Le programme iconographique du système d’élévation de la tour de la nef de l’église de...

RОЭrШsЩОἵ ТТΝЦОНТОЯКХО IЧΝСШЧШrОЦΝPrШПОssШrТsΝОЦОrТЭТΝIШКЧΝCКЩrШ Ю

Honoraria, 10 Redigit: VТἵЭШrΝSPINEI

δЮἵrКrОΝЭТЩ rТЭ ΝἵЮΝsЩrТУТЧЮХΝПТЧКЧἵТКrΝКХΝPrТЦ rТОТΝεЮЧТἵТЩТЮХЮТΝIКΒТ

Redactor: DКЧКΝδUσἕU

Coperta: εКЧЮОХКΝτἐτRτἑEχσU

Tehnoredactor: δЮЦТЧТ КΝR DUἑχσU

IХЮsЭrК ТКΝНОΝЩОΝМШЩОrЭăμΝPТsКЧТКΝНОΝХКΝТЧЭrКrОКΝьЧΝЩrШЧКШsЮХΝЦ Ч sЭТrТТΝἕШХТКΝНТЧΝIК Т

ISBN: 978-606-714-063-7

© EНТЭЮrКΝUЧТЯОrsТЭ ТТΝ„χХОбКЧНrЮΝIШКЧΝἑЮὐК”,Νβί1ζ

ιίί1ίλΝ– IКΒТ,ΝsЭrέΝPТЧЮХЮТ,ΝЧrέΝ1χ,ΝЭОХέΝήПКбμΝ(ίβγβ)Νγ1ζλζι

СЭЭЩμήήаааέΝОНТЭЮrКέΝЮКТἵέ ro e-ЦКТХμΝОНТЭЮrК@ЮКТἵέΝro

ἔКἵЮХЭКЭОК НОΝIsЭШrТОΝКΝUЧТЯОrsТЭ ТТΝ„χХОбКЧНrЮ IШКЧ ἑЮὐК”ΝНТЧΝIКΒТ IЧsЭТЭЮЭЮХΝНОΝχrСОШХШРТОΝКХΝχἵКНОЦТОТΝRШЦсЧО,ΝἔТХТКХКΝIКΒТ

RОЭrШsЩОἵ ТТΝЦОНТОЯКХО In honorem Professoris emeriti

Ioan Caproșu

Ediderunt

Victor Spinei ●ăLauren iuăR dvan ●ăArcadie M. Bodale

EDITURχΝUσIVERSIT IIΝ„χδEБχσDRUΝIτχσΝἑUГχ”ΝIχΑI

βί1ζ

Victor Spinei (ЧέΝ 1λζγ,Ν δШὐШЯК),Ν ЩrШПОsШrΝ ОЦОrТЭЮsΝ ХКΝ ἔКἵЮХЭКЭОКΝ НОΝ IsЭШrТОΝ КΝ UЧТЯОrsТЭ ТТΝ„χХОбКЧНrЮΝ IШКЧΝ ἑЮὐК”Ν НТЧΝ IК ТΝ ТΝ НТrОἵЭШrΝ ШЧШrТПТἵ ХКΝ IЧsЭТЭЮЭЮХΝ НОΝ χrСОШХШРТОΝ НТЧΝ IК ТΝ КХΝχἵКНОЦТОТΝ RШЦсЧО,Ν НТЧΝ rсЧНЮrТХОΝ ἵ rОТКΝ ПКἵОΝ ЩКrЭОΝ ἵКΝ ЦОЦἴrЮΝ ἵШrОsЩШЧНОЧЭΝ (βίί1)νΝ ЦОЦἴrЮΝἵШrОsЩШЧНОЧЭ КХ Deutsches χrἵСтШХШРТsἵСОsΝIЧsЭТЭЮЭ (βίίη)νΝНШἵЭШrΝьЧΝIsЭШrТОΝНТЧΝ1λιιΝἵЮΝХЮἵrКrОКΝțШХНШЯКΝьЧΝsОМШХОХОΝБI-БIV,ΝsЮs ТЧЮЭ ΝХКΝIЧsЭТЭЮЭЮХΝНОΝIsЭШrТОΝ„σέΝIШrРК”,ΝἐЮἵЮrОΒЭТέ χrОΝЩrОШἵЮЩ rТΝἵОΝЩrТЯОsἵΝОЯЮХΝЦОНТЮΝЭТЦЩЮrТЮΝНТЧΝὐШЧКΝОsЭ-ἵКrЩКЭТἵ ,ΝЩrШἴХОЦКΝЦТРrК ТТХШrΝЩШЩЮХК ТТХШr ЧШЦКНОΝьЧΝОsЭЮХΝ ΒТΝ sЮН-ОsЭЮХΝ EЮrШЩОТΝ ХКΝ ьЧἵОЩЮЭЮХΝ ЦТХОЧТЮХЮТΝ КХΝ II-ХОК,Ν rКЩШrЭЮrТХОΝ ЩШХТЭТἵО,Ν ОἵШЧШЦТἵОΝ ΒТΝἵШЧПОsТШЧКХОΝ КХОΝ rШЦсЧТХШrΝ ἵЮΝ IЦЩОrТЮХΝ ἴТὐКЧЭТЧ,Ν ἵЧОὐКЭОХОΝ rЮsОΒЭТ,Ν rОРКЭЮХΝ ЮЧРКrΝ ΒТΝ ἵЮΝ ЭrТἴЮrТХОΝЭЮrἵТἵОΝΒТΝЦШЧРШХО,Ν ТsЭШrТШРrКПТОέ χΝьЧЭrОЩrТЧsΝЦКТΝЦЮХЭОΝἵКЦЩКЧТТΝНОΝs Щ ЭЮrТΝКrСОШХШРТἵОΝ ТΝОsЭОΝКЮЭШrΝКΝЧЮЦОrШКsОΝἵ r ТΝ Т КrЭТἵШХОΝЩЮἴХТἵКЭОΝьЧΝ Кr ΝsКЮΝХКΝОНТЭЮrТΝНОΝЩrОsЭТРТЮΝНТЧΝsЭr ТЧ ЭКЭОΝ(ЯОὐТΝЯШХέΝ TСОΝ ύrОКЭΝ țТРrКЭТШЧsΝ ТЧΝ ЭСОΝ EКsЭΝ КЧНΝ SШЮЭСΝ EКsЭΝ ШПΝ EЮrШЩОΝ ПrШЦΝ ЭСОΝ ЭСОΝ σТЧЭСΝ ЭШΝ ЭСОΝTСТrЭООЧЭСΝCОЧЭЮrв,ΝI-II,ΝχНШХПΝεέΝώКФФОrЭΝPЮἴХТsСОr,ΝχЦsЭОrНКЦ,Νβίίθν The Romanians and the TЮrФТМΝσШЦКНsΝσШrЭСΝШПΝ ЭСОΝDКЧЮЛОΝDОХЭКΝ ПrШЦΝ ЭСОΝTОЧЭСΝ ЭШΝ ЭСОΝțТН-TСТrЭООЧЭСΝCОЧЭЮrв,ΝἐrТХХ,ΝδОТНОЧΝ– ἐШsЭШЧ,ΝβίίλνΝȚОsΝЩrТЧМОsΝЦКrЭвrsΝBШrТsΝОЭΝύХОЛέΝIМШЧШРrКЩСТОΝОЭΝМКЧШЧТsКЭТШЧ,ΝτбПШrН,Νβί11)νΝPrОЦТЮХΝ„σέΝIШrРК” КХΝχἵКНОЦТОТΝRШЦсЧОΝ(1λκβ)έΝ

Lauren iuăR dvană(ЧέΝ1λιη,Νἐr ТХК),ΝЩrШПОsШrΝХКΝἔКἵЮХЭКЭОКΝНОΝIsЭШrТОΝКΝUЧТЯОrsТЭ ТТΝ„χХОбКЧНrЮΝIШКЧΝἑЮὐК”ΝНТЧΝIК ТνΝНШἵЭШrΝьЧΝIsЭШrТОΝНТЧΝβίίγΝХКΝКἵООК ТΝЮЧТЯОrsТЭКЭОΝἵЮΝХЮἵrКrОКΝτrК ОХОΝНТЧΝ КrКΝRШЦсЧОКsМăΝ ЩсЧăΝ ХКΝ sПсr ТЭЮХΝ sОМέΝ КХΝ БVI-leaνΝ ЩrОШἵЮЩ rТΝ НОΝ ТsЭШrТОΝ ЮrἴКЧ , ТsЭШrТОΝ sШἵТКХ Ν ТΝОἵШЧШЦТἵ Ν ЦОНТОЯКХ Ν ТΝ ЩrО-ЦШНОrЧ νΝ ЦОЦἴrЮΝ КХΝ ἑШЦТsТОТΝ НОΝ ТsЭШrТКΝ ШrК ОХШrΝ НТЧΝ RШЦсЧТК КΝχἵКНОЦТОТΝRШЦсЧОΝ (НТЧΝ 1λλλ)Ν ТΝ КХΝἑШЦТsТОТΝ IЧЭОrЧК ТШЧКХОΝ НОΝ IsЭШrТОΝ КΝτrК ОХШrΝ (НТЧΝ βίίκ)νΝ КΝЩЮἴХТἵКЭΝЦКТΝЦЮХЭОΝἵ r Т,ΝЯШХЮЦОΝНОΝsЭЮНТТΝ ТΝКrЭТἵШХОΝ ХКΝОНТЭЮrТΝНТЧΝ Кr Ν ТΝНТЧΝsЭr ТЧ ЭКЭОΝ(ЯОὐТΝAt EЮrШЩО'sΝBШrНОrsμΝțОНТОЯКХΝTШаЧsΝТЧΝЭСОΝRШЦКЧТКЧΝPrТЧМТЩКХТЭТОs,ΝἐrТХХ,ΝδОТНОЧΝ– ἐШsЭШЧ,Νβί1ί)νΝPrОЦТЮХΝ„χέΝDέΝБОЧШЩШХ”ΝКХΝχἵКНОЦТОТΝRШЦсЧО,ΝЩОЧЭrЮΝ ХЮἵrКrОКΝτrК ОХОΝНТЧΝ КrКΝRШЦсЧОКsМăΝЩсЧăΝХКΝsПсr ТЭЮХΝsОМШХЮХЮТΝКХΝБVI-lea,ΝIК Т,Νβίίζέ

Arcadie M. Bodale (ЧέΝ 1λιη,Ν JТЦἴШХТК),Ν КrСТЯТsЭΝ ХКΝχrСТЯОХОΝσК ТШЧКХОΝ IК ТνΝНШἵЭШrΝ ьЧΝ IsЭШrТО cu

ХЮἵrКrОКΝ DШЦОЧТЮХΝ ОМХОгТКsЭТМΝ ьЧΝ КrКΝ țШХНШЯОТΝ ЩсЧăΝ ХКΝ ТЧsЭКЮrКrОКΝ rОРТЦЮХЮТΝ ПКЧКrТШЭ, ХК UЧТЯОrsТЭКЭОКΝ „χХОбКЧНrЮΝ IШКЧΝ ἑЮὐК”Ν НТЧΝ IКΒТ,Ν ἔКἵЮХЭКЭОКΝ НОΝ IsЭШrТОνΝ ЩrОШἵЮЩ rТΝ ЩrТЯТЧНΝ ТsЭШrТКΝἐТsОrТἵТТΝ ТΝНШЦОЧТЮХΝἴТsОrТἵОsἵΝьЧΝεШХНШЯКΝьЧΝsОἵШХОХОΝБIV-БIБ,ΝrОХК ТТХОΝsШἵТКХОΝНТЧΝEЯЮХΝεОНТЮΝrШЦсЧОsἵΝ ЩсЧ Ν ХКΝ 1κθβ,Ν ОЯШХЮ ТКΝ ТЧsЭТЭЮ ТТХШrΝ КНЦТЧТsЭrКЭТЯО,Ν КἵЭЮХΝ НОΝ ἵЭТЭШrТОΝ ьЧΝ EЯЮХΝ εОНТЮΝrШЦсЧОsc,ΝКrСТЯТsЭТἵ ,ΝОНТЭКrОΝНОΝНШἵЮЦОЧЭОΝ ТΝКХЭОХОνΝОНТЭШr,ΝКХ ЭЮrТΝНОΝεТrἵОКΝἑТЮἴШЭКrЮ,ΝКХΝЯШХέΝVI, ТЧЮЭЮХΝώОr ТТ,ΝНТЧΝCКЭКРrКПТТХОΝVТsЭОrТОТΝțШХНШЯОТΝ(1ῶβί-1ῶζη),ΝIК Т,Νβί1γ, ТΝКЮЭШrΝКΝЧЮЦОrШКsОΝКrЭТ-

ἵШХО ЩЮἴХТἵКЭОΝьЧΝrОЯТsЭОΝНОΝsЩОἵТКХТЭКЭОΝ ТΝьЧΝЯШХЮЦОΝНОΝsЭЮНТТΝНТЧΝНШЦОЧТЮХ ТsЭШrТОТΝ ТΝКrСТЯТsЭТἵТТέ

DescriereaăCIPăaăBiblioteciiăNa ionaleăaăRomсniei OMAGIU.ăCaproşu,ăIoan

Retrospe iiămedievale:ăinăhonoremăProfessorisăemeritiăIoanăCaproşu ήΝОНέμΝVТἵЭШrΝSЩТЧОТ,ΝδКЮrОЧ ТЮΝR НЯКЧ,ΝχrἵКНТОΝεέΝἐШНКХОέΝ- IКΒТμΝEНТЭЮrКΝUЧТЯОrsТЭ ТТΝ„χХέΝIέΝἑЮὐК”,Νβί1ζ

ἐТἴХТШРrέ ISἐσΝλικ-θίθ-ι1ζ-ίθγ-7

IέΝSЩТЧОТ,ΝVТἵЭШrΝ(ОНέ) IIέΝR НЯКЧ,ΝδКЮrОЧ ТЮΝ(ОНέ) IIIέΝἐШНКХО,ΝχrἵКНТОΝεέΝ(ОНέ)

λγί(ζλκ)ΝἑКЩrШΒЮ, Iέ

Cuprins

TКἴЮХКΝРrКЭЮХКЭШrТК έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ λ

δТsЭКΝsОХОἵЭТЯ ΝКΝХЮἵr rТХШrΝPrШПОsШrЮХЮТΝIШКЧΝἑКЩrШ ЮΝ(ЯШХЮЦО) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ 1γ

δТsЭКΝКἴrОЯТОrТХШr έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ 1ι

τΝЯТК ăΝНОНТМКЭăΝЦОНТОЯТsЭТМТТμΝPrШПОsШrЮХΝIШКЧΝCКЩrШΒЮ,ΝțОЦЛrЮΝНОΝШЧШКrОΝ КХΝAМКНОЦТОТΝRШЦсЧО (Victor Spinei) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ 1λ

UЧОΝЯТОΝНἹНТἹОΝрΝХ’СТsЭШТrОΝНЮΝțШвОЧΝÂРО : ХОΝPrШПОssОЮrΝIШКЧΝCКЩrШΒЮ,ΝțОЦЛrОΝН’СШЧЧОЮrΝНОΝХ’AМКНἹЦТОΝRШЮЦКТЧО (Victor Spinei) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ βι

DОsЩrОΝМсЧЭărО ТТΝЛТsОrТМОΒЭТΝНТЧΝIКΒТТΝsОМШХОХШrΝБVII-БVIII (Mihai-CristianăAm riu ei,ăLudmilaăBacumenco-Pьrn u, Diana Stah)έέέέέέέέέέέέ γη

CШЧЭrТЛЮ ТТΝЩrШsШЩШРrКПТМОμΝȚЮЩКΒМЮΝBЮСЮΒΝНОΝCОЩХОЧТ К (Mihai-Bogdan Atanasiu) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ ηη

CсЭОЯКΝМШЧsТНОrК ТТΝЩrТЯТЭШКrО ХКΝМШЦОr ЮХΝΒТΝЩrО ЮrТХОΝНТЧΝsКЭОХОΝ ărТТΝțШХНШЯОТ ьЧΝsОМШХОХО БV-БVIII (Arcadie M. Bodale) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ θλ

DШЮăΝгКЩТsОΝНОΝЯсЧгКrО-МЮЦЩărКrОΝНОΝrЮЦсЧТΝНТЧΝsОМШХЮХΝКХΝБVII-lea

(Ionel Cсndea) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ 1ί1

PОНОКЩsКΝМЮΝьЧМСТsШКrОΝЩОЧЭrЮΝЧОЩХКЭКΝНКЭШrТТХШr ТΝЧОьЦЩХТЧТrОКΝНărТХШrΝ în Moldova (КΝНШЮКΝУЮЦăЭКЭОΝКΝsОМШХЮХЮТΝКХΝБVII-lea – ЩrТЦКΝУЮЦăЭКЭОΝ КΝsОМШХЮХЮТΝКХΝБVIII-ХОК) (C t linaăChelcu) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ 1ίλ

RОРХОЦОЧЭărТХОΝНrОЩЭЮХЮТΝЛТsОrТМОsМ КsЮЩrКΝМăr ТТΝrШЦсЧО ЭТΝЯОМСТ (Elena Chiaburu) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ 1βι

σШТΝНШМЮЦОЧЭОΝШrТРТЧКХО НТЧΝКrСТЯКΝЦТЭrШЩШХТОТΝțШХНШЯОТΝьЧsЭrăТЧКЭăΝХКΝ1θῶθ ΒТΝШΝТsЭШrТОΝКΝЦăЧăsЭТrТТΝPЮЭЧК într-ЮЧΝЩОrРКЦОЧЭΝНТЧΝsОМШХЮХΝКХΝБVIII-lea (ValentinăConstantinov) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ 1ζ1

όОЧШЦОЧЮХΝСКТНЮМТОТΝьЧΝ ărТХОΝRШЦсЧО ЩсЧăΝХКΝьЧМОЩЮЭЮХΝsОМШХЮХЮТΝКХΝБIБ-lea (SЮrsОΝНШМЮЦОЧЭКrОΝΒТΝПТМ ТЮЧОΝПШХМХШrТМă) (DemirăDragnev) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ 1ηη

PrШРrКЦЮХΝТМШЧШРrКПТМΝКХΝsТsЭОЦЮХЮТΝНОΝЛШХЭТrОΝКХΝЧКШsЮХЮТΝЛТsОrТМТТΝ ÎЧăХ КrОКΝCТЧsЭТЭОТΝCrЮМТΝНТЧΝPăЭrăЮ Т (EmilăDragnev) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ 1θλ

CШЧΒЭТТЧ КΝsЭКЭКl-ЭОrТЭШrТКХăΝКΝОХТЭОТΝЩШХТЭТМО НТЧΝ КrКΝțШХНШЯОТ (ЦТУХШМЮХΝsОМШХЮХЮТΝКХΝБVII-lea – sОМШХЮХΝКХΝБVIII-ХОК) (IonăEremia) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέ βίη

ÎЧsОЦЧărТΝЧОМЮЧШsМЮЭОΝНОΝЩОΝМШНТМОΝ ТΝМăr ТΝЯОМСТ (AndreiăE anu,ăValentinaăE anu) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ ββλ

țШЯТХОΒЭТТέΝIгЯШКrОΝΒТΝТЧЭОrЩrОЭărТ (ŞtefanăS.ăGorovei) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ βηγ

EЯШХЮ ТКΝМШЦЮЧТЭă ТТΝКrЦОЧОΒЭТΝНТЧΝBКsКrКЛТКΝьЧΝМШЧЭОбЭЮХΝЩШХТЭТМТТΝМШЧПОsТШЧКХОΝ КΝIЦЩОrТЮХЮТΝRЮsΝНОΝХКΝКЧОбКrОΝХКΝПШrЦКrОКΝEЩТsМШЩТОТΝBКsКrКЛТОТΝ ΒТΝσКСТМОЯКЧЮХЮТ (IonăGumenсi) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ βιη

TОsЭКЦОЧЭЮХΝЯШrЧТМЮХЮТΝύСОШrРСОΝBОХНТЦКЧ НТЧΝβηΝЦКТΝ1ιῷί (DanăDumitruăIacob) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ βλ1

„CЮЦКЧТЭКЭОК”ΝrШЦсЧТХШrέ AНЧШЭărТΝЩОΝЦКrРТЧОКΝЮЧОТΝНТsМЮ ТТ (Sergiu Iosipescu) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ γγ1

DОsЩrОΝКЯОrОКΝЮЧЮТΝsХЮУТЭШrΝНШЦЧОsМμ МКгЮХΝМăЩТЭКЧЮХЮТΝAЧЭШЧΝКrКЩЮХ (GheorgheăLaz r) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ γη1

țШΒЭОЧТrОКΝМКЧЭКМЮгТЧă ьЧΝМШЦЩШЧОЧ КΝНШЦОЧТЮХЮТΝХЮТΝΑОrЛКЧΝCКЧЭКМЮгТЧШΝ (CКЭКsЭТПЮХΝНТЧΝ1θθι) (MarianaăLaz r) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ γιγ

CШЧЭrТЛЮ ТТΝХКΝТsЭШrТКΝПКЦТХТОТΝDШЧТМТέΝAЯКЭКrЮrТХОΝЮЧОТΝМăsăЭШrТТμ SМКrХКЭΝDШЧТМТΝΒТΝSЦКrКЧНКΝRШsОЭ (Lucian-ValeriuăLefter) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ ζί1

TСОΝțЮsХТЦsΝSООЧΝЭСrШЮРСΝVОЧОЭТКЧΝEвОsΝ(θθί-1γζθ)έΝ TСОΝCКsОΝШПΝCШНОбΝIЭέΝVIIέΝ1γζΝ(ῶίγη)ΝКЭΝBТЛХТШЭОМКΝσКгТШЧКХОΝțКrМТКЧКΝ КЧНΝЭСОΝ“SКЯТЧКΝύrШЮЩ”ΝШПΝCСrШЧТМХОs (ŞerbanăMarin) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ ζβι

EЩШМКΝХЮТΝCШЧsЭКЧЭТЧΝBrсЧМШЯОКЧЮΝΒТΝBКЧКЭЮХ (Vasile Muntean) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ ζηη

ÎЧЭОЦОТОrОКΝțШХНШЯОТμΝМЮЦΝs-КΝКУЮЧsΝьЧΝТsЭШrТШРrКПТОΝНОΝХКΝЮЧΝ„НОsМăХОМКЭ”Ν ХКΝНШЮăΝ„НОsМăХОМКЭЮrТ”ς (PavelăParasca) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ ζθη

„EЧТРЦК”ΝКЧЮХЮТΝ1ζιγ (VirgilăPсslariuc)έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ ζιι

„PШЮrЭrКТМЭΝНЮΝTrОs-Chrestien et Tres-VТМЭШrТОЮбΝώОЧrвΝIIIIΝRШвΝНОΝόrКЧМОΝОЭΝНОΝσКЯКrrО…”μΝRОЩrОгОЧЭКrОКΝТЧОНТЭăΝКΝ„МШrЩЮХЮТΝЩШХТЭТМ”ΝьЧЭr-ЮЧΝЭОбЭΝПrКЧМОгΝ de ХКΝьЧМОЩЮЭЮХΝsОМШХЮХЮТΝКХΝБVII-lea (Alexandru-Florin Platon) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ ζλη

CЮΝЩrТЯТrОΝХКΝ ОsЮХΝBКСХЮТЮХЮТ,ΝЯКХОКΝσТМШХТЧОТΝ ТΝьЧМОЩЮЭЮrТХОΝTсrРЮ ШrЮХЮТΝ НОΝХсЧРăΝIК Т (Lauren iuăR dvan) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ ηβγ

Între Plonini ΒТΝBЮМШЯТЧОΝ(sОМШХОХОΝБIV-БV)έΝPrШЛХОЦОΝНОΝРОШРrКПТОΝТsЭШrТМă (ConstantinăRezachevici) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ ηζι

UЧΝЩrШМОsΝНОΝКМЮЦΝ1ιηΝНОΝКЧТΝЩОЧЭrЮΝЦШΒЭОЧТrОКΝЮЧОТΝЯТТΝНТЧΝЩШНРШrТКΝVТΒКЧΝ– IКΒТ (Ion I. Solcanu) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ ηθη

DШЮăгОМТΝНОΝsЭсЧУОЧТΝНОΝТsЭШrТОΝТОΒОКЧă (Maria Magdalena Székely) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ ηιλ

țăЧăsЭТrОКΝ„SПсЧЭЮХΝArСКЧРСОХ”ΝНТЧΝCХТsЮrКΝDЮЧărТТέΝUЧΝЦШЧЮЦОЧЭΝЦОНТОЯКХΝ rОРăsТЭ (Dumitruă eicu) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ ηλγ

DШМЮЦОЧЭОΝНТЧΝКrСТЯКΝЦăЧăsЭТrТТΝDШСТКrТЮ НОΝХКΝțЮЧЭОХОΝAЭСШsΝ(1θηη-1θιῶ) (Petronel Zahariuc, Florin Marinescu) έέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέέ θίι

169

Programul iconografic al sistemului de boltire al naosului bisericii Înălțarea Cinstitei Cruci din Pătrăuți

EMIL DRAGNEV

În câteva studii anterioare, ne-am referit în mod special la programul iconografic din pronaosul bisericii Înălțării Cinstitei Cruci din Pătrăuți, acordând în același timp o atenție specială, unor teme sau cicluri iconografice, din cuprinsul său1. Finalizarea lucrărilor de degajare a picturilor din naos și altar ne permite să facem câteva observații privind programul iconografic din aceste spații. Ne vom referi, însă, în mod special, la dispoziția picturilor pe suprafețele sistemului de boltire. Această atenție deosebită este determinată de câteva motive speciale.

Biserica de la Pătrăuți este cel mai vechi locaș de cult păstrat, în care elevația cupolei se produce prin așa-numitul sistem de boltire moldovenesc, care oferă un suport arhitectonic inedit pentru ordonarea programului iconografic. Pe lângă aceasta, e necesar să remarcăm faptul că, de la pictarea catoliconului mănăstirii Maicii Domnului Pantanassa din Mistra (cca. 1430), ultima biserică de anvergură pictată în perioada bizantină, și până la pictarea Pătrăuților, s-au scurs cca. 60 de ani, vreme în care biserici pictate cu turlă deasupra naosului sunt o raritate2. Din acestă perspectivă, Pătrăuții se transformă într-un reper important, în primul rând în privința programului iconografic al picturilor din sistemul de boltire, nu doar pentru pictura murală din Moldova, ci în general, pentru sud-estul european.

Cupola și tamburul turlei de la Pătrăuți prezintă o dispoziție a picturilor destul de apropiată formulei tradiționale: Pantocratorul în cupolă (imagine în cea 1 Emil Dragnev, „Cavalcada” de la Pătrăuţi. Noi contribuţii, în Ştefan cel Mare

personalitate marcantă în istoria Europei (500 de ani de la trecerea în eternitate). Conferinţă ştiinţifică internaţională, Chișinău, 22-23 iunie 2004. Referate şi comunicări, Chişinău, 2005, p. 56-69; idem, Programul iconografic al pronaosului bisericii Sf. Cruce din Pătrăuţi, în „Revista de istorie a Moldovei”, 2005, nr. 3, p. 15-26 ; idem, Primul ciclu cunoscut al Arhanghelului Mihail în pictura murală din Moldova medievală, în „Analele Putnei”, II, nr. 2, Sfânta Mănăstire Putna, 2006, şi în In Honorem Demir Dragnev. Civilizaţia medievală şi modernă în Moldova. Studii, Chişinău, 2006, p. 282-297.

2 Cea mai mare parte a monumentelor pictate în acest răstimp, de altfel într-un număr destul de restrâns, prezintă biserici mononavale, cu boltire în leagăn sau chiar neboltite, având doar un acoperiș în două ape.

Programul iconografic de la Pătrăuți

170

mai mare parte dispărută), tamburul turlei divizat în patru registre, în care sunt reprezentați serafimii, puterile îngerești, profeții și apostolii (ultimele trei registre sunt plasate între cele patru ferestre ale tamburului, fiind grupate câte trei figuri). Dacă ne referim la detalii, apar mai multe lucruri rare sau necunoscute în practicile din alte părți. Insistăm de asemenea asupra relativității noțiunii de „necunoscute”, cauzată de dosarul de documentare nu întotdeauna complet, determinat, fie de inaccesibilitatea unor surse, fie de dispariția lor.

Singurul lucru care se desprinde din resturile picturii de pe marginea cupolei e că imaginea centrală e circumscrisă de o bordură compusă din patru cercuri (cele exterioare – roșii, cele interne, în verde-azuriu și galben) și înscrisă în steaua/slava cu opt colțuri, formată din două pătrate intersectate cu laturi concave, cel cu colțurile orientate pe direcția axelor imaginii, de nuanțe roz și roșii în creșterea graduală a intensității culorii spre centru, și cel cu colțurile oblice, albastru, cu aceeași direcție de intensificare tonală, soluție repetată în calota pronaosului de la Pătrăuți3 (fig. 1). Acest tip de încadrare este foarte rar 3 Aici, pe evanghelia deschisă a Pantocratorului (ΙΣ ΧΣ Ω ΠΑ[Ν]ΤΟΚΡΑΤΩΡ), este

scrisă partea de început a versetului In. 8.12, fiind modificat incipitul prin introducerea unei formule mai scurte, dar echivalente după sens: ΕΙΠΕΝ Ο Κ(ΥΡΙΟ)Σ ΕΓΟ ΗΜΗ ΤΩ ΦΟΣ ΤΟΥ ΚΟΣΜΟΥ Ο ΑΚΟΛΟΘΟΝ [ΕΜΟΥ] ΟΥ ΜΗ ΠΕΡ[ΙΠΑΤΗΣΗ]… (Πάλιν οὖν αὐτοῖς ἐλάλησεν ὁ Ἰησοῦς λέγων (Εἰπεν ό Κύριος): ἐγώ εἰμι τὸ φῶς τοῦ κόσμου. ὁ ἀκολουθῶν ἐμοὶ οὐ μὴ περιπατήση ἐν τῆ σκοτία, ἀλλ᾽ἕξει τὸ φῶς τῆς ζωῆς.) – „Din nou le-a vorbit Iisus zicând (Și a zis Domnul): Εu sunt Lumina lumii. Cine mă urmează nu va umbla în întuneric, ci va avea Lumina vieții”: Noul Testament. Evanghelia după Ioan, ediție bilingvă de Cristian Bădiliță, București, Editura Curtea Veche, 2010, p. 60, 61. Am revenit aici cu această infor-mație, nu doar pentru paralelismul evident dintre reprezentările din cupola și turla naosului și calota pronaosului, dar și pentru a întregi lectura inscripțiilor pe care le descifrasem doar parțial într-un studiu precedent, când curățirea picturilor din pronaos nu a fost încă finisată: Emil Dragnev, Programul iconografic al pronaosului bisericii Sf. Cruce din Pătrăuţi, p. 16. Revenind la paralelismul imaginilor din cupola naosului și pronaosului, menționăm și cazul antecedent de la Lesnovo, unde, în calotele ambelor compartimente, apar tipuri iconografice similare ale Pantocratorului, „ancadramentele” angelice și profetice, însă, înregistrând diferențe importante: Смиљка Габелић, Манастир Лесново. Историjа и Сликарство, Београд, 1998, p. 51, 54-59, 155, 157-162, fig. 1-5, 73. Tot aici, în ambele cazuri (în naos și pronaos), imaginile din calote sunt subscrise nu doar cu monograma numelui Mântuitorului, apărând și epitetul Pantocrator, la fel ca și în calota pronaosului de la Pătrăuți, lucru destul de rar întâlnit în pictura murală paleologă, în afara cazurilor de la Lesnovo, mai putând fi consemnate cele de la biserica Sf. Gheorghe (Omorfi) din Galatsi (Attica, 1280-1300) și Peribleptos din Mistra. Remarcăm de asemenea, absența literei N din inscripția ΠΑ[Ν]ΤΟΚΡΑΤΩΡ în naosul de la Lesnovo și pronaosul de la Pătrăuți: ibidem, p. 51. De asemenea, o particularitate notabilă a reprezentării Pantocratorului din calota pronaosului de la Pătrăuți este evanghelia deschisă, cu textul menționat mai sus, în timp ce, în toate imaginile respective din cupolele pictate în vremea paleologă,

Emil Dragnev

171

întâlnit în arta bizantină (cunoaștem doar exemplul de la biserica Maica Domnului Leviška din Prizren4) și cea post-bizantină, exemple similare (dar niciodată identice) fiind înregistrate de asemenea în Moldova: formulele cele mai apropiate de Pătrăuți au fost folosite la Sf. Nicolae Popăuți-Botoșani și Voroneț (aici fiind introdus tetramorful în colțurile oblice) la Arbore (schema mai complexă, mai apropiată de cea de la Prizren prin introducerea medalionului

evanghelia este închisă. În același timp, trebuie să constatăm că, deși nu este cazul imaginilor din cupolă, totuși, reprezentarea Pantocratorului cu evanghelia deschisă și citarea versetului In. 12.8, nu este deloc străină programelor iconografice ale pronaosurilor. Astfel, la Sf. Sofia din Constantinopol, în luneta deasupra intrării din nartex în naos, este reprezentat Iisus tronând, flancat de medalioanele cu imaginile Maicii Domnului și a Arhanghelului Mihail, iar la picioare, un împărat prosternat (identificat fie cu Vasile I, fie cu Leon al VI-lea), ținând în mâna stângă evanghelia deschisă cu textul: ΕΙΡΗΝΗ ΥΜΙΝ ΕΓΩ ΕΙΜΙ ΤΟ ΦΩΣ ΤΟΥ ΚΟΣΜΟΥ (Pace vouă. Eu sunt lumina lumii), deci, versetul In. 12.8, precedat de adresarea lui Hristos după Înviere (Luc. 24.36, In. 20.19): André Grabar, L’empereur dans l’art byzantin. Recherches sur l’art officiel de l’empire d’Orient, Paris, 1936, p. 103-106, pl. XVIII, tot aici sunt citate mai multe exemple, de la mozaicurile de la San Apollinare Nuovo din Ravenna (cu inscripția în latină: Ego sum lux mundi), frescele din Cappadocia, până la monumentele din epoca paleologă (scenele votive din Biserica Regală de la Studenica, de asemenea lângă intrarea în naos la Staro Nagorčino) și cele moldovenești (în cadrul tablourilor votive de la Voroneț, Bălinești, Moldovița, doar că nu se menționează amplasamentul lor în naos, și nu în pronaos). Inscripția respectivă este cunoscută în pictura murală post-bizantină în același spațiu al pronaosului și la Stavronikita (Muntele Athos, cca. 1546), exact în luneta deasupra intrării în naos, ca și la Sf. Sofia: M. Chatzidakis, The Cretan Painter Theophanes. The Final Phase of his Art in the Wall Paintings of the Holy Monastery of Stavronikita, Mont Athos, 19972, pl. 2, în exonartexul nordic din catoloconul mănăstirii Sf. Nicolae Filanthropinon (insula lacului Ioanina, 1560), Iisus fiind reprezentat în tipul iconografic de Mare Arhiereu în cadrul compoziției Deisis: Μυρταλη Αχειμάστου-Ποταμιάνου, Οι τοιχογραφίες της Μονής των Φιλανθρωπηνών στο Νησί των Ιωαννίνον, Αθήνα, 2004, fig. 158. O observație comună pentru majoritatea exemplelor citate se impune: versetul In. 12.8 apare, în mod special, în cazul repre-zentărilor lui Iisus tronând, imaginea din calota pronaosului Pătrăuților constituind o excepție. Erminia lui Dionisie nu specifică acest lucru, recomandând inscripția respectivă pentru înfățișarea Pantocratorului: Carte de pictură, p. 259-260.

4 Драга Панић, Гордана Бабић, Богородица Љевишка, Београд, Српска књижевна задруга, 1975, p. 49-50, releveul 2. Identitatea se extinde asupra formei slavei și a lipsei elementelor tetramorfului din colțuri, imaginea de la Prizren conținând și elemente suplimentare, precum înscrierea imaginii Pantocratorului într-un clipeus de la care izvorăsc raze prin centrul colțurilor stelei octogonale, iar între aceste colțuri sunt reprezentați îngeri în zbor. Dacă vom confrunta această reprezentare cu cea din pronaosul Pătrăuților, consemnăm și faptul că evanghelia din mâna stângă a Mântuitorului este închisă, precum la alte reprezentări ale Pantocratorului din cupolele pictate în epoca paleologă.


172

central, dar și a imaginilor angelice și a tetramorfului), la Bălinești (slava octogonală de aceiași structură ca și la Pătrăuți, dar înscrisă într-un clipeus înstelat, cu reprezentarea tetramorfului în colțurile oblice) ș. a.

Cele două registre, reprezentând cetele angelice (fig. 2)5, au o dispoziție simetrică și statică, fiind caracterizate printr-o anumită uniformitate și solemni-tate, fapt ce le diferențiază de cea mai mare parte a exemplelor din pictura anterioară paleologă, unde s-au preferat compoziții dinamice, chipurile angelice fiind antrenate în anumite acțiuni: de susținere a medalionului cu imaginea Pantocratorului (Peribleptos din Ohrida, Olimpiotissa din Elasona, Staro Nagorčino, Gračianica, Lesnovo)6, de participare procesională la Liturghia îngerească (din nou Olimpiotissa din Elasona, Staro Nagorčino, Gračianica, Lesnovo (al doilea registru angelic), Odighitria din Peć, Dečani, Ravanica7, de închinare a Tronului Hetimasiei (în special la bisericile cipriote: Sf. Themonianos din Lysi, Sf. Irakleidios a mănăstirii Lambadisti, Cinstita Cruce din Peledri, Sf. Nicolae din Stegis, dar și la Sf. Nicolae din Theologos, Laconia)8.

Câte două registre angelice, din câte se observă, apar acolo unde îngerii, susținând clipeus-ul cu imaginea Pantocratorului, sunt urmați în registrul urmă-tor de îngerii ce participă la Liturghia îngerească, în mai multe cazuri fiind prezent doar un singur registru; mai rar, acest registru e omis (Pammakaristos din Constantinopol9, Sf. Apostoli din Tesalonic10, Sf. Taxiarchi din Markopoulo11), sau e intercalat în cel al profeților (Parigoritissa din Arta)12. Acolo unde apare registrul ierarhiei angelice superioare, aceasta este prezentată în toată varietatea cinurilor: serafimi, heruvimi, tronuri (Parigoritissa din Arta), sau în alternarea

5 Această ilustrație, precum și cele ce vor urma, ne-au fost oferite de părintele Gabriel

Herea, paroh al bisericii Înălțarea Sfintei Cruci de la Pătrăuți, căruia îi mulțumim și pe această cale.

6 Τίτου Παπαμαστοράκης, Ο διάκοσμος του τρούλου των ναών της παλαιολόγειας περιόδου στη βαλκανική χερσόνησο και την Κύπρο, Αθήνα, Ἠλέκτρας Ἀνδρεάδη, 2001, pl. 1, 26-28, 82, 87, 101-102.

7 Ibidem, pl. 26-28, 82, 85, 86, 87-90, 101-104 și 95-96, 110-114, 128-129. 8 Ibidem, pl. 57, 58, 59, 62 și 53-54. 9 Cyril Mango, Hans Belting, Doula Mouriki, The Mosaics and the Frescoes of St. Mary

Pammakaristos (Fethiye Camii) at Istanbul, Washington D. C., 1978, pl. I; Τίτου Παπαμαστοράκης, op. cit., pl. 13.

10 Christine Stephan, Ein byzantinisches Bildensemble. Die Mosaiken und Fresken der Apostelkirche zu Thessaloniki, Baden-Baden, Wernersche Verlagsgesellschaft Worms, 1986, pl. 12, fig. 25; Τίτου Παπαμαστοράκης, op. cit., pl. 20.

11 Τίτου Παπαμαστοράκης, op. cit., pl. 55. 12 Fig. 6-12; Varvara N. Papadopoulou, Byzantine Art and its Monuments, Athens,

Archaeological Receipts Fund Publications Departament, 2007, fig. 177-178.

Emil Dragnev

173

serafimi și heruvimi/tetramorfi (Peribleptos din Mistra)13, în timp ce la Pătrăuți, este prezentată uniform, prin suita de serafimi, diferențiați doar coloristic. Pentru perioada paleologă putem evidenția doar cazul de la mănăstirea Markov, unde, ca și la Pătrăuți, registrul de îngeri cu sfere și sceptre este reprezentat în postură frontală solemnă14. Acest tip de reprezentare, însă, cu diverse variațiuni, va fi adoptat în mai multe biserici din Moldova secolelor XV-XVI.

Figurile profeților sunt reprezentate procesional, fiind orientate spre fereastra din axul estic. Dacă urmăm ordinea reprezentărilor de la fereastra din axul estic spre nord, succesiunea profeților este următoarea: Moise (ΜΟΗΣΙΣ)15, David (ΔΑΔ), Isaia (ΗΣΑΕΙΑΣ) – Fig. 3 / Ieremia (ΗΕΡΕΜΗΑΣ), Aggeu (ΑΓΓΕΟΣ)16, Malahia (ΜΑΛΑΧΙΑΣ)17 – Fig. 4, spre sud: Aaron (ΑΑΡΟΝ),

13 Suzy Dufrenne, Les programmes iconographiques des églises byzantines de Mistra,

Éditions Klincksieck, Paris, 1970 (=Bibliothèque des Cahiers Archéologiques, IV), fig. 59; Τίτου Παπαμαστοράκης, op. cit., pl. 36-37, 39, 41, 43, 45-46.

14 Ibidem, pl. 119. 15 Pentru reprezentarea profeților de la Pătrăuți, ce apar frecvent în registrele respective

din arta bizantină și post-bizantină, a se vedea tab. 1 și 2. Mai jos, am dat note aparte pentru reprezentările rare (Aggeu) și mai puțin frecvente (Malachia).

16 În pictura paleologă, profetul Aggeu apare foarte rar în registrul profeților. Nu cunoaștem decât două cazuri cu amplasament în tamburul turlei: la biserica Bunavestire (Bela Crkva) din Karan (Serbia, 1340-42) și la Manasija: Τίτου Παπαμαστοράκης, op. cit., p. 238. Este reprezentat în registrul median al bisericii Învierii din Veroia (Macedonia, al doilea deceniu al sec. XIV, pictată de atelierul lui Kalliergis), mononavale, lipsite de sistemul de boltire, cu un acoperiș de lemn în două ape, format dintr-o suită de medalioane: Στυλιάνου Πελεκανίδης, Καλλιέργης. Όλης Θετταλίας ζωγράφος, Αθήνα, ΕΝ ΑΘΗΝΑΙΣ, 1994, pl. 57. Pentru perioada medio-bizantină, cunoaștem trei reprezentări, în Cappadocia, la Göreme: Kiliçlar Kilise (sec. X) și Karanlik Kilise (1020-1130) și la Veneția, San-Marco (sec. XII): G. Kaster, Aggäus (Haggai), în Engelbert Kirschbaum (ed.), Lexikon der christlichen Ikonographie, Rom/Freiburg/Basel/Wien, Verlag Herder, 19942, vol. 5, col. 51. În perioada post-bizantină, de asemenea, apare în cadrul unor cicluri vaste, cvasi-complete ale profeților, precum la Sf. Gheorghe din Suceava: [Bogdan Bratu], Picturile Bisericii Sfântul Gheorghe a Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, în https://picasaweb.google.com/108924115108430129177/AIICProoroci02?noredirect=1&fgl=true&pli=1#5385066217233561474 și în frescele tardive de la biserica Sf. Nicolae a mănăstirii Šiševo din Macedonia (1630): Анета Серафимова, Пророчките слова во манастирската црква Свети Никола Шишевски, în Патримониум. МК. Списание за културното наследство – споменици, реставрация, музеи, Год. 5, Бр. 10, Скопjе, Каламус, 2012, р. 284 și de la biserica Sf. Gheorghe Politeias din Kastoria (an. 70’ ai sec. XVII): Μελαχροίνη Π. Παïσίδου, Οι τοιχογραφίες του 17ου αιώνα στους νάους της Καστορίας. Συμβολή στη μελέτη της μνημειακής ζωγραφικής της δυτικής Μακεδονίας, Αθήνα, Εκδοσή του ταμείου αρχαιολογικών πορὠν και απαλλοτριώσεων, 2002, p. 61, pl. 1.


174

Solomon (ΣΟΛΟΜΟΝ), Ilie (ΗΛΕΙΑΣ) – Fig. 5 / Iezechiel (ΕΖΕΚΗΙΛ), Isaia (ΗΣΑΗΑΣ), Daniel (ΔΑΝΙΗΛ) – Fig. 6, sub care, de asemenea în triade, în aceiași ordine, găsim apostolii, spre nord: Petru (ΠΕΤΡΟΣ), Matei (ΜΑΤΘΕΟΣ), Luca (ΛΟΥΚΑΣ)/ Andrei (ΑΝΔΡΕΑΣ), Bartolomeu (ΒΑΡΘΟΛΟΜΕΟΣ), Filip (ΦΙΛΗΠΟΣ) – Fig. 8, spre sud: Pavel (ΠΑΥΛΟΣ), Ioan Teologul (ΙΝ Ο ΘΕΟΛΟΓΟΣ) – Fig. 7, Marcu (ΜΑΡΚΟΣ) / Simeon (ΣΗΜΟΝ), Iacov (ΙΑΚΟΒΟΣ), Toma (ΘΩΜΑΣ). Apostolii țin în mână rotulosuri strânse, doar evangheliștii – evangheliile închise, iar Petru – un rotulos întredeschis, pe care se vede începutul unui text, foarte deteriorat, însă.

Această dispoziție a figurilor profeților pare să fi fost repetată și în calota pronaosului de la Pătrăuți18. Starea degradată a picturii de aici nu permite decât o confruntare parțială, dar totuși, în anumite momente destul de relevantă. Astfel, la fel ca și în tamburul turlei naosului, profeții din calota pronaosului sunt dispuși într-o procesiune ce se îndreaptă spre axul estic, unde sunt reprezentați față în față, Moise și Aaron, iar în spatele lor, David și Solomon. Cu toate că inscripția ce însoțește imaginea profetului ce urmează figura lui David din calota pronaosului este parțial deteriorată, ea e identificabilă cu numele lui Isaia, și în acest caz în coincidență cu dispoziția din tamburul turlei. Din păcate, confrun-tarea se oprește aici, celelalte figuri ale profeților din calota pronaosului fiind aproape în întregime dispărute, fiind posibilă doar estimarea numărului lor, doisprezece, la fel ca și în tamburul turlei. Cât privește inscripțiile de pe rotulusuri, în pronaos s-au păstrat doar două, ambele identice cu cele din naos, într-un caz, însă, fiind schimbat amplasamentul. Vom concretiza aceste lucruri în cele ce urmează, la prezentarea imaginilor profeților din tamburul turlei naosului, unde toți profeții poartă rotulusuri desfășurate cu următoarele inscripții:

17 În perioada medio-bizantină, este figurat în registrele profeților la: Daphni, Karanlik

Kilise, San-Marco din Veneția, Monreale: Anne-Mette Gravgaard, Inscriptions of Olt Testament Prophecies in Byzantine Churches, Copenhaga, 1979, p. 73-74, iar în cea paleologă la biserica Sf. Apostoli din Tesalonic (1312-15), Arilje, Pammakaristos din Constantinopol, Catoliconul (Adormira Maicii Domnului) mănăstirii Chilandari (Muntele Athos, 1321), Malea, Manasija: Τίτου Παπαμαστοράκης, op. cit., p. 241. În turla Catoliconului de la Vatoped, unde de asemenea este prezent, picturile de la 1312 au fost repictate la 1739, încât nu putem avea toată siguranță că s-a păstrat dispoziția inițială: Ἰωακείμ Ἀθ. Παπάγγελος, Οι Μεταβηζαντινές τοιχογραφίες, în Ἰερά Μεγίστη Μονή Βατοπαιδίου. Παραδόση Ἱστόρια Τέχνη, Τόμος Α´, Άγιον Όρος, 1996, p. 290, fig. 251-252; în studiul: Ευθύμιος Ν. Τσιγαρίδας, Οι τοιχογραφίες του καθολικού της μονής Βατοπεδίου, în Βυζάντιο και Σερβία κατά τον ΙΔ᾽ Αιώνα, Αθήνα, 1996, p. 402, se menționează că picturile de la 1739 urmează îndeaproape iconografia celor atribuite lui Panselinos la Protaton. Apare în registrul de medalioane (a se vedea nota 15) de la biserica Învierii din Veroia: Στυλιάνου Πελεκανίδης, op. cit., pl. 59.

18 Petru Palamar, Gabriel Herea, Pătrăuți, 1487. Monument UNESCO, Pătrăuți, Heruvim, 2011, il. la p. 23.

Emil Dragnev

175

La Moise pe filacteriu este scris versetul 32.1 din Deuteronom: ΠΡΟΣΕΧΕ ΟΥΡΑΝΕ ΚΑΙ ΛΑΛΗΣΟ ΚΑΙ ΚΑΙ ΑΚΟΥΕΤΟ (Πρόσεχε, οὐρανέ, καὶ λαλήσω, καὶ άκουέτω)19 – „Ia aminte, cerule, și voi grăi”20. În acest caz, constatăm diferența față de inscripția de pe rotulusul lui Moise din calota pronaosului, unde apare versetul Baruh 3.3621. Nu este vorba, totuși, de un substitut total, ci mai curând de o deplasare a unei inscripții deja utilizate pe rotulusuile profeților din tamburul turlei naosului, și anume, în cazul lui Aaron, precum vom vedea mai departe. Citarea versetului 32.1 din Deuterononom nu este cunoscută pentru monumentele din epoca bizantină și post-bizantină, deși citările din această carte veterotestamentară în cazul reprezentărilor lui Moise sunt cunoscute în perioada medio-bizantină (Martorana din Palermo, Sicilia, cca. 1143; Monreale, Sicilia, după 1183, Sf. Neofitos, Cipru, cca. 1200), paleologă: Pammakaristos din Constantinopol (1310), Sf. Nicolae Stegys, Kakopetria, Cipru (a doua jumătate a secolului XIV) și în cea post-bizantină: Marea Lavră (1535), paraclisul Sf. Nicolae de la Marea Lavră (1560), precum și în Erminia lui Dionisie din Fourna22, lecturi la parimii din această carte nu sunt cunoscute.

Pe rotulusul lui David apare textul din Psalmul 109.1: ΕΙΠΕΝ Ο Κ(ΥΡΙΟ)Σ ΤΟ ΚΗΡΗΩ ΜΟΥ ΚΑΘΟΥ ΕΚ ΔΕΞ[ΙΩΝ ΜΟΥ] (Εἶπεν ὁ κύριος τῷ κυρίῳ μου Κάθου ἐκ δεξιῶν μου, … ) – „Zis-a Domnul către Domnul meu: Șezi de-a dreapta Mea…”, inscripție ce apare și pe rotulusul lui David la biserica Sf. Nicolae din Charaki (ins. Rodos)23. Exact același verset este citat și pe rotulusul lui David reprezentat în calota pronaosului de la Pătrăuți. Acest verset al psalmului este citit ca parte a prochimenului (stih) la slujba ceasului al șaselea, în ajun de Crăciun și marți, în a șasea săptămână a Postului Mare.

La Isaia, pe rotulus citim textul din cartea sa: Is. 13.9: Ο ΙΔΟΥ ΗΜΕΡΑ ΚΥ(ΡΙΟΥ) ΕΡΧΕΤΕ ΑΝΙΑΤΟΣ ΘΥΜΟΥ (ἰδοὺ γὰρ ἡμέρα κυρίου ἀνίατος 19 Aici și în continuare versetele din Vechiul Testament sunt citate după ediția: Alfred

Rahlfs (ed.), Septuaginta. Id est Vetus Testamentum graece iuxta LXX interpretes, 1935. 20 Traducerile textelor veterotestamentare sunt citate în toate cazurile după ediția:

Cristian Bădiliță, Francesca Băltăceanu, Monica Broșteanu, Dan Slușanschi (coord.), Septuaginta, vol. 1-6, Iași, Polirom, 2004-2011.

21 ΟΥΤΟΣ Ο Θ[ΕΟ]Σ ΗΜΟΝ ΟΥ ΛΟΓΙΣΘΗΣΕΤΑΙ ΕΤΕΡΟΣ ΠΕΟΣ [ΑΥΤΟΝ] (οὗτος ὁ θεὸς ήμῶω, οὐ λογισθησεται ἕτερος πρὸς αὐτόν) „Acesta e Dumnezeul nostru, nu se va număra altul afară de El”: Emil Dragnev, Programul iconografic al pronaosului bisericii Sf. Cruce din Pătrăuţi, p. 16, unde am considerat că această inscripție este suficientă pentru a-l identifica pe portret. În prezent, grație noilor posibilități apărute după curățirea picturilor din naos, putem corecta această atribuție. De altfel, este vizibilă și litera inițială a numelui profetului – M, care deopotrivă cu poziționarea sa în fața lui Aaron, similară celei din turla naosului, confirmă atribuirea figurii respective lui Moise.

22 Pentru monumentele medio-bizantine și post-bizantine: Anne-Mette Gravgaard, op. cit., p. 78-80, pentru cele din epoca paleologă: Τίτου Παπαμαστοράκης, op. cit., p. 184.

23 Τίτου Παπαμαστοράκης, op. cit., p. 189-190.


176

ἔρχεται θυμοῦ) – „Căci, iată, ziua Domnului vine fără scăpare, de mânie…”. Acest verset nu apare înscris pe rotulusul lui Isaia în monumentele bizantine cunoscute. Încadrat într-o pericopă ce cuprinde versetele Is. 13.2-13, se citește la ceasul al 6-lea, Vineri, în a treia săptămână a Postului Mare.

În cazul imaginii lui Ieremia, rotulusul cu inscripția nu s-a păstrat (a se vedea inscripțiile de pe rotulusurile lui Aaron și Iezechiel).

Pe rotulusul lui Aggeu este înscris textul din profeția sa: Agg. 2.6 sau 2.21: ΕΓΟ ΤΟΝ ΟΥΡΑΝΟΝ ΚΑΙ ΤΗΝ ΘΑΛΑΣΣΑΝ (Ἐγὼ σείσω/σείω τὸν οὐρανὸν καὶ τὴν γῆν καὶ τὴν θάλασσαν καὶ τὴν ξηρἀν) – „Eu voi scutura/scutur cerul și pământul, și marea, și uscatul…”. Faptul că în inscripție este omis verbul σείσω (la viitor) sau σείω (la prezent), singura deosebire dintre pasajele citate din Agg. 2.6 și 2.21, nu ne permite o atribuție sigură (acest verset, precum vom vedea mai departe, va fi preluat într-o formă mai completă și pe rotulusul lui Ilie, unde de asemenea lipsește verbul respectiv). Nu cunoaștem această inscripție pe rotulusul lui Aggeu în alte părți, lucru de altfel explicabil și prin raritatea reprezentării acestui profet24. De asemenea, nu sunt cunoscute cazuri de lecturi parimiice din cartea lui Aggeu.

Pe rotulusul lui Malachia apare versetul Mal. 3.19: IΔΟΥ ΗΜΕΡΑ ΚΥ(ΡΙΟΥ) ΕΡΧΕΤΕ K[ΑΙΟΜΕΝΗ] KLIBANOS KAI FLE[ΞΕΙ] (διότι / ἰδοὺ ἡμέρα κυρίου ἔρχεται καιομέωη ὡς κλίβανος καὶ φλέξει…) – „Căci, iată, ziua Domnului vine arzând ca un cuptor și-i va arde…”. Nu cunoaștem alte cazuri de citare a acestui verset în tamburii turlelor din epoca bizantină, mai des, pe rotulusuri figurând versetul 3.1, care se citea la parimii de Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul25. În epoca post-bizantină, versetul 3.19 apare pe rotulusul lui Malachia în tamburul turlei catoliconului de la Stavronikita (Muntele Athos)26.

24 La Göreme (Karanlik Kilise), în Cappadocia, pe rotulus e înscris versetul Agg.2.9,

inscripția latină de la San-Marco (sec. XII), citează versetul 2.8, iar Erminia lui Dionisie prescrie versetul 1.7, nici unul dintre ele ne fiind citite la parimii: Anne-Mette Gravgaard, op. cit., p. 21. În cele trei exemple din epoca paleologă, pe care le-am evocat deja, pe rotulusul lui Aggeu, de fiecare dată, apare un text ce nu aparține cărții sale: la Bela Crkva din Karan – Ps.147.1, la Manasija – Michea 5.1: Τίτου Παπαμαστοράκης, op. cit., p. 238, la Veroia – Isaia 6.1: Στυλιάνου Πελεκανίδης, op. cit., p. 79. Acest lucru se explică prin faptul că în epoca paleologă principala sursă pentru inscripțiile de pe rotulusurile profeților era Prophetologion-ul, în timp ce lecturi la parimii din cartea lui Aggeu nu se făceau, deci texte respective nu erau de găsit în aceste culegeri de lecturi liturgice veterotestamentare. În perioada post-bizantină, pe rotulusul lui Aggeu, apar texte din cartea sa: 2.9 (Sf. Gheorghe din Suceava): [Bogdan Bratu], Picturile Bisericii Sfântul Gheorghe, loc. cit.; 1.8 (Sf. Nicolae a mănăstirii Šiševo): Анета Серафимова, Пророчките слова во манастирската црква Свети Никола Шишевски, p. 284.

25 Τίτου Παπαμαστοράκης, op. cit., p. 241; Στυλιάνου Πελεκανίδης, op. cit., p. 80. 26 M. Chatzidakis, op. cit., pl. 31.

Emil Dragnev

177

Erminia lui Dionisie prescrie versetul 3.19 să însoțească reprezentarea Dreptei judecăți din urmă a lui Hristos27.

La Aaron, precum s-a menționat, pe rotulus este înscris versetul Baruh 3.36, care apare, reamintim, în cupola pronaosului de la Pătrăuți pe rotulosul lui Moise: ΟΥΤΟΣ Ο Θ[ΕΟ]Σ ΗΜΟΝ ΟΥ ΛΟΓΙΣΘΗΣΕΤΑΙ Ε[Τ]ΕΡΟΣ Π[Ε]ΟΣ [ΑΥΤΟΝ] (οὗτος ὁ θεὸς ήμῶω, οὐ λογισθησεται ἕτερος πρὸς αὐτόν) – „Acesta e Dumnezeul nostru, nu se va număra altul afară de El”, care se citea la parimiile ceasului al treilea în ajunul Crăciunului și la vecernia de Nașterea Domnului (cu acest verset începea o pericopă mai lungă, până la Bar. 4.4). De menționat că acest verset apare în epoca bizantină destul de frecvent pe rotulosul lui Ieremia28; aici, la Pătrăuți, din nefericire, inscripția de pe rotulusul lui Ieremia nu s-a păstrat, astfel încât nu putem ști dacă în cazul lui Aaron a fost repetată inscripția de pe rotulusul lui Ieremia, sau că la acesta din urmă a fost inscris versetul din propria carte, pe care-l vedem scris pe rotulusul lui Iezechiel (a se vedea mai jos).

Pe filacteriul lui Solomon apare un verset extras din Proverbe, 10.31-32: ΣΤΟΜΑ ΔΙΚΑΙΟΥ ΑΠΟΣΤΑΖΕΙ ΣΟΦΙΑ ΧΕΙΛΗ ΔΕ ΑΣΕ[ΒΩΝ] (31. στόμα δικαίου ἀποστάζει σοφίαν, γλῶσσα δὲ ἀδίκου ἐξολεῖται. 32 χείλη ἀνδρῶν δικαίων ἀποστάζει χάριτας, δὲ ἀσεβῶν ἀποστρέφεται.) – „31. Gura celui drept picură înțelepciune, dar limba celui nedrept va pieri. 32. Buzele oamenilor drepți picură haruri, dar gura necredincioșilor se strâmbă”. Nu cunoaștem folosirea acestui verset în inscripțiile de pe rotulusurile ce însoțesc imaginea lui Solomon nici în perioada bizantină, nici în cea post-bizantină29. Se citește la parimii, 27 Carte de pictură, p. 177. În Erminia lui Dionisie sunt prescrise mai multe citate din

Malachia: 1.11 (imaginea profetului, 3 ianuarie), 3.1 (la Botezul Domnului) și 3.20 (la Nașterea Domnului): ibidem, p. 120-122; Anne-Mette Gravgaard, op. cit., p. 72-73, 75.

28 Cu excepția cazului de la Capela Palatină din Palermo, unde acest verset apare pe rotulusul lui Iezechiel: Anne-Mette Gravgaard, op. cit., p. 43; sunt cunoscute mai multe cazuri în perioada medio-bizantină, de introducere a sa pe rotulusul lui Ieremia: Panaghia Chalkeon din Tesalonic, Maica Domnului din Veljusa, Sf. Sofia din Novgorod, Panaghia Nauarchou din Sikelia, Panaghia din Arakos, Sf. Gheorghe (Episkopi) din Many, Sf. Dumitru din Katsouri: Τίτου Παπαμαστοράκης, op. cit., p. 210. Este cunoscut acest amplasament al inscripției și la 12 monumente din vremea Paleologilor: Sf. Iraklidis, Geraki, Parigoritissa din Arta, Peribleptos din Ohrida, Sf. Ioan Kaneo din Ohrida, Pammakaristos din Constantinopol, Sf. Nichita din Čučer, Staro Nagorčino, Odighitria din Peć, Olimpiotissa din Elassona, Sf. Andrei de la Treska, Stegis: ibidem, p. 209. Versetul respectiv este recomandat de Erminia lui Dionisie în legătură cu imaginea Nașterii Domnului, fiind citit, la parimii, la vecernia de Crăciun. Îl găsim, de asemenea în limba greacă, pe rotulusul, de această dată chiar purtat de Baruh (subscris în slava veche), care este reprezentat pe intradosul arcului deasupra timpanului cu scena Nașterii Domnului de la Probota.

29 Cel mai des citat, în cazul reprezentărilor lui Solomon în registrele profeților, este versetul Prov. 9.1 (Înțelepciunea și-a zidit casa…), pe care-l întâlnim, în limba


178

constituind incipitul unei pericope ce cuprinde versetele 10.31-11.12 (18), în vinerea săptămânii a treia din Postul Mare.

La Ilie este reprodus, mai complet decât în cazul precedent (la profetul Aggeu), textul din Agg. 2.6 sau 2.21: ΕΓΩ ΤΟΝ ΟΥΡΑΝΟΝ ΚΑΙ ΤΗΝ ΓΙΝ ΤΗΝ ΘΑΛΑΣΑΝ Κ(ΑΙ) Τ(ΗΝ) ΖΗΡΑΝ (Ἐγὼ σείσω/σείω τὸν οὐρανὸν καὶ τὴν γῆν καὶ τὴν θάλασσαν καὶ τὴν ξηρἀν) – „Eu voi scutura/scutur cerul și pământul, și marea, și uscatul…”.

La Iezechiel, pe rotulus este scris versetul din Ieremia 38.31: ΙΔΟΥ ΗΜΕΡΑΙ ΕΡΧΟΥΤΑΙ ΛΕΓΕΙ Κ(ΥΡΙΟ)Σ ΚΑΙ ΔΙΑΘΗΣΟΜΑΙ ΤΩ ΟΙΚΩ Ι[ΣΡΑ]Η[Λ] [Ι]ΟΥΔΗ ΔΙΑΘΗ[KHN] (Ἰδοὺ ἡμέραι ἔρχονται, φησὶν [λέγει] κύριος, καὶ διαθήσομαι τῷ οἴκῳ Ισραηλ καὶ τῷ οἴκῳ Ιουδα διαθήκην καινήν,), „Iată, vin zile – spune Domnul – când voi încheia cu casa lui Israel și cu casa lui Iuda legământ nou”. Această inscripție se întâlnește pe rotulusul lui Ieremia în câteva cazuri din epoca paleologă: biserica Regală de la Studenica, Gračanica și Dečani, fiind prescrisă și în Erminia lui Dionisie din Fourna30. Acest verset se citea în cadrul parimiilor, la Vecernia din Sâmbăta Mare. Ținând cont de faptul, că aici, la Pătrăuți, mai sunt cazuri de repetări ale textelor, am putea presupune că tot acest verset a fost scris și pe rotulusul lui Ieremia, în cazul în care la acest din urmă profet nu a fost citat versetul Baruh 3.36.

La Isaia este reprodus versetul Ps. 112.3 și, probabil, începutul celui următor: ΑΠΟ ΑΝΑΤΟΛΩΝ ΗΛΙΟΥ ΜΕΧΡΙ ΔΑΗΣΜΩΝ ΑΙΝΑΙΤΕ ΤΟ ΟΝΟΜΑ […] (3. ἀπὸ ἀνατολῶν ἡλίου μέχρι δυσμῶν αἰνεῖτε τὸ ὄνομα κυρίου. 4. ὑψηλὸς ἐπὶ πάντα τὰ ἔθνη ὁ κύριος, …) – „3. De la răsăritul soarelui până la apus, lăudați numele Domnului! 4. Preaînalt e peste toate neamurile Domnul…”. Textul profeției lui Isaia conține în mai multe locuri sintagma ἀπὸ ἀνατολῶν ἡλίου (de la răsăritul soarelui): 11.11, 45.6, 59.19, niciodată la începutul versetului și în contexte diferite de cazul nostru, astfel încât este greu de presupus că s-a produs o confuzie. La ceasul al șaselea, miercuri, în săptămâna a șasea a Postului Mare se citește Ps. 112.1-2.

La Daniel pe rotulus din nou (ca și la David) apare textul din: Ps. 109.1 : ΕΙΠΕΝ Ω Κ(ΥΡΙΟ)Σ ΤΩ Κ(ΥΡΙ)Ω ΜΟΥ ΚΑΘΟΥ ΕΚ ΔΕΞΗΟ(Ν) ΜΟΥ ΕΩΣ ΑΝ ΘΩ ΤΟΥΣ ΕΧΘΡΟΥΣ (Εἶπεν ὁ κύριος τῷ κυρίῳ μου Κάθου ἐκ δεξιῶν μου ἕως ἂν θῶ τοὺς ἐχθρούς) – „Zis-a Domnul către Domnul meu: Șezi de-a dreapta Mea până voi pune pe dușmanii tăi…”. Nu ne sunt cunoscute alte cazuri în care inscripția de pe rotulusul lui Daniel să conțină altceva decât versete din cartea sa.

greacă, și pe rotulosul respectiv din tamburul turlei de la Sf. Gheorghe din Suceava (conține mai multe erori: Η ΣΟΦΗΑ ΕΚΩΔΟΜΗΣΕΝ ΕΑΥΤ[Η], în loc de Η ΣΟΦΙΑ ΩΚΟΔΟΜΗΣΕΝ ΕΑΥΤΗ): Gabriel Herea, Pelerinaj în spațiul sacru bucovinean, Pătrăuți, Heruvim, 20112, fig. 11a la p. 15.

30 Cuvinte profetice la Cina cea de taină: Carte de pictură, p. 122.

Emil Dragnev

179

În programele de decorație ale turlelor din epoca bizantină și cea post-bizantină, cu toată persistența unui sistem dogmatic fundamental și a unei topici de elemente comune, varietatea selectării și îmbinării acestor elemente, precum și a componenței lor concrete, în funcție de spațiul disponibil (inclusiv confi-gurația sa exactă) și accentele voite, asigură o diversitate de soluții considerabilă. Acest lucru se referă și la componența registrului profeților, precum și la modalitatea de dispoziție a figurilor (imagini statuar-frontale, perechi de figuri „în comunicare”, integrarea figurilor într-o procesiune comună).

Ținând cont de faptul că valența profetică, de prefigurare a evenimen-telor nou-testamentare, era atribuită întregului corpus de scrieri veterotestamen-tare și nu doar propriu-zis cărților profetice, registrele profeților cuprind nu numai „autorii” acestor cărți, dar și alte personaje ale Vechiului Testament. Astfel, repertoriul sumar al registrelor respective din epoca bizantină cuprinde cca. 40 de personaje. În majoritatea cazurilor, registrele profeților nu conțin decât 8-12 figuri, în puține excepții acest număr se ridică la 16, sau chiar la 20, 24, atunci când sunt prevăzute două registre. Oricum, în toate aceste cazuri se impune o selectare, cu diferențe implicite, în cadrul căreia frecvența apariției unor personaje anumite la diversele monumente este, de asemenea, inegală.

În cazul selecției de la Pătrăuți, prima observație care se impune este dubla reprezentare a profetului Isaia. Ambele imagini înfățișează un personaj vârstnic, unul prezentat frontal (între Iezechiel și Daniel), altul, în trei pătrimi (precedându-l pe Aggeu). În lipsa unor atribute speciale, apelăm la inscripțiile de pe rotulus-uri, care, însă, nu ne clarifică pe deplin situația. În al doilea caz, avem într-adevăr un verset din cartea lui Isaia, în primul – un verset din psalmi, cea ce nu ne oferă un reper sigur în identificarea acestui personaj, în cazul unei erori de subscriere.

O astfel de eroare este cunoscută în registrul profeților din turla princi-pală a catoliconului mănăstirii Dionisiou, unde două figuri sunt semnate cu numele lui Ieremia. Aici, însă, într-un caz, pe rotulus apare un verset din cartea lui Ieremia, iar în altul din cartea Judecătorii (6.37)31, ce se referă nemijlocit la istoria „lânii lui Ghedeon”32, fapt ce a determinat identificarea celei de-a doua figuri, subscrise Ieremia, cu Ghedeon. Citarea din psalmi, cu excepția lui David, nu indică un personaj anume (în arta bizantină, versete din psalmi, se regăsesc uneori pe rotulusurile lui Solomon, Iisus Nave, Aaron, Abdias, Aggeu). Deci, dacă admitem că la Pătrăuți s-a produs o eroare în subscriere, este imposibil să stabilim cu certitudine cine dintre personajele veterotestamentare se ascunde după subscrierea Isaia.

31 Ιερά Μονή Αγίου Διονυσίου, fig. 32-33. 32 Acest verset este indicat pentru reprezentarea lui Ghedeon și în Erminia lui Dionisie:

Carte de pictură, p. 120.


180

Explicația dublei reprezentări a lui Isaia printr-o eroare de subscriere, care pare a fi cea mai verosimilă, nu poate fi acceptată fără rezerve, decât dacă ținem seama de o altă analogie. Suita de reprezentări din bolta în leagăn a bisericii din satul Lescoec (aproape de Ohrida, 1461/62) este flancată din ambele părți, pe direcția est-vest, de registre de profeți în medalioane (câte 9 de fiecare parte). Aici, profetul Isaia este reprezentat de trei (!) ori (de altfel, și la Pătrăuți imaginea lui Isaia apare a treia oară pe intradosul arcului sud-estic). G. Subotic insistă că tripla reprezentare a profetului Isaia la Lescoec este intenționată, existând o corespondență între textele profetice și gesturile lor cu scenele din registrul dispus mai jos, cel al Dodecaortonului33.

Menționând analogia cu situația de la Lescoec, trebuie să ținem cont de un moment distinctiv. În biserica din Macedonia, registrul profeților este urmat îndată de cel al Dodecaortonului, fapt ce pune în relație nemijlocită imaginile profeților cu cele ale Praznicelor. În această situație, repetarea imaginii aceluiași profet apare, într-adevăr, mai curând ca o intenționalitate, decât ca o eroare. Ori, la Pătrăuți, registrul profeților este despărțit de cel al scenelor sărbătorilor (spațial cele mai apropiate fiind patru scene din timpanele formate de arcele piezișe) prin registrul apostolilor, astfel, fiind mult mai dificil să stabilim o corespondență între aceste două cicluri.

Trebuie să mai ținem cont și de faptul că scenele menționate din timpane, precum vom vedea mai departe, sunt încadrate în partea superioară de imaginile din intradosurile arcelor piezișe ce conțin și figurile unor profeți, a căror corespondență cu aceste scene este mult mai evidentă, caz în care prezența celei de a treia imagini a profetului Isaia poate fi întemeiată prin această cores-pondență. Astfel, dubla reprezentare a profetului Isaia de la Pătrăuți nu poate fi pusă cu toată siguranța sub semnul erorii, analogia de la Lescoec lăsând posi-bilitatea unei interpretări din perspectiva intenționalității, în același timp fiind o analogie incompletă, ce lasă semne de întrebare asupra acestei perspective.

Precum s-a menționat, registrul profeților este ordonat procesional, două grupe a câte șase profeți, îndreptându-se spre axul estic al turlei. În această privință, zugravii de la Pătrăuți urmează una dintre cunoscutele soluții de organizare a acestui registru, care se articulează în cazul mozaicurilor de la Parigoritissa din Arta, formulă, care nu știm să fi fost preluată în alte monumente paleologe.

Componența registrului profetic este de asemenea destul de bine ordonată. La destul de frecventele în vremea paleologă perechi de reprezentări –

33 Гojko Суботић, Охридска сликарска школа XV века, Београд, 1980, p. 97, textele

de rotulosuri nu sunt însă prezentate aici, precum nici în studiul consacrat special picturilor de la Lescoec, unde registrul profeților este doar consemnat: Р. Љубинковић, Црква светог Вазнесења у селу Лесковецу код Охрида, în „Старинар”, II, 1951, р. 216.

Emil Dragnev

181

ținând cont de ordonarea procesională, aceste perechi nu sunt alăturate ci contrapuse, față în față – Moise-Aaron, David-Solomon, se adaugă toți cei patru profeți mari, Isaia, Ieremia, Iezechiel și Daniel, precum și Ilie. Dubla reprezentare a lui Isaia lasă loc pentru reprezentarea a doar doi dintre profeții mici. Această din urmă selecție, care face să apară aici figurile lui Aggeu și Malachia, nu mai urmează prioritățile generale ale epocii paleologe, primul apărând foarte rar, doar în registrele cvasi-complete, imaginea celui de-al doilea neînregistrând o frecvență deosebită; astfel, ambii au fost preferați în acest caz celor mai „populari” dintre profeții mici, prezenți în majoritatea registrelor profetice, precum Avacum și Iona. Remarcăm și lipsa atributelor iconografice ce însoțesc imaginile profeților, practică cunoscută deja în epoca paleologă, dar care se răspândește și mai mult în arta post-bizantină.

Dacă confruntăm dispoziția profeților de la Pătrăuți cu practica post-bizantină se impun următoarele observații: ordinea mai strictă a figurilor în cazul Pătrăuților, pe când în alte picturi post-bizantine perechile de profeți menționate nu sunt întotdeauna cu rigoare alăturate sau contrapuse. Imaginea lui Aaron, pe care o întâlnim de câteva ori în registrul profeților în secolul al XV-lea, devine foarte rară în secolul al XVI-lea34.

Reprezentările profeților de la Pătrăuți urmează în toate cazurile tipurile iconografice binecunoscute din arta paleologă, fiind evidențiate prin particula-rități individualizatoare inconfundabile imaginile lui Moise, Aaron, David, Solomon, Ilie și Daniel, în timp ce figurile profeților Isaia (în ambele cazuri), Ieremia, Iezechiel, Aggeu, reproduc tipul generalizat pentru reprezentările mai multor profeți, de personaje vârstnice cu părul și barba lungi și cărunte.

Singura disonanță apare în cazul lui Malachia, reprezentat la Pătrăuți în chipul unui tânăr fără barbă, înfățișat și el, cel mai frecvent în arta bizantină și post-bizantină, după tipicul menționat de imagini ale profeților vârstnici (doar la Arilje apărând cu părul și barba negre). De altfel, în acest chip, Malachia a fost reprezentat tot aici, la Pătrăuți, pe intradosul arcului sud-vestic, avându-l în față pe Zaharia cel Tânăr, figurat în același tip de tânăr fără barbă (în conformitate deplină cu iconografia bizantină și post-bizantină) ca și Malachia în tamburul turlei. Dacă confruntăm imaginile de pe intradosurile arcelor piezișe (unde pe cel sud-estic apare, precum am menționat, și Isaia) cu cele din tamburul turlei, am putea presupune că, în ultimul caz, s-a produs o confuzie în subscrierea perso-najelor. Studiul inscripțiilor ce însoțesc imaginile profeților ne indică că au fost realizate de două mâini, separația fiind de-a lungul axului est-vest, cuprinzând 34 Îl întâlnim în registrele deosebit de extinse, precum cel de la Sf. Gheorghe din

Suceava, unde, pe lângă registrul profetic tradițional, aici compus din 18 figuri, imaginile profeților completează și următorul registru, cel al apostolilor, unde sunt reprezentați doar opt apostoli (fiind excluși evangheliștii, reprezentați tradițional pe pandantivele mici), la care se adaugă opt imagini ale profeților; astfel, în total, în turla de aici sunt reprezentați 26 profeți.


182

atât inscripțiile din tamburul turlei, cât și cele de pe intradosurile arcelor piezișe, timpane și pandantivele mici.

Prima distincție care se impune deja în registrul profeților este dată de modul în care e caligrafiat epitetul Ο ΠΡΟΦΙΤΗΣ, care denotă două maniere distincte. Acestă inscripție cunoaște mai multe variații în tradiția bizantină, în special în modul concret de a uni consoanele Π, Ρ, Φ și Τ sub forma unei „monograme”. Inscripțiile de pe partea nordică își găsesc o corespondență analogică la biserica Peribleptos din Ohrida, la catoliconul Marei Lavre athonite, fiind practic identice cu cele de la Sf. Gheorghe din Suceava. Cele din partea sudică au o analogie mai apropiată în una dintre cele două maniere de a caligrafia acest cuvânt la biserica Sf. Nichita din Čučer35.

Aceeași observație se impune și în cazul caligrafierii epitetului Ο ΑΓΙΟΣ în registrul apostolilor și al evangheliștilor din pandantive. La imaginile din partea nordică, inscpripțiile respective sunt dezvoltate pe verticală, iar cele din partea sudică, pe orizontală. Această observație se extinde, de altfel, pe tot cuprinsul naosului (inclusiv al altarului), cuprinzând și teoria sfinților din registrul inferior. Realizatorul inscripțiilor din partea nordică practică o scriere mai „gotică”, fragmentând în unghiuri caracterele cu ducte curbe (C, E, O, Θ, Φ), cel din partea sudică menținând formele rotunjite. De asemenea, înregistrăm deosebiri constante în caligrafierea consoanelor Κ, Δ (în partea nordică, ductul orizontal este plasat jos, iar în cea sudică, la mijloc), vocalele Υ și A (în partea nordică este utilizată o singură formă, în cea sudică mai multe). „Scribul nordic” practică pe larg transformarea într-un grafem a vocalelor ΟΥ, iar cel „sudic” le scrie separat. Comparațiile ar putea continua evocând și alte particularități, dar credem că și cele aduse constituie o demonstrație suficientă că, la Pătrăuți, inscripțiile au fost realizate de două mâini diferite, biserica fiind divizată, în această privință, pe axul est-vest.

Un studiu stilistic al întregului ansamblu de picturi, pe care nu ni l-am propus la moment, ar putea pune în lumină dacă această distincție, ce opune partea nordică și cea sudică a suprafețelor interioare din naosul și altarul bisericii de la Pătrăuți, s-ar extinde de la inscripții și la pictură. În cazul afirmativ, s-ar

35 Variațiile în caligrafierea acestei inscripții sunt înregistrate, cu precădere, de la monu-

ment la monument. În cadrul aceluiași registru, de obicei, întâlnim aceeași manieră de scriere (excepții fiind atestate doar la bisericile Peribleptos din Mistra, Sf. Nichita din Čučer și Lesnovo, unde, ca și la Pătrăuți, avem două tipuri). În unele cazuri, putem afirma că tipul „monogramei” menționate, devine un fel de „marcă” a unui atelier, sau „școli”. Astfel, la un important grup de monumente pictate de meșterii cretani (Catoloconul mănăstirilor Sf. Nicolae Anapafsas de la Meteore, Molivoklissia din Karies, Catolicoanele mănăstirilor athonite Stavronikita și Dionisiou, Noul catolicon de la mănăstirea Marea Meteora), este folosită aceiași „monogramă” (exceptând totuși, picturile de la Marea Lavră athonită, unde este folosită altă soluție, apropiată, precum am menționat, de una dintre cele două maniere de caligrafiere de la Pătrăuți).

Emil Dragnev

183

putea susține că în acest spațiu, au lucrat doi meșteri, ce au realizat deopotrivă și picturile și inscripțiile. Modul de departajare, în două jumătăți divizate pe verticală și nu unul ierarhic, ar indica că lucrările au fost îndeplinite de doi meșteri cu statut egal în cadrul atelierului. Dacă această opoziție nu se va respecta, atunci ar trebui să constatăm că picturile și inscripțiile au fost realizate de mâini diferite.

Oricum, însă, faptul că registrul profeților a fost fie pictat și subscris, fie doar subscris de mâini diferite, ar putea fi cauza eventualelor erori menționate (dubla reprezentare a lui Isaia și imaginea netipică a lui Malachia).

Cât privește inscripțiile de pe rotulusuri, conținutul lor nu ne permite o apropiere semnificativă, nici de practica bizantină, nici de cea post-bizantină. Cu toată varietatea selectării textelor în ambele perioade, totuși anumite regularități și preferințe se impun. Selecția textelor de la Pătrăuți nu e conformă practic cu nici una dintre acestea. Repetiția textelor, frecvența citării psalmilor, care înlocuiesc versetele din cărțile profetice, pot indica un repertoriu textual restrâns aflat la dispoziția zugravilor, altfel, ar trebui să găsim temeiurile unei intențio-nalități, foarte dificil de demonstrat.

Totodată, trebuie să insistăm asupra faptului că observațiile de mai sus se referă la inscripțiile registrului profeților în ansamblu. Dacă urmăm divizarea conform caligrafierii, pe care am anunțat-o mai sus, diferențe semnificative apar și între modalitățile de selectare a inscripțiilor, în conformitate cu opoziția nord-sud. Astfel, la imaginile de pe partea nordică a tamburului observăm o corespondență strictă între profeții reprezentați și inscripțiile de pe rotulusurile pe care le poartă, precum și o coerență mai evidentă a mesajului comun.

Aici, profeții Isaia, Aggeu și Malachia au înscrise pe rotulusuri versete din cărțile ce le sunt atribuite, la David este citat un verset din psalm, după cum se obișnuia în modul cel mai curent, iar la Moise un verset din Deuteronom, practică de asemenea destul de bine cunoscută în tradiția bizantină și post-bizantină. Probabil și la Ieremia, în cazul căruia inscripția a dispărut, această corespondență a fost respectată (fie prin prezența versetului Ier. 38.31, fie prin cea a versetului Bar. 3.36). Două, dar poate și trei (în cazul în care la Ieremia a fost reprodus versetul 38.31 din cartea sa) din inscripții au corespondențe în alte monumente bizantine și post-bizantine: Sf. Nicolae din Charaki (David), Stavronikita (Malachia) și biserica Regală de la Studenica, Gračanica și Dečani (în cazul Ier. 38.31) sau circa 12 monumente din perioada paleologă (în cazul Bar. 3.36). De asemenea, inscripția de pe rotulusul lui Malachia (în ambianța Judecății de apoi) și cea eventuală de pe rotulusul lui Ieremia (Ier. 38.31 sau Bar. 3.36 la Cina de taină și, respectiv, la Nașterea Domnului) sunt recomandate în Erminia lui Dionisie. Inscripțiile de pe rotulusurile lui David, Isaia și eventual Ieremia se citesc la parimii.

Toate mesajele, indiferent de importantele nuanțe pe care le comportă, sunt în corespondență evidentă cu imaginea Pantocratorului din cupolă,


184

exprimată plenar în inscripția deuteronomică de pe rotulusul lui Moise36. Psalmul 109, incipitul căruia îl aflăm pe rotulosul lui David, este unul din psalmii cei mai comentați, interpretat în cheie mesianică și raportat la Hristos, și exact în versetul citat s-a văzut o aluzie la Iisus înălțat în Ceruri37. Versetul Ier. 38.31 este începutul pasajului (38.31-34) – considerat culminant – mesajului cărții lui Ieremia, interpretat de Sfinții Părinți în cheia Noului Testament, încheiat prin Iisus Hristos38.

Momentul inedit, în comparație cu practica bizantină, îl constituie mesajul escatologic pronunțat, enunțat prin citarea a trei versete din cărțile lui Isaia (Căci, iată, ziua Domnului vine fără scăpare), Aggeu (Eu scutur cerul și pământul) și, mai ales, Malachia (Căci, iată, ziua Domnului vine arzând). Astfel, mesajul comun al acestei părți din registrul profetic ar fi pus accentul pe întărirea credinței oamenilor (Deut. 32) în Iisus Hristos, cel care prin întrupare a încheiat Noul Legământ și s-a înălțat în ceruri alături de Dumnezeu Tatăl și care va reveni ca Judecător al omenirii.

Ordinea în corespondența dintre imagini și texte și coerența mesajului inscripțiilor de pe rotulusurile din partea nordică a tamburului turlei contrastează cu lipsa acestor calități în jumătatea ciclului profetic din partea sudică. Aici, cu excepția inscripției de pe rotulusul lui Solomon (Prov.10.31-32), în corespondență cu imaginea (deși necunoscută pentru alte cazuri), nici unul din profeți nu are înscris pe rotulus un text din cărțile ce li se atribuie, sau care de obicei apar pe rotulusurile lor în cazul lipsei unei cărți profetice propriu-zise. Astfel, precum s-a văzut, la Aaron apare versetul Bar. 3.36 (întâlnit de obicei pe rotulusurile lui Ieremia), la Ilie este repetat versetul Agg. 2.6 sau 2.21 (în mod curent fiind folosite în acest caz versete din Cărțile Regilor), la Iezechiel este înscris versetul Ier. 38.31 (probabil și el repetat, în toate cazurile cunoscute la el apar versete din propria carte), la Isaia citim versetul Ps. 112.3, iar la Daniel – Ps. 109.1 (din nou repetat). Desigur, imagini de profeți cu texte „străine” mai întâlnim și la alte monumente din epocile bizantină și post-bizantină, niciodată, însă, atât de abundente într-un singur registru. Aceeași observație se poate face și pe marginea repetițiilor textelor39; aici, la Pătrăuți, avem două sigure (la Ilie și

36 Capitolul 32 din Deuteronom este de fapt un poem – „o evocare a istoriei poporului

evreu și o pledoare pentru fidelitate față de Dumnezeu” –, care, începând cu secolul al IV-lea, a fost alăturat Psaltirii în manuscrisele Septuaghintei: Septuaginta, vol. 1, nota la versetul 32.1, la p. 605-606.

37 Ibidem, vol. 4/I, notele la Ps. 109 și la versetul 109.1 la p. 276. 38 Ibidem, vol. 6/I, notele la Ier.38.31-34 și 38.31 la p. 514-515. 39 Ljubica D. Popovich, Prophets carrying texts by other authors in Byzantine painting:

mistakes or intentional substitutions?, în „Зборник радова Византолошког института”, XLIV, 2007, p. 232, din peste 800 de cicluri de profeți din pictura monumentală și miniatura bizantină, totalizând cca. 5000 de figuri de profeți, autoarea

Emil Dragnev

185

Daniel) și o eventuală a treia (la Aaron sau Iezechiel)40. Dacă trecem peste aceste neconcordanțe și repetiții, putem conchide că mesajul general este în concordanță cu imaginea Pantocratorului, însă fără coerența teologică pe care am întâlnit-o la reprezentările și inscripțiile din jumătatea nordică a registrului profetic.

Judecate în ansamblu, inscripțiile de pe rotulusurile profeților atestă o îndepărtare de practica pe care o întâlnim la monumentele din epoca paleologă. În primul rând, aceasta se referă la sursa textelor. Cea mai mare parte a inscripțiilor de pe rotulusurile prorocilor erau inspirate din Prophetologion, în care erau adunate paremile de peste an41. La Pătrăuți, doar patru inscripții din cele douăsprezece se citeau la paremii (Isaia [13.9], Aaron [Bar. 3.36], Solomon [10.31-32], Iezechiel [Ier. 38.31]), la care am putea adăuga și două versete din psalmi, care se citeau ca prochimen la parimii (David și Daniel [109.1], Isaia [112.3]).

De remarcat, totuși, excepția pe care o constituie operele meșterilor constantinopolitani: bisericile Pammakaristos din Constantinopol și Sf. Apostoli din Tesalonic, unde inscripțiile de pe rotulusurile profeților au fost preluate din Vechiul Testament, reprezintă o reflectare a importantului grad de implicare a unui „supraveghetor teologic”42. O implicare de acest fel, sau o experiență anterioară a zugravului în legătură cu aceasta, pare să se impună și în cazul inscripțiilor din partea nordică a tamburului turlei de la Pătrăuți. Probabil, legătura mai slabă a inscripțiilor profetice de la Pătrăuți cu textele cuprinse de Prophetologion s-ar putea explica și prin scăderea circulației acestui tip de carte liturgică după secolul al XIV, care dispare din uz din secolul al XVI-lea, scrierile veterotestamentare respective fiind încadrate în alte cărți liturgice: Triod, Penticostar, Minee43.

nu a identificat vreun caz de repetare a imaginii unui profet sau a unei inscripției, în cadrul aceluiași ciclu.

40 Dintre inscripțiile de la Pătrăuți, acestea (Bar. 3.36 și Ier. 38.31) sunt cel mai frecvent întâlnite la alte monumente, niciodată însă pe rotulusurile lui Aaron și Iezechiel.

41 La o serie impunătoare de monumente din epoca paleologă, toate inscripțiile de pe rotulusurile profeților sunt extrase din Prophetologion: Parigoritissa din Arta, Arilje, Biserica Regală de la Studenica, Gračanica, Sf. Nichita din Čučer, Olimpiotissa din Elassona, Dečani, Gouverniotissa din Creta și Nova Pavlica. La Periblebtos din Ohrida, Sf. Ioan Kaneo, Staro Nagorčino, catoliconul de la Chilandari, Sf. Herakleidios din Cipru, Sf. Nicolae din Kakopetria, Sf. Andrei de pe Treska, doar câte un profet din fiecare registru are un text inspirat din altă sursă, iar la Lesnovo, Markov și Ravanica, doar câte doi: Τίτου Παπαμαστοράκης, op. cit., p. 280.

42 La fel ca și la o serie de monumente anterioare epocii paleologe precum: Daphni, Velijusa, Capella Palatină, Panagia Arakiotissa, Sf. Dumitru Kastouris, Arh. Mihail din Thari: ibidem, p. 281-282.

43 Mădălina Ungureanu, Dosoftei, „Parimiile peste an” (Iași, 1683): despre sursele fragmentelor biblice, în „Philologica Jassyensia”, VII, 2011, nr. 2 (14), p. 272.


186

Faptul că alături de versete din parimii apar și psalmii citiți la prochimen pare să indice mai curând, în calitate de sursă, cărțile liturgice menționate și nu Prophetologion-ul. În ceea ce privește textele profetice absente în cărțile liturgice, s-ar putea ca sursa să fie directă, textele veterotestamentare propriu-zise, sau să fie reprezentată de – ceea ce ne pare nu mai puțin verosimil – inscripțiile din caietele de modele, completate din diverse surse (biserici la care au lucrat sau pe care le-au vizitat, manuscrise cu miniaturi etc.). Oricum, în acest context, e necesar să atragem atenția asupra cunoștințelor noastre precare privind practica inscripțiilor profetice în secolul al XV-lea (exceptând câteva monumente din primele decenii ale acestui secol). La biserica Pantanassa din Mistra (cca. 1430), nu s-a păstrat nici o inscripție, iar pentru monumentele din a doua jumătate a secolului al XV-lea, din ambianța Ohridei, aceste inscripții rămân nepublicate.

O altă particularitate importantă a programului iconografic al turlei de la Pătrăuți este introducerea registrului apostolilor, care-l urmează pe cel al profeților. Într-o încercare de sinteză privind iconografia bizantină și medievală românească, I. D. Ștefănescu menționa următoarele: „Arta bizantină din Constantinopol și țările care au urmat de aproape tradiția ei așează însă apostolii pe cilindrul cupolei și, aiurea, pe pereții naosului”44, aserțiune care necesită o revizuire cardinală. În perioada medio-bizantină, în binecunoscutele omilii la sfințirea bisericii Maicii Domnului de la Pharos, patriarhul Fotie vorbește despre corul apostolilor, martirilor și profeților, însă nu le oferă o localizare mai precisă în raport cu imaginea Pantocratorului din cupolă45. Registrul apostolilor apare în tamburul turlei Sf. Sofia din Kiev (între 1043-1046, s-a păstrat doar parțial figura apostolului Pavel), lipsind însă registrul profeților46. La Hosios Lukas din Focida, cu toate refacerile tardive și pierderile din zona de boltire, putem

Referitor la structura și componența Prophetologion-ului, a se vedea: Анатолий А. Алексеев, Византийско-славянский профитологий (формирование состава), în „Труды Отдела Древнерусской Литературы”, 56, 2004, р. 46-77; idem, Билия в богослужении. Византийско-славянский лекционарий, Санкт-Петербург, Нестор-История, 2008, iar pentru ediția textelor bizantine: Carsten Høeg, Günter Zuntz, Prophetologium, Fasc. I-VI, Hauniae, 1939-1970; Gudrun Engberg, Prophetologium: Pars altera: Lectiones anni immobilis, fasc. I-II (Monumenta Musicae Byzantinae. Lectionaria, vol. I), Hauniae, 1980-1981.

44 I. D. Ștefăneascu, Iconografia artei bizantine și a picturii feudale românești, București, Editura Meridiane, 1973, p. 57.

45 Cyril Mango, The Art of the Byzantine Empire 312-1453. Sources and Documents, Toronto, Buffalo, London, University of Toronto Press, 1972, p. 186.

46 В. Н. Лазарев, Древнерусские мозаики и фрески XI-XV вв., Москва, Искусство, 1973, fig. 13-14.

Emil Dragnev

187

constata prezența apostolilor în medalioane, în bolțile brațelor sudic, nordic și vestic, în timp ce în tamburul turlei apar registrele îngerilor și profeților47.

În secolele XII-XIII, reprezentările apostolilor apar în ambianța imaginii Pantocratorului, niciodată în tamburul turlei. La Monreale, în absența turlei, imaginea Pantocratorului este plasată în conca absidei altarului, iar apostolii apar în registrul următor, de o parte și de alta a Maicii Domnului tronând, flancată de doi arhangheli. O dispoziție similară întâlnim și la Cefalu48. În alte cazuri, registre ale apostolilor, deși sunt amplasate în partea superioară a bisericilor (dar nicidecum în tamburul turlei), par a fi distanțate de ambianța Pantocratorului. La Santa Maria dell’Ammiraglio (Martorana) din Palermo (1146-1151), opt imagini statuare ale apostolilor (exceptând evangheliștii) sunt plasate în bolțile brațelor nordic și sudic, iar în tamburul turlei – profeții49. Imaginile apostolilor mai apar în tamburul turlei la câteva monumente rusești din secolul al XII-lea (mănăstirile Mirožsk, Sf. Gheorghe de pe Staraia Ladoga, Nereditsa)50, însă în cadrul compo-ziției Înălțării Domnului. În Serbia, la Mileševa și Sopočani, apostolii sunt reprezentați în partea inferioară a transepturilor nordic și sudic51.

În epoca paleologă, tamburul turlei este constant ocupat de diverse compoziții angelice și de registrul profeților, fără a rămâne loc pentru cel al apostolilor. Probabil, prezența celor 12 apostoli în mai multe scene, plasate în părțile superioare ale naosului sau ale absidei altarului („Înălțarea Domnului”, „Pogorârea Sf. Duh”, „Împărtășirea apostolilor” ș. a.), făcea inutilă evidențierea unui registru special. Nu putem pune acest lucru pe seama înălțimii reduse a tambururilor, deoarece, chiar și atunci când elevația sa permitea introducerea unui registru suplimentar, s-a preferat dublarea registrului profeților, precum la biserica mănăstirii Markov, la Manasija52, Ravanica și Kalenic53. În contrast cu această situație, apariția registrului profeților în tamburul turlei de la Pătrăuți pare a fi o noutate. Această soluție a fost preluată în mai multe biserici moldo-

47 Nano Chatzidakis, Hosios Loukas, Athens, Melissa Publishing House, 1997, releveul

la p. 22-23. 48 В. Н. Лазврев, История византийской живописи [vol. 1], Москва, Искусство,

1986, р. 95, 117 49 Ernst Kitzinger, The Mosaics of St. Mary's of the Admiral in Palermo, Washington,

D.C., 1990 (Dumbarton Oaks Studies, XXVII), p. 154. 50 Ibidem, p. 155. 51 Светозар Радоjчић, Милешева, Београд, 1963, releveurile 5-6 la p. 76-77; Воjислав

J. Ҕурић, Сопоћани, Београд, 1963, releveurile la p. 128-129. 52 Τίτου Παπαμαστοράκης, op. cit., pl. 122-123, 141. 53 Марина Беловић, Раваница. Историjа и сликарство, Београд, 1999, p. 84-90;

Draginja Simić-Lazar, Kalenić et la dernière période de la peinture byzantine, Skopje/Paris, Matica Makedonska/De Boccard, 1995, p. 45-50.


188

venești, nu și în pictura post-bizantină din Balcani, unde, în cazurile bisericilor cu turle, programul iconografic se limita la registrele angelice și profetice54.

În ultimul registru, al apostolilor, sub glafurile ferestrelor, sunt reprezentați în medalioane Iisus în Slavă (est), Fecioara Oranta (vest) și părinții săi, Sf. Ioachim (nord) și Ana (Η ΑΓΙΑ ΑΝΑ, sud). Interspațiul între pandanti-vele cu imaginile evangheliștilor a fost de timpuriu decorat cu reprezentarea acestor chipuri în medalioane, ca de exemplu la Sf. Sofia din Kiev, unde diferă doar tipul iconografic al Mântuitorului55. La Nereditza, Ioachim și Ana apar între pandantive, alături de chipurile necreate ale Mântuitorului56. În evoluțiile ulterioare, pe acest loc se vor afirma chipurile necreate, la care se vor adăuga și alte reprezentări, precum Tronul Hetimasiei sau imagini angelice.

În pandantivele mici, ce susțin tamburul turlei, sunt reprezentați cei patru evangheliști, într-o ordine inversă, de la dreapta spre stânga: Sf. Matei (Ο ΑΓΙΟΣ ΜΑΤΘΕΟΣ, vest), Sf. Marcu (Ο ΑΓΙΟΣ ΜΑΡΟΚΟΣ, sud), Sf. Luca (Ο ΑΓΙΟΣ ΛΟΥΚΑΣ, est) și Sf. Ioan Teologul (Ο ΑΓΙΟΑ ΙΩ Ο ΘΕΟΛΟΓΟΣ, nord). Această dispoziție neobișnuită are un corespondent în picturile de la Pătrăuți, unde, pe zidurile naosului, o parte din scenele ciclului Pătimirilor se derulează de asemenea în același sens57.

Tematica profetică din tamburul turlei este continuată pe intradosurile arcelor ce susțin pandantivele mici. Pe intradosul arcului nord-estic, într-un medalion, este figurat chipul lui David (ΔΑΔ) – Fig. 15, flancat de imaginile a doi serafimi cu ripide în mâini pe care este înscris ΑΓΙΟΣ. Pe rotulus este scrisă partea finală a versetului Ps.109.3: ΚΕ ΓΑΣΤΡΟΣ ΠΡΟ ΕΟΣΦΩΡΟΥ ΕΓΕΝ[NH]ΣΑ Σ[Ε] (ἐκ γαστρὸς πρὸ ἑωσφόρου ἐξεγέννησά σε) „din pântece, mai înainte de luceafăr, te-am născut”.

Urmează, pe intradosul arcului sud-estic, imaginile statuare ale lui Iisus Nave (ΙΙ ΤΟΥ ΝΑΒΗ) și profetului Isaia (ΗΣΑΗΙΑ) – Fig. 12. Inscripțiile ne-au parvenit cu multe pierderi, astfel încât lectura lor nu este întru totul sigură, iar pe

54 În majoritatea cazurilor, înălțimea turlei nu permite adăugarea unui registru supli-

mentar, însă și în cazurile când există spațiu disponibil sunt preferate alte subiecte, precum în catoliconul Marii Lavre athonite, unde apare un registru suplimentar de semifiguri ale patriarhilor veterotestamentari: Gabriel Millet, Monuments de l’Athos. I. Les peintures, Paris, 1927, pl. 115, sau în bisericile din Țara Românească din secolul al XVI-lea, unde doar la Căluiu, la baza turlei, apar semifigurile apostolilor: Carmen Laura Dumitrescu, Pictura murală din Țara Românească în veacul al XVI-lea, București, Editura Meridiane, 1978, p. 24-43.

55 В. Н. Лазврев, История византийской живописи, p. 77. 56 Idem, Древнерусские мозаики и фрески, p. 50. 57 Asupra sensului invers a derulării scenelor din acest ciclu a atras atenția Sorin Ulea:

Gavril Ieromonahul, autorul frescelor de la Bălinești, în Cultura moldovenească în timpul lui Ștefan cel Mare, culegere de studii îngrijită de M. Berza, București, Editura Academiei, 1964, p. 431.

Emil Dragnev

189

alocuri ipotetică. Ambele texte par să fie introduse prin cuvintele folosite la lecturile parimiilor: ΤΑΔΕ ΛΕΓΕΙ Κ(ΥΡΙΟ)Σ (Așa a zis Domnul). Pe rotulosul lui Isaia, textul pare să se conforme cu versetul Is.1.16: ΛΟΥΣΑΣΤΕ ΚΑΘΑΡΟΙ ΓΙΝ(ΕΣ)ΘΕ (λούσασθε, καθαροὶ γένεσθε, … ) – „Spălați-vă, curățiți-vă, lepădați răutățile din sufletele voastre dinaintea ochilor mei, opriți-vă de la răutățile voastre”. La Iisus Nave, textul este afectat și mai mult, ipoteza noastră de reconstituire a sa ar fi identificarea cu partea finală a versetului Ios. 3.7: ἵνα γνῶσιν, καθότι ἤμην μετὰ Μωυσῆ, οὕτως ἔσομαι καὶ μετὰ σοῦ („Din ziua aceasta voi începe să te înalț dinaintea tuturor fiilor lui Israel, ca să știe că, la fel cum eram cu Moise, așa voi fi și cu tine”).

Pe intradosul arcului sud-vestic, apar figurile statuare a profeților Malachia (ΜΑΛΑΧΙ[ΑΣ]) și Zaharia cel Tânăr/Nou (ΖΑΧΑΡΥΑΣ Ο ΝEΟΣ) – Fig. 13. Textele de pe rotulusuri sunt aproape în întregime dispărute, nelăsând loc nici pentru reconstrucții ipotetice.

În sfârșit, pe intradosul arcului nord-vestic este reprezentat într-un medalion Iisus Hristos Cel-vechi-de-zile (ΙΣ ΧΣ Ω ΠΑΛΕΟΣ ΤΩΝ ΗΜΕΡΩΝ) – Fig. 14, flancat de figurile statuare ale patriarhilor veterotestamentari, Avraam (Ο ΔΗΚ[Ε]ΟΣ ΑΥΡΑΑΜ) și Isaac (Ο ΔΗΚΕΟΣ ΗΣΑΑΚ).

În timpanele de sub arcele piezișe sunt plasate patru scene din ciclul Dodecaortonului (a Sărbătorilor): Nașterea Domnului (Η ΧΥ ΓΕΝΝΑ) – Fig. 11, nord-est, Botezul Domnului, sud-est, Întâmpinarea Domnului (Fig. 9-10), sud-vest și Schimbarea la Față (Η ΜΕΤΑΜΟΡΦΩΣΙΣ), nord-vest. Ordinea dispoziției lor nu urmează consecutivitatea narațiunilor evanghelice, dar se conformează cu cea liturgică (25 decembrie, 6 ianuarie, 2 februarie, 6 august), a datelor sărbătorilor fixe de peste an.

Profeta Ana, în scena Întâmpinării Domnului, ține în mâna stângă un rotulos desfășurat pe care este înscris: ΤΟΥΤΟ ΤΩ ΒΡΕΦΟΣ ΟΥ(ΡΑΝΟ)Ν Κ(ΑΙ) ΓΗΝ ΕΣΤΕΡΕΩ ΣΕΝ (Acest Copil a creat cerul și pământul)58 – Fig. 10, imagine și text inspirate din Luc. 2.22-38, fără a avea însă o corespondență literală.

58 Această inscripție este prescrisă de Erminia lui Dionisie: Carte de pictură, p. 129, și

apare în scena respectivă la Protaton: Μανουήλ Πανσέληνος, εκ του ιερού ναού του Πρωτάτου, Αγιορειτική Εστία, Θεσσαλονίκη, 20082, fig. 4-5, la Vechea Catedrală din Edessa (Macedonia, 1375-85 sau 1389): Ευθύμιος Ν. Τσιγαρίδας, Τοιχογραφίες της περιοδου των Παλαιολόγων σε ναούς της Μακεδονίας, Εκδοσεις Π. Πουρναρα, Θεσσαλονίκη, 1999, fig 62α la p. 130, în Catoliconul mănăstirii Pantanassa din Mistra: Μαίρη Ασπρά-Βαρδαβάκη, Μελίτα Εμμανουήλ, Η μονή της Παντάνασσας στον Μυστρά. Οι τοιχογραφίες του 15ου αιώνα, ΕΜΠΟΡΙΚΗ ΤΡΑΠΕΖΑ ΤΗΣ ΕΛΛΑΔΟΣ, Αθήνα, 2005, fig. 42 la p. 104 și în paraclisul Sf. Nicolae a Marii Lavre de la Muntele Athos: Athanassios Semoglou, Le décor mural de la chapelle athonite de Saint-Nicolas, p. 46.


190

Este evident că imaginile din intradosurile arcelor piezișe sunt în corespondență cu scenele Praznicelor din timpane, lucru la care ne-am referit mai sus. Unele sunt într-o perfectă conexiune liturgică. Astfel, textul Ps. 109.3 de pe rotulusul lui David se citește ca prochimen la parimiile ceasului al șaselea din ajunul sărbătorii Nașterii Domnului. De asemenea, la parimii se citesc versete din Cărțile lui Iisus Nave și Isaia la sărbătoarea Botezului Domnului. Este dificil de explicat legătura dintre scena Întâmpinării Domnului și imaginile profeților Malachia și Zaharia cel Tânăr, mai ales în condițiile când textele de pe rotulusuri nu s-au păstrat. La această sărbătoare, lecturile se fac din Exod, Levitic, Numerii și cartea lui Isaia. Doar atunci când ziua de 2 februarie cade în vinerea săptămânii lăsatului de sec de brânză (acest lucru se întâmplă de Kiriopasca – 25 martie) lecturile parimiilor se suprapun, și astfel, de ziua Întâmpinării Domnului se citește și din Zaharia (nu și din Malachia). Erminia lui Dionisie recomandă versete din Malachia și Zaharia la reprezentarea Botezului Domnului59.

Legătura dintre reprezentările din intradosul arcului nord-vestic și scena Schimbării la Față pare a fi mai curând de ordin scripturistic și dogmatic. Asocierea figurilor drepților veterotestamentari, Avraam și Isaac, cu chipul Celui-vechi-de-zile, este cunoscută în miniatura bizantină60, având corespondență cu Evanghelia după Matei, evanghelistul respectiv fiind și aici reprezentat alături, în timpanul vestic. În același timp, imaginea Celui-vechi-de-zile este în consonanță cu scena Schimbării la Față, făcând legătura dintre teofaniile Vechiului și Noului Testament, în concordanță cu învățătura despre „același Dumnezeu” a patriarhilor veterotestamentari și apostolilor.

Nu ne vom referi în actualul studiu la iconografia scenelor din timpane, care necesită o abordare în cadrul întregului ciclu, menținând doar caracterul narativ al compozițiilor, în corespondență cu tendințele artei paleologe tardive, ilustrate de scenele respective din biserica Maicii Domnului Pantanassa din

59 Carte de pictură, p. 122. 60 A se vedea în această privință frontispiciul Evangheliei după Matei din grupul de

manuscrise iluminate Parisinus graecus 74, precum și interpretările scripturistice, dogmatice și liturgice pa care le implică: Emil Dragnev, O capodoperă a miniaturii din Moldova medievală. Tetraevanghelul de la Elizavetgrad și manuscrisele grupului Parisinus graecus 74, Chișinău, Editura Civitas, 2004, p. 51-53. Tot aici, a se vedea și despre cazul asocierii imaginilor lui Avraam, Isaac și Iacov cu chipul evanghelistului Matei la Voroneț: p. 175-176, precum și dezvoltarea acestui subiect în legătură cu imaginile din timpane și pandantivele mari: Constanța Costea, John the Persians’ Emperor, în „Revue Roumaine d’Histoire de l’Art”, série Beaux-arts, XLV, 2008, p. 31-32.

Emil Dragnev

191

Mistra (cca. 1430), cu care, de altfel, picturile de la Pătrăuți denotă și anumite afinități stilistice61.

Privit în ansamblu, programul iconografic al sistemului de boltire al naosului de la Pătrăuți se plasează într-o poziție intermediară între tradițiile picturii paleologe și arta post-bizantină din secolul al XVI-lea, atestând deja mutații importante în raport cu prima și stabilind o serie de caracteristici definitorii pentru evoluțiile artei post-bizantine, în special, în versiunea moldo-venească. Ultimul moment este cauzat și de specificul arhitecturii moldovenești în ceea ce privește sistemul de boltire, care oferă structuri și suprafețe inedite.

Le programme iconographique du système d’élévation du tour de la nef de l’église de la Vraie Crois de Pătrăuți

(Résumé)

L’église de Pătrăuți, bâtit par le prince régnant de Moldavie Etienne le Grand en 1487, a reçue son décor des peintures après cette date. C’est la plus ancien des églises conservées, dont le tour de la nef est élevé sur un système des deux séries d’arcs superposés, appelé „voûte moldave”. En tenant compte qu’après la décoration de l’église de la Vierge Pantanassa à Mistra (env. 1430) et jusqu’a celle de Pătrăuți, des églises peints avec la tour sur la nef sont très rares, et de la spécificité de la „voûte moldave” qui met au disposition des peintres des surfaces inédite jusqu’ici pur le décor picturale, on comprend bien l’importance de la recherche du programme iconographique de cette espace.

Au premier vue, ce programme suive dans sa structure (Le Christ Pantocrator dans la coupole, et ensuite, quatre registre superpose dans le tambour qui soutien la coupole: les séraphins, les pouvoirs angélique, le prophète de l’ancien loi et les apôtres), les bien connues tradition de l’art de l’époque précédente, mais la recherche en détail, relève des choses inédites ou rares. L’image du Pantocrator, presque entièrement détruite, a été encadrée dans une gloire octogonale (comme a Vierge Leviška de Prizren). Les anges sont présentés dans une attitude solennelle, statique, qui contraste avec les représentation des registre angéliques a l’époque paléologue, toujours dans un action (de soutenir la gloire du Christ, entrer dans la procession de la Liturgie céleste ou vers le trône d’Hetimasia), en trouvent un repère semblable seulement au monastère Markov. Les prophètes sont présentés dans une procession, orientée vers la fenêtre de l’est, en deux groupes de 6 figures de chaque côté, disposition qu’on rencontre à Parigoritissa d’Arta. Parmi les paires (Moïse - Aaron et David – Salomon), ont retrouve ici le 4 grand prophètes (Isaïe, Jérémie, Ézéchiel, Daniel), Elie et 2 petite prophètes: Aggée et Malachie. Isaïe est représenté ici deux fois, et on peut supposer une erreur de signature, mais, il faut tenir compte d’un situation partiellement analogique à Lescoec (1461/62, Macédoine), ou Isaïe a été représenté trois fois,

61 Μαίρη Ασπρά-Βαρδαβάκη, Μελίτα Εμμανουήλ, Η μονή της Παντάνασσας στον

Μυστρά, fig. 41-43, 45.


192

intentionnellement, mais les arguments de cette situation de Lescoec, sont difficile a trouver a Pătrăuți.

Les particularités de l’écriture (les signatures et les inscriptions sur les rouleaux), nous permettons de distinguer avec sureté deux mains différentes, dont la séparation se produit à la longue de l’axe est-ouest, en séparant les parties de nord et de sud de la surface entière de la nef. En ce qui concerne les inscriptions sur les rouleaux, ils semblent être mieux organisé sur le côté du nord du registre des prophètes. On peut lire ici, les textes suivants chez: Moïse (Dt. 32.1), David (Ps. 109.1), Isaïe (Is. 13.9), Jérémie (le rouleaux est détruit), Aggée (Ag. 2.6 ou 2.21) et Malachie (Mal. 3.19). Touts les messages textuels sont en correspondance avec l’image de Pantocrator, exprimée pleinement dans le Dt.32.1. Le Psaume 109, a été le plus commenté, et interprété en clé messianique par rapports au Christ, et comme allusion de l’Acensement du Sauveur. La particularités principales de l’ensemble des ces inscriptions est l’accent eschatologique spéciale, exprimé dans les versets Is.13.9, Ad. 2.6 et 2.21 et Mal. 3.19. Sur le côté du Sud, on observe un manque de cohérence, des répétions, des discordance entre les images et les inscriptions. Ici, seulement dans le cas de l’image de Salomon ont trouve une correspondance avec le texte (Pr. 10.31-32), en tant que, dans tous les autres cas, les prophètes ont sur le rouleaux des textes qui ne sont pas tirer de leurs livres (ou qui sont cité d’habitude dans le cas où une telle livre n’existe pas): Aaron (Bar.3.36 – cité d’habitude chez Jérémie – répétition?), Elie (Ag. 2.6 ou 2.21 – répétition!), Ézéchiel (Jer. 38.31 – répétition?), Isaïe (Ps. 112.3), Daniel (Ps. 109.1 – répétitions!).

Des toutes ces inscriptions, ont retrouve dans des autres monuments seulement les celle de Ps. 109.1 (St. Nicolas de Charaki, Rodos), Mal. 3.19 (Stavronikita à Mont Athos), Jer. 38.31 et Bar 3.36 (dans plusieurs monuments, mais exactement chez Jérémie). La pluparts des citations des versets prophétiques, dans les monuments paléologues, ont été extrait du Prophétologion (sauf les églises décorées par des maitres constantinopolitains: Pammakaristos de Constantinople et Sts. Apôtres de Thessalonique), dont c’est pas le cas de Pătrăuți, ou on trouve seulement 4 versets prophétiques lue pendent la liturgie, ainsi que 2 versets des Psaumes, lue au prokimenon, ce que suggère comme source les livre liturgiques (Triode, Pentecostarion, Ménées), dans lesquelles passe les lectures de l’Ancien Testament, avec la diminution de l’usage du Prophétologion, jusqu'à son disparition au XVIe siècle.

Une autre particularité notable du programme iconographique de Pătrăuți, c’est l’introduction su registre des apôtres dans le tambour de la tour, que l’on rencontre plus tard dans plusieurs églises moldaves. Dans le même registre, sous les fenêtres, sont représenté dans des médaillons, Jésus en gloire, la Vierge Orante, et ses parents, Joachim et Anne. Dans les quatre pendentifs, on voit, comme d’habitude, les évangélistes, mais l’ordre de leur représentation, est inverse par rapport à la celle habituelle.

Les images sur les intrados des arcs supérieurs, sont en correspondance avec les scènes représentées dans les tympans. Au-dessus de la scène de la Nativité (tympan de nord-est), on voit dans l’intrados l’image du David dans un médaillon, secondé des deux séraphins. Sur son rouleaux est inscrit le verset Ps. 109.3 (le prokimenon de la sixièmes heure a la veuille de la Nativité). La scène du Baptême (sud-est), est accompagnée par les images d’Isaïe et de Josué fils de Noun dans l’intrados (on pratiques les lectures de leurs livres pendent l’office des vêpres du Baptême). C’est plus

Emil Dragnev

193

difficile à établir la liaison entre les images des prophètes Malachie et Zacharie le Jeune de l’intrados et la scène de la Présentation de Jésus au Temple (sud-ouest). Au-dessus de la scène du Transfiguration (nord-ouest), dans l’intrados est représenté dans un médaillon l’Ancien-des-jours, flanqué par les figures d’Abraham et Isaac, qui souligne le sens théophanique de cette scène. Dans son ensemble, le programme iconographique du système d’élévation du tour de la nef de l’église de Pătrăuți, occupe une position intermédiaire entre les traditions de l’art paléologue et la peinture post-byzantine du XVIe siècle, en établissent tout une série des trais définissants pour les évolutions de la peinture moldave.


194

Tabel 1

Reprezentarea profeților, prezenți în picturile de la Pătrăuți, în sistemele de boltire ale bisericilor din perioada paleologă

Monumentul, între paranteze: localizarea,

datarea picturilor; după paranteze, numărul profeților reprezentați, din care, după caz,

se scade numărul imaginilor dispărute și/sau neidentificate. M

oise

Aar

on

Dav

id

Solo

mon

Ilie

Isai

a

Iere

mia

Ieze

chie

l

Dan

iel

Agg

eu

Mal

achi

a

Imperiul Bizantin și Despotatul Epir Sf. Sozont, Geraki, Laconia, Pelopones (după 1261), 12 – 1 + + + + + + + Sf. Nicolae, Agios Nicolaos, Epidauros Limira (a doua jum. a sec. XIII), 12 – 10 + + Sf. Serghios și Vah, Kitta, Mesa Many, Pelopones (1262-85), 8 – 7 + Panaghia Peribleptos, Ohrida, Macedonia (1295), 12 + + + + + + Sf. Ioan Kaneo, Ohrida, Macedonia (cca. 1296), 8 + + + +

Panaghia Parigoritissa, Arta, Epir (1294-96), 12 + + + + + + + + Sf. Petru, Kastania, Exo Many, Pelopones (cca. 1300), 12 – 11 + Pammakaristos, Constantinopol (paraclisul Mântuitorului, 1310), 12 + + + + + Sf. Apostoli (Panaghia), Tesalonic (1312-1315), 10 + + + + + Panaghia Olimpiotissa, Elassona, Tesalia (1332-1348), 8 + + + + + + Sf. Nicolae, Platsa (Kabinari), Exo Many (1337/38), 12 – 9 + + Hristos Mântuitorul (Panaghia), Tesalonic (1350-1370), 8 + + + + + Panaghia Peribleptos, Mistra, Pelopones (1360-1370), 12 – 1 + + + + + + + + Sf. Nicolae, Theologos, Laconia, Pelopones (1370-1400), 8 – 2 + + + + + Sf. Gheorghe, Akrotirio Maleia, Pelopones (1400-25), 9 – 3 + + + + +

Zonele sub dominație latină Panaghia Kera, Kritsa Merabelou, Creta (mijl. sec. XIII), 12 – 9 + + + Sf. Nicolae din Exarchos, Ftiotida, Tesalia (a doua jumătate a sec. XIII), 12 – 9 + + + Sf. Herakleidios, măn. Lambadisti, Kalopanagiotis, Cipru (a doua jum. a sec. XIII), 12

+ + + + + + + +

Emil Dragnev

195

Monumentul, între paranteze: localizarea, datarea picturilor; după paranteze, numărul profeților reprezentați, din care, după caz,


oise

Aar

on

Dav

id

Solo

mon

Ilie

Isai

a

Iere

mia

Ieze

chie

l

Dan

iel

Agg

eu

Mal

achi

a

Panaghia Chryseleousa, Strobolos, Cipru (a doua jum. a sec. XIII), 16 – 1 + + + + + + + + Taxiarchis (Sf. Anarghiri) din Markopoulo (Attica, 1275-1300), 8 + + + + Sf. Nicolae din Malona – Charaki (ins. Rodos, sec. XIV), 8 + + + + + Cinstita Cruce, Peledri, Cipru (între 1353 și 1374/75), 16 + + + + + + + + Panaghia Gouverniotisaa, Potamies Irakleiou, Creta (1350-1375), 8 + + + +

Panaghia Krina, Chios (după 1389), 12 + + + Sf. Nicolae Stegys, Kakopetria, Cipru, (a doua jumătate a sec. XIV), 12 + + + + + + +

Serbia, de la regatul lui Milutin la despotatul Sebiei de Morava, Bulgaria și Țara Românească

Sf. Ahillie, Arilje, Serbia (1296), 12 – 1 + + + Adormirea Maicii Domnului (Maica Domnului Leviška), Prizren, Kosovo și Metochia (1309-1313), 8

+ + + +

Sf. Ioachim și Ana (Biserica Regală), Studenica, Serbia (1314), 8 + + + + Sf. Gheorghe, Staro Nagorčino, Kumanovo, Macedonia (1317-1318), 8 + + + + Adormirea Maicii Domnului, catoliconul măn. Chilandari, Muntele Athos (1321), 12 + + + + + Bunavestire, Gračanica, Pristina, Kosovo și Metohia (1318-1321), 8 + + + + Sf. Nichita, Čučer, lângă Skopje, Macedonia (cca. 1321), 8 + + + + Maica Domnului Odighitria, Peć, Kosovo și Metohia (1337), 16 + + + + + + + + + Bunavestirea (Bela Crkva), Karan, Serbia (1340-42), 6 – 1 + Sf. Arhangheli, Lesnovo, Macedonia (1346/47), 8 + + + + + Pantocratorul, Dečani, Kosovo și Metochia (1346-1350), 8 + + + + + Mântuitorul Hristos, Prizren, Kosovo și Metohia (între 1348 și 1370), 8 + + + Sf. Dumitru, măn. Markov, Macedonia (1376-1381), 16 + + + + + + + +

Sf. Andrei de pe Treska, Macedonia (1388/89), 8 + + + Înălțarea Domnului, Ravanica, Serbia (1385-87), + + + + + + + + +


196

Monumentul, între paranteze: localizarea, datarea picturilor; după paranteze, numărul profeților reprezentați, din care, după caz,


oise

Aar

on

Dav

id

Solo

mon

Ilie

Isai

a

Iere

mia

Ieze

chie

l

Dan

iel

Agg

eu

Mal

achi

a

20 Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, Nova Pavlica, Serbia (1381-89), 8 + + + + + Adormirea Maicii Domnului, Lubostinja, Serbia (1389), 8 + + +

Sf. Nicolae, Jošanica, Serbia, (cca. 1400), 8 + + + + Sf. Treime a măn. Manasija, Serbia (1407-18), 24 + + + + + + + + + Intrarea în Biserică a Maicii Domnului a măn. Kalenić, Serbia (1413) + + + + + + + Sf. Ioan Botezătorul, Zemen, Bulgaria (după 1360), 12 – 1 + + + + + + Sf. Gheorghe, Sofia, Bulgaria (a doua jum. a sec. XIV), 22 – 7 + + + + + + + Sf. Nicolae Domnesc, Curtea de Argeș, Țara Românească (1380-85), 12 + + + +

Novgorod Adormirea Maicii Domnului, Volotovo pole, Novgorod (1363 ?), 8 + + + + + Mântuitorului al Transfigurării pe strada Ilie, Novgorod (Teofan Grecul, 1378), 8 + Mântuitorului al Transfigurării de la Kovalev, Novgorod (1380), 8 + + + Sf. Teodor Stratilat de pa „pârău”, Novgorod (anii 80-90’ ai sec. XIV), 8 + + + + + Nașterea Domnului „de la cimitir” („din câmp”), (anii 90’ ai sec. XIV), 8 – 2 + + + + Arhanghelul Mihail al măn. Skovorodsk, Novgorod (înc. sec. XV ?), 8 – 1 + + + Sf. Simeon Teoforul a măn. Zverin, Novgorod (an. 60’ – înc. an. 70’ ai sec. XV), 5* + Sf. Nicolae a măn. Gostinopolie, Novgorod (cca. 1475 ? – sf. sec. XV), 8* + + + + + + + Total reprezentări 25 13 22 21 34 41 37 29 35 3 8 * Profeții sunt reprezentați pe intradosul arcelor mari. Pentru alcătuirea tabelului a fost utilizat materialul din următoarele surse: Τίτου Παπαμαστοράκης, Ο διάκοσμος του τρούλου των ναών της παλαιολόγειας περιόδου στη βαλκανική χερσόνησο και την Κύπρο, Αθήνα, Ἠλέκτρας Ἀνδρεάδη, 2001; Л. И. Лифшиц, Монументальная живопись Новгорода XIV-XV веков, Москва, 1987.

Emil Dragnev

197

Tabel 2

Reprezentarea profeților, prezenți în picturile de la Pătrăuți, în sistemele de boltire ale bisericilor din perioada post-bizantină (sec. XV-XVI)

Monumentul, între paranteze: localizarea,

datarea picturilor; după paranteze, numărul profeților reprezentați, din care, după caz,

se scade numărul imaginilor dispărute și/sau neidentificate și se evidențiează cazurile unui alt amplasament decât în

tamburul turlei, sau de boltire fără turlă. Moi

se

Aar

on

Dav

id

Solo

mon

Ilie

Isai

a

Iere

mia

Ieze

chie

l

Dan

iel

Agg

eu

Mal

achi

a

Biserica Tuturor Sfinților (Lešani, Macedonia, 1451/52), 20 – 10, bolta în leagăn + + + + + Biserica Sf. Ilie (Dolgaec, Macedonia, 1454/5), 10, bolta în leagăn + + + + + Biserica Înălțării (Lescoec, Macedonia, 1461/62), 18 – 1, bolta în leagăn + + + + + + + + Biserica Maicii Domnului (Deagalevci, Bulgaria, 1476), 16, de-a lungul secțiunii nordice și sudice a bolții

+ + + + + + + + +

Biserica Sf. Dumitru (Boboșevo, Bulgaria, 1487/8), 16, bolta în leagăn + + + + + + + + Catoloconul măn. Sf. Nicolae Anapafsas (Meteore, Tessalia,12 oct. 1527), 10 + + + + + + Sf. Nicolae a măn. Probota (cca. 1532), 8, intradosurile arcelor piezișe + + + + + + Sf. Gheorghe a măn. Sf. Ioan cel Nou (Suceava, 1534), 24 - 2 + + + + + + + + + + Paraclisul Adormirii Maicii Domnului Molivoklissia (Karies, Athos,1536 sau 1541?, școala), 8

+ + + + + + +

Catoliconul măn. Philanthropinon (insula lacului Ioanninei, Epir, 1541-1542), 16, bolta în leagăn + + + + + + + + + Catoliconul măn. Stavronikita (Athos, 1545/46), 14 + + + + + + + + +

Catoliconul măn. Dionisiou (Athos, 1547), 14 + + + + + + + + + Capela Sf. Nicolae de la Marea Lavră (Athos, 1560), 8 + + + + + + + Biserica Transfigurării din Veltsista (reg. Ioanninei, Epir, 1568), 15 - 3, bolta în leagăn + + + + + + +

Pentru alcătuirea tabelului a fost utilizat materialul din următoarele surse: Гojko Суботић, Охридска сликарска школа XV века, Београд, 1980; Georgi Gerov, Newly Revealed Murals from 1476 at the Dragalevci Monasteri, în Зборник Матице српске за ликовне уметности, 32-33, Нови Сад, 2003, р. 71-82; Δημητριος Ζ. Σοφιανος, Ευθυμιος Ν. Τσιγαριδας, Αγια Μετεωρα. Ιερα Μονη


198

Αγιου Νικολαου Αναπαυσα Μετεωρων. Ιστορια – τεχνη, Τρικαλα, 2003; [Bogdan Bratu], Picturile Bisericii Sfântul Gheorghe a Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, în http://sfantulioancelnou.ro/pictura/pictura.html; Maarit Elo, Ovidiu Boldura, Paul Buciuta, Tereza Sinegalia, The Restoration of the Probota Monastery. 1996-2001, Helsinki, Metaneira, 2001; Σαββας Θ. Παντζαριδης. Οι τοιχογραφιες του παρεκκλησιου Κοιμησεως Θεοτοκου (Μολυβοκκλησιας) Καρυες Αγιον Ορος, Εκδοσεις Παναγιωτη Σ. Πουρναρα, Θεσσαλονίκη, 2006; Μυρταλη Αχειμάστου-Ποταμιάνου, Οι τοιχογραφίες της Μονής των Φιλανθρωπηνών στο Νησί των Ιωαννίνον, Αθήνα, 2004; M. Chatzidakis, The Cretan Painter Theophanes. The Final Phase of his Art in the Wall Paintings of the Holy Monastery of Stavronikita, Mont Athos, 19972; Ιερά Μονή Αγίου Διονυσίου. Οἱ Τοιχογραφίες του Καθολικού, Άγιον Όρος, 2003; Athanassios Semoglou, Le décor mural de la chapelle athonite de Saint-Nicolas (1560). Application d’un nouveau langage pictural par le peintre thébain Frangos Catellanos, Presses Universitaires du Septentrion, Villeneuve d’Ascq Cédex, 1998; Anghéliki Stavropoulou-Makri, Les peintures murales de l’église de la Transfiguration á Veltsista (1568) en Epire et l’atelier des peintres Kondaris, Ioannina, 19892.

Emil Dragnev

199

Planșa I

Fig. 1. Pantocratorul și registrul profeților din calota pronaosului.

Fig. 2. Registrele anghelice: serafimii și puterile îngerești.


200

Planșa II

Fig. 3. Registrul profeților (segmentul nord-estic): Moise, David, Isaia.

Fig. 4. Registrul profeților (segmentul nord-vestic): Ieremia, Aggeu, Malachia.

Fig. 6. Registrul profeților (segmentul sud-vestic): Iezechiel, Isaia, Daniel

Emil Dragnev

201

Planșa III

Fig. 6. Registrul profeților (segmentul sud-vestic): Iezechiel, Isaia, Daniel.

Fig. 7. Registrul apostolilor (est): Sf. Petru, Iisus în Slavă, Sf. Pavel, Sf. Ioan Teologul.

Fig. 8. Registrul apostolilor (vest): Sf. Toma, Sf. Fecioară Oranta, Sf. Filip, Sf. Bartolomeu.

Fig. 9. Registrul apostolilor (sud): Sf. Marcu, Sf. Ana, Sf. Simon, Sf. Iacov.


202

Planșa IV

Fig. 10. Registrul apostolilor (nord). Sf. Andrei, Sf. Ioachim, Sf. Luca, Sf. Matei.

Fig. 11. Pandantivul estic. Sf. Luca.

Fig. 12. Intradosul arcului nord-vestic. Cel-vechi-de –zile.

Fig. 13. Intradosul arcului nord-estic. David.

Emil Dragnev

203

Fig. 14. Avraam.

Fig. 17. Isaia.

Fig. 15. Isaac

Fig. 18. Malachia.

Planșa V

Fig. 16. Iisus Nave

Fig. 19. Zaharia.


204

Fig. 20. Nașterea Domnului (fragment).

Fig. 22. Întâmpinarea Domnului (Fragment)

Planșa VI

Fig. 21. Botezul Domnului (fragment).

Fig. 23. Întâmpinarea Domnului (Fragment)

Le programme iconographique du système d’élévation de la tour de la nef de l’église de...

Documents

Transcript of Le programme iconographique du système d’élévation de la tour de la nef de l’église de...