruptă dinvremeGândurile mi se-ncovoaie peste pleoapele tale, alene, Ca un ultim sărut, rătăcit din prostie...

Revers

Fiecare sfârşit are şi-un începutDacă aş putea să trăiesc în reversDe la bătrân la copilDe la moarte la viaţăDe la dezamăgire la visDe la absenţa glasului tău la cuvinteDe la durere la primul contur.Ce-i acela un nou început Îl vreau pe cel vechiDe-aş putea trăi în revers

Alexandru (fragment)

Treci dealul.Treci dealul cu căruţa până la Româneşti.Avioanele întind funii de lapte în calea noastră aşa cum aiîntinde sfori pe un balcon ca să îţi crească rochiţa-rândunicii.Până la Făget.

Pe noi ne-au dus. Nu ne-am dus singuri. Ne-au dus, aşa cumduci mortul. Îl urci în căruţă. În spatele ei mama plânge celmai tare. Nu ne-au pus capac, nu ne-au legat. Cei care s-autemut au fiert tutun şi au băut. Nu toţi au trăit. Nici noi.

Eram doar câţiva băieţi. Nu am fost cel mai tânăr, nici celmai înalt.

Înapoia noastră case pitice, mame tinere − sub 40 şi avioanemici răsunătoare, câinii pe care i-am crescut la oi cu caş şizer, presuri galbene intonând imnul.

Înapoia noastră un cer roz cu urme, cu găuri. Pădurile îşiscuturau copacii aşa cum ujuie acasă, în susul grădinii,înainte de ploaie.

A plouat cu noi.

Până la Lugoj.

Aşa se încarcă puşca, aşa se ocheşte.

Stânga împrejur, marş! până în Alpi. Să apărăm graniţaimperiului. Iar noi credeam că Alpii sunt undeva după Arad.Credeam că Alpii sunt aşa ca Gosteştii, ca Păduriştile, unpământ bun de arat cu baioneta. Un deal pe care singurulsunet metalic e cel al frunzelor de cucuruz. Dar am trecut culunile de Arad.Mie mi-au legat opincile cu fâşii din cămaşă. „Scoate nuciledin buzunar, soldat! Scoate nucile!! La ale mele 14 nuci numai aveam nimic de salvat, la ai mei 14 ani nu mai aveamnimic de dispreţuit. Tata avea să moară înainte de-a nereîntâlni, înainte de a-mi lăsa mustaţa să crească.

L20


TEATRU/FILM

��

��

OCTOMBRIE 2014

Ana-Maria Nistor

C[lin St[nculescu

Cel puţin cinci filme româneşti s-au întâl-nit cu publicul în acest început de toamnă. Voiîncepe cu cel mai recent film, inspirat de dra-maturgia lui Ion Băieşu, dar şi de o primăecra nizare, semnată în 1991 de Alexa Visa -rion, Vinovatul. Regizorul Jon Gostin a ata-cat piesele Vinovatul şi Iertarea, având şisugestii din textul Acceleratorul în teleplay-ul său, ce a reluat acelaşi titlu al filmului sem-nat de Alexa Visarion.

Povestea interpretată de Jon Gostin (autorşi al scenariului) aduce naraţiunea scriitoruluiîn legătură directă cu evenimentele de la Ti -mişoara din decembrie 1989, vinovatul fiindun medic securist, complice la expedierea ca -davrelor de revoluţionari la Bucureşti, unde,incinerate, au luat drumul canalului, pentruştergerea definitivă a urmelor asasinatelor.Îngerul răzbunător este Ea (într-un excelentrol in terpretat departe de melodramă şi senti-mentalism − Ozana Oancea), El, Vinovatul,fiind ju cat, cu nu mai puţin firesc aplomb şicredibilă exprimare a suferinţelor anonimatu-lui, de Ionel Mihăilescu.

Schimbarea paradigmei dramatice, joculcălăului cu victima aprofundează tensiuneaexistenţială a partiturilor protagoniştilor, obli-gaţi prin forţa lucrurilor să se exprime într-unspaţiu închis, monocord, greu de făcut să ri -meze cu posibilitatea deznodământului nor-mal, deloc forţat de circumstanţele conflictu-lui. Orice crimă poate şi trebuie să fie pedep-sită, indiferent de posibilitatea prescrierii,cam acesta este mesajul lui Jon Gostin, regi-zor de mare talent, care ar trebui lăsat să seexprime şi pe marile ecrane.

Din aceeaşi familie cu Vinovatul faceparte şi filmul regizorului Cornel Mihalache− Canalul, inspirat de o piesă semnată deKinc ses Elemér, laureată cu peste un deceniuîn urmă cu titlul de cea mai bună piesă româ-nească de teatru la Concursul UNITER. Odis tribuţie restrânsă, în care se detaşeazăClau diu Bleonţ şi Marian Râlea, o povestepropusă de regimul concentraţionar, reacţiideterminate de torţionari, dintre care unii îşiprimesc şi azi pensia, sunt doar câteva dintreatuurile filmului lui Cornel Mihalache. Ope -ra sa dezvoltă metamorfozele tragice aleregimului comunist, care au forţat rocadelecredinţei cu ateismul, ale prieteniei cu suspi-ciunea, ale urii cu demnitatea şi ale dragosteicu absenţa încrederii. Textul nu ne dă preamulte motive de optimism, sacrificiul soţiei,inspirat parcă de Meş terul Manole, fiindinutil şi absurd. De urmărit în luna noiembrieîn programele TVR.

Planşa, filmul regizorului debutant An -drei Gheorghe, este un început promiţător în

lungmetrajul de ficţiune, debusolarea în sen-timentele unei tinere sportive dedicate scri-mei fiind desenată cu acurateţe. Anda (Olim -pia Melinte) este studentă la Constanţa şi sepregăteşte pentru campionat alături de un an -trenor debutant, Alex (Silvian Vâlcu). Prie te -nul ei, Mircea (Marian Adochiţei), coleg desală la scrimă, observă cu incipientă gelozierelaţia Andei cu tânărul antrenor, care şi-aratat cariera din cauza unui accident. Filmulnu excelează în ritmuri trepidante, andantelepărând a fi cadenţa preferată de cineast. Figu -raţia redusă la minimum lasă mai degrabăspaţiu pentru evocarea mării şi a cerului, na -turii care asistă nepăsătoare la frământărilesentimentale ale eroinei. O muzică inspirată,semnată de Paul Ilea, însoţeşte avatarurileAndei în oscilaţiile sale amoroase. Filmul,făcut fără fonduri de la CNC, rămâne deose-bit prin acurateţea sa stilistică, prin eleganţademersului artistic ce ne propune, fără locuricomune, o originală anatomie a dragostei.

Cripta este realizat de regizorul francezde origine română Corneliu Gheorghiţă, fostinginer de sunet la Buftea, în prezent profesorla Şcoala Superioară de Arte Vizuale de laUniversitatea din Toulouse. Şi aici minimalis-mul distribuţiei oferă cheia stilistică a filmu-lui. Dar iată propunerea epică a cineastului.Un om de afaceri francez, Leduc, descoperă însubsolul unei clădiri renovate o frescă ve che,posibil antică, ce poate însă întârzia lu crărileurmătoare de renovare a cartierului. Leduc(Serge Riaboukine) dă foc frescei, dar rămâneblocat în incinta imobilului din cartierul pără-

sit, unde mai trăiesc doar câţiva amărâţi.Cineastul ne propune un fel de insulă a luiRobinson, în care eroul se descoperă, se umi-leşte, luptă pentru supravieţuire, dar me reuînvaţă ceva nou, nu neapărat despre alţii, cidespre sine. Actorul francez Serge Riabou kinese descurcă de minune în rolul său, mai alesdatorită faptului că structura de eseu a filmu-lui, în care mai joacă Sanda Toma şi nelipsitulGabriel Spahiu, îi vine ca o mănuşă.

A cincea premieră se numeşte Terapiepen tru crimă, regia Kiki Vasilescu, tot unfilm fără fonduri de la CNC, iar primul spec-tacol de la Studio a fost însoţit şi de lansareaunei cărţi cu acelaşi titlu, la numele regizoru-lui adăugându-se cel al lui Bogdan Hrib, carea aşternut pe hârtie povestea.

Subiectul, care militează deschis pentruega litatea femeilor, propune o eroină care do -reşte să devină killer profesionist. Matilde(Claudia Pavel), aflată sub observaţie psihia-trică, îşi mărturiseşte vo ca ţia, destul de super-ficial construită pe nişte şedinţe de jogging saukarate. Cum prima misiune eşuează penibil,Matilde devine din vânător vânat şi sugestiaautorilor este clară pentru mai marii de laCNC: dacă va găsi o finanţare suficientă, poa -te va fi o adevărată profesionistă.

Genul poliţist, puţin frecventat de ci neaştiiromâni, în ciuda posibilului succes, construitpe o lipsă totală de concurenţă, poa te fi şi înviitor exploatat, poate cu o distribuţie mai ins -pirată, poate cu o poveste mai credibilă, decimai inteligent ridicată la rangul de film.

Toamna se num[r[... premierele (române§ti)

Ca să nu rămâie repetent şi anul acestasau ca să treacă de nesuferitul de bac, elevulcare nu a citit Caragiale s-a dus să vadă D’alecarnavalului înscenată la Teatrul Mic deDragoş Galgoţiu. Acesta este un fapt real,erau de faţă, parol, să mă-ngropi, circa şi cevaclase de liceeni. Ceea ce urmează, însă, estedialogul imaginar pe care l-aş fi avut cu ele-vul care, la finele reprezentaţiei, şi-a exterior-izat impresia cu glas tare, clar, într-un panseudemn de nemuritorul Gambetta: „Nu mi-aplăcut deloc, dar bravo!”. Şi, precum îi şadebine spectatorului român, a aplaudat furtunos,în picioare. Teatrul a înregistrat încă o searăde veritabil succes de public.

− Nu te întreb dacă ţi-a plăcut, ci să-mispui ce ai înţeles. Sau ce n-ai înţeles.

− Cine sunt, dom’le, piticii ăia? Şi de cefraieru’ ăla de Crăcănel o omoară pe gagică-sa tocmai acu’? Ce, nu ştia că-l înşală?!

− Stai puţin. S-o luăm de la început.Despre ce e vorba?

− Păi, toată chestia se petrece într-un mallmai mic sau un market de cartier, care are şifrizerie, şi măcelărie cu magazin de mezelurişi alte cărnuri, şi pâine, şi bar. Aici e maremahăr unu’, Iordache, adică Ovidiu Nicu -lescu, îmbrăcat la patru ace, care bea bere cuRadu Zetu, care tace tot timpul de rangă ce e.Tot ei omoară şi porcul. Cu Toma Cuzin, pecare-l ştiu din serial. Ăsta, Iordache, îi ţinespatele lui Cristi Iacob, aka Girimea, carevine mai târziu mahmur de la party şi care sedă boss-ul lui. Tare omuleţul: bea, petrece şiare şi două amante! Se vede clar din piesă că

suferea de boala aia pe care a avut-o şi Carol.Şi cât e de mahmur tot face acrobaţii, secaţără, stă în şpagat, show, ce mai!

Una dintre amante, Didina, e mai ok, căoricum nu prea are text, dar cealaltă, Miţa, ejale, femeia! Superpenibilă. Cam expirată,groggy non-stop, nu se poate dezlipi de da -migeana cu ţuică. După care trece la o bere cubăieţii. Faza asta cu draftul de Timişoreana pescenă mi-a plăcut. Supercool. De fapt, e opiesă cu beţivani rataţi. Toţi se alcoolizeazăde dimineaţa până seara, când marketuldevine club. Pe urmă, Pampon şi Crăcănel

rămân în izmene, îl caută pe Bibicu sau camaşa ceva şi dansează piticii.

− De ce crezi că sunt toţi machiaţi exager-at şi de ce Catindatul are pijama pe sub pan-talonii prea scurţi?

− Or fi hipsteri?! Altceva nu pricep: de cemai dansează piticii în frac după ce Crăcănelîi împuşcă pe toţi şi se sinucide? Şi care erabusiness-ul principal al mafiotului deIordache? Frizer nu, barman clar nu, patronde măcelărie nu prea, atunci ce? Ce învârteauei, de fapt, de-i omoară Florin Călinescu?Aici Caragiale a dat-o în bară, că n-a zis

esenţialul. Păcat, ar fi fost o poveste poliţistăde cartier foarte tare.

Deasupra întrebărilor elevului se ridicăaltele, retorice, ca un stol de cocori. De cemontăm comedie când n-avem umor? De cebatjocorim clasicii de dragul originalităţii cuorice preţ? De ce chinuim actorii? De ce secheamă de Caragiale şi nu după, mult după?De ce la fantezia forţat grotesc-suprarealistănu râde nimeni? Nici măcar la auzul replicilor(rar perceptibile, atunci când nu sunt urlate).De ce facem asemenea experimente cu pre-tenţii de artă pe bani publici?

Dacă te plimbi prin Cişmigiu (şi ai nevoiedupă o seară ca asta!), la Rondul Scriitorilorpoţi vedea cum toate busturile privesc înainte,către miezul cercului, ca într-un dialog neîn-trerupt al literaturii naţionale. Singurul care seuită peste umăr, într-o poziţie nefirească, eCaragiale. Care va să zică, dumnealui e altfel,e mai cu moţ. Diferit de rostul confraţilor,lăudăros peste poate zicând „simţ enorm şivăz monstruos”. Iote, nene Iancule, că dorinţalăsată moştenire s-a împlinit.

Un dialog imaginar §i alte bazaconii d’ale carnavalului

Foto

: Miha

ela M

arin

L21


OCTOMBRIE 2014

Alina Naiu

ESEU

Versurile Liubiţei Raichici par a fi nişteconfesiuni copleşite de voluptatea cu care-şitrăieşte propria viaţă, pendulând ca limbileceasului între sacru şi profan, între prezenţalui Dumnezeu asigurată de chiar absenţa luişi, mai ales, oscilând între conştiinţa unuisârb romanizat şi a unui român cu douăpatrii. În fapt, impresia pe care am avut-o laprima lectură a volumului Orfani de Dum -nezeu (Editura Palimpsest, Bucureşti, 2013)a fost aceea că mă aflu în faţa unor destăi -nuiri cu o puternică încărcătură emoţională.Aş spune chiar că poemele sunt trăite, nuscrise – seamană, mai degrabă, cu un jurnalintim, sinceritatea lor riscând, în oricemoment, să iasă din tiparul scriiturii, chiar almisticismului pe fondul căruia sunt contu-rate. Poeziile din Orfani de Dumnezeu suntstructurate în trei părţi asemenea celor treipărţi ale divinului, în care trăirile poetei ca -pătă dimensiuni tragice, dureroase. Aşacum, Biblic, simbolurile credinţei creştine seformează din Tatăl creator, Fiul mântuitor şiDuhul Sfânt sfinţitor, la fel şi cartea LiubiţeiRaichici poartă pecetea, atât prin modul cumeste alcătuită, cât şi din punct de vedere alconţinutului, acestei sfinte trilogii. Creşti -neşte, Treimea reprezintă întreaga filozofie acredinţei şi elementele constitutive ce for -mează Divinitatea. Fireşte, urmându-şi cur-sul, părţile converg către totul unitar, parte acreaţiei, trăirile contrarii zbuciumate alepoetei reuşind să-şi găsească armonia chiarîn originea lor, în Dumnezeu, în durereacelui plecat de acasă şi în tragismul celor cese construiesc pe sine ca pe o răscumpărarea păcatelor proprii sau dobândite prin cre -dinţă ori origini.

Poeta însăşi mărturiseşte că „la al şase-lea şi ultimul cui bătut în sicriul mamei/.../Totul de acum e posibil/.../ viaţa mea adevenit moarte/ şi-am plâns de foame, deaşa zisele iubiri, de durerile facerii,/ debom bardamente, de Kosovo, de pruncuci -dere, de nedreptate, de micime/ şi-am plânsde ruşine/ Am plâns şi plâng./ Cu toatăiubirea plâng./.../ Plâng de dorul lui Dum -nezeu”. Aceste versuri sunt, practic, laitmo-tivul întregului volum, autoarea înglobândaici componentele centrale ale trăirilor, aledramei personale, care capătă proporţii totmai mari o dată cu moartea mamei. Meta -foric, ne-ar putea conduce cu gândul şi la pă -mânturile-mamă, căci, aşa cum tatăl pămân-tesc este asociat, în unele credinţe, cu ce -rurile, cu spiritualitatea, aşa mama ţine deteluric, de relaţia cu pământul. Aşadar,

pierderea mamei ori pierderea pământurilor-mamă este întâmpinată cu urlete: „urletulmeu de prunc”, „urletul fecioarei”, „urletultatălui” şi chiar „de bombardamente” – cureferire la Kosovo, pe care îl vom găsi invo-cat cu aceeaşi tristeţe şi revoltă.

Tot aici, în prima parte a volumului, de -numit sugestiv Postul din cuvinte, poetamărturiseşte în ce constă secretul harului săupoetic. Astfel, cum se întâmplă în cazul tu -turor celor care scriu, ea trăieşte în propriilesale cuvinte: „Nu e greu să fii poetă./ Tescoli. Nu te uiţi pe fereastră dacă plouă./ Înschimb, ai un gol în stomac pentru cuvântulcare, ca şi bebeluşul tău, nu se mai facebine”, sau, mai bine spus, aceste cuvinte otrăiesc pe ea. Concretul cotidian pierde,până la urmă, din importanţă. Liubiţa esteconştientă de el: „Pleci la serviciu./.../ Şi teimplici în normalitate. Te prefaci din totsufletul/.../ Pleci acasă. Cu plasele, pâinea,ultimii bani./.../ Ţi se tot atrage atenţia căeşti femeie...”, însă îl iartă, aşa cum îşi iartă,de altfel, toţi poeţii banalităţile la care asistăca nişte spectatori. Chiar dacă pare a fi, to -tuşi, ancorată, nu fără o anume derută, înnormalitatea aparentă, într-o viaţă exterioarăce nu se deosebeşte de a altor femei, pentrupoetă contează cu precădere durerea morţiipatriei-mamă, percepută la dimensiuneaunei „Apocalipse”, pe care o trăieşte cu con -vingerea că nu este singură şi că îl are alăturipe Dumnezeu. O revelaţie, de altfel, ce va fiprezentă, obsesiv, pe tot parcursul volumu-lui: „Dumnezeu Bunul plânge cu tine”, „În -gerul Domnului mi-a promis că/ moartea/ osă mă doară mai puţin/ decât m-a durut/viaţa”.

Cum „Astăzi este prima zi după ultimazi”, se întăreşte încă o dată ideea că aceastăprimă parte a volumului marchează în pro-funzime nu doar creaţia şi naşterea sineluipoetic, ci şi condiţia existenţială şi sineleuman al poetei. Până la urmă, totul se reducela „Puntea dintre cuvânt şi Cuvânt”, dintreomul poet şi harul Domnului: „Este timpulpentru iubire/.../ Dar eu iubeam pe Domnul,ortodoxia, România şi Serbia mea, umani-tatea şi copiii”. Mama, tata, bunicii, tradi -ţiile, bărbatul iubit, copiii reprezintă surseledurerilor poetei şi par a fi cauzate de pier -derea fizică ori de însăşi menirea de a fi poetşi mimarea unei vieţi în parametrii normal-ităţii. Toate acestea se constituie în torturigreu de suportat pentru poetă, care preferădurerea concretă, atenuând astfel chinurile:„ca durerea foarte concretă să atenueze

supliciul”. Liubiţa Raichici înţelege că prinsine trebuie să asigure continuitatea stră-moşilor şi „nu sunt primul poet în familie”, alimbii, „scriu sârbeşte în limba română” −confuzie şi temă pe care o vom regăsi înmajoritatea versurilor, căci ea este sârboaicăşi româncă în aceeaşi măsură. Procesul aces-ta al creaţiei, al devenirii, pe care l-am legatde prima parte a volumului, este încununat,fireşte, cu resemnarea umilă, specifică celorcare tind spre vindecare/mântuire: „De ce nureacţionezi niciodată?/ Cine sunt eu săreacţionez?“.

În cea de-a doua secţiune a volumului,Posturile de peste an, accentul cade pe itin-erariul mistic al autoarei şi, în particular, pecel al vindecării, mai cu seamă, prin iubire:„Şi încă am aşteptat precum Lazăr cel depatru zile/ să trezească în mine femeia./ Sănu-mi putrezească aripile pe care numai elavea harul/ de a le provoca”. Mai mult,„Iată cum sfârşitul coincide cu începutul/ Elmi-a dăruit, e adevărat, un infinit personal”.Dragostea pe care i-o poartă bărbatuluipoate fi comparată, în ochii femeii, doar cuiubirea pe care i-o poartă lui Dumnezeu: „Înafară de el, numai pe Dumnezeu îl iubescastfel”. Bărbatul iubit constituie un întregunivers la care se raportează poeta: „în afarăde el, ceilalţi nu mai există”. În consecinţă,lui îi încredinţează posibilitatea de a o vinde-ca de durerea de a se fi născut, de a fi pier-dut limba şi neamul şi de a le fi găsit într-unalt popor: „Ajunge că m-am născut. Totrestul va inventa el”. Întâlnirea dintre cei doipare a fi predestinată, căci, deşi „El a iubit şialte femei” şi „Ea a iubit şi alţi bărbaţi”,amândoi au aşteptat, cuminţi, clipa întâlniriicând, cel puţin pentru Liubiţa, „A înverzit./Toiagul de cerşetor cu care am rătăcit prinlume”, ceea ce o determină să exclame fărădubii: „Eu m-am născut eu doar ca el să senască el”. Poeta compară iubirea pe care i-opoartă bărbatului cu iubirea faţă de Kosovo:„Îl iubesc precum Kosovo”, făcând loc unuialt trio, unei alte trilogii formată din Dum -nezeu, bărbatul iubit şi Kosovo, întărindu-mi din nou convingerea că acest volum deversuri este volumul naşterii, vindecării şi alatingerii unui anumit grad de sfinţenie – cusensul de consacrare, recunoaştere ori îm -bră ţişare a propriei fiinţe. Poemele de dra -goste, pe de altă parte, poartă şi ele stigma -tul durerii. De astă dată însă este vorba de odurere mută, o durere trăită, sevă a rădă -cinilor conştiinţei poetice. Poeta este gata săîmbrăţişeze suferinţa, fără să pună întrebări

(din nou!), demostrând corect că modul săude a iubi este rezultatul unor lungi căutări, lafinalul cărora se simte îndreptăţită să con-state: „am aflat cine sunt”, încât, în cele dinurmă, singura alternativă ce-i rămâne e să-şiaccepte, lucid şi dureros, propria condiţie:„Mie, păcătoasei mai mari decât păcătoase-le profesioniste!/ Mie fiarei. Mie criminalei.Mie călăului. Mie canaliei./ Mie, trădătoa -rei lui Hristos. Mie mult iubitoarei de rău.Mie violentei./ Mie făcătoarei de ne dreptate.Mie obrăznicăturii. Mie necredincioasei./Mie prostituatei. Mie deviate. Mie înnebu -nitei...”.

În sfârşit, Postul cel mare, al treilea şiultimul grupaj al cărţii, sugerează, încă dintitlu, că poeta a ajuns la un anume grad deacceptare a celor destăinuite pe parcurs, dedevenire, prin mărturisirea dragostei faţă deiubit, faţă de Dumnezeu, faţă de Serbia, faţăde România. Tristeţea resemnării este cu atâtmai adâncă aici, cu cât poeta o îmbrăţişează,nu i se opune, dimpotrivă, şi-o asumă cafun daţie a fiinţei, fiind locul în care îşiinvocă morţii şi moştenirea primită de laaceştia: „postesc de mama”, „postesc detata”, „postesc de sine”, „postesc de Ko -sovo”, „postesc de Serbia” etc. Renunţărilesunt tragice, capătă cote dramatice, însă elereprezintă singura modalitate prin care unom se poate răscumpăra pe sine, prin care sepoate vindeca: „Că-n ultimul ceas şi ultimulminut/ purtată de Psalmi şi Fericiri eu osă-mi amintesc/ cine sunt”. Invocarea tutur-or acestor simboluri evidenţiază cu claritateideea că prin credinţă şi ajutor divin apar -ţinem unei memorii ancestrale.

Criticul literar Mircea Martin spunedespre poetă că „trăieşte şi exprimă o iubireexclusivă şi definitivă. Numele ei este Liu -biţa – Nomen est omen”. Surprinzând întrea-ga esenţă a poeticului, mai vreau doar săadaug că iubirea Liubiţei, ca şi numele,poar tă stigmatul ortodoxiei, al unui poporchi nuit, supravieţuind în cei ce îşi scriu lim -ba (chiar dacă nu în chirilic) şi în credinţa lorîntr-un Dumnezeu uneori retoric prin sen -tinţele greu de suportat, dar acceptate docil.

Credin\[ §i iubireLiubi\a Raichici: „Orfani de Dumnezeu”

Colocviul Na\ional de Dramaturgie

„Mircea Ghi\ulescu“

Colocviul Naţional de Dramaturgie „Mircea Ghiţulescu“, ediţia a II-a, a avut loc pe10 octombrie 2014 la Teatrul „Tudor Vianu“ din Giurgiu, ca parte a Festivalului TeatrelorDunărene, ediţia a XVII-a. A fost organizat de teatrul-gazdă şi de Filiala Bucureşti-Dramaturgie a Uniunii Scriitorilor, amfitrion fiind Mircea M. Ionescu, directorul teatrului,cunoscut dramaturg. Au participat dramaturgi, regizori, actori, ziarişti. La final s-au decer-nat premiile Concursului Naţional de Dramaturgie „Dramaturgie în Doi” − ediţia a V-a.Repetiţiile cu piesa câştigătoare, autor Laurenţiu Budău, încep chiar de lunea viitoare. Pelocul al III-lea s-au situat, la egalitate, piese de Carmen Dominte şi Cristina Cozma. Încontinuarea programului, cei prezenţi au putut viziona piese de Horia Gârbea, LuciaVerona, Mircea M. Ionescu (premieră absolută). Colocviul Naţional de Dramaturgie a fostînfiinţat de regretatul critic teatral Mircea Ghiţulescu şi a fost reluat în anul 2013, într-onouă formulă, la iniţiativa lui Mircea M. Ionescu. În cadrul festivalului, a fost decernat tro-feul acestuia Filialei Bucureşti-Dramaturgie a USR, pentru activitatea sa şi, în special, pen-tru Clubul Dramaturgilor, organizat în colaborare cu Institutul Cultural Român.

��

L22


Radu Aldulescu Adrian Costache

OPINII

��

Dintr-o recentă antologie poetică aflăm că profesorul de română Pompiliu-Mihai Constantinescu a scris în perioada 1993-2013 nu mai puţin de zece vo -lume de poezie, reunite acum într-o carte voluminoasă (peste 340 de pagini!),sub titlul Definitivele visări şi iubiri, scoasă la Editura Sigma. Aceasta ar fi,se pare, ultima carte a autorului, o încununare vizibilă a unui efort egal cu sinede exprimare constantă, de-a lungul a două decenii.

Nu ştiu cine şi ce a zis despre poezia lui P.-M. Constantinescu. O postfaţă,pe măsura mărimii cărţii, semnată de un alt profesor, Petre Constantinescu,devine un adevărat studiu asupra poeziei, autorul identificând în lirica poetului„un nonfigurativ manierist”, concept care aminteşte mai mult de artele plasticeşi mai puţin de imaginarul poetic. Criticul procedează dinspre general înspreparticular, dorind să dovedească astfel valoarea volumului poetic. Citate nume -roase, explicaţii, analogii sunt susţinute apoi cu versuri din carte. E greu de sta-bilit dacă demersul lui Petre Constantinescu este unul integrabil unei critici detip „cultural” sau uneia aplecate, stilistice ori global-impresioniste, căci existăşi secţiuni ale studiului, preocupate mai mult de textul în sine şi mai puţin desimilitudini genetice sau culturale. E vorba, de exemplu, de Ipostaze ale tim-pului în lirica lui P.-M.C., în cadrul căruia Petre Constantinescu identificăTimpul Suspendat, Timpul Magic, Timpul Poetic.

Dar cum este, în fapt, poezia lui P.-M. Constantinescu?Citesc absolut la întâmplare şi integral un poem de dragoste: „Flacăra

părului şi adâncurile apei,/ nemărginit,/ sunt arama sufletului meu/ adâncînecat în tine. Flăcări şi ape tot mai grele/ se închid într-un timp/ fără scăparescufundat./ Şi peste tot ne-ncearcă/ un zâmbet nepreţuit/ luminii care-ltremură” (Snagov. Impresie). Cam aceasta-i maniera în care sunt scrise o bunăparte din texte. Exceptând uşoara forţare sintactică din final, metaforismul tex-tului produce o senzaţie cromatică în primul rând. Subliminar însă, apropiereadintre „flacără” şi „adâncurile apei” asociază emoţiei senzoriale un intelectua -lism nu lipsit de relief, care, fără să şocheze, dă seamă despre o sensibilitate înregistrul, în parte minor, al unei viziuni specifice crochiurilor memorabile.

Pompiliu-Mihai Constantinescu se dezvăluie astfel ca un liric de notaţie,reflexiv, concentrat, al cărui discurs curge fără mari surprize, supus canoanelormodernităţii. În consecinţă, de cele mai multe ori, poemul e construit ca o me -ditaţie cu un fel de „poantă finală”, menită să „rescrie” întregul text. Ceea cedepăşeşte modernismul şi împinge textul către altceva, manierism târziu saupoate postmodernitate la fel de târzie, sunt trimiterile şi resursele livreşti.Poezia lui P.-M.C. este mai ales rezultatul lecturilor fine ale autorului, pestecare s-a aşezat o sensibilitate personală, a cărei figurare este adesea maidegrabă strunită decât lăsată liber.

Un alt poem, de astă dată din volumul Viaţă fără metafore (1998), Spec -tacolul, este probabil edificator în sensul spuselor de mai sus: „Există o miereîn lucruri/ pe care italienii/ o organizează în spectacolul trecerii şi căderii/numindu-l dolce far’niente./ Când boaba de miere/ devine lacrima paradisu-lui/ apar două persoane vrăjite/ care întâmplător/ se pot numi Faust şiMargareta/ (…) Ele sunt două jumătăţi perfecte şi nemişcate/ ale acestei lacri-mi/ în spatele căreia alunecă/ nisipul cu viteză de valeţi”.

Autorul îşi construieşte universul poetic mai ales prin valorificarea unuiprocedeu al referenţialităţii şi al refracţiei reuşit, completat adesea de compli-care stilistică şi ideatică, a!a cum vedem în Despre Hamlet, mereu: „Să fifost/ un tânăr prinţ, nefericit,/ în Danemarca sau aiurea…(…)/ Să fi fost…/ Maiîntâi un vis/ ce trebuia închis/ în mânăstire./ Să fi fost... Mai întâi un vis/ Înecatîn propriul vis./ Căci, nefericite prinţ,/ toate doamnele Bovary/ îşi ucidautorii”.

Cam aceeaşi relevanţă poetică o au şi texte precum Domnilor, totuşipoezia, în care poetul încearcă un transfer dinspre un eu copleşit de culturăcătre un fel de autenticitate modestă a celui pentru care mai toate marile emoţiiale lumii au fost rostite. Relieful interior al trăirii este de aceea, insist, cel maiadesea discret, stilizat, uneori în notele postmoderniste ale ludicului, la fel dediscret şi acesta, mai rar în cele ale ironiei, care amintesc uneori vag de M.Sorescu: „Dimineaţa: inspiraţi adânc,/ după preferinţă;/ şi, nu uitaţi – bouchea bouche.// După-amiază: o gură adâncă de aer;/ cât toată ontologia./ Seara:o mască de oxigen/ prin care să curgă/ toate stelele/ pe care noaptea/ le vedeţicăzătoare! (Algoritm).

Ceea ce unifică această antologie şi această creaţie poetică, altminteridestul de variată ca perspectivă, este o ciudată şi fină melancolie. O melancol-ie a unui identităţi poetice şi biografice ce pare a se cufunda într-un anonimatal cuvintelor. P.-M. Constantinescu scrie poezie, paradoxal, nu pentru a-şi salvaprin creaţie eul terifiat de trecerea timpului, ci pentru a se pierde în creaţie, înano nimatul cuvintelor: „Când ne vom întoarce/ la uneltele noastre: tu la nu -mărat/ infinitul de gheme,/ eu la înşirat/ câteva vorbe,/ tu căinând risipa dinele,/ eu cârpind bâiguieli,/ tu ascuţind/ ghilotina surpării,/ eu intuind grimasacaldă/ a lacrimii,/ ne vom mira: s-a şi întâmplat!” (Prag, vol. Obsedantulcenuşiu, 2001).

În rest, nimeni nu mai poate reproşa creatorului de azi că nu mai reuşeştesă producă revelaţii imaginare şi poetice de excepţie. În fond, ceea ce conteazăeste sugestia unui joc infinit şi imprevizibil al limbajului, iar P.-M. Constan -tinescu reuşeşte nu de puţine ori acest lucru. Dincolo de această alchimie,marea poezie (oare cum o fi arătând ea azi?!...) pare a fi sortită a rămâne ascun-să tot mai adânc într-un limbaj pierdut al umanităţii.

P.-M. Constantinescu se înscrie în categoria acelor poeţi (a majorităţii,adică!) a căror conştiinţă artistică şi critică se supune canoanelor veacului,refuzând totuşi epuizarea frustă şi adesea vulgară a limbajului, în folosul unuipostmodernism temperat şi ezitant... Cum, de altfel, pare a spune, dar valori-ficând cu totul alte argumente, şi profesorul Petre Constantinescu în finalulelaboratei sale Postfeţe: „El (autorul) se lasă pătruns de această «problema -tică a fiinţei», chiar dacă o face cu totul altfel (decât ne-a obişnuit lirica«tradiţio -nală»), şi anume supralicitând la maxim(um) Eleganţa pe care doarLirismul Autentic o poate conferi: «Ce zăpezi mă năpădesc/ de nu mai văd niciamurgurile;/ ce urşi polari se preumblă/ magnific ca blănuri ale ideilor/ şi ceparşive vulpi polare/ mă urmăresc/ în iarna visului meu» (Departe)“.

Manierism §i imaginarul livresc

În ultimii douăzeci de ani am schimbat douăzecide domicilii-locaţii, fără să mai pun la socotealălocurile în care am zăbovit, cu sau fără treabă, o săp-tămînă, o lună sau trei-patru luni. Treptat, cu trudă şistrădanie, în preajma vîrstei de 60 de ani am reuşitsă ajung să locuiesc în biroul unei foste redacţii. Unprivilegiu, la o adică, pentru cineva care n-a lucrat înviaţa lui într-un birou şi cu atît mai puţin în biroulunei redacţii. Dacă nu cumva un blestem sau o răz-bunare a sorţii... S-a întîmplat totuşi în cîteva rîndurisă am o casă a mea. Atunci însă, cred că am făcut totposibilul s-o cedez celor cu un mai dezvoltat instinctal proprietăţii.

N-aş spune că-mi place să călătoresc, deşi măsuspectez de o anume predispoziţie de a fi în perma-nenţă pe drum şi într-o perpetuă improvizaţie. Exa -ge rez, desigur, tînjesc şi eu ca orişicine, după unminimum de confort şi securitate. Decriptînd totuşipieziş adevărul, ficţionînd eventual, aş putea spunecă mă aflu în căutarea unui loc în care să-mi potplînge în tihnă păcatele. Titlul primului capitol alcelui mai recent roman al meu, Cronicile genocidu-lui, este o spusă a Sfîntului Andrei Criteanul: „Oarede unde voi începe a-mi plînge faptele vieţii melecelei ticăloase”. Acel prim capitol îl înfăţişează pepersonajul principal într-un soi de captivitate mobi-lă, patrulînd într-o noapte de octombrie friguroasăde-a lungul a o sută de metri de trotuar, exercitîn-du-şi meseria de paznic al unor magazine. Foarterepede îşi va schimba această meserie, schimbîndu-şi toto dată şi domiciliul, şi oraşul de reşedinţă. Înultimul capitol, acelaşi personaj apare tot pe drum,într-un microbuz, mergînd spre un nou domiciliu,despre care nu ştie deocamdată nimic.

Un loc în care să-mi plîng sau să ne plîngem pă -catele, în caz că vă tentează ideea. Cred că-i tot maigreu de găsit un astfel de loc în aceste vremuri, deunde şi instabilitatea mea funciară, care se reflectăuneori în personajele mele. Nu-i necesar să fii pro-fet, clarvăzător şi nici măcar scriitor ca să-ţi daiseama că trăim vremurile de pe urmă, ale Apoca -lipsei Sfîntului Ioan. Totodată, nici un profet, clarvă-zător sau scriitor (tipurile acestea de vocaţii aupuncte comune) n-ar fi în stare să aproximeze cît vordura aceste vremuri. Cu alte cuvinte, cînd va fi sfîr -şitul lumii, către care ne mînă întins civilizaţia con-temporană pierzătoare de suflete. O pierdere indusăîn mod programatic prin dezvoltarea tehnologiei şinegarea divi- nităţii în toate domeniile socio-cultu-rale. Îmi vine în minte în acest sens discursul publical unui scriitor român important, propus pentruPremiul Nobel de instituţiile culturale de la noi, lacare s-a întîmplat să asist în primăvară la Tîrgul deCarte de la Budapesta. Tema discuţiei şi a acelui dis-curs era globalizarea literaturii şi a scriitorului, vi -zînd totodată moduri de adaptare la această nouăordine. Am auzit în cîteva rînduri sintagma: nimicnu vine din cer, care se referea cu precădere la dato-ria scriitorului de a se mişca-orienta în conformitatecu cerinţele globalizării. Fără să vreau, l-am între-rupt pe scriitorul român nobelizabil, inoportun,necivilizat, scandalizat întrucîtva, spunînd că toatevin din cer. Într-adevăr, fie şi numai lumina, călduraşi ploaia, care fac să rodească pămîntul... Omul, ver-sat în arta compromisului şi a negocierii, m-a tem-perat cu mă rog... La care eu iarăşi nu m-am pututabţine şi am spus: Rugaţi-vă!

Culmea, consecvent cu propriile principii, scrii-torul acela român, care trăia de vreo treizeci de aniîn SUA, apela la citate din Marx pentru a explicame canismele globalizării. Marx chiar avea argu-men te pentru fenomenul globalizării. În anul de gra -ţie 2014, cetăţeanul româno-american mărşăluia pepământul ferm al unui materialism şi ateism infinitmai subtil şi mai eficient decît pe vremea tinereţii lui(el bate acum spre optzeci de ani), mult mai lesne deaplicat-digerat. Repet, nu trebuie să fii profet, clar-văzător sau scriitor pentru a observa că civilizaţia

contemporană, ajutată de globalizare, într-acolo neîndreaptă. Prin altfel de mijloace, omul acestei civi-lizaţii este reeducat în spiritul experimentului de laPiteşti. Lui i se ia răgazul de a se ruga şi de a-şi plîn-ge păcatele, cu ajutorul internetului, al telefonieimo bile, televiziunii, supermarketurilor şi altor di -vertismente de genul ăsta.

În vara asta am locuit pentru prima dată în viaţă,cîteva zile, ca pelerin, în incinta unei mănăstiri, da -torită fiului meu cel mic, în vîrstă de 18 ani, elev alSeminarului Teologic din Curtea de Argeş. El a in -sistat să mergem împreună la Mănăstirea Slănic deArgeş. Starea indusă de atmosfera de acolo a inclusşi drumul, mai ales ultima parte a lui, din comunaDomneşti pînă la mănăstire, zece kilometri pe jos, înurcuş, prin pădure şi dealuri cu fîneţe, pe şosea şi peun drum de căruţe pe care, timp de două ore cît ammers, nu ne-a ajuns din urmă nici o maşină saucăruţă. Ca şi altădată pe drum, aşadar, în căutareaunui loc în care să-ţi plîngi păcatele.

Pentru prima dată-n viaţa mea, spuneam, şitotuşi îmi amintesc de un episod de cîteva zeci depagini din primul meu roman, în care apar călugăriîn ambientul lor mănăstiresc. I-am descris ca penişte oameni veseli, cu un dezvoltat simţ al umoru-lui, cu unele aplecări spre cele lumeşti, intenţionîndsă infirm cumva imaginea clasică a monahului as -cet. Datorită acestui episod, reuşesc să-mi amintescexperienţa care l-a inspirat şi care m-ar face să măcontrazic, să revin asupra a ceea ce am spus maidevreme, că astă-vară am ajuns pentru prima oară înviaţă, ca pelerin... Pe la douăzeci şi opt de ani ampetrecut o jumătate de zi într-o mănăstire de pe lîngăBucureşti, vizitînd o doamnă care ar fi urmat să-mifie soacră şi care lucra acolo ca bucătăreasă. I-amcunoscut pe călugării din care aveam să fac perso-naje doar cît am mîncat cu ei în trapeză masa deprînz. Nu cred că s-ar fi recunoscut, dacă ar fi cititromanul, spre deosebire de soacra-bucătăreasă, careapare în roman cu numele ei real: Patria.

Am mai dat cu nasul prin mănăstiri, fie şi numaisocotind slujbele la care am asistat la MănăstireaCernica şi la Patriarhie. Cred totuşi că impactul de -ci siv care m-a limpezit în privinţa obsesiilor melele gate de viaţa monahală, de locurile de rugăciune şipocăinţă s-a săvîrşit în cele trei zile şi trei nopţi pe -tre cute la Mănăstirea Slănic de Argeş. Schimbînddo micilii-locaţii, concomitent cu slujbe-meserii-în -deletniciri, cochetam probabil cu posibilitatea de a-mi dobîndi stabilitatea, aşezându-mă la o mănăstire.Poate că tot aşa cum, în copilărie, cochetam cu posi-bilitatea de a ajunge scriitor, iar într-un tîrziu, cîndn-ar mai fi fost mult pînă să fie prea tîrziu, chiar amajuns.

Acea cunoaştere a inimii pe care ar trebui s-odezvolte scriitorul prin harul şi lucrul său se poateregăsi, cu asupra măsură, aş zice, în rîvna pe care opresupune viaţa monahală. Privite dinspre lume şidin spre civilizaţia actuală mai ales, ambele stări-îndeletniciri derivă dintr-un curaj vecin cu nebunia.În fapt, un curaj care surmontează nebunia. Ambeleau un cuantum de nefiresc: creatorul de lumi, care-şipune fiinţa în pericol substituindu-se Creatorului, şistarea de înger întrupat către care tinde călugărul...Sufletul este totuşi cel mai de preţ bun al omului şicel dintîi de care ar trebui să se îngrijească, chiardacă mersul lumii îl îndepărtează pe om de acestprincipiu. Au rămas extrem de puţini călugări şiscriitori în lume, printre puţinii care cochetează cumai multă sau mai puţină rîvnă cu stările şi îndelet-nicirile respective. Puţini vor să ştie, încă şi maipuţini ştiu, încă şi mai puţini pun în practică şi-nfaptă, încă şi mai puţini pun în practică şi-n faptă aşacum trebuie. Dincolo de aceste constatări teoretice,care-s praf şi pulbere în definitiv, omul este dator săîncerce să salveze ce a mai rămas din sufletul său,fie şi schimbînd domicilii-locaţii, în nădejdea că vagăsi un loc de rugăciune şi pocăinţă.

În c[utarea unui loc pentru rug[ciune §i poc[in\[

OCTOMBRIE 2014

��

L23


OCTOMBRIE 2014

Costin Tuchil[

MUZIC{/SPORT

��

��

Gelu Negrea

Dificultatea de a înţelege muzica s-ar putea situa, în pri-mul rând, în plan emoţional. Pare straniu, dar interiorizareaşi configurarea imaginară a emoţiei trezite de un lanţ desunete, acest mecanism psihologic la rândul lui nu uşor dedescifrat, au exact efectul contrar. Ele îl îndepărtează pro-gresiv pe ascultător de relaţia specifică pe care ar urma să ostabilească direct cu limbajul muzical. Emoţia „psiholo-gică”, urmată de „voluptatea imaginaţiei” (aceasta dinurmă chiar o definiţie a muzicii dată de un pictor romantic,Eugène Delacroix), creând de obicei satisfacţia cuceririiunei semnificaţii, sunt, din punctul de vedere al înţelegerii,cel mai perfid duşman. Într-o ordine comună a lucrurilor,faptul poate crea mirare. Cum să te îndepărtezi de un obiectartistic când el a trezit în tine resorturi emoţionale, de ordinpsihologic, dar şi estetic? Mai ales că muzica, vorba luiWagner, este „limba pasiunii”, mijlocul cel mai direct deexprimare a pasiunilor sau, după o afirmaţie a lui Nietzsche,„ceea ce oferă pasiunilor mijlocul de a se bucura de eleînsele”.

Emoţia de ordin psihologic îl împiedică pe ascultătorulneiniţiat în descifrarea particularităţilor proprii ale limbaju-lui muzical. Înainte de a şi-l apropia, de a se familiariza custructura şi forma lui, el este receptat doar în funcţie deimpresia creată, de posibilele analogii imaginare trezite înconştiinţă. Aristoxene din Tarent observa acest fenomen:„Înţelegerea muzicii este supusă următoarelor condiţii:percepţia şi amintirea. Trebuie să percepem ceea ce se aflăîn stare de devenire; trebuie să ne amintim ceea ce a trecut.Altfel este imposibil să urmărim dezvoltarea muzicală”. Daracest proces presupune de fapt depăşirea pragului percepţieiemoţionale, „amintirea” fiind modalitatea de a evidenţia orelaţie, adică cel dintâi element ce conduce la înţelegere.Este primul pas spre desluşirea specificului muzical.

„A înţelege o bucată muzicală, scrie Henri Delacroix înPsihologia artei (1927), înseamnă a percepe felul cum unmoment se adaugă altuia, pregătit de ceea ce-l precede şipregătind ceea ce urmează, cum fiecare element capătă

valoarea funcţiei ocupate în ansamblu şi se explică prin ea.Fiecare etapă nu este inteligibilă decât prin ansamblul cir-cuitului.

A percepe o melodie nu înseamnă, deci, a auzi sunete,înseamnă a le repartiza în jurul unuia sau al mai multorfocare de convergenţă repartizate ierarhic. Înseamnă aconstrui o formă, un sistem de relaţii. Iată cum trebuie sădăm adevăratul său sens termenului, atât de folosit, de gân-dire muzicală. Inteligenţa muzicală este o inteligenţă deforme, şi nu de idei. Semnul muzical nu este semnul uneiidei logice, ci elementul unui ansamblu muzical, aşa cum opiatră este o parte a unui edificiu. Gândirea muzicală esteinteligenţa acestor forme. Ea este, de asemenea, intuiţiacare, depăşind aceste forme şi folosindu-se de sinuozităţilelor, construieşte dincolo de ele un fel de aură de viziuniconfuze. Ea se sprijină pe forţa de sugestie a muzicii, peelanurile şi curburile ei dinamice, pe abstracţiunile emoţio-nale care se leagă de acestea, ca să atingă o lume confuzăde gândire fără formulă logică sau verbală, pentru uniisuprema sa culme, de unde ei tind către o viziune intelec-tuală, în sensul misticilor.

Gândirea muzicală oscilează între aceste două sensuriale termenului”.

Înţelegerea muzicii presupune, prin urmare, sesizareaunui sistem de articulare a sunetelor, a logicii proprii aces-tui sistem. De ea depinde, ulterior, formularea unei idei – a„abstracţiunii emoţionale” de care vorbeşte psihologulfran cez. Sunt, practic, două trepte de receptare pe care,

odată iniţiat, ascultătorul trebuie să le urce. În funcţie deparcurgerea lor, el formulează o judecată – simplă judecatăde gust sau raţionament estetic. Aflaţi în acest punct, vomdescoperi o a doua dificultate, majoră, ivită în calea a ceeace am putea numi meloman mediu. Receptarea formei, înafara căreia nu este, practic, posibilă înţelegerea unei lucrărimuzicale, nu este neapărat sinonimă cu receptarea ideilormuzicale, ci doar o cale logică de acces, o premisă echiva-lentă cu tentaţia de a descifra semnificaţia. „Dificultateavorbirii despre muzică începe din momentul în care omulîncearcă să traducă în noţiuni curente semnificaţia mesaju-lui ei”, apreciază Pascal Bentoiu (Deschideri spre lumeamuzicii, 1973). Încercarea aceasta este însă proprie şimecanismului intim al înţelegerii, imposibil de realizat înafara verbalizării. Nepotrivirea nu este nici formală, nicineglijabilă atât timp cât particularitatea limbajului muzicalconstă tocmai în faptul că este, cum arată muzicianul citat,„un sistem de informaţii a-noţional”. Aşa încât echivalareaverbală a raporturilor dintre sunete, a sintaxei muzicale, aformei sau a raporturilor dintre forme nu are darul de a cla-rifica mai nimic. Cel mult, de a înlesni un contact tehnic cuopera muzicală într-un cadru de noţiuni încetăţenite, univer-sal acceptate, dar care nu au, de fapt, relevanţă în relaţie cusituaţia particulară a unei opere sau a alteia.

Apoi, cu cât gândirea muzicală este mai puţin supusăunei forme clare, cu atât apropierea de ea va deveni un ori-zont din ce în ce mai îndepărtat, o coerenţă mai greu deatins. Exemplele sunt numeroase, începând chiar cu muzicadin a doua parte a secolului al XIX-lea, ca să nu mai vorbimde cea a veacului XX. În Franţa, partizanii înflăcăraţi ai luiWagner observau „forma imprecisă” a muzicii sale, neîntâr-ziind să formuleze dificultatea de receptare: „o lungă psal-modiere care se desfăşoară fără să se întipărească în spi-rit”. Era, desigur, nu atât o dificultate de înţelegere, cât unade exprimare a ceea ce ai înţeles. „După tăcere, muzica estesingura artă ce se poate apropia de exprimarea a ceea ceeste inexprimabil” (Aldous Huxley).

A exprima inexprimabilul

„Nu voi, stimabile, să ştiu de Europadumitale; eu voi să ştiu de România mea şinumai de România!”, îmi vine să exclamcaragialiano-patriotic acum, la vreme detulburel, mititei şi alegeri caragialiano-preziden ţiale. Dar poţi să mergi cu nom-brilismul mioritic până la a ignora cu totulce s-a întâmplat în primele trei tururi alecalificărilor pentru Campionatul Europeandin 2016? Teoretic poţi, desigur, dar cefacem cu practica aia care ne omoară la felcum a făcut Islanda cu Olanda, Slovacia cuSpania, Polonia cu Germania şi Irlanda cuGrecia, chiar la Atena unde inclusivRomânia s-a înfruptat din punctele pe careaheii lui Claudio Ranieri par hotărâţi să lerisipească fără milă prin sacoşele tuturorturiştilor fotbalistici nimeriţi pe meleagurilelui Domazos, Salpingidis, Demis Russos,Leo nidas, Platon şi altor greci iluştri?! Aşij -derea, poţi să te faci că nu observi cum echi-pele cu blazon se chinuiesc de mama focu-lui cu tot soiul de ciumeţi cărora te jenezi săle pronunţi până şi numele?! Se schimbăoare ceva, cumva prin fotbalul continental?Se spulberă ierarhiile prestabilite şi se ins -taurează, pâş-pâş prin tufiş, o nouă ordinemondială? Începe să-şi arate roadele otrăvi-te globalismul ori avem de-a face doar cucâteva simple întâmplări cu sensul la urmă,când tot ăia mari şi tari se vor califica la tur-neul final?!

Mă fac şi eu aşa că (mă) întreb în lipsăde ceva mai bun – răspunsurile se cam ştiu,retorica în materie de fotbal nefăcând douăparale. S-o abandonăm, prin urmare, şi sărevenim în graniţele realismului cel de toatezilele de sâmbătă şi duminică (uneori, şi vi -neri, şi luni, ca să nu fie discriminare), zile

în care se joacă fotbal. Sau cel puţin aşa neplace nouă să ne iluzionăm că se întâmplă,deşi mai corect ar fi să spunem: zile în caretele viziunea programează, sub sigleleUEFA şi FIFA, emisiuni de divertisment peteme fotbalistice. Dar consolaţi-vă: domniiMichel Platini şi Sepp Blatter nu sunt singu-rele personalităţi europo-mondiale care staudrepţi în faţa boşilor din fruntea reţelelor deteleviziune de pe mapamond, care adminis-trează mălaiul şi, în consecinţă, stabilescgrila de emisie pe principiul strămoşesc şiarhicunoscut: cine plăteşte lăutarii, acelacomandă muzica.

Aşa deci, fiind vorba despre greci, fin-landezi şi irlandezi, precum şi despre ma -ghiari, veşnicii noştri adversari, să semna-lăm începutul promiţător al Naţionalei Ro -mâniei în preliminariile pe care competentapresă sportivă dâmboviţeană le decretase,încă de la schimbarea sistemului competi -ţional, prin mărirea la 24 a echipelor din tur-neul final, drept nişte formalităţi de-a drep-tul penibile. E adevărat, clasamentele gru-pelor după trei runde spun cu totul altceva,dar asta nu este de natură să domoleascăaplombul profesional al condeierilor români– mai cu seamă a celor din tabăra anti-Pi -ţurcă. Scriind acest nume, iată-ne ajunşi lacea mai arzătoare dintre cestiunile la ordi-nea zilei: cine-i va lua locul la cârma selec -ţionatei României? Cosmin Olăroiu? Cos -min Contra? Dan Petres cu? Ladislau Bo -loni?

Pentru o bună parte dintre presariiautoh toni nici măcar asta nu contează cineştie ce: important e c-am scăpat de Satana şide mu tra lui nesuferită! Culpa de a nu setrage de şireturi cu flăcăii pe lângă care alfa-

betizarea a trecut în viteză şi fără rezultatevizibile (sau auzibile – după caz...) s-adovedit de neiertat. Asta ca să nu mai vor-bim despre predilecţia lui Piţurcă pentru se -lecţionarea jucătorilor de la Clubul Steaua,la care a activat odinioară, şi despre mefien -ţa cu care orodeleanul l-a privit pe LucianSânmărtean, fotbalistul pe care unii nu ezităsă-l aşeze în rând cu Dobrin şi Hagi, gratu-lându-l cu superlative deşănţate, dintre carenu lipseşte adjectivul „genial”.

Am uitat cam prea repede performanţelelui Victor Piţurcă şi faptul, deloc neimpor-tant, că ele au fost obţinute cu nişte promoţiide fotbalişti de mâna a treia sau a patra înraport cu cei pe care i-a avut la dispoziţieunul dintre predecesorii săi, Puiu Iordă nes -cu. Una e să ai în vestiar pe Hagi, Gică Po -pescu, Răducioiu, Lupescu, Dorinel Mun -teanu, Belodedici, Dan Petrescu şi alţii deacelaşi calibru şi alta să încropeşti de-a lun-gul timpului formaţii competitive cu aldeTănase, Bătrânu, Adrian Mihalcea, Bour -ceanu, Măţel, Ciubotariu, Marica Stancu şiaşa mai departe. Ceea ce s-a numit generaţiade aur a beneficiat de şansa concentrăriipro videnţiale a unor valori de excepţie, ră -sărite în chip de floră spontană îndată dupăanul 1990. Când tarlaua binecuvântată deCel de Sus cu ploaie bogată şi venită la timpa decăzut în alt regim meteorologic, recoltade talente s-a subţiat catastrofal (Mutu,Chivu, Lobonţ şi... cam atât), punându-i peselecţioneri în situaţia să se descurce cubăieţi binevoitori, însă înrudiţi foarte apro-ximativ cu performanţa de nivel internaţio-nal. Şi s-au descurcat cum au putut, fiecaredupă facultăţi, vorba unuia, Ilie Moromete.Răzvan Lucescu, de exemplu, s-a descurcat

atât de măiestru încât a ajuns cu reprezenta-tiva României în clasamentul FIFA pe unde-va, pe locul 50-60 (scuze: nu-l mai ştiuexact fiindcă m-am străduit să-l uit ca pe-unvis urât!...). Victor Piţurcă a preluat-o de-acoloşi ne-o lasă pe locul 21, imediat după An -glia. Nu c-ar fi acesta vreun motiv de sărbă-toare naţională, Doamne fereşte, dar măcarţie, suporter de bună-credinţă, nu-ţi mai tre-buie telescop ca să-ţi zăreşti patria fotbalis-tică rătăcită pe undeva, pe coclaurii deznă-dejdii.

...La ora când scriu aceste rânduri nucunosc numele noului selecţioner. Oricineva fi el, însă, are datoria – ca să nu spunobligaţia – să califice România la turneul fi -nal al europeanului din 2016. Cu cele şaptepuncte din nouă posibile şi cu avantajul pro-ximului meci, cu Irlanda, pe teren propriu,avem şanse substanţiale nu doar să ne insta-lăm pe primul loc în grupă, ci şi să ne men -ţinem acolo până la finele preliminariilor,dat fiind faptul că n-am disputat încă nici opartidă cu Feroe, iar pe Grecia şi Finlandale-am învins în deplasare. Moştenirea Piţur -că arată, prin urmare, frumuşel; nu văd ceblestem ne-ar putea împinge s-o irosim.

Am totuşi două curiozităţi: 1. Ce se vaîntâmpla prin presa noastră sportivă dacănici noul selecţioner nu va începe alcătuireaunsprezecelui tricolor cu indispensabilulSân mărtean, precum odinioară Angelo Ni -culescu cu Radu Numweiller; 2. De ce auţinut cei de la Al-Hittihad cu orice preţ (lapropriu!) să-l achiziţioneze pe Victor Piţurcăatâta timp cât echipa lor este pe primul loc,cu şapte victorii din tot atâtea partide dispu-tate?

CON

TRE-P

IED

Mo§tenirea lui Pi\urc[

NIRVANA II, recenta expoziţie de la Galeria Senso (re -des chisă după cîţiva ani de inactivitate), afirmă într-un excursvizual de excepţie, ceea ce poate fi socotit uneori confuz şichiar redundant în arta informală: vocaţia persuasivă a emoţii-lor. Sentimentul reconfortant de vitalitate, desprinderi din telu-ricul tern, zvîcniri de aripi prin transparenţele cromatice, aerulplutitor, geometrii destructurate, frazarea plină de elanuri a pla-nurilor şi, peste toate, tonurile unei muzici pure, dominante.

Duhul eliberator al reîmprospătării materiei naşte cu fieca-re pînză, adevărate „furtuni” de semne şi de valori scripturaleimpetuoase, fără alterarea planurilor. Revolut în logica luistruc turală, cu o avidă sete de mişcare, imaginarul acestui soli-tar artist construieşte din difuzarea luminii, din curgerea culo-rilor, din temporalitatea semnelor o metaforă potenţată de echi-librul spaţial.

Lucrări de mari dimensiuni, precum Albastru de SanktPetersburg, Diagonală albastră, Compoziţie cu interdicţie,Eine blau, Compoziţie numerică, sunt desfăşurări narativeautoreferenţiale, care impresionează prin gestica lor necons-trîngătoare. Genetica unui asemenea contur metaforic, senzo-rialul, substanţa cromatică şi observarea filtrată prin porii uneitectonici rafinate revendică spaţii normalizate de dinamica vi -sului. Prolificităţii i se substituie, ca autoscopie senină, preocu-parea de-a deschide zone noi de volubilitate stilistică. Cere -bralitatea şi emoţia sunt susţinute de construcţia inteligibilă aîntregului. Permanenta opoziţie dintre mişcare şi datul abstract,spaţiul şi profunzimile lui, cromaticile vitale şi transparenţeleplutitoare au o înaltă puritate. În manifesta voinţă de exprima-re, este fast să te afli tot timpul în centrul propriului act pictu-ral, cu tuşe consistente şi cu certitudinea izvorîrii neîncetate acromaticii. Specific acestei picturi este claritatea şi periclitareafadului, a banalului. Respiraţia şi liniile de demarcaţie ale lumiivizibile par, pe măsură ce privirea le umăreşte, a se epuiza,renăscînd deodată în alt loc cu şi mai multă forţă spectaculară.

Pictura lui Corneliu Vasilescu, acest maestru al libertăţiiscripturale, este aidoma unui mecanism care acţionează sub unteribil impuls generat de limbaje şi sentimente.

Găsim ca o ţesătură-fundal, repetitivă, albastruri electrizan-te şi albastruri adînci, ce devin solidare unele cu altele, figura-te ca vectori ai unor spaţii descifrate şi răspicate. Brunuri carecurg ca nişte ape întunecate, zăgăzuind griuri uşor necrozate.Alburi patetice, pecetluind şi relaţionînd cu spaţiul. Ici-colosunt pusee de roşu şi de ocru, dar şi existenţa autonomă a con-trariilor „viciate” de muzica subtilă a întregului.

Cu siguranţă, pictura lui Corneliu Vasilescu, coerentă şireflexivă, este uneori revulsivă, şi „ţesuturile” ei par a dispăreasub rezecţia unei gestici subtile. O anume paloare hieraticăeternizează aceste construcţii.

Cromaticile se organizează sub aparenţa unor hărţi iniţiati-ce cu ape şi pămînturi, într-un reflux memorativ, vibrat şi ne -liniştitor, iar atunci discursul narativ pare şi mai explicit.

Între formă şi sensul pe care imaginarul i-o dă, mediul încare artistul figurează acest desant cromatic extrem de expre-siv este aproape hipnotic.

Din această pictură lipseşte umbra şi orice „balast” stilistic,ceea ce o apropie de limpezimile şi transparenţele melosului.În pofida energiilor, lipseşte cu desăvîrşire posesivitatea pate-tică şi agresivitatea care pot nărui întregul. Legitatea şi inte-racţiunea elementelor acestei picturi reprezintă un fapt al căruiconcret se materializează în tumultul tehnicii şi al exaltăriiemoţionale.

Ceea ce este vizibil pentru întreaga operă a lui CorneliuVasilescu este prezenţa caldă umană, chiar dacă informalul eia cupat imediatul concret. O altă formă de conciliere cu pro-priile destăinuiri este setea de spaţiu. Cînd ea devine irepresi-

bilă, pictorul îşi alege suprafeţe întinse pe care să poată să seexteriorizeze fără constrîngeri. Dar chiar şi pe suprafeţele mici,individualizate de aceleaşi ritmuri şi armonii, se citeşte ten-dinţa de-a continua, parcă dincolo de dimensiunile pînzei, pic-tura.

„Pentru ca opera de artă să existe, trebuie ca ea să sesepare, să renunţe la gîndire şi să intre în întindere, în aşa felîncît forma să măsoare şi să califice spaţiul“, spune H.Focillon (La vie des formes).

Accentele acestei picturi cu puncte de forţă în mai multedirecţii, emergenţa ei structurală, suspendarea în spaţiu şi timparticulează exigenţele spaţiului.

Imaginarul în care artistul şi-a disciplinat gîndirea aresuportul unei îndelungate trude şi autoritatea semantică evolu-tivă a limbajului pictural. Totuşi, această forţă, ce pare deseoriabia înfrînată de artist, contrastează cumva cu transparenţele şiefectele cromatice de-o rafinată muzicalitate. Pensulaţia lasă înurmă unghiuri, şerpuiri şi încercuiri cărora culorile le luminea-ză traseul. Abstractul picturii lui Corneliu Vasilescu este unulal limpezimilor şi al mutaţiilor sonore, spaţializate în propriulei conştient narativ. O astfel de pictură, care a renunţat la „po -doabele” care-ar fi putut descrie minuţios contururile lucruri-lor, are nevoie cu ardoare de claritate şi de dinamica funcţiona-lă a imaginarului.

Interesat de raporturile dintre spaţiu şi libertatea de a-i daacestuia sensul libertăţii totale, ansamblul imaginilor este con-sangvin cu gesturile care i-au pecetluit destinul. Cînd nu estedemonstrativ liric, imaginarul are fermitatea tonală a unei res-piraţii în forţă. Frumuseţea acestei creaţii este una acumulati-vă, aproape bulimică, ce-şi adaugă cu fiecare lucrare noi cir-cuite fascinante. Pare o operă care nu poate fi întreruptă nicio-dată din truda ei fecundă, inepuizabilul fiind parte firească dinintegritatea şi moralitatea artistului. Sunt lucrări în care Cor -neliu Vasilescu se abandonează cu voluptate muzicii atît devizibil şi de direct, încît aproape că uiţi că ai în faţa ochilor opictură. René Huyghe explică într-o frază răspicată acest lucru,referitor la pictură şi muzică:

„De mult timp s-ar fi putut vorbi despre compozitor de pic-tură tot atît de firesc ca despre un compozitor de muzică dacămarele public n-ar fi fost obsedat, obnubilat de echivocul rea-lismului“.

Într-adevăr, domeniul de care pictura lui Corneliu Vasi -lescu este cel mai vizibil legată este muzica. Ea pare cel maides un fond stăruitor-înalt pentru gestica artistului. Extazul purmuzical şi picturalitatea pot semnifica noi forme şi spaţii. Dealtfel, Corneliu Vasilescu s-a exersat în sensul ăsta, asociin-du-şi imaginarul cu cîţiva compozitori români de prestigiu.

S-ar mai putea vorbi despre intersectări şi despre ritmuridramatice, unele aflate într-un oarecare halou impulsiv, dislo-cat din seninuri şi limpezimi.

Şi pentru că tot am amintit despre ritmurile din pictura luiCorneliu Vasilescu, voi încheia cu ceea ce spune P. Francastel:„Problema ritmului domină întreaga dezvoltare a artei con-temporane... arta abstractă este, în realitate, în cea mai mareparte făcută din căutarea ritmurilor” (Art et technique).

Expoziţia de la Senso, a readus privitorului un artist de sta-tură europeană şi nu numai, a cărui operă picturală este unadintre cele mai importante din ultimele decenii.

LL24Iolanda Malamen

OCTOMBRIE 2014

LUNAR DE CULTUR{ AL UNIUNII SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA www.revistaluceaharul.ro

Spa\iu §i muzic[

CRONIC{ PLASTIC{

„Eu cred că raiul, dacă există, nu poate fi decît colorat. Cei care îmi cunosc pictura au sesizat nevoia meade spaţiu în care mă desfăşor liber. Fascinat de frumuseţea gestului care devine semn, l-am scos din condiţiade mijloc al ajungerii la formă şi l-am făcut formă în sine. Dacă e să mă analizez bine, cred că am fost întot-deauna înclinat către o stare de exaltare. Aparent mă eliberez de formă, dar în final tot o formă obţin, destina-tă să rămînă în memorie ca un întreg expresiv. Tabloul, prin cadrul său, îmi impune o anume atitudine.Dimensiunile şi proporţiile laturilor îmi creează obligativităţi, dar tot el stă pînă la urmă sub tutela impresii-lor mele, a nevoilor mele de a mă exprima. Trebuie să-l aduc în final la o ecuaţie controlabilă, simplă...“

Sunt mărturii pe care Corneliu Vasilescu le exprimă ca pe un cod al aspiraţiilor, crezului şi temperamentu-lui său. Urmînd formulările picturale expansive, dominate de obsesia gestuală, cea care de decenii bune tranzi-tează un itinerariu perfect recognoscibil, artistul a glisat cu siguranţă şi cu voluptate euforică doar prin propriulparcurs, gîndit ca formă de libertate.

��

Simona Drăgan, Laudatio pentru un sfânt necanonic, în revista Luceafărul, nr. 10, 2014, p. 18.

Documents

Transcript of Simona Drăgan, Laudatio pentru un sfânt necanonic, în revista Luceafărul, nr. 10, 2014, p. 18.