The following ad supports maintaining our C.E.E.O.L. service 

 

 

Rolul militar al nobilimii în Transilvania princiară

«THE MILITARY ROLE OF THE NOBILITY IN THE PRINCIPALITY OFTRANSYLVANIA»

by Florin Ardelean

Source:Studies and Materials of Medieval History (Studii şi Materiale de Istorie Medie (SMIM)), issue: XXVIII /2010, pages: 137­148, on www.ceeol.com.

ROLUL MILITAR AL NOBILIMII

ÎN TRANSILVANIA PRINCIAR

FLORIN ARDELEAN Sfâr itul Evului Mediu a fost marcat de o serie de schimb ri

profunde ce au afectat pe termen lung civiliza ia i cultura european . R zboiul i organizarea militar au înregistrat în aceast perioad poate unele dintre cele mai spectaculoase transform ri, ce au schimbat nu doar caracterul propriu-zis al conflictelor militare, ci societatea european în întregul ei. Rezultatele cercet rilor din a doua jum tate a secolului al XX-lea a determinat mul i istorici s afirme cu un oarecare entuziasm c perioada modern timpurie a cuprins în limitele ei cronologice desf urarea unei adev rate „revolu ii militare”. Caracterizat prin cre terea importan ei armelor de foc i mai ales a artileriei grele, afirmarea superiorit ii infan-teriei, apari ia unor noi tipuri de fortifica ie, o nou organizare intern a armatelor precum i l rgirea corpului de ofi eri1, aceast revolu ie a prilejuit schimb ri majore i în ceea ce prive te rolul militar al nobilimii.

De i r zboiul modern timpuriu i-a schimbat destul de radical caracterul, ie ind de sub monopolul cavaleriei grele, nobilimea a con-tinuat s participe activ la organizarea i conducerea armatelor. Originea nobil a continuat s fie privit ca un semn al calit ilor mar iale, asigu-rând celor care puteau s dovedeasc o asemenea origine o ascensiune rapid în ierarhia militar a statelor premoderne. Reprezentan ii nobilimii au fost atra i înc de la începutul secolului al XVI-lea în corpul de ofi eri

1 Frank Tallet, War and Society in Early Modern Europe 1495-1715, London and New York, 1992, p. 1-2; Europe 1450 to 1789. Encyclopedia of Early Modern Europe, ed. John Dewald, IV, New York, 2004, p. 117-137; Christen Jörgensen, Michael F. Pavkovici, Rob S. Rice, Fighting Techniques of the Early Modern World. AD 1500 ~ AD 1763. Equipment, Combat Skils, and Tactics, New York, 2005, passim; Geoffry Parker, The Limits to Revolutions in Military Afairs: Maurice of Nassau, The Battle of Nieuwpoort (1600), and the Legacy, în „The Journal of Military History”, nr. 71, 2007, 331-332; Thomas Arnold, Renaissace at War, London, 2001, p. 17-18.

„Studii i Materiale de Istorie Medie”, vol. XXVIII, 2010, p. 137-148

Access via CEEOL NL Germany

Florin Ardelean138

al armatelor permanente, care în aceast perioad a avut o evolu ie nume-ric ascendent . În vârful ierarhiei militare s-au pozi ionat reprezentan ii marii nobilimi, care pe lâng prestigiu de ineau i o putere economic semnificativ ce le permitea s sus in financiar regimentele pe care le conduceau. De i statul se ocupa de finan area minimal a armatelor, anumite cheltuieli reveneau „patronilor de regimente” care acopereau în unele cazuri costuri legate de armament, aprovizionare sau chiar preg -tire. Aceste sacrificii pecuniare erau îns mai apoi r spl tite de monarh prin acordarea de beneficii i onoruri2. În secolul al XVII-lea elita Europei de Vest a devenit o nobilime a func iilor i a slujbelor în folosul statului absolutist (service nobility). Familiile nobile au început s furnizeze statului personalul specializat necesar institu iilor de conducere, adminis-trative, centrale i locale i, nu în ultimul rând, armatei. În viziunea noii istoriografii, aceste aspecte au dominat evolu ia nobilimii în epoca mo-dern timpurie într-o m sur mai mare decât economia alodial i cre te-rea rolului r nimii aservite3.

În cadrul general conturat de aceste linii evolutive, nobilimea fiec rui regat european a avut un parcurs specific. Nobilimea danez , spre exemplu, a p strat în secolul al XVI-lea o puternic identitate de „cast r zboinic ”, dup cum rezult din discursul lordului amiral Herulf Trolle, înving torul flotei suedeze care în 1565 amenin a s î i extind controlul asupra întregii m ri Baltice. Acesta se considera nobil deoarece avea datoria de a proteja celelalte St ri ale rii, în schimbul privilegiilor ce i le acordase regele. În Danemarca, nobilimea a continuat s participe per-sonal în oastea rii pân în anul 1661. Aici, ca i în alte p r i, rolul militar al nobilimii a fost subminat de revolu ia militar . Nobilimea danez nu mai putea s î i revendice în exclusivitate profesia armelor deoarece era insuficient de numeroas . În jurul anului 1600, nobilimea reprezenta mai pu in de un procent din popula ia total a regatului, mai exact 181 de familii cu 1850 de membri, printre care femei, copii i b trâni. În dece-niile ce au urmat num rul familiilor nobiliare a sc zut i mai mult deoarece Danemarca a pierdut teritorii însemnate în favoarea Suediei. Treptat, nobilimea danez s-a transformat într-o cast extrem de închis întrucât

2 Christer Jörgensen, Michael F. Pavkovici, Rob S. Rice, op. cit., p. 154; Europe 1450 to 1789. Encyclopedia of Early Modern Europe, p. 130-131.

3 Hamish M. Scott, Serfdom and Service Nobility, în “The European Nobilities in the Seventeenth and Eighteenth Centuries” ed. Hamish M. Scott, II, London and New York, 1995, p. 8-10.

Rolul militar al nobilimii în Transilvania princiar 139

dreptul regelui de a înnobila era restric ionat de Consiliul rii, alc tuit din cei mai importan i reprezentan i ai aristocra iei4. O situa ie similar avea i nobilimea suedez , ce a parcurs în epoca modern timpurie un proces

de polarizare care a rezultat în sc derea num rului de familii nobile din ar . Pân în anul 1620 nobilimea suedez furniza armatei regale doar un

singur regiment de cavalerie, alc tuit în exclusivitate din nobili, cunoscut sub numele de Adelsfana5.

În principatele germane, nobilii ce alegeau meseria armelor o f ceau în calitate de antreprenori militari, adic c pitani de mercenari strân i prin resurse proprii, pe care îi puneau în slujba unui principe dispus s îi pl teasc . Satisfacerea obliga iilor militare fa de suveran nu mai era privit ca i o obliga ie tradi ional , personal , ci mai degrab ca i o posibilitate de a câ tiga o avere considerabil , statut social i func ii

oficiale. Un caz exemplar este cel al brandenburghezului Hans Georg von Arnim-Boitzenburg, care s-a dovedit a fi unul dintre cei mai de succes generali în R zboiul de 30 de Ani. În 1628, Arnim câ tiga, în calitate de asociat al celebrului general Wallenstein, 24.000 de taleri imperiali, la care se mai ad ugau profituri ocazionale, generate mai ales de prada de r zboi6. Nobilimea german a suferit schimb ri esen iale în secolul al XVII-lea. Ea s-a transformat dint-o elit regional (cu interese i ambi ii locale), din principiu opus tendin elor centralizatoare, într-o elit admi-nistrativ , politic , diplomatic i nu în ultimul rând militar , aflat în slujba monarhului. În spa iul german i nu numai, suportul ideologic al acestor transform ri a fost filosofia neo-stoic , promovat mai ales de Justus Lipsius. Scrierile lui Lipsius sus ineau un reviriment moral i o conduit specific individului dedicat unui el superior, în acest caz statul i monarhul care îl personific . Neo-stoicismul, care a g sit o mare

receptivitate în rândurile corpului de ofi eri de origine nobil , însemna disciplin personal , ra iune, devotament i un sim exacerbat al datoriei7.

4 Knud J. V. Jespersen, The Rise and Fall of the Danish Nobility, 1600-1800, în “The European Nobilities in the Seventeenth and Eighteenth Centuries” ed. Hamish M. Scott, II, London and New York, 1995, p. 44-45.

5 Richard Brzezinski, The Army of Gustav Adolf. Cavalry, II, Oxford, 1993, p. 4; A.F. Upton, The Swedish Nobility, 1600- 1772, în “The European Nobilities in the Seventeenth and Eighteenth Centuries” ed. Hamish M. Scott, II, London and New York, 1995, p. 12-13.

6 Edgar Melton, The Prussian Junkers, 1600-1786, în “The European Nobilities in the Seventeenth and Eighteenth Centuries” ed. Hamish M. Scott, II, London and New York, 1995, p. 77.

7 Ibidem, p. 86-87.

Florin Ardelean140

Cariera militar era pentru nobilimea boem i austriac , o cale eficient de a câ tiga avere, reputa ie i o pozi ie bun la curtea imperial . Majoritatea nobililor, mai ales cei care porneau f r o baz economic solid , serveau la început ca i ofi eri inferiori, pentru a ajunge în timp proprietari de regimente. Un context favorabil pentru astfel de cariere a fost oferit de R zboiul de 30 de Ani. Johann Sprock, fiul unui simplu

ran din Paderbon, a reu it datorit calit ilor sale militare s parcurg o ascensiune exemplar . La începutul r zboiului, el s-a înrolat în armata bavarez i a luptat în b t lia de la Muntele Alb în calitate de ofi er de cavalerie. Spre finalul r zboiului, a intrat în serviciul Habsburgilor, ob inând titlul de baron. Serviciile f cute Cur ii de la Viena în Polonia8, Pomerania i Ungaria i-au adus lui Sprock numeroase propriet i în sudul Cehiei, devenind în timp unul dintre cei mai boga i nobili boemi9.

Nobilimea din principatul Transilvaniei a avut o evolu ie specific în contextul „revolu iei militare” i a celorlalte transform ri ce se petre-ceau în rândul elitelor sociale din statele europene. Na iunea nobiliar ardelean a fost influen at de aceste fenomene de anvergur european , îns a continuat s p streze într-o bun m sur tr s turile tradi ionale, medievale, de cast r zboinic .

Tradi ia militar a nobilimii s-a conturat mai cu seam în perioada regatului Ungariei, de i originile leg turii dintre nobilime i meseria armelor erau plasate într-un trecut mitic. Potrivit legilor „scite” – o tra-di ie îndep rtat i în bun parte fictiv , bazat pe credin a c maghiarii erau descenden i ai sci ilor – la început, fiecare membru al poporului era considerat liber i egal în drepturi cu semenii s i, dar cei care au refuzat s lupte au fost aspru pedepsi i, pierzându- i drepturile i libert ile. Dimpotriv , cei curajo i, care au pus mâna pe arme, i-au p strat liber-tatea str bun , iar urma ii lor au devenit nobili. Ceilal i, din pricina la i-t ii, au fost condamna i la servitute perpetu 10. R zboiul era astfel privit

8 În 1657 Sprok a condus o oaste de 6 000 de solda i imperiali împotriva o tilor transilv nene ale principelui Gheorghe Rákóczi al II-lea aflate în Polonia. Oastea lui Sprok a asediat Cracovia ap rat de o garnizoan ardelean condus de Ioan Bethlen îns a fost respins. Georg Kraus, Cronica Transilvaniei. 1608-1665, Bucure ti, 1965, p. 217-218.

9 James Van Horn Melton, The Nobility in the Bohemian and Austrian Lands, 1620-1780, în “The European Nobilities in the Seventeenth and Eighteenth Centuries” ed. Hamish M. Scott, II, London and New York, 1995, p. 115.

10 Engel Pál, Regatul Sfântului tefan. Istoria Ungariei medievale 895-1526, Cluj Napoca, 2006, p. 366.

Rolul militar al nobilimii în Transilvania princiar 141

nu doar ca o func ie de baz a nobilimii, ci îns i esen a i justificarea suprem a existen ei acesteia ca i grup privilegiat. Ideologia modern a nobilimii maghiare, implicit cea a nobilimii din principatul Transilvaniei, a fost fundamentat pe aceast „construc ie fictiv ”, propagat de c rtu-rari influen i precum tefan Werböczy11. Dovad a perenit ii acestei concep ii, un secol mai târziu, nobilul ardelean i mai apoi principe, Ioan Kemény, afirma la începutul scrierii sale autobiografice c familia sa se tr gea din vechii maghiari ce au p r sit Sci ia12.

Introducerea în Ungaria a modelelor comportamentale curtene ti, specifice cur ilor monarhilor absoluti ti, a întâmpinat numeroase re ineri i chiar aversiuni. Printre motivele ce au determinat aceast situa ie, în

cazul Ungariei regale de dup c derea Budei din 1541, erau lipsa unei cur i regale na ionale i starea aproape perpetu de r zboi. Valorile mili-tare erau pre uite i constituiau subiecte favorite ale poe ilor vremii pre-cum Valentin Balassi, care sl vea lupta solda ilor maghiari la grani a turceasc . Balassi a murit al turi de cei care îi furnizau inspira ia poetic în asediul Esztergomului din 159013. Barbarismul deliberat profesat de nobilii maghiari î i are originea tot în tradi ia cultural istoric a „identit ii scitice”, similar în multe privin e cu „sarmatismul” nobililor poloni. Identitatea r zboinic a nobilimii era exprimat la nivel vestimentar prin purtarea pieilor de animale (lup sau chiar piei de animale exotice precum leu, panter ) peste hainele obi nuite. În aceea i categorie intr i c ciulile de blan împodobite cu pene, purtate de unguri, polonezi i cazaci14.

Portul armelor, precum i al bl nurilor de animale s lbatice, era etalat cu diverse ocazii solemne. În iarna anului 1644, Ioan Kemény, pe atunci c pitan general al o tirii principelui Gheorghe Rákóczi I, a fost trimis în Moldova la nunta fiicei domnitorului Vasile Lupu, cu magnatul lituanian Janus Radziwill. C pitanul general a participat la acest eveniment înso it de un steag de 100 de c l re i, to i nobili, purtând peste îmbr c minte bl nuri de lup. To i reprezentan ii rilor vecine au venit înso i i de o teni, trimisul regelui polon având un anturaj de 2.000 de c l re i i pede trii15. O asemenea escort militar nu avea doar scopuri

11 Ibidem, p. 367. 12 Ioan Kemény, Memorii. 1607-1662, Cluj Napoca, 2002, p. 23. 13 Gábor Klaniczay, Daily Life and the Elites in the Later Middle Ages, the

Civilized and the Barbarians, în „Environment and Society in Hungary”, ed. Ferencz Glatz, III, Budapest, 1990, p. 84

14 Ibidem, p. 85. 15 Ioan Kemény, op. cit., p. 258-259.

Florin Ardelean142

pragmatice, era mai ales un gest simbolic menit s reflecte str lucirea i puterea militar a monarhului pe care îl reprezenta.

O primire plin de fast i-a f cut principele Gabriel Bethlen viitoarei sale so ii, Ecaterina de Brandenburg, în apropiere de Košice. Bethlen, prin-cipe ce s-a remarcat prin gusturi alese i înclina ie spre lux, era îmbr cat într-un ve mânt tivit cu fire de argint, alb înflorat, în mintean cu guler îmbl nit cu blan de jder, având o p l rie cu pan atât el, cât i calul s u de c petenie cu pan 16. Principele era înso it de o adev rat oaste: 6 000 de c l re i, 1.500 de haiduci îmbr ca i în haine albastre i 500 de musche-tari ce purtau uniforme ro ii17. Prin prezen a acestor solda i nu se dorea impresionarea principesei ci mai degrab a solilor imperiali (Brandenburg, Bavaria) ce o înso eau.

Numirea lui Gheorghe Rákóczi al II-lea în func ia de c pitan al cet ii Oradea s-a f cut cu multe solemnit i i fast, începând cu data de 21 august 1640. La ceremonii au participat solda ii din garnizoana cet ii i haiducii liberi din comitatul Bihor, împ r i i în ase coloane. Ace tia

erau urma i de o unitate de cavalerie de 200 de oameni, din oastea de câmp, înarma i cu plato e, coifuri i l nci cu flamuri (însemne) albe i ro ii. Urmau dou steaguri mai mici i 10 cai cu harna amente pre ioase. Dintre personalit ile de seam de la curtea princiar se g seau Sigismund Kornis i tefan Kassay (comisarii îns rcina i de principe cu instalarea noului c pitan). Viitorul c pitan de Oradea era înso it de Paul Bornemisza (c pitanul o tilor de curte) i Gabriel Bakos. Apoi urmau 80 de solda i de la curte, din care 23 purtau peste ve tminte piei de tigru i leopard. Coloana era încheiat de 200 de c l re i trimi i din Munkacs i Patak. În total, la aceast parad au participat 2 500 de solda i. Ceremonia a conti-nuat cu înmânarea unui steag i a unei s bii noului c pitan al cet ii de c tre b trânul c pitan general Sigismund Kornis. Înmânarea obiectelor simbolice a continuat cu o cheie a cet ii, purtat de cel lalt comisar,

tefan Kassay, care a inut cu aceast ocazie i o scurt cuvântare. Solda ii prezen i la ceremonie i-au primit soldele din mâinile comisarilor, iar participan ii de vaz s-au a ezat la un osp , nu înainte de a fi saluta i de artileria din cetate cu 66 de salve de tun. La scurt timp dup acest eveniment a fost instalat i Mihail Ibrany la c pit nia cet ii S cuieni, în

16 Ibidem, p. 71. 17 Ionu Costea, Solam virtutem et nomen bonum. Nobilitate, etnie, regionalism

în Transilvania princiar , Cluj Napoca, 2005, p. 251.

Rolul militar al nobilimii în Transilvania princiar 143

cadrul unei ceremonii mai modeste18. În timpul lui Gheorghe Rákóczi al II-lea, portul bl nurilor de lup în rândul o tenilor a devenit, se pare, un semn distinctiv pentru ofi eri. Dup m rturiile lui Georg Kraus, principele avea obiceiul s petreac mult timp în compania o tenilor s i, mai ales a locote-nen ilor (hotnogi) ce purtau cu to ii ca semn al rangului lor bl nuri de lup19.

În cazuri excep ionale, principii, cât i sus in torii lor din rândul nobilimii, soseau înarma i i înso i i de suite militare la dietele rii. În februarie-martie 1659, principele Aca iu Barcsay a venit la dieta de la Bistri a înso it de numeroase trupe din ar , dar i str ine. Cortegiul s u era alc tuit dup cum urmeaz : 3 steaguri de solda i din oastea de câmpie (milites campestris), apoi 16 steaguri de curteni c l re i din Moldova i

ara Româneasc , 2 steaguri de t tari (un steag de asemenea o teni num ra cam 100 de oameni), judele primar al Bistri ei înso it de circa 300 de c l re i, 4 steaguri de o teni de curte (militiae aulicae), 2 steaguri de dragoni i 6 steaguri de seimeni pede trii din ara Româneasc . La diet au sosit al turi de principe i câ iva nobili importan i: Gabriel Haller, Gheorghe Bánffy i Gheorghe Lázár, înso i i de o gard de ieniceri20. Însp imânta i de aceast mul ime de solda i, locuitorii Bistri ei s-au rugat de principe s le interzic s se a eze în ora . Prezen a unei asemenea o tiri la o diet putea fi considerat un atac la adresa drepturilor i privi-legiilor St rilor, îns este explicabil în contextul r zboiului civil purtat cu fostul principe Gheorghe Rákóczi al II-lea i sus in torii s i.

Un alt element al identit ii r zboinice la nobilii ardeleni era exclusivitatea dreptului de a purta arme. Impunerea unei asemenea restric ii s-a dovedit îns dificil i nu întotdeauna util , într-o ar afectat aproape anual de conflicte militare. De i portul armelor era un privilegiu ancestral al nobilimii, legile concrete privitoare la aceast problem au început s apar abia în secolul al XVII-lea. Prevederile dietale care interzic iobagilor portul armelor de orice fel: pu c , suli , sabie, lance, arc i tolb , precum i interdic ia de a umbla c lare, încep s se generalizeze dup evenimentele de la începutul secolului al XVII-lea: domnia lui Mihai Viteazul i guvernarea generalului Basta21. În deceniile

18 Monumenta Comitialia Regni Transsylvaniae, X, 1884, doc. XXXII, p. 298 (în continuare = MCRT).

19 Georg Kraus, Cronica Transilvaniei. 1608-1665, Bucure ti, 1965, p. 188. 20 MCRT, XII, doc. XXI, p. 157-158. 21 David Prodan, Supplex Libellus Valachorum, Bucure ti, 1967, p. 100;

MCRT, VIII, 1882, doc. V, art. XIII, p. 131.

Florin Ardelean144

ce au urmat, aceast legisla ie a început s se nuan eze. În dieta de la Alba Iulia, din mai 1632, erau stabilite câteva excep ii de la interdic ia de a purta arme: daraban ii, libertinii, vân torii i p storii, care aveau dreptul s poarte arme datorit meseriei ce o practicau22. Dieta din anul urm tor (1633) mai include o excep ie în cazul iobagilor din comitatele Zarand i Bihor, care aveau dreptul de a de ine i purta arme deoarece se aflau în vecin tatea teritoriilor turce ti23. Problema iobagilor posesori de arme nu a fost îns înl turat pe deplin de i în dieta din aprilie-mai 1638 era impus chiar i un termen (s rb toarea Sfântului Iacob) pân la care to i iobagii erau obliga i s predea armele ce le mai aveau nobililor pe p mânturile c rora se aflau24.

Armele erau prezente în via a de zi cu zi a nobilului i ocupau un loc însemnat chiar i în cadrul riturilor funerare. Simbolizând statutul i modul de via al defunctului, armele erau purtate de participan ii la înmor-mântare i erau implicate într-o serie de ritualuri simbolice. Funeraliile voievodului Cristofor Báthory au fost organizate cu mult fast de fratele s u tefan, regele Poloniei. La ceremonie au participat cei mai importan i nobili ai rii, care au alc tuit un cortegiu ce a înso it sicriul defunctului în biseric . Este semnificativ faptul c primii doi nobili ce deschideau acest cortegiu funerar erau de in torii celor mai importante func ii militare din principat: c pitanul de Oradea, Ioan Giczy, i banul de Lugoj i Caransebe , Toma Tornai. irul înal ilor demnitari era urmat de un slu-jitor apropiat al fostului voievod ce purta o lance i un scut cu însemnele acestuia25. Aceast ceremonie a fost descris cu multe detalii i de c tre nun iul papal Bolognetti, prezent atunci la curtea princiar . Acesta era contrariat de prezen a oamenilor înarma i în biseric i atribuie acest obicei polonezilor. Tot Bolognetti este cel care men ioneaz , pe acela i ton de dezaprobare, c la un moment dat în timpul ceremoniei cel care purta armele principelui frânge cu mult zgomot lancea ce apar inuse defunctului26. Obiceiuri similare sunt descrise i de memorialistul Nicolae Bethlen, aproape un secol mai târziu. La înmormânt rile principilor i ale nobililor importan i, b rba ii cu ranguri înalte i apropia i defunctului ce participau la ceremonie purtau l nci cu vârfurile îndreptate spre p mânt.

22 MCRT, IX, 1883, doc. XI, art. XXI, p. 283-284. 23 Ibidem, doc. XV, art. III, p. 313. 24 Ibidem, X, 1884, doc. XIII, art. IX, p. 140. 25 Andrei Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldovei i rii

Române ti, II, 1930, doc. 227, p. 244. 26 Ibidem, doc. 232, p. 250.

Rolul militar al nobilimii în Transilvania princiar 145

De asemenea, to i nobilii prezen i purtau cele mai bune arme, erau îmbr ca i în negru i purtau drapele. La l sarea sicriului în mormânt, toate l ncile erau rupte27.

Un aspect important al culturii i literaturii nobiliare în secolele XVI-XVII era pream rirea virtu ilor militare. R zboaiele împotriva turcilor au constituit o surs de inspira ie favorit pentru scriitorii din epoc , dar i pentru crea ia oral , popular . Un caz exemplar este cel al poetului Sebestyén Tinódi Lantos care, dup c derea Budei, în 1541, a r t cit prin Ungaria adunând relat ri despre cele mai importante eveni-mente din lupta anti-otoman , imortalizându-le într-o serie de cronici rimate (Asediul de la Szeged, Cântec despre asediul de la Eger, Despre moartea lui Istvan Losonczi în mla tinile de la Timi oara, Istoria lui Ali pa a de Buda, etc). Asemenea cântece puteau fi auzite la cur ile marilor nobili, unde erau primi i poe ii r t citori, precum Tinódi Lantos. Toate lucr rile sale au fost adunate i tip rite la Cluj de Gaspar Heltai sub titlul Cronica în 1554, dovad c lucr rile sale erau bine cunoscute i în mediul nobiliar transilv nean28. Opere precum cele ale lui Tinodi aveau un decla-rat scop didactic, în acest caz cu o puternic amprent militar , dup cum rezult chiar din prefa a realizat de autor la unul din volumele sale de poezii: C rticica de fa am f cut-o nu de alta, ci ca s fie de înv tur osta ilor unguri, care se r zboiesc, lupt , asediaz cet i i ora e sau sunt asedia i în cet i, pentru ca s scape i cu cinste s supravie uiasc , cum s se opun du manului p gân i cum s lupte cu el29. Acela i spirit al luptei anti-otomane r zbate i din opera celui mai cunoscut poet maghiar al Rena terii, Valentin Balassi. O bun parte din crea ia sa poetic are în vedere virtu ile militare ale nobilimii. Balassi era reprezentantul unei noi aristocra ii, ridicate din rândul nobilimii mijlocii, pentru a înlocui vechea clas baronial c zut pe câmpul de lupt de la Mohács30. În anul 1575,

27 Nicolae Bethlen, Descrierea vie ii sale de c tre el însu i, Cluj Napoca, 2004, p. 213-214.

28 István Bitskey, Courtly Culture in Royal Hungary and Transylvania, în „A Cultural History of Hungary. From the Beginings to the Eighteenth Century” ed. László Kósa, Budapest, 1999, p. 253-254: Carol Vekov, Începuturile literaturii istorice din Transilvania în limba maghiar în secolul al XVI-lea, în SMIM, IX, 1978, p. 92.

29 Apud Carol Vekov, Începuturile literaturii istorice din Transilvania în limba maghiar în secolul al XVI-lea, p. 98-99.

30 Ibidem, p. 255; Tibor Klaniczay, La littérature de la Renaissance et la noblesse hongroise, în „La Renaissance et la Reformation en Pologne et en Hongrie”, Budapest, 1963, p. 251.

Florin Ardelean146

Balassi se afla în oastea pretendentului Gaspar Bekes, ce încerca s îl înl ture pe tefan Báthory cu sprijin habsburgic. Armata lui Bekes era de altfel alc tuit în mare parte din nobili i mercenari din Ungaria supe-rioar , osta i cu o bogat experien militar în confrunt rile cu turcii. Bekes a fost înfrânt în b t lia de la Sânpaul, iar Balassi a fost capturat de osta ii transilv neni. Con tient de valoarea prizonierului s u, Báthory l-a primit pe acesta la curtea sa de la Alba Iulia, unde a r mas pentru o perioad 31.

În educa iei tinerilor nobili i mai apoi în via a de zi cu zi, practi-carea exerci iilor de natur militar sau asociate cu r zboiul ocupau un loc important. Giovanandrea Gromo, c pitan al g rzii princiare în timpul lui Ioan Sigismund Zápolya, relateaz în a sa descriere a Transilvaniei c exerci iile fizice i îndeletnicirile r zboinice precum: vân toarea de cerbi, vân toarea cu oimi i ere i, dresatul cailor, lupta cu lancea, trasul cu archebuza i arcul, alergatul, s riturile i lupta voiniceasc predominau în educa ia tân rului principe32.

Uneori tinerii nobili înv au meseria armelor departe de cas , la cur ile unor nobili str ini, recunoscu i pentru virtu ile lor militare. Acest obicei era foarte r spândit în secolul al XVI-lea i cuprindea un areal destul de larg ce permitea îmbog irea experien ei militare i adaptarea diverselor stiluri de lupt specifice Europei Centrale i de R s rit. Astfel, în 1585, regele Poloniei, tefan Báthory, îi cerea comitelui de Vas, Ferenc Nádásdy, s îl g zduiasc la curtea sa pe un tân r din familia Pototki, care s înve e aici „meseria de viteaz”33.

În secolul al XVII-lea situa ia a r mas în multe privin e aceea i. Pentru tinerii nobili transilv neni, însu irea tiin elor i a artelor mergea mân în mân cu perfec ionarea deprinderilor r zboinice, ca i scrima, c l ritul sau arhitectura militar . În tinere e, Nicolae Bethlen a vizitat multe universit i din spa iul protestant german i nu numai. Pe când se afla la universitatea din Utrecht, în anul 1662, nobilul ardelean a luat câteva lec ii de arhitectur militar de la un belgian care nu cuno tea limba latin sau alte limbi decât limba sa matern . Bethlen participa la lec iile acestui maestru al turi de al i cinci tineri. Entuziasmul ce l-a

31 László Makkai, András Mócsy, History of Transylvania, I, New York, 2001 p. 740.

32 Maria Holban, Maria Alexandrescu Dresca Bulgaru, Paul Cernovodeanu (coord.) C l tori str ini despre rile române, II, Bucure ti, 1973, p. 362.

33 Andrei Veress, Báthory István erdélyi fejedelem és lengyel király levelezése, II (1576-1586), Cluj, 1944, doc. 795, p. 291.

Rolul militar al nobilimii în Transilvania princiar 147

c p tat pentru aceast art l-a determinat mai târziu s traduc din german în latin Arhitectura lui Adam Freytag. Tot în cadrul acestui periplu de câ iva ani Bethlen m rturise te c , pe lâng teologie, mate-matici, istorie, drept i alte tiin e, a luat i lec ii de scrim 34.

Nobilimea transilv nean prezint câteva similarit i cu nobilimea celorlalte state europene din perioada modern timpurie, mai ales cu cele din Europa central i nordic , unde elita social a continuat s joace un rol militar important. Îns schimb rile fundamentale petrecute în statele abso-lutiste au influen at într-o mai mic m sur evolu ia na iunii nobiliare din Transilvania. Aici nobilimea a p strat, mai ales pân la jum tatea secolului al XVII-lea, o puternic identitate de cast r zboinic . Dietele solicitau aproape an de an participarea direct a nobilimii la oastea rii în cadrul insurec iei nobiliare care îi privea pe to i membrii acestei categorii indi-ferent de statut sau avere. Trupele nobiliare organizate pe principii terito-riale (steaguri de comitate) alc tuiau mai ales trupe de cavalerie cu un armament defensiv u or în timp ce principala arm ofensiv era lancea (kópja). Principalele func ii militare (c pitan general, c pitanii i prefec ii cet ilor fiscale, c pitanii o tirii de curte etc.) erau ocupate mai ales de nobili în detrimentul celorlalte na iuni privilegiate ale rii. Meseria armelor i modul de via specific acesteia au r mas pe parcursul secolelor XVI-XVIII tr s turi dominante pentru elita comitatelor din principatul Transilvaniei.

THE MILITARY ROLE OF THE NOBILITY IN THE PRINCIPALITY OF TRANSYLVANIA

The “military revolution” brought major changes in European warfare

during the early modern period. One of the first consequences was the increasing role of infantry and gunpowder in the outcome of battles. On the other hand the role of heavy cavalry was constantly decreasing, and thus the military role of the nobility. The influence of the “military revolution” expanded across Europe and beyond, but some regions maintained their particularities in warfare and military organization. Such was the case of the principality of Transylvania, were the nobility continued to play an important military role despite the elements of modernization that were being accepted. The Transylvanian nobles maintained a close connection with the military profession as they continued to fulfill their

34 Nicolae Bethlen, op. cit., p. 96.

Florin Ardelean148

traditional obligation of personal military service. Weapons were also a part of daily life and their symbolism accompanied the noble in the essential phases of life. War and military life had a great influence on the written culture of the Hungarian and Transylvanian nobility imposing some specific literary subjects: war, military virtues etc.