Iașii în secolele XV-XVIII. Elemente de topografie istorică

C�T�LIN HRIBAN

IA�II ÎN SECOLELE XV-XVIII ELEMENTE DE TOPOGRAFIE ISTORIC�

ACADEMIA ROMÂN� – FILIALA IA�I

INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE MUZEUL BUCOVINEI SUCEAVA

C�T�LIN HRIBAN

IA�II ÎN SECOLELE XV-XVIII

ELEMENTE DE TOPOGRAFIE

ISTORIC�

EDITURA KARL A. ROMSTORFER

SUCEAVA, 2012

BIBLIOTHECA ARCHAEOLOGICA MOLDAVIAE XXI

EDIDERUNT

VICTOR SPINEI et VIRGIL MIHAILESCU-BÎRLIBA

Descrierea CIP a Bibliotecii Na�ionale a României HRIBAN, C�T�LIN Ia�ii în secolele XV-XVIII : elemente de topografie istoric� / C�t�lin Hriban. - Suceava : Editura Karl A. Romstorfer, 2012 Bibliogr. ISBN 978-606-93329-1-7

94(498 Ia�i) © Toate drepturile asupra prezentei edi�ii sunt rezervate Institutului de Arheologie din Ia�i �i Muzeului Bucovinei din Suceava

CUPRINS

EVOLU�IA ORA�ULUI IA�I DIN PERSPECTIVA TOPOGRAFIEI ISTORICE (Victor SPINEI) .................. 7

1. ÎN LOC DE INTRODUCERE: DEFINI�II. CON�INUT. TERMINOLOGIE ............................................... 11

2. CE ESTE TOPOGRAFIA ISTORIC�? ............................................................ 19

3. SURSELE TOPOGRAFIEI ISTORICE .......................................................... 23

4. METODELE TOPOGRAFIEI ISTORICE ..................................................... 28

5. MORFOLOGIA SPA�IULUI URBAN. PARADIGME, MODELE, RECONSTRUC�II .............................................. 37

6. NUCLEE �I NUCLEIZARE ÎN SPA�IUL URBAN ..................................... 43

7. ORA�UL ÎN PALIMPSEST. IA�II ÎNAINTE DE �TEFAN CEL MARE .................................................... 47 Câteva opinii asupra începuturilor ora�ului în Evul Mediu moldovenesc ..................... 48 Fundalul fizic al ora�ului ................................................................................................. 66 Ora�ul Ia�i – o comunitate în timp .................................................................................. 68

8. DE UNDE „VIN” IA�II? ................................................................................. 72

9. ORA�UL IA�I ÎN SECOLELE XVI-XVII. TOPOGRAFIA UNEI CAPITALE .................................................................. 82 Ora�ul plan ....................................................................................................................... 82 În�l�area deasupra peisajului ......................................................................................... 120 Relieful spiritual: bisericile ............................................................................................ 120 Relief social: Curtea domneasc� .................................................................................... 125 Relief economic: atelierele �i pie�ele ............................................................................. 128

10. ÎN LOC DE CONCLUZII: TOPOGRAFIA ORA�ULUI MEDIEVAL IA�I – ÎNCOTRO? ..................... 137

BIBLIOGRAFIE ........................................................................................................ 141

ANEXE ..................................................................................................................... 155

EVOLU�IA ORA�ULUI IA�I DIN PERSPECTIVA TOPOGRAFIEI ISTORICE

Centru citadin cu evolu�ie efervescent�, extins� de-a lungul unui registru cronologic acoperind peste �ase veacuri, dintre care o jum�tate a acestei perioade ca re�edin�� voievodal�, Ia�ii aveau s� joace pe deplin îndrituit un însemnat rol economic, cultural, confesional �i politic în cadrul ��rii Moldovei, extrapolat într-o anumit� m�sur� �i spre celelalte regiuni române�ti �i chiar dincolo de fruntariile lor. Aceste valen�e au fost de natur� s� polarizeze interesul multor categorii de savan�i �i, în primul rând, al istoricilor, pentru trecutul s�u mai apropiat sau mai îndep�rtat, ceea ce a generat o bogat� �i variat� literatur� de specialitate, însumând atât lucr�ri docte, cât �i altele cu caracter de popularizare sau de factur� diletant�.

Despre evolu�ia Ia�ilor pe parcursul evului mediu s-au elaborat numeroase studii speciale, problema fiind abordat� – tangen�ial sau aprofundat – în diverse volume monografice sintetice, aferente fie numai Moldovei, fie întreg spa�iului românesc. În chip firesc, nu toate aser�iunile exprimate asupra centrului urban de pe cursul Bahluiului î�i mai men�in actualitatea, dat fiind plusul de informa�ii colectate în decursul vremurilor, care pun într-o lumin� nou� anumite realit��i ale vremurilor revolute.

În ceea ce prive�te editarea materialului diplomatic, Ia�ii se afl� într-o situa�ie privilegiat� în raport cu marea majoritate a a�ez�rilor citadine din spa�iul carpato-danubian, întrucât a beneficiat de travaliul mai multor genera�ii de harnici �i pricepu�i cercet�tori, încununat recent de publicarea la un înalt nivel al exigen�elor a celor zece monumentale volume de „Documente privitoare la istoria ora�ului Ia�i”, primul rod al colabor�rii universitarilor ie�eni Ioan Capro�u �i Petronel Zahariuc, iar celelalte nou� asumate numai de profesorul Ioan Capro�u. Tomurile grupeaz� un num�r impresionant de acte, de la cele mai vechi, datând de la începutul secolului al XV-lea, �i pân� la 1800, publicate într-o caden�� extrem de rapid�, între anii 1999 �i 2007. Acest adev�rat tezaur documentar va r�mâne pentru decenii sau poate chiar secole o surs� inestimabil� pentru reconstituirea tuturor segmentelor vie�ii or��ene�ti ale vechii a�ez�ri din partea central� a Moldovei.

La configurarea trecutului ei un aport însemnat ar fi trebuit s� revin� �i cercet�rilor arheologice. Acestea au demarat în mod promi��tor în anii postbelici, sub coordonarea unei echipe de speciali�ti condus� de profesorul Alexandru Andronic, care a explorat în mod corespunz�tor mai cu seam� rezultatele s�p�turilor ini�iate în zona Cur�ii domne�ti. Din p�cate, în ultimele decenii, colectivele de cercet�tori c�rora le-au incumbat dirijarea lucr�rilor pe �antierele din perimetrul ini�ial al a�ez�rii medievale de la Ia�i, cu tot profesionalismul atestat în efectuarea lor, nu au reu�it, cel pu�in pân� în acest moment, s� valorifice �tiin�ific decât o mic�

8

parte din materialele recuperate prin s�p�turile metodice sau de salvare pe care le-au întreprins, uneori din cauza ritmului suprasolicitant al muncii de �antier, al lacunelor organizatorice înregistrate de unele institu�ii abilitate �i al altor disfunc�ionalit��i, dar alteori �i din pricina propriei lipse de voin��.

N�d�jduim ca aceste neîmpliniri s� fie remediate în anii urm�tori, întrucât consider�m c� numai printr-o juxtapunere a m�rturiilor scrise �i ale celor arheologice se va putea ajunge la reconstituiri credibile ale ambientului medieval din vechea re�edin�� domneasc� de pe cursul Bahluiului.

Edificat pe deplin asupra stadiului cercet�rilor în domeniul evocat, C�t�lin Hriban a cutezat s�-�i asume o misiune câtu�i de pu�in facil� prin alegerea unui subiect – ini�ial tez� de doctorat, sus�inut� la Facultatea de Istorie a Universit��ii „Al. I. Cuza” din Ia�i în februarie 2011 – de real� dificultate, precum cel la care ne referim. Nu este mai pu�in adev�rat c�, atunci când a optat pentru respectiva tem�, nutrea speran�a în publicarea într-o ritmicitate normal� a rezultatelor s�p�turilor arheologice, ceea ce, din nefericire, nu avea s� se întâmple.

Spre deosebire de numero�ii investigatori ai problemei genezei �i evolu�iei vie�ii or��ene�ti din regiunile române�ti – istorici, arheologi �i geografi –, care au tratat, potrivit normelor tradi�ionale, diverse aspecte legate de structurile urbane, C�t�lin Hriban a ales un mod de abordare cu totul original, cel pu�in în cadrul istoriografiei române�ti, pornind de la cazul particular al Ia�ilor. Domnia sa a avut drept punct de demaraj aspectul topografic al a�ez�rilor urbane, în conexiune cu cadrul natural, supus ac�iunii multiple �i persuasive exercitate de elementul antropic. Acest unghi de prospec�iune nu presupune câtu�i de pu�in o deta�are de înc�rc�tura dens� a diferitelor categorii de izvoare, ci necesit� o utilizare complex� a tuturor surselor disponibile, atât scrise (narative, documentare, beletristice, cartografice etc.), cât �i arheologice. Anumite idei pentru cercet�rile din sfera topografiei istorice i-au fost sugerate, precum rezult� din materialul bibliografic folosit, de lucr�ri recente recoltate prioritar din literatura erudit� anglofon�, în care dezbaterile de ordin teoretic sunt extrem de penetrante �i fructuoase, în mare parte �i datorit� abord�rii unor fa�ete epistemologice adesea debordante prin varietate �i inventivitate, precum �i a lipsei de complezen�e chiar fa�� de punctele de vedere cu aureol� axiomatic�.

Autorul volumului a întreprins �i o estimare critic� echilibrat�, neprejudiciat� de nici o emfaz� sau de r�sf��uri de pedanterie, a interpret�rilor celor ce l-au precedat în preocup�ri, emi�ând verdicte legitime în privin�a limitelor metodologiei adoptate �i asupra concluziilor de ordin general, pe care a �inut s� le emendeze prin argumente conving�toare.

Consider�m meritorii preciz�rile teoretice f�cute în lucrare asupra atributelor arheologiei citadine, a etapelor fenomenului de urbanizare, a pluralit��ii c�ilor prin care se accede spre nucleele or��ene�ti, a relevan�ei compozi�iei etnico-demografice a localit��ilor, a variet��ilor formelor arhitecturale, a dispunerii lor în perimetrele citadine, a structur�rii tramelor stradale, a amplasamentului construc�iilor auxiliare, a cauzelor apari�iei specificit��ilor zonale, de cartier sau stradale, a ponderii ramurilor me�te�ug�re�ti �i agricole în economia a�ez�rilor, a principalelor fluxuri comerciale cu extensie intern� sau interna�ional�, a raportului dintre centru �i periferie, a deciziilor ce au guvernat amplasarea construc�iilor de cult, a prezen�ei re�elei administrativ-fiscale, a rolului cur�ilor domne�ti în dinamizarea procesului de urbanizare, în instituirea ordinii �i a dreptului etc., prin urmare o palet� problematic� de o mare diversitate �i

9

complexitate, rareori avut� în vedere în ansamblul ei de majoritatea cercet�torilor, cel pu�in pân� în prezent.

C�t�lin Hriban nu s-a mul�umit numai cu enun�urile teoretice, ci s-a preocupat s� le aplice pragmatic în cazul Ia�ilor. În mod firesc acesta nu a conceput geneza �i dezvoltarea centrului de pe valea Bahluiului drept un fenomen autarhic, ci l-a analizat în conjunc�ie cu realit��ile din alte zone ale Moldovei, apelând la izvoarele documentare cele mai revelatoare �i utilizând critic concluziile istoricilor, arheologilor �i arhitec�ilor ce s-au aplecat spre studierea aceluia�i conglomerat problematic. Dat fiind penuria informativ�, paralelismele sugerate cu elementele de geografie istoric� �i de arhitectur� constatate pentru alte centre or��ene�ti de la r�s�rit de Carpa�ii Orientali nu au fost întotdeauna posibile, dar ele vor deveni desigur mult mai rodnice pe m�sura acumul�rii unor noi materiale documentare, în special a celor de factur� arheologic�.

Pe alocuri, autorul a dep��it spectrul problematic prefigurat de titlul volumului, fiind tentat s� abordeze aspecte legate de trecutul Ia�ilor, care, cu toate c� au focalizat aten�ia multor genera�ii de speciali�ti, sunt departe de a întruni un consensus omnium, dând loc la controverse. Setul bogat �i divers de tabele �i planuri, întocmite cu acribie, este de natur� s� argumenteze anumite aprecieri din textul propriu-zis. Ar mai fi de notificat modul original în care a fost conceput� arhitectura global� a lucr�rii �i propensiunea pentru teoretiz�ri ce au �intit dincolo de realit��ile circumscrise trecutului medieval al Ia�ilor.

Victor SPINEI

1. ÎN LOC DE INTRODUCERE: DEFINI�II. CON�INUT.

TERMINOLOGIE

Monografiile arheologice �i istorice dedicate ora�ului medieval românesc din afara arcului carpatic au suferit, de la începuturi, de lipsa unei paradigme topografice istorice, element teoretic de baz� pentru orice încercare de restituire a structurii �i aspectului oric�rei locuiri istorice. O paradigm� topografic� este un concept prea abstract îns�, pentru a fi construit �i argumentat ca atare, de aceea principalul instrument de lucru este modelarea, atât teoretic� (structural�), cât �i topografic� (morfologic�). În absen�a unui corpus consistent de izvoare cartografice, augmentat de rezultatele structurate ale cercet�rii arheologice �i documentare, construirea unor astfel de modele pentru ora�ele medievale este o întreprindere dificil�, care necesit�, în primul rând, elaborarea unui set de instrumente �i metode care s� filtreze, organizeze �i coroboreze informa�iile disponibile, oricât de fragmentare ar fi acestea. Este evident faptul c� nucleul unui astfel de toolkit de topografie istoric� este constituit din instrumentele de analiz� �i construc�ie puse la dispozi�ie de majoritatea pachetelor GIS (Sisteme Geografice Informa�ionale), utilizate pentru extrapolarea intensiv� �i extensiv� a datelor de natur� cartografic�, topografic�, arheologic� �i documentar�.

Defini�ia ora�ului incipient, în cadrul paradigmei geografie umane, ar fi o concentrare a unui num�r mare de oameni, agrega�i în scopuri reziden�iale �i productive1, iar cantitatea m�surabil� �i calitatea care determin� încadrarea unei a�ez�ri în categoria ora� sunt variabile care depind de contextul social �i politic contemporan2. Primordial este argumentul ocupa�ional, cu un semi-argument negativ: majoritatea locuitorilor ora�ului nu sunt angrena�i în activit��i agricole, iar popula�ia ora�ului nu este auto-suficient�, �i un semi-argument pozitiv: locuitorii ora�ului ofer� servicii �i bunuri comunit��ilor rurale din hinterland în schimbul alimentelor, materialelor de construc�ii sau combustibilului3.

1 K. Davis (ed.), Cities: Their Origin, Growth and Human Impact, San Francisco, 1973, p. 36.

2 D.C. Thorns, The Transformation of Cities. Urban Theory and Urban Life, Basingstoke, 2002, p.116.

3 G. Sjoberg , The Origin and Evolution of Cities, în Cities: Their Origin, Growth and Human Impact, p. 108.

C� T � L IN HRI B A N 12

Analiza �i restituirea topografiei unui ora� medieval este o încercare curajoas�, care necesit� aportul tuturor izvoarelor (documentare, narative, arheologice, cartografice) �i o metod� eliberat� de �abloane, mai apropiat� de antropologia modern� a peisajului cultural4 decât de cercetarea istoric� tradi�ional�. Topografia, conform defini�iei standard a dic�ionarului explicativ al limbii române5, este un termen aplicat for�at tipului de cercetare pe care o întreprindem. Tradi�ional, literatura de limb� francez� consider� topografia fie o micro-geografie, analitic� �i local� (în contrast cu Geografia, sintetic� �i general�6), fie o reprezentare a caracteristicilor unei regiuni date, clar delimitate, sub form� grafic� sau textual�7. În acest context, cercetarea noastr� iese cu mult în afara cadrului clar definit de termenul clasic de topografie.

Departe de a se dori o simpl� descriere micro-geografic� sau o simpl� reprezentare grafic� sau textual� a morfologiei terenului, o topografie istoric� a ora�ului încearc� s� realizeze un model dinamic al unei entit��i complexe, spa�iale �i sociale, în cursul unei perioade de timp date. În fapt, sensul dat de noi topografiei istorice iese în afara sensului geografic, pe care îl p�streaz� ca nucleu de baz�, devenind, prin acre�iunea surselor �i metodelor specifice istoriei, arheologiei �i antropologiei sociale, o direc�ie de cercetare pluridisciplinar� foarte apropiat� de arheologia peisajului (în forma complex� în care evoluat aceasta în ultimul deceniu8). Aceast� extensie trans-geografic� devine cu atât mai aparent� atunci când privim topografia istoric� în rela�ia acesteia cu geografia istoric�, unde dialectica analitic �i descriptiv versus sintetic �i generalizant reflect� clar rela�ia dintre comunit��i �i localit��i9, pe de o parte, �i popula�ii �i teritorii, de cealalt�.

În fapt, topografia �i ecologia urban�, departe de a fi doar un fundal, care evolueaz� sub propriile caden�e, ritmate cosmic �i planetar, sau, în cealalt� extrem�, cauze determinante, genii loci imanente �i vigilente ale organismului urban, stimulându-i constant �i decisiv via�a, sunt piese componente ale istoriei materializate, care influen�eaz� �i sunt influen�ate, care altereaz� �i sunt, la rândul

4 „Kulturlandschaft” sau „Cultural Landscape”, la Octavian Groza devine „peisaj

antropizat” (De re geographica, sau lungul drum al spa�iului c�tre teritoriu, în Teritorii (Scrieri, dez-scrieri), Bucure�ti, 2003, p. 241.)

5 Noul dic�ionar explicativ al limbii române, Bucure�ti, 2002, sub voce „topografie”, p. 762.

6 M.-C. Robic, Carte et topographie, în L’Oeil du Cartographe, Paris, 1995, p. 246.

7 Ibidem, De remarcat discu�ia autoarei asupra fluidit��ii termenului „topografie” la teoreticienii dintre 1870 �i 1890 (p. 247) oscilând între …la topographie est l’étude minutieuse de la structure du sol … , produsul unui astfel de studiu minu�ios (harta topografic� sau modelul în relief) �i substantivul sinonim cu relief sau cu morfologie (p. 249)

8 Vezi discu�ia asupra evolu�iei conceptului �i vocabularului arheologiei peisajului la K.F. Anschuetz et al., An Archaeology of Landscapes: Perspectives and Directions, în Journal of Archaeological Research, Vol. 9, Nr. 2, 2001; cf. �i C. Renfrew, P. Bahn (eds.) Archaeology, The Key Concepts, Londra, 2005, p. 117-118.

9 În continuare, termenul de „localitate” este folosit în accep�iunea de pozi�ie, situare, amplasare a unui obiect �i, prin extensie, a spa�iului concret, definit de respectiva pozi�ie.

IA � I I ÎN S E CO L E L E XV-XVIII . EL EM E N T E D E TO P O G R AF I E IS T O R I C �

13

lor, alterate de ora�. Studiul istoriei ora�ului medieval din spa�iul extracarpatic nu poate sc�pa de bolile copil�riei, determinisme mo�tenite, atâta vreme cât nu este con�tient acceptat� ideea c� ora�ul istoric (indiferent de vechimea zidirilor) exist� în interiorul topografiei �i ecologiei sale, iar acestea, la rândul lor, exist�, paradoxal, in interiorul ora�ului. Oamenii care fac istoria altereaz�, în acela�i timp, locul, topos-ul, „culturalizeaz�” peisajul în sensul în care succesul unei civiliza�ii depinde de m�sura în care reu�e�te s� î�i adapteze peisajul, iar nu s� se adapteze acestuia10.

Nu întâmpl�tor, disciplina care a impus �i sus�inut cel mai puternic importan�a spa�iului în cercetarea social� este geografia uman�. Încercarea de a aduce teoria social� marxist� la un numitor comun cu teoria urban� a produs, prin concluziile lui Daniel Harvey11, axioma influen�ei directe a locului geografic asupra evolu�iei individuale a persoanelor. În cazul în care componenta economic� a acestei evolu�ii nu doar a persoanei ci, prin extensie, �i a comunit��ii, este considerat� determinant�, rezultatul este o teorie a economiei politice a spa�iului.

În ultimul deceniu, interesul pentru cercetarea teoretic� a interac�iunii dintre cultur� �i mediul fizic a fost reînnoit de sinteza lui Thomas Gieryn12, care accentueaz� importan�a structurilor spa�iale în modelarea comportamentului comunit��ii umane, în detrimentul elementelor care �in de economia politic�. Spa�iul nu este, astfel, doar un fundal al desf��ur�rii sociale, ci o component� real� a acesteia, materialitatea spa�iului (dincolo de simpla defini�ie geometric�, neadecvat�) este dat� de activitatea uman� �i valorile economice �i sociale (care „umplu” geometria nud�). Astfel, topografia peisajului locuit/construit nu este doar un model explicativ �i descriptiv al geometriei localit��ii, ci o reprezentare a unui spa�iu definit geometric �i temporal de activitatea uman�, reprezentare instrumentat� de în�elegerea �i valorizarea spa�iului de c�tre comunitate, sub forma unui model social/cultural perceptibil prin intermediul surselor istorice13.

Figura 1 ilustreaz� aceast� schem� conceptual�, care marcheaz� traseul localit��ii de la spa�iu fizic (geografic) la model topografic istoric, prin intermediul

10 G. Jehel, P. Racinet, La ville médiévale. De l’Occident chrétien à l’Orient musulman (Ve-XVe

siècles), Paris, 1996, p. 62.

11 D. Harvey, Social Justice and the City, Baltimore, 1973, p. 133.

12 T. J. Gieryn, What buildings do, în Theory and Society, 31(1), 2002 p. 39-41; pentru un exemplu de analiz� metodic� a interac�iunii strânse dintre mediul fizic �i cultur� cf. V. Spinei, The Romanians and the Turkic Nomads North of the Danube Delta from the Tenth to the Mid-Thirteenth Century (East Central and Eastern Europe in the Middle Ages, 450-1450), Boston, 2009.

13 B.K. Roberts, Landscapes of Settlement. Prehistory to the present, Londra, Routledge, 1996, p. 12; J. Fernandez, Emergence and Convergece in some African Sacred Spaces, în S. M. Low, D. Lawrence-Zuniga (eds.), The Anthropology of Space and Place: Locating Culture, Oxford, 2003, p. 187.


ac�iunilor umane de percepere14, valorificare, asumare �i memorare, folosind paradigma de definire a habitatului ca func�ie a spa�iului perceput �i asumat, emis� de Roberts15 pentru habitatul rural �i ilustrat� în Figura 2.

Fig. 1

Diagrama ilustreaz� aceast� schem� conceptual�, care marcheaz� traseul localit��ii de la spa�iu fizic (geografic) la model topografic istoric, prin intermediul ac�iunilor umane de percepere, valorificare, asumare �i memorare, folosind paradigma de definire a habitatului ca func�ie a spa�iului perceput �i asumat emis� de Roberts pentru habitatul rural, ilustrat� în Fig. 2.

14 Peisajul este o construc�ie cultural�, care confer� în final spa�iului fizic un sens social, J.

Brück, M. Goodman (eds.), Making places in the prehistoric world: themes in settlement archaeology, Londra, 2001, p, 1-3.

15 Roberts, op. cit., fig. 1.5, p. 11.


15

Fig. 2

Diagrama ilustreaz� paradigma de definire a habitatului ca func�ie a spa�iului perceput �i asumat, emis� de Roberts pentru habitatul rural. (apud Roberts, Landscape of Settlement )


Spa�iul este permanent format �i re-format de utilizatorii s�i �i, la rândul s�u, dirijeaz� �i altereaz� ac�iunile utilizatorilor. Aspectul material cel mai consistent al spa�iului, construc�ia, nu este un obiect inert, ci este un factor important în modelarea geometric� �i dinamic� a comunit��ii. Ac�iunea de a construi are valoare social� �i, prin urmare, este supus� dezbaterii �i deciziei. Odat� construit�, cl�direa, prin intermediul componentelor interne (ziduri, c�i de acces �i înc�peri), aceasta restric�ioneaz� �i dirijeaz� ac�iunile �i viziunea locatarilor asupra mediului16. Pe un plan superior materialului imediat, construc�iile sunt în acela�i timp idei, concepte �i repere sociale �i culturale, care modeleaz� domeniul privat, comunitar �i public. Teoretic, ora�ul const� într-o serie de structuri fizice (cl�dirile �i str�zile care constituie morfologia localit��ii) ocupate de grupuri sociale17. Structurile fizice sunt relevante, astfel, doar în contextul interac�iunii cu structurile sociale �i culturale, al�turi de care constituie sistemul urban. Aceast� paradigm� este în fapt o conceptualizare antropologic� a schemei structurale al lui Anthony Giddens, în care ora�ul este un sistem simplu de „reguli �i resurse”18, în interiorul c�ruia componentele culturale (idei, valori, legi), interac�ioneaz� cu componentele materiale (persoane, obiecte, construc�ii). Cotidianul �i evolu�ia personal� sunt modelate de gradul de succes cu care individul sau comunitatea reu�e�te s� valorifice �i s� altereze în scopuri proprii resursele �i regulile sistemului urban. Prin urmare, cauzalitatea este permanent reciproc�, structurile fiind atât mediul cât �i rezultatul ac�iunii umane19.

Este deja demonstrat c� rela�iile dintre societate �i mediul fizic nu sunt niciodat� constante sau fixe, datorit� faptului c� fie �i prin perceperea mediului fizic sub form� de peisaj, acesta este alterat, iar utilizarea �i ocuparea uman�, succesive �i ciclice nu trebuie rela�ionate cu mediul fizic sau cu peisajul „natural”, nevalorificat, ci cu peisajul deja modificat de activitatea uman� (modificat cultural = antropizat), oricât de subtil� sau cantitativ nesemnificativ� ar fi alterarea. Modurile de via�� perceptibile istoric sunt, de fapt, rezultatele în�elegerii �i valorific�rii de c�tre umanitate, ca proces în timp, a fiec�rui tip de mediu, a fiec�rui peisaj, prin intermediul percep�iei mediate de experien�e istorice �i culturale, �i modulate de tehnologii, dezvoltate autohton sau împrumutate.

Conexiunile fundamentale dintre localit��ile individuale, a�ezare �i teren sunt reunite sub forma conceptelor de amplasament, care este por�iunea de teren pe care a�ezarea este pozi�ionat�, fie aceasta o ferm� izolat�, un c�tun, un sat sau un ora�, �i de situare, care este contextul topografic mai larg, format de rela�iile spa�iale cu terenul din teritoriul imediat �i apropiat. Acest complex set de rela�ii este sintetizat în diagrama din Fig.3.

16 Gieryn, op. cit., p. 42.

17 Gieryn, op. cit., p. 43.

18 A. Giddens, Central problems in social theory: Action, structure, and contradiction in social analysis, Berkeley, 1979, p. 96.

19 Ibidem, p. 99.


17

Fig. 3

Diagrama ilustreaz� rela�ia dintre amplasament �i situare, în lumina raporturilor dintre calit��ile intrinseci �i cele extrinseci ale habitatului (apud Roberts, Landscape of Settlement )


De�i concep�ia de baz� a diagramei este cea a unei a�ez�ri rurale �i agricole (indiferent de economia major�, reprezentat� de cultivare sau p�storit), aceasta este suficient de general� pentru a fi aplicabil� a�ez�rilor non-agricole. Cercul central reprezint� a�ezarea propriu-zis�, care este pozi�ionat� pe o por�iune de teren (amplasamentul). Terenul poate fi omogen sau diversificat, dar este amplasat în interiorul unui teritoriu care serve�te locuitorilor pentru subzisten�� (situarea). Al doilea cerc include �ase caracteristici importante care afecteaz� alegerea amplasamentului (aspectul, gradul de expunere, planeitatea, drenajul, sursele de ap� �i accesibilitatea). Importan�a relativ� a acestor caracteristici variaz� de la a�ezare la a�ezare �i de la regiune la regiune. Con�inutul acestora const� în calit��i care sunt intrinseci amplasamentului a�ez�rii �i sunt utile sub forma unei paradigme simple necesare evalu�rii unui amplasament. Aplicarea lor în mod nediscriminat poate conduce la o explicare facil� a proceselor, prin justificarea post-hoc, ra�ionând retrospectiv pornind de la situa�ia actual�.

Amplasamentele sunt selectate nu doar pentru calit��ile lor intrinseci, ci �i pentru accesul la resurse economice cheie, care sunt localizate în afara amplasamentului propriu-zis al a�ez�rii, fiind deci calit��i extrinseci, cum sunt accesul la teren arabil �i la fâne�e, p�duri �i p��uni, la combustibil �i materiale de construc�ie, la comunica�ii locale �i regionale sau la cursuri de ap� sau lacuri �i iazuri. Aceste calit��i implic� un set mai complex de decizii evaluative, iar fiecare a�ezare cu amplasamentul ei reprezint� o matrice de inter-rela�ii între to�ii factorii enun�a�i.

Este foarte probabil ca o parte dintre aceste caracteristici s� î�i releve calitatea real� abia dup� un num�r de ani de utilizare (resursele de ap�, expunerea la vânturi sau drenajul apelor din precipita�ii sau topirea z�pezilor), atunci când terenul este deja alterat de comunitatea care îl locuie�te �i exploateaz�, de exemplu prin compactarea solului, eroziunea biosolului sau doborârea copacilor din teritoriul imediat. Con�tientizarea pericolelor �i riscurilor fizice poate ap�rea doar ca urmare a experien�ei acumulate în timp, ceea ce sugereaz� c� multe din deplas�rile de habitat constatate arheologic sunt rezultatul direct al unor evalu�ri eronate din faza ini�ial� de selectare a amplasamentelor (de valorificare a peisajului). În orice caz, con�tientizarea riscurilor este un element indisolubil legat de modul de via��, în spe�� integrat în cultura unei comunit��i date.

Acele caracteristici ale amplasamentului care sunt percepute cultural sunt cu siguran�� cele mai dificil de definit, întrucât fiecare comunitate �i fiecare cultur� are propriul set de astfel de calit��i de aplicat peisajului în procesul de valorificare a acestuia, iar setul respectiv este fluid în timp, atât ca dimensiuni cât �i ca importan��. Totu�i, aceste caracteristici percepute cultural pot fi recuperate �i analizate în cursul cercet�rii istorice prin intermediul culturii materiale cercetate arheologic �i prin intermediul analizei antropologice a tradi�iei, conservate oral sau sub form� de informa�ii documentare �i narative.

2. CE ESTE TOPOGRAFIA ISTORIC�?

Dac� în cele de mai sus am încercat s� definim domeniul de cercetare al topografiei istorice, trebuie s� facem un excurs, în cele ce urmeaz�, în definirea no�iunii �i conceptului de topografie, conform evolu�iei istorice a acestuia.

În condi�iile în care aceast� no�iune era definit�, înc� din 1614, de c�tre Pierre Davity (Les États et les Empires du Monde), astfel: „Topografia, adic� descrierea unui loc, nu este altceva decât reprezentarea specific� a unui ora�, cu sau f�r� teritoriul s�u”20, expresia topografie urban� ar p�rea, f�r� îndoial�, tautologic�. În�elesul compusului de origine elin� �� este mai complex decât o arat� o simpl� explicare descriptiv�.

Cleric, înv��at �i c�l�tor, n�scut în 1145 sau 1146 �i mort în 1223, Gerald of Wales poate fi numit ini�iatorul topografiei descriptive, prin relatarea sa Itinerarium Cambriae (1191), tradus� din latin� abia în secolul al XX-lea. Ceea ce distinge O c�l�torie prin �ara Galilor a lui Gerald de multele relat�ri de acest gen mai mult sau mai pu�in contemporane este prezen�a, chiar �i în germen, a unor elemente analitice ale habitatului care pot fi reg�site, sub form� de caracteristici intrinseci sau extrinseci, în schema lui Roberts.

Pentru topografii englezi ai perioadei elisabetane, topografia a fost mult mai mult decât o „descriere a locului”. Pentru John Leland (1549, The Laboryouse Journey and Serche of J. Leylande for Englandes Antiquities)21 �i William Camden (1586, Britannia)22, analogia biografie – topografie merge dincolo de simpla al�turare etimologic�, topografia devenind o „narare” a locului, cu istoria, ecologia �i oamenii acestuia. În acest sens, topografia major�, epic�, a Angliei, este un periegesis, Camden fiind elogiat de Anthony à Wood drept un Pausanias al Insulelor Britanice. Folosirea lui Pausanias ca termen de compara�ie este justificat� ca elogiu, în sensul de p�rinte fondator al unei literaturi, modalitatea de „topo-nara�ie” a geografului �i c�l�torului grec fiind una fundamental ancorat� în

20 Apud Groza, op. cit., p. 237.

21 A.W. Ward, W.P. Trent et al., The Cambridge History of English and American Literature, III, New York, Bartleby.com (www.bartleby.com/cambridge/213/1507), 2000, p. 21.

22 Ibidem, p. 19.


statura uman�. De�i documentarea de baz� este riguroas� �i aproape exhaustiv�23, textul final este lipsit de dimensiunea analitic�, obiectiv�, care ar oferi un caracter �tiin�ific Periegesis-ului, dimensiune care intereseaz�, în mod principal, tema cercet�rii de fa��, fiind aglutinat din multe �i familiare topografii minore. Topografiile Rena�terii, în tradi�ia lui Pausanias, sunt prin excelen�� experien�e subiective, personale. Exemplul cel mai elocvent este Jean-Jacques Boissard, a c�rui Romanae Vrbis Topographia & Antiquitates nareaz� simultan Roma clasic� �i cea renascentist� prin intermediul a patru „plimb�ri” pe trasee paralele care pleac� de la castelul Sant’Angelo24.

Sensul modern al termenului „topografie” exclude o mare parte din elementul narativ al „descrierii”. În franceza modern�, la fel ca �i în engleza american�, topografia este exclusiv studiul �i descrierea reliefului unei localit��i, în timp ce engleza britanic� p�streaz� o parte din sensul de generalitate descriptiv� a periegesis-ului lui Camden sau Boissard. În arheologia modern�, cercetarea topografic� a fost înglobat� aproape exclusiv sub forma defini�iei geografice moderne, de morfologie, geometrie �i relief ale unei localit��i, indiferent dac� obiectul cercet�rii este punctiform sau regional25.

Plecând de la aceste defini�ii istorice, conturarea conceptului de topografie istoric� s-ar rezuma la constrângerea „descrierii” prin obiect (la un moment dat sau într-o perioad� dat�, aflate în trecutul istoric al naratorului) �i prin metod� (folosirea izvoarelor istorice, de natur� cartografic�, arheologic�, documentar� sau literar�). În fapt, constrângerile definitorii ale unei topografii istorice înce�o�eaz� contururile metodei, limitele dintre „nara�iunea” micro-geografic�, arheologia peisajului �i istoria peisajului cultural devenind permeabile pân� la inexisten��.

Excursul lui Camden, care construie�te o istorie a localit��ilor britanice pe funda�iile geografiei ptolemaice in forma roman� imperial� a acesteia (p�strat� ca referin�� cartografic� permanent�), folosind izvoarele documentare, narative �i numismatice, devine un model peren, care se reg�se�te, în forme mai mult sau mai

23 „Pausanias est l'égal d'un philologue ou d'un archéologue allemand de la grande époque;

pour décrire les monuments et raconter l'histoire des différentes contrées de la Grèce, il a fouillé les bibliothèques, a beaucoup voyagé, a tout vu de ses yeux. (...) La précision des indications et l'ampleur de l'information surprennent, ainsi que la sûreté du coup d'œil.” P. Veyne, Les Grecs ont-ils cru à leurs mythes ?, Paris, 1984, p. 96.

24 Umanist protestant, Boissard este în acela�i timp pasionat de Antichitate �i favorit al papei Paul al IV-lea �i al cardinalilor Cesi, Carraffa �i Carpi. Topografia sa roman� apare în dou� volume in-folio la Frankfurt în 1597 �i 1602, fiind o dezvoltare monumental�, bogat ilustrat�, a unei bro�uri-ghid publicat� pentru uzul pelerinilor �i al turi�tilor pasiona�i de Antichitate; B. Poulle, Rome vue par l’humaniste Jean-Jacques Boissard (1528-1602), în Roma illustrata, P. Fleury, O. Desbordes (eds.), Caen, 2008, p. 365-376.

25 Exemplul cel mai la îndemân� este, în acela�i timp, �i cel mai gr�itor: manualul de Aplica�ii ale topografiei �i cartografiei în cercetarea arheologic� (A. Morintz, C. Schuster, Târgovi�te, 2004), p. 12-13 în care topografia este doar o categorie a „m�sur�torilor terestre”, referin�ele autorilor fiind limitate la manualele de geodezie �i topografie ale facult��ilor de geografie, din care autorii compileaz� abundent �i relativ nediscriminat (p. 33, nota 128: „jalonul este o pr�jin� din lemn de brad cu lungimea …”).


21

pu�in vizibile, în întregul corpus al literaturii arheologice �i de geografie istoric� din domeniul cultural anglo-saxon pân� în secolul al XX-lea.

Probabil cea mai reu�it� exemplificare ie�ean� a concep�iei lui Leland �i Camden ar fi monografia Ora�ul Ia�i a lui N. A. Bogdan, o topografie minor�, nu în sensul dimensiunilor fizice sau în cel al derizoriului, ci în sensul familiarului, al unei dimensiuni comprehensibile la nivelul uman. Elaborarea unei topografii sistematice, metodice, a unui ora� medieval moldovenesc nu este numai supus� servitu�ilor generate de paucitatea izvoarelor, ci �i celor generate de precaritatea metodei sau, mai degrab�, de absen�a acesteia. Disponibilitatea limitat� a izvoarelor face ca „nararea” locului, a ora�ului, s� nu poat� fi f�cut� decât în planul unui prezent, extins cu una sau dou� genera�ii, calculate din perspectiva memoriei orale. Astfel, periegesis-ul lui Cantemir include memoria unei „vân�tori de antichit��i” în �inutul F�lciului26, iar N. A. Bogdan relateaz�, la persoana I, amintirea unei convorbiri cu „r�posatul inginer G. Bayardi”27 despre descoperirile arheologice ale acestuia de la Curtea Domneasc�. Trecutul locului, istoria ora�ului, sunt statice, imagini în�iruite, desprinse din documentele p�strate �i din cronici, ancorate puternic în planul dominant �i determinant al prezentului ca tot atâtea carote stratigrafice. Ceea ce lipse�te din topografia lui N.A. Bogdan este analiza, încercarea de a explica metodic, viziunea. Reluând analogia biografie – topografie, Monografia istoric� �i social� a lui N. A. Bogdan reu�e�te s� fie un text bogat, erudit �i bine scris, o „narare”, într-adev�r (nu a unei vie�i, ci a unui ora�), dar roman�at�.

Peisajul antropizat, ca sa folosim conceptul introdus deja în literatura de limb� român� (v. supra, nota 4), î�i are originile în bazele teoretice enun�ate înc� din 1940 de Carl Sauer, fondatorul geografiei umane moderne, exprimând sintetic necesitatea revizuirii paradigmei teoretice a disciplinei28. Peisajul antropizat este definit, la origine, ca versiunea geografic� a economiei unei comunit��i, constând în procurarea de alimente, ad�post, mobilier, unelte �i transport. Exprimate în termeni geografici, acestea înseamn� câmpuri, p��uni, p�duri �i mine (terenurile productive), pe de o parte, �i drumurile �i structurile (locuin�e, ateliere, depozite), pe de alt� parte, pentru a folosi termenii cei mai generali29. Domeniul �i obiectivele generale �i specifice ale geografiei umane sunt, prin urmare, studierea, analiza �i reconstituirea unui teritoriu a c�rui stare natural� este alterat� progresiv de locuirea �i exploatarea de c�tre o popula�ie (o cultur� în sensul arheologic) �i descrierea stadiilor intermediare �i finale ale acestei alter�ri/evolu�ii a peisajului antropizat. Stadiul evolutiv final al acestei succesiuni de st�ri antropizate poate fi definit restrângând genul proxim al conceptului geografic care st� la baza topografiei istorice sub forma no�iunii de „peisaj creat”

26 Descrierea Moldovei, p. 29.

27 N.A. Bogdan, Ora�ul Ia�i. Monografie istoric� �i social�, ilustrat�, (edi�ia a III-a), Ia�i, 1997, p. 21.

28 În discursul adresat Asocia�iei Geografilor Americani în calitate de pre�edinte, decembrie 1940, Baton Rouge LO. Text on-line la: http://www.colorado.edu/geography/giw/sauer-co/1941_fhg/1941_fhg.html (Carl-Edwin Sauer), Foreword to Historical Geography.

29 Ibidem, traducerea noastr�.


(created landscape), introduse relativ recent (1991) de William Cronon, pentru a defini rezultatul alter�rii �i re-form�rii substan�iale a peisajului unei a�ez�ri prin ac�iunea inova�iilor �i institu�iilor umane30. Problematica remis� de conceptul de peisaj creat se suprapune oarecum obiectului topografiei istorice, utilitatea acestuia pentru demersul nostru fiind diminuat� de restric�ia de baz� a „alter�rii �i re-form�rii semnificative”. Cu alte cuvinte, peisajul creat se raporteaz� la peisajul antropizat ca anvelop� conceptual�, peisajul natural fiind alterat progresiv, pân� la aneantizare.

Peisajul creat nu exist� înainte de un moment/punct teoretic, fiind astfel independent de localitate �i temporalitate, în consecin�� anistoric �i inutil ca obiect al Topografiei istorice. La jum�tate de secol dup� Sauer, însu�i conceptul de „peisaj” sufer� o muta�ie profund�, datorat� redefinirii no�iunii de c�tre Dennis Cosgrove31, sub forma peisajului care este, de fapt, rezultatul interpret�rii umane a lumii, o reprezentare a universului sensibil într-o paradigm� necesar ideologic�. Corolarul acestei muta�ii conceptuale este acela c� peisajul nu are existen�� în absen�a unui observator uman capabil de interpretare32. Aceast� viziune asupra peisajului confer�, de altfel, con�inut �i realitate arheologiei peisajului, redefinind rela�ia dintre peisajul „natural” �i cel antropizat în sensul unei simplific�ri, ca o rela�ie de la reprezentarea static� la cea dinamic�, de la percep�ie la interven�ie, în care peisajul creat este manifestarea de maxim� energie a reprezent�rii dinamice a lumii perceptibile.

Plecând de la corela�ia topografic-specific versus geografic-general, topografia istoric� se poate constitui într-o form� localizat� de studiu analitic al peisajului antropizat, în accep�iunea de con�inut descriptiv al geografiei umane. Domeniul spa�ial al topografiei istorice ar fi, astfel, local, în rela�ie de subordonare fa�� de domeniul spa�ial teritorial (de la regional la continental) al geografiei umane.

30 W. Cronon, Nature’s Metropolis Chicago and the Great West, New York, 1991, p. 23.

31 D. Cosgrove, Social Formation and Symbolic Landscapes, Londra, 1984, p. 15.

32 R. Layton, P. J. Ucko (eds.), The Archaeology and Anthropology of Landscape. Shaping Your Landscape, Londra, 2009, p. 8.

3. SURSELE TOPOGRAFIEI ISTORICE

Adeseori, încercarea de restituire a istoriei unui organism urban se bazeaz� pe simpla constatare a supravie�uirii acestuia �i pe urm�rirea, enumerativ� �i descriptiv�, a fazelor sale de evolu�ie �i de regresie. În acest context, topografia �i ecologia istorice ale unui ora� sunt doar cauze, printre altele, care contribuie, într-o m�sur� mai mare sau mai mic� la accesul la istorie al ora�ului. În cazul ora�ului nostru, datele necesare unei astfel de restituiri sunt atât de precare, încât întregul demers pare a fi sortit unui aventuros e�ec. Cu toate acestea, datele nu lipsesc, ci sunt doar prea r�sfirate pentru a putea închega o imagine solid�, interesul, în acest context, fiind unul de metod� �i de punere la punct a conceptelor �i dinamicii necesare unei cercet�ri cu un asemenea obiectiv, în condi�iile precarit��ii datelor de baz�, situa�ie valabil� nu doar pentru ora�ul nostru, ci pentru majoritatea organismelor urbane cu existen�� istoric� din spa�iul extra-carpatic.

Biografia ora�ului se confrunt�, în realizarea sa, cu problema major� a sc�rii diferite de timp dintre durata medie a vie�ii umane (biografia, în adev�ratul sens al cuvântului) �i durata existen�ei organismului urban, care este departe de a fi doar o multiplicare de foarte multe ori a duratei medii a unei genera�ii umane. Analogia con�ine propriile defecte, cel mai nociv fiind simplificarea ciclurilor �i a terminologiei asociate, conform modelului biografic, spre exemplu, folosirea nu doar a termenilor „biologici” de na�tere, maturitate, boal�, ci �i a con�inutului acestora, tratând, de exemplu, apari�ia ora�ului ca un eveniment punctiform, care ar putea fi localizat cu precizie în timp, analog na�terii subiectului uman al unei biografii.

Principala problem� de metod� a unei topografii „istorice” a ora�ului moldovenesc este definirea clar� a „domeniului de activitate” �i a obiectivelor. Adunarea exhaustiv� a informa�iei istorice �i geografice disponibile �i apoi etalarea acesteia, în ordine cronologic�, este modelul omniprezent. Aceast� cale satisface, într-adev�r, defini�ia literal� a monografiei, dar domeniul de activitate (istoria, geografia sau demografia, moravurile sau apartenen�a statal�, epoca istoric� sau perioada cultural� etc.) este difuz, iar obiectivele majore, în afar� de cel implicit, de etalare exhaustiv� a informa�iei, sunt nedefinite. Cele mai probabile cauze ale acestor deficien�e se g�sesc în mereu blamata precaritate a izvoarelor. Lipsa unei cartografii minore pentru perioada de dinainte de 1750, raritatea surselor documentare cu con�inut descriptiv, incoeren�a izvoarelor iconografice �i artistice


în domeniul imagisticii urbane, au f�cut ca extrapol�rile necesare oric�rei reconstituiri a spa�iului istoric s� fie construite direct pe baza informa�iilor documentare de natur� spa�ial�, indiferent de relevan�a temporal� a acestora. Lipsa unei integr�ri spa�iale a informa�iei documentare acumulate a determinat caracterul „monografic” (superficialitate analitic�, soliditate, lips� de viziune) a majorit��ii textelor dedicate istoriei urbane �i locale. Pragmatismul ancilar al geografiei în epoca pozitivismului (conform geografilor în�i�i33) nu a mai evoluat, pentru istorici, dincolo de: „Capitolul II Mediul geografic �i cel natural”.

Corectarea acestor deficien�e ar sta, în opinia noastr�, în ordonarea de la bun început a datelor disponibile, documentare, narative, arheologice, în contextul lor spa�ial �i cronologic34, înainte de a le folosi pentru extrapol�ri sau analize. Aceast� evaluare a informa�iei ar servi, în acela�i timp, la o bun� definire a limitelor studiului, precum �i la o stabilire clar� a obiectivelor acestuia. În cazul nostru, studierea topografiei ora�ului medieval moldovenesc este clar conturat� de dispropor�ia masiv� dintre informa�iile documentare, narative, literare, iconografice etc., p�strate de dinainte de 1600 �i de cele de dup� acest prag cronologic abstract, studiul trebuind separat conform celor dou� domenii cronologice. În acela�i timp, obiectivele devin diferite �i din acela�i motiv, pentru prima perioad� documentar�, topografia va fi una major�, a contururilor �i reliefurilor largi, generale, în timp ce pentru a doua perioad� documentar� obiectivul general ar fi alc�tuirea de topografii minore, de detaliu. Cu siguran��, topografia „istoric�” poate fi genul de cercetare care ar putea umple o parte din golul dintre studiul monografic local sau regional, cu facilit��ile �i servitudinile sale, �i sinteza de istorie urban� medieval� moldoveneasc�, oferind acesteia din urm� îndrept�rile metodologice, datele analitice �i modelele sintetice necesare dep��irii stadiului de mimare difuz� a sintezelor produse de medievistica european�.

Istoriografia ora�ului medieval între Carpa�i �i Prut este în egal� m�sur� timpurie cronologic (începând cu Descrierea Moldovei) �i bogat� în num�r de texte, direc�ii de cercetare �i metode de abordare. Constanta care trebuie eviden�iat� este predilec�ia autorilor pentru studierea a doar dou� caracteristici majore ale ora�elor medievale din Moldova �i a habitatului urban medieval în general: cronologia �i func�ionalitatea. Pe larg, aceste dou� obiective ale cercet�rii istorice sunt datarea cât mai precis� a perioadei de apari�ie a ora�ului medieval ca tip de habitat �i cultur� clar definit �i definirea unei cronologii urbane relative la cronologia politic� �i economic� a Moldovei medievale �i a Europei Centrale �i de Est, pe de o parte, �i stabilirea �i demarcarea elementelor structurale din spectrul func�ional al ora�ului medieval moldovenesc (comercial, productiv, fiscal, administrativ,

33 Groza, op. cit., p. 238.

34 Exemplul, deja cunoscut, al atest�rii mahalalei Arcari în Ia�i, care nu trebuie separat� de contextul spa�ial, „pre Podul Vechi…aproape de besereca armeneasc�” �i de cel temporal: datarea documentului, 8 februarie 1676, contexte care fac dificil de extrapolat �i evaluat importan�a arcarilor în plin� perioad� de fundare a ora�ului. (Documente Ia�i, II, p. 402; III, p. 148, 434).


25

judec�toresc, religios, etc.) împreun� cu clarificarea rolului jucat de fiecare dintre aceste elemente în procesul de apari�ie �i în evolu�ia ulterioar� a ora�ului, pe de alt� parte. În acest context istoriografic, problematica spa�iului în istoria urban� �i a alter�rii culturale reciproce dintre comunitate �i localitate, în spe�� problematica peisajului, a topografiei istorice, a reliefului antropic �i a evolu�iei acestora în timp, constituie o anex� metodologic� la cronologia urban�, un argument iar nu un obiectiv de cercetare.

În absen�a unui corpus documentar consistent, aceste eforturi de cercetare au f�cut apel la paradigmele spa�iale �i func�ionale construite pentru ora�ele medievale din restul Europei, cea Central� în primul rând, dar �i pentru Europa Atlantic� sau cea Mediteranean�. Aceste paradigme sunt adaptate, cu mai mult sau mai pu�in succes, corpusului de informa�ie acumulat în domeniul culturii materiale de un secol de cercet�ri �i descoperiri arheologice. În mod firesc, o astfel de baz� teoretic�, metodologic� �i de surse a dirijat efortul de studiere a istoriei ora�ului medieval moldovenesc (a ora�ului medieval extracarpatic în general) în direc�ia unui economism adaptat la cantitatea �i calitatea surselor istorice disponibile.

Opera istoric� a lui Mircea D. Matei reprezint� aceast� realitate istoriografic� în mod exemplar35. Subliniind importan�a schimburilor comerciale �i a produc�iei manufacturiere în apari�ia �i evolu�ia cu succes a a�ez�rilor �i modului de via�� urban, M. D. Matei atribuie puterii politice �i dirijismului economic profesat de aceasta rolul decisiv în ini�ierea �i sus�inerea constant� a procesului de urbanizare în Evul Mediu �i perioada modern� timpurie. Chiar dac� modelul relativ dinamic propus este viabil în parametrii surselor cunoscute, utilizarea unei paradigme spa�iale central-europene �i atlantice face ca definirea �i elucidarea unui Ev Mediu urban românesc s� fie, pentru M. D. Matei �i arheologii din grupul economist, un obiectiv sisific.

În cazul particular al ora�ului Ia�i ne confrunt�m cu situa�ia special� în care unica surs� de sintez� continu� s� fie monografia lui N. A. Bogdan. Este foarte natural ca respectivul titlu s� figureze în bibliografia oric�rei lucr�ri respectabile, chiar �i de nivel academic, dar op�iunea de a utiliza, aproape exclusiv, monografia lui N. A. Bogdan drept surs� pentru date istorice, cartografice �i planimetrice este periculoas�. La aproape un secol de la apari�ia primei versiuni a opus-ului (1905), majoritatea ipotezelor de natur� istoric� �i a dat�rilor de monumente au fost infirmate de cercet�rile moderne, de documentele publicate �i de descoperirile arheologice, în timp ce majorit��ii planurilor �i ilustra�iilor de epoc� li s-au identificat sursele de arhiv�, acestea putând fi citate �i utilizate în form� grafic�

35 M. D. Matei, S. Cheptea, Political Factor and Cities in the Middle Ages, în Historia Urbana, XIV

(2006), 2, p. 226-227, face un sumar teoretic al cercet�rii lui M. D. Matei, cf. �i M. D. Matei, Ora�ul medieval din spa�iul românesc. Opinii cu privire la orient�rile actuale din cercetarea româneasc� a ora�ului medieval, în Historia Urbana, I (1993), 1, p. 9-18; Idem, Câteva preciz�ri cu privire la contribu�ia arheologiei la cunoa�terea civiliza�iei urbane medievale române�ti, în Historia Urbana, II (1995), 1-2, p. 47-56; Idem, Genez� �i evolu�ie urban� în Moldova �i �ara Româneasc�, Ia�i, 1997 �i mai ales sinteza Studii de istorie or��eneasc� medieval� (Moldova, sec. XIV-XVI), edi�ia a II-a, Târgovi�te, 2004.


modern�. Textul arheologic al lui Orest Tafrali din 1931 asupra Cur�ii Domne�ti36 utilizeaz� ca surs� esen�ial� monografia lui Bogdan, atât pentru informa�iile spa�iale (alte informa�ii grafice nefiind suficient de accesibile la momentul respectiv), cât �i pentru informa�iile de natur� istoric�.

Istoria ora�ului Ia�i este rezultatul efortului de sintez� �i actualizare a cercet�rii conform surselor documentare �i arheologice pe care speciali�tii Universit��ii din Ia�i l-au întreprins pentru înlocuirea venerabilei monografii a lui Bogdan cu o sintez� modern�, la aniversarea a 570 de ani de la prima atestare documentar�. Chiar dac� premisele teoretice �i metodologice sunt marxiste, Istoria ora�ului Ia�i este o sintez� istoric� real�, ordonat� �i structurat� clar, care adun� într-un singur loc informa�iile arheologice acumulate începând cu anii 30, coroborându-le cu informa�iile documentare. Fiind îns� o sintez� istoric� real�, volumul (singurul ap�rut din cele dou� proiectate) acoper�, sintetic, întreaga durat� de existen�� a habitatului uman în perimetrul urban modern, din preistoria îndep�rtat� pân� la Unirea din 1859. Utilitatea pentru cercetarea noastr� de topografie istoric� este drastic redus�, în consecin��, tocmai de succesul volumului ca lucrare de sintez�: diluarea necesar� a informa�iei, schematizarea argumenta�iei pân� la absen��, preponderen�a concluziilor axiomatice. Valoarea real� este dat� de construirea unui model teoretic al teritoriului �i structurii ora�ului în secolele XVI-XVII pe baza informa�iilor documentare, model reprezentat grafic sub forma unei h�r�i care continu�, din nefericire, s� fie ignorat� de urbani�ti în favoarea reproducerilor dup� Ora�ul Ia�i al lui Bogdan37. În aceea�i direc�ie, amplasarea tuturor descoperirilor arheologice cunoscute pân� la data respectiv� pe o hart� clar� a ora�ului modern �i hinterlandului acestuia �i publicarea acesteia este sinteza grafic� de referin�� pentru cercetarea arheologic� a habitatului construit în general.

Dac� Istoria ora�ului Ia�i valorific� în mod sintetic cercetarea arheologic� anterioar�, folosind îns� preponderent informa�iile documentare pentru elaborarea modelului grafic al ora�ului medieval Ia�i, monografia arheologic� a lui Alexandru Andronic38 realizeaz� agregarea într-o manier� aproape exhaustiv� a informa�iilor arheologice (provenind în majoritate, la data respectiv�, 1986, din cercet�ri proprii), folosind informa�iile documentare ca auxiliar pentru construirea propriei variante de model grafic al ora�ului medieval. Agregarea �i coroborarea informa�iilor arheologice face, îns�, posibil� analiza cronologic� a medio-habitatului �i reprezentarea grafic� a acesteia, sub forma unei h�r�i a evolu�iei ora�ului medieval Ia�i, începând cu secolul al XIV-lea �i pân� la sfâr�itul secolului al XVI-lea. Aceast� sintez� grafic� st� la baza marii majorit��i a modelelor propuse

36 O. Tafrali, Cur�ile domne�ti din Ia�i, în Arta �i Arheologia, 7-8 (1931-32), p. 81.

37 D.-M. Dasc�lu, Reconstituirea planului Ia�ilor din veacul al XVIII-lea, în Historia Urbana, XIV (2006), 2, p. 293-320; cf. �i Eadem, Vechiul parcelar ie�ean �i modific�rile sale pân� în perioada interbelic�, în Monumentul. Lucr�rile celei de-a VIII-a edi�ii a Simpozionului Na�ional „Monumentul – Tradi�ie �i viitor (editori Silviu V�caru, Aurica Ichim, Lucian Lefter), Ia�i, 2007, p. 122 �i urm..

38 Al. Andronic, Ia�ii pân� la mijlocul secolului al XVII-lea. Genez� �i evolu�ie, Ia�i, 1986.


27

pentru stadiul incipient �i pentru evolu�ia ora�ului Ia�i pe parcursul Evului Mediu �i al secolului al XVIII-lea, incluzând aici ipoteza urbanistic� a lui Tudor Octavian Gheorghiu39 precum �i cea a nucleului urban timpuriu alc�tuit� de Stela Cheptea.

Majoritatea rezultatelor cercet�rii desf��urate pe teritoriul ora�ului modern în ultimele decenii au fost analizate de Stela Cheptea, c�reia îi apar�in o mare parte dintre s�p�turile arheologice. Modelul evolutiv propus de Alexandru Andronic în 1986, care plaseaz� nucleul ini�ial (din secolul al XIV-lea) în imediata vecin�tate a Cur�ii Domne�ti, a fost emendat de Stela Cheptea, care a mutat nucleul ini�ial spre nord pe baza descoperirilor proprii din zona bisericii catolice. Ipoteza propus� de Stela Cheptea pentru evolu�ia nucleului urban în prima jum�tate a secolului al XV-lea presupune apari�ia unui hiatus cronologic �i spa�ial la mijlocul acestui secol, pe baza analizei cumulative a datelor arheologice disponibile pentru secolele XV-XVI40. Practic, acest hiatus explic� divergen�a dintre datele documentare (din secolul al XVII-lea), care plaseaz� zona urban� de maxim� densitate în Târgul Vechi (fâ�ia de la marginea sudic� a platoului) �i datele arheologice, care indic� fâ�ia de la marginea estic� a platoului drept nucleu urban în perioada de dinainte de �tefan cel Mare. Acest „salt” poate fi datorat distrugerii ora�ului de c�tre t�tari în 144041, urmat� de o relansare la sfâr�itul secolului, în perioada de construc�ie a bisericii Sf. Nicolae Domnesc.

39 T.O. Gheorghiu, Centrele comerciale – spa�ii ale genezei urbane medievale române�ti extracarpatice, în

Analele Br�ilei (SN), I (1993) p. 87-102, Idem, Cet��ile ora�elor. Ap�rarea urban� în centrul �i estul Europei, Simetria, Bucure�ti, 2000; Idem, Elemente de structur� �i morfologie urban� româneasc� extracarpatic� la cump�na secolelor XV �i XVI (cazul Moldovei lui �tefan cel Mare), în Historia Urbana, XII (2004), 1-2, p. 31-52; Idem, Începuturi ale urbanisticii medievale române�ti extracarpatice – sec. XIII-XIV, în ArhMold, XXVII (2005), p. 137-163; Idem, Urbanizarea medieval� româneasc� extracarpatic� – gest oficial major sau pur� întâmplare?, în Historia Urbana, XIV (2006), 2, p. 233-252.

40 S. Cheptea, Din nou despre începuturile Ia�ilor, în Historia Urbana, V (1997), 2, p. 161.

41 Ureche, Letopise�ul, p. 29.

4. METODELE TOPOGRAFIEI ISTORICE

Realizarea unui model teoretic al ora�ului medieval moldovenesc, cu structurile �i aparen�a specifice, necesit� coroborarea atent� a informa�iilor din izvoarele scrise, documentare sau narative, cu analiza de plan efectuat� asupra surselor cartografice în combina�ie cu documentele topografice moderne, la care se adaug� informa�iile furnizate de cercet�rile arheologice �i de descoperirile fortuite. Consensul analitic necesar este rareori întrunit în realitate, datorit� rarit��ii �i eterogenit��ii informa�iilor documentare �i cartografice referitoare la intervalul temporar reprezentat de Evul Mediu propriu-zis, deficien�e care nu pot fi suplinite de informa�iile arheologice neomogene. O analiz� coerent� a con�inutului �i formei topografiei urbane nu poate s� nu treac� prin studierea �i în�elegerea peisajului urban (townscape)42

Elementele fizice care constituie planimetria unui ora� se împart în trei categorii fundamentale: re�eaua de comunica�ii (drumurile de tranzit, str�zile de acces, uli�ele intermediare �i potecile), structura loturilor �i a celorlalte unit��i de proprietate �i locuire �i cl�dirile care ocup� aceste unit��i. Cercetarea de baz� a lui Dickinson, cu aplicare la ora�ele medievale germane, a fundamentat, acum jum�tate de secol, bazele metodologice ale analizei morfologice, ar�tând totodat� limitarea acestei metode în absen�a aparatului analitic istoric43, constând, în

42 “Func�ional, caracterul geografic al unui ora� este determinat de importan�a sa economic�

�i social� într-un context regional dat, indiferent dac� ora�ul este considerat „spa�iu central” oferind servicii c�tre „hinterlandul urban”, sau un „ora� specializat”. Din punct de vedere morfologic, acest caracter se reg�se�te sub forma fizionomiei sau a peisajului urban (townscape), care este o combina�ie dintre planimetrie, aranjamentul reliefului construit �i structura de utilizare a terenului” (traducerea noastr�), M.R.G. Conzen, Alnwick – Northumberland, a Study in Town Plan Analysis, în Transactions and Papers (Institute Of British Geographers), 27 (1960), p. 3.

43 R.E. Dickinson, The Morphology of the German Medieval Town, în Geographical Review, 35, 1/1945, passim. Metodologia analizei geografice a morfologiei urbane, pe baza planimetriei a r�mas fundamental aceea�i (cu acelea�i limit�ri), pe parcursul ultimelor cinci decenii ale secolului al XX-lea, cf. �i P. Lavedan, J. Hugueney, L’Urbanisme au Moyen Age, Geneva, 1974.


29

principal în faptul c� elaborarea modelelor istorice urbane doar pe baza re�elei stradale este o întreprindere nesigur�44.

În consecin��, atât analiza topografic� cât �i coroborarea documentar� necesit� un grad ridicat de extrapolare, folosind, cel pu�in în cazul ora�ului Ia�i, stocul important de documente din secolul al XVIII-lea �i planurile cadastrale din secolul al XIX-lea. Cercetarea arheologic� sistematic� a ora�ului medieval pe teritoriul României a fost aproape complet deraiat� de programele de dezvoltare urban� din ultima jum�tate de secol, care, prin restric�iile impuse au modificat puternic spectrul descoperirilor, influen�ând astfel interpretarea rezultatelor. Aceast� direc�ie de evolu�ie a alterat �i mai mult structura �i aparen�a depunerilor istorice medievale din subsolul ora�ului, care au caracteristici speciale, datorate materialelor de construc�ie perisabile, cu amprent� arheologic� foarte redus� �i ciclurilor frecvente de incendiere – nivelare – reconstruc�ie. Informa�iile documentare despre reutilizarea materialelor din structura de rezisten�� a cl�dirilor demolate/distruse abund�.

Raportarea spa�ial� a descoperirilor arheologice �i a informa�iilor documentare, folosind ca sistem de referin�� un document cartografic istoric, este practic unul dintre nucleele metodologice ale cercet�rii noastre. Preg�tirea cadrului de referin�� i „spa�ializarea” informa�iilor din surse nu ar fi fost posibil� în 1980 (la apari�ia Istoriei ora�ului Ia�i) �i nici în 1986 (la apari�ia monografiei arheologice a lui Alexandru Andronic). Utilizarea mijloacelor informatice �i a metodelor statistice �i de analiz� grafic� puse la dispozi�ie de tehnologia modern�, împreun� cu corpusul de surse documentare pus la dispozi�ie de volumele de Documente privind istoria ora�ului Ia�i �i de masa de descoperiri arheologice publicate acumulat timp de patru decenii face posibil acum acest tip de cercetare, pe care o putem numi, f�r� a gre�i, o cercetare istoric� asistat� de calculator.

O prim� problem� metodologic� legat� de analiza datelor spa�iale relevate de sursele documentare �i cartografice este dat� de unit��ile de m�sur� utilizate de izvoarele în cauz� �i de traducerea acestora în sistem metric sau cel pu�in aducerea lor la un numitor comun. Cu câteva rare excep�ii, toate sursele documentare �i statistice referitoare la ora�ul moldovenesc premodern utilizeaz� ca unitate de m�sur� liniar� stânjenul �i submultiplul acestuia, palma45. Dac� stânjenul este unitatea de lungime predominant� în hotarnicele urbane, m�sur�torile din mediul rural, în aceea�i perioad�, utilizeaz� în mod predominant pasul46. Aceast� din urm� unitate de m�sur� apare de câteva ori în hotarnice ie�ene de la sfâr�itul secolului al XVII-lea:

44 Dou� decenii dup� Dickinson, analizele de morfologie urban� pentru Anglia medieval�

ale lui Conzen au definitivat metodologia analizei de plan pentru ora�ele medievale, cf. �i expunerea metodologic� în Conzen, op. cit., p. 2-16.

45 N. Stoicescu, Cum m�surau str�mo�ii,metrologia medieval� pe teritoriul Romaniei, Editura �tiin�ific� �i Enciclopedic�, Bucure�ti, 1971, p. 39, 44.

46 Ibidem, p. 42.


Stânjenul domnesc, de 8 palme, este principala unitate de m�sur� prezent� în hotarnicele ie�ene, stânjenul ��r�nesc, sau stânjenul prost, de 6 palme, fiind mult mai pu�in reprezentat. Acesta din urm�, egal ca lungime relativ� cu pasul folosit în mod dominant în mediul rural, î�i datoreaz� probabil prezen�a înt�ririi sau refacerii unor hotarnice mai vechi, unele dintre acestea putând s� fi fost m�surate în pa�i.

Majoritatea documentelor de secol XVII care con�in m�sur�tori în stânjeni rareori fac referin�� la dimensiunile palmei utilizate, doar spre sfâr�itul secolului acest etalon apare marcat ca atare, sub form� grafic�, în cuprinsul documentului.

*

Cercetarea complex� care are ca scop reconstituirea peisajului �i habitatului urban istoric trebuie s� beneficieze de o serie de direc�ii de cercetare, discipline �tiin�ifice în sens propriu, ale c�ror domenii de ac�iune se suprapun par�ial în zona cercet�rii spa�iului antropizat. În cele ce urmeaz� vom face o scurt� enumerare �i vom descrie aceste domenii de cercetare, indispensabile studiului topografiei istorice.

Din aceast� perspectiv�, cercetarea de topografie urban� nu se poate dispensa de metodele �i rezultatele oferite de arheologia urban�. Aceast� specialitate arheologic� constituie, în teorie, integralitatea cercet�rii efectuate de arheologi în �i asupra ora�ului. Natura special� a mediului urban determin� specializarea creativ� a metodelor proprii �i teoriei subiacente. Definirea arheologiei urbane nu este o întreprindere chiar atât de simpl� pe cât ar p�rea la prima vedere. Timp de mai multe decenii a persistat o dihotomie între „arheologia în ora�” �i „arheologia ora�ului”. Prima accep�iune acoper� totalitatea cercet�rii arheologice desf��urate în �i pe teritoriul fizic al ora�ului, având la baz� definirea ora�ului ca mediu distinct definit (similar v�ii unui râu sau p�durii tropicale), ce necesit� aplicarea unui set specific de metode, indiferent de elementele de cultur� material� investigate sau de tipul de cercetare aplicat. Cea de-a doua accep�iune implic� studierea cu metode arheologice a fenomenelor urbane per se, aceast� abordare implicând tratarea ora�ului atât ca mediu specific cât �i ca subiect al cercet�rii. Aceast� dihotomie este practic irelevant� atâta vreme cât arheologia ora�ului este, de fapt, o submul�ime a arheologiei în ora�. A doua defini�ie este mai cuprinz�toare �i, prin urmare, mai adecvat� în acoperirea unui num�r de probleme metodologice importante.

Cea mai urgent� dintre aceste probleme metodologice const� în gradul în care integritatea surselor arheologice este men�inut� într-un mediu agresiv ca cel al dezvolt�rii urbane, indiferent dac� aceste surse sunt legate sau nu de fenomene urbane. Dup� un secol de arheologie urban�, în Europa a devenit clar c� dezvoltarea urban� nu are în mod necesar ca rezultat distrugerea surselor arheologice. Dimpotriv�, în multe cazuri, procesele de urbanizare �i de cre�tere urban� au un aport pozitiv la valorificarea �i/sau conservarea monumentelor arheologice.


31

Arheologia urban� poate fi privit� ca un tip distinct de cercetare din mai multe puncte de vedere. Diferen�ele specifice de natur� metodologic� deriv� din mediul special în care se desf��oar� activitatea de teren (arheologia în ora�). Cele de natur� teoretic� sunt generate de teme importante de cercetare care nu pot fi elucidate decât în mediul urban (arheologia ora�ului). Ora�ul este o entitate complex� ale c�rei componente au fost studiate de o varietate de direc�ii de cercetare, iar valoarea cooper�rii interdisciplinare a fost recunoscut� �i apreciat� de arheologi urbani�ti. Majoritatea proiectelor de cercetare urban� sunt structurate în jurul contribu�iilor �i expertizei din mai multe domenii distincte, academice sau aplicate, iar colaborarea respectivilor speciali�ti �i exper�i este planificat� �i constituie o parte integral� a efortului de cercetare.

Un subiect major al arheologiei urbane este fenomenul de urbanizare, care reprezint� ansamblul proceselor generale legate de apari�ia �i evolu�ia ora�elor. În mod logic, accentul este pus pe caracteristicile materiale �i spa�iale ale fenomenului de urbanizare (componenta fizic�). Modurile evolutive ale acestor caracteristici, în decursul urbaniz�rii, constituie una dintre problemele teoretice principale ale procesului. În acela�i timp, descifrarea rela�iei dintre structurile materiale �i spa�iale, pe de o parte, �i realitatea cultural� �i comportamental� (componenta antropologic�), pe de alt� parte, formeaz� provocarea major�, de natur� metodologic�, a cercet�rii urbanistice.

Natura intrinsec diacronic� a arheologiei urbane permite evaluarea empiric� a unui num�r de modele variate de urbanizare. Aceste modele î�i au originea în alte discipline (geografie uman�, urbanism �i planificare, arhitectur� etc.) �i sunt, adesea, modificate sau complet desfiin�ate de datele aduse la lumin� de arheologia urban�. Modelele clasice, func�ionaliste, ale emergen�ei �i dezvolt�ri urbane (Park �i Burgess47 sau Sjoberg48) au fost deja supuse test�rii de c�tre datele �i contextele elaborate de arheologia urban�. În plus, imposibilitatea cuantific�rii �i evalu�rii cantitative a procesului de urbanizare (teorie emis� din zona cercet�rii istorice �i antropologice49) a fost par�ial demontat� de rezultatele arheologiei urbane. În consecin��, contribu�ia arheologiei urbane la cercetarea urbanismului a trecut deja de stadiul empiric, al verific�rii pe teren a teoriei, la elemente de sintez� �i teorie a urbanismului, valoroase datorit� perspectivei unice �i novatoare.

Un alt domeniu de cercetare în care arheologia urban� aduce o contribu�ie decisiv� în cadrul istoriei urbane este studiul compozi�iei etnice a localit��ilor cu existen�� istoric�. Ora�ele sunt localit��i care concentreaz�, prin natura lor, un complex etnic variat. Din punct de vedere social, interac�iunea dintre grupurile etnice este mai intens� �i cu rezultate materiale mai sesizabile în mediul urban.

47 E. W. Burgess, The growth of the city, în R.E. Park, E.W.Burgess, (eds.), The City: Suggestions

for Investigation of Human Behavior in the Urban Environment, (edi�ia a II-a), Chicago, 1984, p. 62.

48 G. Sjoberg, The Preindustrial City. Past and Present, Glencoe, 1965, p. 27-32.

49 L. Mumford, The City in History, its Origins, its Transformation and its Prospects, New York, 1968, p. 94-102.


Identitatea etnic� este conservat� timp de mai multe genera�ii, rezultând astfel complexe de cultur� material� asupra c�rora structurile comportamentale, culturale �i fizice î�i pun amprenta în mod mult mai vizibil, putând fi studiate cu rezultate foarte bune.

Ora�ele sunt concentr�ri de forme arhitecturale cu origini atât în trecut cât �i în prezent. Majoritatea acestora se afl� la suprafa�a solului, f�când ca cercetarea de arheologie urban� s� fie mai pu�in costisitoare, în termeni financiari �i de timp, decât dac� respectivele forme arhitecturale ar fi îngropate în sol, necesitând excavare. Arhitectura este relativ permanent� �i bine conservat�, cel pu�in în compara�ie cu celelalte componente ale izvorului arheologic, în timp ce artefactele arhitecturale reflect� adesea identitatea etnic-comunitar�, fiind �i reprezent�ri ale structurilor comportamentale specifice. Identificarea �i documentarea etnicit��ii izvorului arheologic r�mâne, totu�i, o întreprindere problematic�. Un prim motiv pentru aceasta este inabilitatea de a diferen�ia între elementele materiale specifice etnicit��ii �i cele specifice altor tipuri de identitate social�, mai ales socio-economice. Într-adev�r, s-a afirmat adesea c� o clas� economic� apare în mod mai vizibil decât un grup etnic într-un context arheologic dat, fiind, prin urmare, investigat� cu mai mult succes prin metodele arheologiei urbane.

În m�sura în care ora�ele sunt concentr�ri de grupuri umane diverse, componente interactive ale unor sisteme sociale complexe, a�ez�rile urbane con�in, în acela�i timp, un num�r mare �i variat de exemple de statute �i roluri socio-economice. Ca �i în cazul etnicit��ii, investigarea interac�iunilor socio-economice este o direc�ie prioritar� pentru cercetarea de arheologie urban�.

Problemele legate de mediu constituie de asemenea o preocupare pentru arheologia urban�, de vreme ce ora�ele, prin îns��i existen�a �i evolu�ia lor, au un impact profund asupra mediului, iar acesta, la rândul s�u, joac� un rol critic în modelarea caracteristicilor localit��ii urbane. Aceast� rela�ie a fost studiat� mai profund prin intermediul arheologiei urbane, iar datorit� contribu�iei arheologiei urbane ora�ul medieval este în prezent puternic ancorat în mediul s�u natural, pe care îl determin� �i de care este determinat, �i nu oarecum deta�at de mediu, suprapunându-l, conform teoriilor urbanistice clasice. De fapt, ora�ele sunt mai dependente de mediu pentru supravie�uire decât alte localit��i, datorit� densit��ii ridicate de locuire �i a diversit��ii ridicate a activit��ilor50.

*

Din punctul de vedere al topografiei istorice, reconstituirea �i modelarea sunt dependente cu deosebire de spa�iul cultural memorat, transmis sub forma referin�elor spa�iale din sursele istorice. Interpretarea acestora în scopul reconstituirii topografice este mediat� de analiza componentelor culturale ale

50 Ch.E. Orser (ed.), Encyclopedia of Historical Archaeology, New York, 2002, sub voce

„urbanization”, p. 616.


33

spa�iului, pe care le-am numit topoeme. Proxemica, studierea utiliz�rii spa�iului de c�tre oameni ca aspect al culturii, este disciplina care acoper� analiza topoemelor.

Înc� din 1955, psihologul american Irving Hallowell identifica componente culturale în orientarea spa�ial�, conducând la concluzia c� paradigmele spa�iale stau la baza concep�iei despre lume �i a percep�iei pozi�iei proprii, fiind �i mijloacele simbolice pentru orientarea în ambientul spa�ial care transcende experien�a personal�. Aceste elemente teoretice vor fi asamblate într-un sistem antropologic coerent de Edward Hall, autorul conceptului de Proxemic�, sub care a integrat ansamblul modalit��ilor �i mecanismelor prin care cultura altereaz� �i dirijeaz� percep�ia spa�iului �i comportamentul. Hall definea formal conceptul de spa�iu personal ca element al interac�iunilor sociale �i fizice, ca spa�iu care este determinat cultural51. Conceput ca o bul� care înconjoar� fiecare individ, spa�iul personal variaz� ca m�rime în func�ie de tipul de rela�ie �i de situa�iile sociale, Hall definind patru etaje: intim, personal, social �i public. Datorit� faptului c� aceste limite sunt acceptate tacit, indivizii le con�tientizeaz� doar în momentul în care sunt dep��ite. Limitele celor patru etaje sunt dependente social �i, prin asumare �i memorare, devin componente culturale, care modeleaz� intens �i specific referin�ele spa�iale con�inute în cultura transmis� istoric. Specificitatea este definit� la nivel de individ �i de situa�ie, datorit� faptului c� persoanele nu doar structureaz� spa�iul în mod diferit, dar îl �i percep �i asum� în mod diferit, senzorial �i cultural, fiind selective în acceptarea informa�iilor senzoriale sau alterând peisajul construit pentru a ob�ine confortul cultural optim52.

*

Dac� perceperea, asumarea �i memorarea spa�iului reprezint� componentele interfe�ei umane a instrumentarului cercet�rii de topografie istoric�, morfologia propriu-zis�, conservat� sub forma surselor cartografice �i a analizei planului actual, este valorificat� prin intermediul analizei habitatului.

Aceast� direc�ie de cercetare a devenit o parte important� a setului de metode din cadrul cercet�rii arheologice în ultima jum�tate a secolului al XX-lea. Importan�a este dat� de în�elegerea faptului c� localizarea �i topografia a�ez�rilor temporare, a satelor, ora�elor, drumurilor, canalelor �i a altor elemente de habitat uman sunt la fel de importante ca �i în�elegerea artefactelor descoperite în interiorul habitatului. Analiza de habitat este în egal� m�sur� însemnat� pentru arheologia medieval� �i urban�, �i pentru arheologia preistoric�, domeniu în care acest tip de cercetare a fost ini�ial valorificat cu succes53.

51 E.T. Hall, Proxemics, în Low & Lawrence-Zuniga (eds.), The Anthropology of Space and Place

…, p. 51 �i urm.

52 C.F. Ardelean, The Grammar of Social Space: An Anthropological Approach on Human Proxemics, în Boletin De Antropología Americana 37, 2000-2001, Ciudad de Mexico, p. 7.

53 L. Binford, The Archaeology of Place, în Journal of Anthropological Archaeology, 1 (1982), p. 5-6.


Unul dintre aspectele cele mai semnificative ale analizei habitatului este dat de posibilitatea efectu�rii acesteia la nivele diferite. Modalit��ile de definire a nivelurilor analizei sunt nenum�rate, f�r� a putea decide cu certitudine care dintre acestea sunt corecte sau adecvate �i care nu. La mijlocul anilor ’70, David Clarke54 concepe un sistem tripartit de clasificare a nivelurilor analizei habitatului, care este util pentru a exemplifica acest concept: cel mai de jos nivel desemnat de Clarke, micro-habitatul, este definit de interiorul structurilor, astfel încât nivelul de analiz� este cel al locuin�ei.

O cercetare de arheologie medieval�/urban� focalizat� pe micro-habitat �i care studiaz� o locuin�� databil� în secolul al XVII-lea poate analiza aranjamentul camerelor, posibilul amplasament al mobilelor în interiorul camerelor �i localizarea u�ilor �i ferestrelor locuin�ei. Rela�iile dintre structuri în interiorul siturilor este nivelul semi-micro-habitatului la Clarke, în care cercetarea este axat� pe distan�a dintre locuin�e, aranjamentul locuin�elor în interiorul a�ez�rii �i amplasarea c�ilor de acces �i de tranzit. Analiza macro-habitatului este nivelul maxim de analiz� identificat de Clarke �i are ca obiect structura de amplasare a a�ez�rilor în interiorul unui teritoriu delimitat eco-geografic, sau a unui peisaj definit, sau distan�ele dintre a�ez�ri. Specificul regional al analizei lui Clarke (în calitate de preistorician) face ca nivelurile definite ale analizei de habitat s� se opreasc� la macro-habitat. Arheologia medieval� �i post-medieval� a ad�ugat un al patrulea nivel, acela al supra-macro-habitatului, adic� nivelul intercontinental �i global, perioada modern� timpurie fiind marcat� de debutul interac�iunilor la scar� foarte larg�, având ca unit��i de m�sur� civiliza�ii �i continente.

Analiza habitatului este o întreprindere complex� datorit� num�rului mare de variabile pe care cercetarea arheologic� le poate identifica în interior a�ez�rilor �i între acestea. Spre exemplu, metodologia de cercetare impune definirea a trei concepte: „localitatea” (în general, amplasamentul unui obiect), „distan�a” (considerat�, în general, ca distan�a dintre localit��i) �i „limita” (obiectul fizic care m�rgine�te o localitate sau o distan��). Existen�a izvoarelor cartografice �i documentare face posibil� relevarea modului în care popula�ia istoric� a a�ez�rii conceptualiza localitatea, distan�a �i limita. Considerând Curtea Domneasc� drept exemplu, putem atribui construc�iilor din interiorul incintei calitatea de „localit��i” �i spa�iilor dintre acestea calitatea de „distan�e”, în timp ce exteriorul zidului de incint� poate fi considerat „limita” habitatului. Curtea interioar�, în aceast� structur� conceptual�, devine, paradoxal, o „distan��”. Coborând, îns� nivelul analizei, interiorul unei cl�diri devine, la rândul lui, un habitat (micro-habitat), cu diferitele camere �i înc�peri ancilare calificate drept „localit��i” �i traseele care le unesc, calificate drept „distan�e”, zidurile exterioare ale cl�dirii jucând rol de „limit�”. La nivelul macro-habitatului, ora�ul în sine este un „localitate”, drumurile care îl unesc cu a�ez�rile învecinate devenind „distan�e”. Luând în calcul complexitatea teoretic� a elementelor de habitat �i a rela�iilor dintre acestea,

54 D.L. Clarke, (ed.) Spatial Archaeology, Londra, 1977, p. 83.


35

devine natural� difuzia metodologic� dintre arheologie �i geografia uman�, analiza habitatului fiind exemplul cel mai concludent.

*

Analiza spa�ial� în domeniul arheologiei medievale este focalizat� pe studiul rela�iilor dintre oameni �i spa�iu, în special ordonarea, organizarea �i reorganizarea spa�iului în sine sub form� de spa�iu social. Spa�iul este conceptualizat ca o categorie a culturii materiale sau un artefact a c�rui analiz� poate fi valorificat� în sensul în�elegerii mai profunde a unor procese sociale, economice sau politice55. În plus, spa�iul nu reflect� doar ac�iunea social�, ci este un agent activ în medierea �i crearea de rela�ii sociale. Reflectând nivelurile de scar� ale analizei habitatului, analiza spa�ial� în arheologie are ca obiect regiunea, ora�ul, cartierul, satul, situl, incinta/curtea �i cl�direa. Gama perspectivelor teoretice în analiza spa�ial� se întinde de la abord�ri func�ionaliste, structuraliste �i comportamental-cognitive pân� la teoriile marxiste. În acest cadru, cercetarea antropologic� �i istoric�, asociat� arheologiei exploreaz� dimensiunile spa�iale ale alter�rii mediului �i gestion�rii resurselor, ale agriculturii, dezvolt�rii urbane �i produc�iei materiale, ale ierarhiilor economice �i sociale �i deplas�rilor indivizilor �i comunit��ilor, în special în m�sura în care dimensiunile spa�iale ale acestor procese reflect� probleme legate de identitate social�, etnic�, rasial� sau sexual�.

Aplicarea analizei spa�iale în arheologia medieval� este o metod� care î�i are originile în mai multe ramuri ale cercet�rii: arheologia preistoric�, geografia istoric�, ecologia culturilor �i în studiul arhitecturii vernaculare. La baz�, primele studii asupra habitatului în preistorie au c�utat s� descifreze structurile de utilizare a spa�iului, în special la nivel regional, interpretând aceste structuri ca produse ale interac�iunii dintre mediu �i tehnologie, valorificând direct, în acela�i timp, date ale analizei habitatului în elaborarea de concluzii asupra organiz�rii sociale, politice �i religioase a comunit��ilor preistorice.

*

În privin�a analizei de plan, principalele surse sunt planul topografic (iar nu cadastral) al inginerului franco-italian Giuseppe Baiardy, desenat la 1813, care a ajuns la noi sub forma unei copii relativ imprecise de la 1910 (a�a-numita copie Pastia) �i planul armatei ruse de ocupa�ie din 1789 (publicat de Mariana �lapac, în Arta Urbanismului în Republica Moldova). Aceste planuri au fost rectificate în mare parte prin suprapunerea pe planul cadastral al ora�ului Ia�i din 1955, folosind drept repere pentru rectificare intr�rile vestice al bisericilor prezente pe ambele documente, utilizând o aplica�ie GIS special� pentru analiza topografic� (LANDSERF). Planurile rectificate au fost apoi utilizate drept baz� pentru

55 E. C. Robertson �i colab. (eds.) Space and Spatial Analysis in Archaeology, Calgary, 2006, p.

xiii.


construc�ia unei h�r�i digitale stratificate, care utilizeaz� uli�ele medievale identificate �i bisericile datate pentru amplasarea datelor documentare despre propriet��i �i a elementelor topografice medievale �i pentru corelarea descoperirilor arheologice cu datele documentare. Aceast� hart� digital� constituie practic baza de execu�ie a analizei de plan, principalul element, în opinia noastr�, al construc�iei modelului topografic �i apoi al celui teoretic general al unui ora� medieval moldovenesc.

5. MORFOLOGIA SPA�IULUI URBAN. PARADIGME, MODELE,

RECONSTRUC�II

Organizarea spa�iului este impunerea unor �abloane culturale asupra realit��ii fizice �i este un proces a c�rui desf��urare �i ale c�rui reguli constituie permanente subiecte de cercetare teoretic�, cercetare fundamentat� pe observa�iile practice efectuate asupra peisajului antropizat, locuit �i construit.

Organizarea spa�ial� a ora�ului este dependent� în egal� m�sur� de paradigma cultural� ca �i de peisajul care precede ora�ul ca realitate fizic�. Rolul paradigmei culturale poate fi definit cel mai bine considerând calitatea de topos a ora�ului, adic� un loc purt�tor de sens (conform geografului american John Agnew), a c�rui definire ca atare implic� prezen�a a trei componente:

� localizarea în spa�iu � cadrul material al rela�iilor sociale � ata�amentul subiectiv �i emo�ional al locuitorilor la spa�iu56.

Conceptele nucleu-periferie sau centru-periferie î�i au originea în cercetarea teoretic� din domeniul geopoliticii �i geografiei economice �i pot fi aplicate la sc�ri variate, de la geopolitica mondial� sau continental� la economia, cultura �i topografia localit��ii. Argumentul de baz� al acestor modele const� în ideea c� zona central� se dezvolt� ca rezultat al unor avantaje inerente, date de amplasare �i de condi�iile fizice (în general resurse agricole de bun� calitate, resurse minerale u�or accesibile, culoare de comunica�ii �i de transport facile, vecin�t��i favorabile), care se manifest� singular sau, cel mai adesea, în combina�ii �i care creeaz� un poten�ial pentru cre�tere economic� mult mai ridicat decât cel al regiunilor înconjur�toare. Nucleul devine astfel amplasamentul pentru cea mai eficient� �i mai intens� utilizare a resurselor, cu poten�ialul de atragere de resurse suplimentare, sub form� de mân� de lucru, intelect, materii prime �i capital. Aceste resurse mobile sunt ini�ial atrase c�tre nucleu din regiunea imediat înconjur�toare apoi, treptat, din zone tot mai îndep�rtate. Rata de cre�tere a nucleului este atât de ridicat�, încât acesta devine în mod natural centru cultural �i politic, radiind c�tre periferie. Cre�terea, care aduce o îmbun�t��ire a

56 Place, a Short Introduction, p.7.


comunica�iilor �i transportului, provoac� �i un drenaj parazitic al periferiei de resurse �i persoane. Periferia devine astfel o surs� de materii prime �i pia�� de desfacere pentru produsele secundare �i ter�iare ale nucleului.

*

Modelele de tip nucleu-periferie sunt foarte utile pentru în�elegerea problematicii habitatului istoric �i, în general, a celei geografiei umane. Aceste modele au în teorie dou� nivele de semnifica�ie. În primul rând, acestea pot identifica situ�rile temporare din perioada de dezvoltare a unei a�ez�ri, indiferent de localitate, în condi�iile în care periferia, adesea, în aceast� etap�, sub form� de frontiere liniare sau teritoriale, con�ine a�ez�ri cu caracteristici diferite de cele ale a�ez�rilor deja amplasate în regiunea-nucleu. În al doilea rând, modelele nucleu-periferie pot fi utilizate pentru identificarea structurilor stabile, de baz�, care configureaz� caracteristicile de habitat ale unui stat.

Diferen�ele care separ� nucleul de periferie sunt departe de a fi generate doar de geografia fizic�. Cea mai sintetic� definire a elementelor care compun �i modeleaz� o rela�ie nucleu-periferie este cea elaborat� de Barry Garner57, care stabile�te �ase premise fundamentale care guverneaz� structura spa�ial� a habitatului �i definesc în mod clar realitatea centrului în rela�ia sa cu periferia:

1. Distribu�ia spa�ial� a activit��ii umane reflect� o adaptare organizat� la factorul de distan��. Distan�a este un element de baz� al geografiei datorit� faptului c� activitatea uman� este r�spândit� pe suprafa�a terestr�, neputând fi concentrat� într-o localitate unic�. Varian�a spa�ial� �i diferen�ierea teritorial� sunt elemente dinamice de baz� ale geografiei.

2. Deciziile de amplasament sunt luate, în general, în direc�ia reducerii la minim a efectelor negative ale factorului distan��. Deplasarea este costisitoare în termeni de energie uman�, prin urmare, a�ez�rile sunt situate la mic� distan�� de terenurile cultivabile care le asigur� subzisten�a (spre exemplu).

3. Orice localitate posed� un grad oarecare de accesibilitate, dar unele localit��i sunt mai accesibile decât altele. Accesibilitatea desemneaz� gradul de u�urin�� cu care se poate ajunge într-un loc anume, dar nu este cuantificabil� cu precizie �i nici constant� pentru o localitate dat� (spre exemplu, construc�ia unui drum poate genera accesibilitate ridicat� pentru o localitate care a avut, pân� la momentul respectiv, accesibilitate aproape de zero).

4. Exist� o tendin�� de agregare a activit��ilor umane, în direc�ia valorific�rii avantajelor date de scalaritatea economiei, însemnând reducerea costurilor prin concentrarea spa�ial� a activit��ilor identice sau înl�n�uite. O comunitate adunat�, care exploateaz� în mod concentrat un teritoriu agricol, va fi mai eficient� în

57 Chorley, R.J. & Haggett, P., Models in Geography, London, Methuen, apud Roberts,

Landscape of Settlement, p. 52, cf. �i P. Hall, Modelling The Post-Industrial City, în Futures, 29 (1997), 4-5, p. 314.


39

termeni de produc�ie brut� pe termen mediu. Me�te�ugarii care deservesc o comunitate adunat�, pe m�sur� ce expertiza lor cre�te, ob�in avantaje mai mari dac� se concentreaz� în localitatea cu o putere de cump�rare mai mare.

5. Modalitatea de organizare a activit��ilor umane este una cu caracter ierarhic �i exist� leg�turi puternice între evolu�ia social� �i organizarea spa�ial�, iar amplasamentele cu accesibilitate ridicat� tind s� genereze a�ez�rile cele mai mari �i mai de succes. La scar� istoric�, astfel de amplasamente sus�in faze multiple �i succesive de ocupare �i pot fi considerate locuri capitale, importante pentru multe culturi, pe parcursul mai multor secole.

6. Teritorialitatea uman� are un caracter focal. Aceast� no�iune este fundamental� pentru modelul nucleu-periferie: unele regiuni, �i nu doar puncte sau localit��i individuale, evolueaz� la statutul de puncte focale, cu influen�� la scar� foarte larg�. În consecin��, avem de-a face nu doar cu o re�ea ierarhizat� de localit��i, ci �i cu o re�ea ierarhizat� de regiuni.

La aceste �ase premise, Roberts adaug� o a �aptea58: Teritorialitatea uman� este influen�at� de iner�ie (este dotat� cu memorie). Motivul este par�ial economic (costurile cerute de deplasarea a�ez�rii/comunit��ii c�tre nucleul regional) �i par�ial psihologic.

Regiunile-nucleu sunt teritorializ�ri ale convergen�ei tendin�elor reprezentate de aceste premise, în special sub form� de amplasamente cu accesibilitate ridicat�, agregare a for�elor productive �i apari�ia unor localit��i cu statut ridicat în cadrul ierarhiei generale.

*

Modelele de tip re�ea ierarhizat�-centralizat� au la baz� conceptul de competi�ie spa�ial� între a�ez�ri, ini�iat �i structurat de geograful german Walther Christaller în perioada interbelic�. Pornind de la structura habitatului în regiunea colinar� a sudului Germaniei, Christaller a creat în 1935 un set de modele ale structurii spa�iale a ierarhiei centralizate-distribuite, acoperind întregul spectru de m�rime a a�ez�rilor, de la c�tun la ora�. Premisele teoretice de baz� ale acestui tip de modele sunt trei:

1. A�ez�rile umane au func�ii economice sau de furnizor de servicii. 2. Habitatul urmeaz� tendin�a uman� spre centralizare. 3. Furnizarea/distribu�ia de bunuri este ra�iunea de a exista a ora�elor. În fiecare regiune, un grup specific de bunuri �i servicii vor fi furnizate �i, în

mod necesar, furnizarea se va concentra în câteva localit��i unde aceast� activitate va fi derulat� cu eficien�a maxim�, localit��i care pot fi numite centre. Serviciile �i bunurile nu sunt disponibile în totalitate în fiecare centru, astfel încât indivizii sunt preg�ti�i s� se deplaseze pe distan�e diferite pentru a ob�ine bunuri diferite,

58 Roberts, Landscape of Settlement, p. 53.


rezultând o ierarhie etajat� a centrelor astfel încât, cu cât gama de bunuri �i servicii oferite este mai larg�, cu atât num�rul de centre care o ofer� este mai restrâns.

Teoria presupune c� totalitatea locuitorilor unei regiuni necesit� acces la cel pu�in câte un centru din fiecare etaj al ierarhiei, iar re�eaua rezultant� de centre �i teritorii va fi una eficient organizat�. În termeni strict geometrici, cea mai eficient� metod� de a împ�r�i peisajul într-o re�ea de astfel de teritorii de arii egale, este de a demarca suprafe�e hexagonale, fiecare cu un centru în mijloc, centrele fiind astfel distribuite într-o re�ea regulat�, în vârfurile unor triunghiuri echilaterale. Etajele diferite ale ierarhiei vor con�ine o distribu�ie ordonat� hexagonal, astfel încât un centru dintr-un etaj dat se va afla la mijlocul unei re�ele regulate de �ase centre dependente din etajul inferior, acest aranjament fiind iterat pân� la etajul inferior final.

Pentru arheologie, aceast� teorie pare a oferi o modalitate de utilizare a datelor spa�iale �i statistice ale habitatului (care sunt adesea disponibile în mare cantitate �i la o calitate ridicat�, în special din rezultatele cercet�rii topografice moderne) pentru a r�spunde unor întreb�ri legate de natura organiz�rii sociale a comunit��ilor istorice59. Exist� totu�i impedimente de natur� practic� în aplicarea teoriei re�elelor ierarhizate la datele arheologice, cum ar fi identificarea func�iilor atribuite unui centru prezumat dat. În majoritatea cazurilor se presupune c� m�rimea a�ez�rii constituie un indiciu clar asupra setului de func�ii îndeplinite de un centru dat, dar rareori aceast� presupunerea a �i fost argumentat� real. Pân� în prezent, cea mai fericit� aplicare în arheologie a acestei teorii este asupra unor societ��i care se apropie suficient de modelul capitalist modern, aflat implicit la baza construc�iei teoretice a lui Christaller, cum sunt regiunile urbanizate ale Imperiului Roman.

Realitatea ora�ului medieval moldovenesc este indisolubil legat� de re�eaua administrativ-fiscal� construit� de domnie. Ora�ele sunt, înainte de toate, noduri ale acestei re�ele, practic fiecare dintre acestea fiind o re�edin�� de �inut. Ora�ul moldovenesc este un centru de comunicare pe mult mai multe etaje decât este deductibil la o analiz� simpl�. Element indispensabil unei economii monetarizate, ora�ul este centrul de colectare pentru fiscalitatea intern� �i punct obligatoriu de taxare pentru comer�ul de tranzit. Ora�ul, prin curtea domneasc�, este focarul de distribu�ie a justi�iei �i, prin urmare, pivotul func�ional al unui contract social ad-hoc f�r� de care statul nu poate exista. În consecin��, rolul esen�ial al a�ez�rii urbane, în Moldova medieval�, este acela de nod colector-distribuitor al puterii. Toate rolurile �i func�iile atribuite sau asociate unui centru urban medieval sunt, în cazul particular al Moldovei medievale, derivate din sau subordonate celui esen�ial. Ora�ul ca centru economic, cultural, religios sau militar nu poate exista decât în zona de entropie minim� pe care o radiaz� nodul de comunicare al puterii. Toate caracteristicile localit��ii urbane medievale, inclusiv cele topografice,

59 W. Christaller, Central Places in Southern Germany, trans. C.W. Baskin, Englewood Cliffs,

1966; cf. �i I. Hodder, C. Orton, Spatial Analysis in Archaeology, Cambridge University Press, Cambridge, 1979.


41

morfologice �i structurale, sunt dependente de rela�ia dintre func�ia esen�ial� �i cele derivate/subordonate60. Trecerea în revist� a a�ez�rilor atestate documentar în categoria arbitrar� ora�/târg permite delimitarea a dou� categorii generale: noduri politice �i noduri economice, având ca gen proxim defini�ia economist� a a�ez�rii urbane (centru de schimb �i produc�ie, a c�rui popula�ie este angajat�, într-o m�sur� important�, în comer� �i activit��i de produc�ie secundar� �i ter�iar�) �i ca diferen�� specific� prezen�a/absen�a nodului de autoritate politic�. Pentru simplificarea terminologic� (f�r� a pretinde solu�ionarea dezbaterii teoretice veche de un secol61), vom numi nodurile politice ora�, iar pe cele economice târg.

Activit��ile comerciale sunt adesea considerate drept caracteristic� de baz� a urbanit��ii �i nu trebuie ignorat faptul c� o localitate complet lipsit� de pia�� cu greu poate fi descris� chiar �i ca un or��el. Pe de alt� parte, cercetarea istoric� complex� a ora�elor incipiente în Europa medieval� a relevat faptul c� o parte însemnat� a activit��ilor comerciale, în secolele IX-XIII, se desf��oar� în context pre-urban sau chiar complet non-urban62.

A�ez�rile umane pot fi clasificate, în func�ie de gradul de permanen��, în mai multe categorii, de la cele cu caracter efectiv efemer, care dureaz� doar câteva zile, la structuri practic permanente, a c�ror existen�� se încadreaz� în durata lung� �i este reflectat� ca atare în memoria colectiv�. Termenii efemer �i permanent marcheaz�, desigur, doar extremele conceptuale ale unei scale care poate descrie fie durata de via�� a unei cl�diri, fie existen�a în timp a unei a�ez�ri, iar aceast� ambivalen�� este fundamental� pentru în�elegerea tiparului structural de baz�, adic� distribu�ia spa�ial� a elementelor unei a�ez�ri, fie aceasta c�tun, sat sau târg, la suprafa�a unui peisaj sau pe teritoriul unei regiuni �i, în ultim� instan��, pe întreaga suprafa�� a planetei.

Fenomenele de agregare �i de planificare urban� pot fi unificate conceptual într-un strat organiza�ional suprapus pe peisajul preexistent cu locuire dispersat�. Din punct de vedere topografic, punctul de inflexiune survine în momentul în care activit��ile difuze care graviteaz� în jurul focarelor de ordine devin reglementate �i concentrate sub forma terenurilor lotizate �i fiscalizate. Acest proces este concurent cu cel al clarific�rii re�elei de noduri de comunicare informale (integrate peisajului locuit difuz, unele fiind complet deta�ate de

60 Apriorismul conform c�ruia num�rul mare de sate de dinainte de Desc�lecat implic�,

automat, existen�a, concomitent�, a unui num�r propor�ional de centre de schimb, respectiv târguri sau ora�e, un postulat de baz� pentru �coala economist� a istoriei urbane, depinde de un alt apriorism, anume existen�a unei economii monetare organizate la nivel regional, care s� permit� func�ionarea respectivelor centre de schimb. Este superfluu a men�iona c�, în ciuda descoperirilor de tezaure monetare încheiate anterior Desc�lecatului, existen�a unei astfel de realit��i economico-politice nu este dovedit�.

61 C.C. Giurescu, Tîrguri sau ora�e �i cet��i moldovene din secolul al X-lea pân� la mijlocul secolului al XVI-lea, Bucure�ti, 1967, p. 79-104.

62 D. M. Palliser (ed.) The Cambridge Urban History Of Britain, vol. 1, 600-1540, Cambridge, 2000, p. 245.


a�ez�ri), cele neata�ate unui focar de ordine disp�rând sau dezvoltând, pentru a nu disp�rea, un centru de autoritate propriu.

Din punctul de vedere al importan�ei istorice, rolul de centru de distribu�ie al ordinii �i dreptului pe care îl are ora�ul medieval în Moldova este mai important decât cel de centru de colectare �i creare a valorii mobile. O scurt� trecere în revist� a listei de ora�e �i târguri medievale ale Moldovei confirm� aceast� aser�iune63. Ora�ele care sunt re�edin�e de �inut (noduri politice în principal �i economice în secundar) supravie�uiesc, f�r� excep�ie, în epoca modern�. Dintre localit��ile care sunt noduri economice, în principal, supravie�uiesc în epoca modern� doar o parte, criteriile acestui darwinism urbanistic fiind foarte difuze, cel mai vizibil factor de supravie�uire fiind dat de influen�ele para-economice exercitate de domnie. Exemplul Boto�anilor, în calitate de centru produc�tor de valoare mobil� cu destina�ie special� (apanajul Doamnei �i, în consecin��, cu evolu�ie separat� de restul centrelor similare) este gr�itor.

În absen�a manifest�rii fizice a nodului politic (Curtea Domneasc�), topografia târgurilor medievale moldovene�ti este dictat� exclusiv de relief �i de liniile de comunica�ii. Întrucât cercetarea noastr� are ca obiect o topografie particular�, nu vom analiza în detaliu morfologia târgului medieval, rezumându-ne a face o scurt� analiz� comparativ� a planimetriei �i organiz�rii ora�elor medievale din Moldova, cu aplecare asupra modului în care geometria �i topografia urban� se raporteaz�, planificat sau nu, la localitatea Cur�ii.

63 V. Tabelul 22, construit dup� Tîrguri sau ora�e, p. 183-332

6. NUCLEE �I NUCLEIZARE ÎN SPA�IUL URBAN

Judecând din punctul de vedere al structurii locuirii umane, comunitatea minimal�, „atomul” locuirii, ar fi constituit� din familia extins� �i conglomeratul reziden�ial al acesteia. „Cuibul” familial din satele Europei medievale ar putea fi caracterizat prin autarhie, solidaritate intern�, xenofobie �i, în multe cazuri, endogamie.

Coresponden�a se opre�te atunci când comunicarea social� este adus� în discu�ie: articularea „cuiburilor” în a�ez�ri, c�tune �i sate se face în jurul bisericii �i a cimitirului acesteia, în a c�rui ��rân� membrii „cuiburilor” gentilice î�i reg�sesc rudenia originar�. „Roirea” satului înseamn�, întotdeauna, �i roirea parohiei; chiar dac� prima are loc la nivelul minimal, al desp�r�irii în satul „de jos” �i cel „de sus”, fundarea bisericii �i îngroparea primilor mor�i ai noii comunit��i marcheaz� clar separarea.

Ceea ce încerc�m, în textul de fa��, este s� folosim studierea rela�iilor spa�iale dintre bisericile din interiorul ora�ului medieval Ia�i drept baz� pentru argumentarea existen�ei �i evolu�iei structurii de locuire urban� în acest ora� în particular, �i în Evul Mediu moldovenesc în general, plecând de la rolul de nucleu de agregare pe care biserica (cu cimitirul) îl are pentru comunitate �i de la conceptul de diferen�iere a comunit��ii urbane de cea rural� prin gradul de diviziune intern� (evolu�ia de la mononuclear-rural, la polinuclear-urban în Evul Mediu64).

În esen��, modelul formativ al „nucleului pre-urban” const� în existen�a unor localit��i cu importan�� politic�, defensiv� �i religioas�, care ofer� securitate,

64 O comunitate constituit� prin delimitarea de exterior este mononuclear�, atunci când

centrele de agregare (religioas�, politic�, economic�) coincid din punct de vedere fizic �i social, sau polinuclear�, când existen�a dispersat� a centrelor de agregare duce la transformarea acestora în nuclee �i la fragmentarea intern� a comunit��ii. Discu�ia problemei la E. Zadova-Rio, Le Village des historiens et le village des archéologues, în E. Moret (éd.), Campagnes médiévales. L’homme et son espace. Mélanges offerts à Robert Fossier, Presses Universitaires de France, Paris, 1995, p. 144-145. Mai recent, identitatea comunitar� �i conceptul de delimitare a comunit��ii/locuirii, la F. Barth, Boundaries and Connections, în A.P. Cohen (ed.), Signifying Identities. Anthropological Perspectives on Boundaries and Contested Values, Londra, 1999, p. 24, 34.


pie�e pentru bunuri �i servicii �i centre de agregare regulat� (comercial�, social� �i de cult), acumulând, în acest fel, a�ez�ri „suburbane” de comercian�i �i me�te�ugari care, în timp, cap�t� personalitate proprie �i evolueaz� apoi independent de centrele de putere care le-au generat na�terea. Natura acestor centre focale �i, în consecin��, a a�ez�rilor dependente, cuprinde o foarte larg� varietate pe întinderea diversit��ii culturale europene.

Dac� în sat comunitatea coincide, cel pu�in la nivelul Evului Mediu, cu comunitatea genetic�, „ridicarea” ora�ului peste sat marcheaz� disjungerea aproape automat� a celor dou� comunit��i. M�rind contrastele, putem spune c�, dac� satul „inventeaz�” parohia, în sensul de comunitate „tribal�”, supra-familial�, ora�ul „inventeaz�” societatea. Biserica �i cimitirul parohiei devin, în ora�, centrul unei comunit��i ale c�rei solidarit��i nu mai corespund leg�turilor genetice, ci celor sociale. Astfel comunitatea parohial� urban� se autoîntre�ine, prin dep��irea „frânelor” biologice ale popula�iei rurale, înlocuirea rudeniei genetice cu rudenia social� transformând satul în cartier (mahala) �i biserica „de familie” a satului în biserica parohial� a mahalalei. Antropologic, apari�ia parohiei urbane se manifest� prin suprapunerea, peste vechiul centru familial de cult �i peste sfântul patron al familiei extinse, a unui centru al cultului comunitar �i a unuia sau a mai multor sfin�i patroni ai breslei, ai cartierului �i, în ultim� instan��, ai ora�ului �i ai regatului. Num�rul bisericilor parohiale d� o m�sur� general� despre m�rimea �i popula�ia unui ora� medieval, amplasarea acestora în morfologia urban� fiind important� pentru descifrarea evolu�iei organismului urban respectiv65.

*

Dac� din punct de vedere administrativ, politic �i fiscal, a�a-numita „desc�lecare” a Ia�ilor de c�tre �tefan cel Mare ar trebui s� marcheze un debut oficial al vie�ii urbane, din punct de vedere antropologic �i social Ia�ii ar fi înc� un sat, cu biserica de piatr� Sf. Nicolae drept centru parohial, un nod de comunicare, centru politic �i economic, un spa�iu special de drept, dar totu�i un sat. Dac� accept�m existen�a unor biserici anterioare ridic�rii Sf. Nicolae, atunci Ia�ii ar putea exista ca ora� (din punct de vedere antropologic �i social), dinainte de �tefan cel Mare. Logica istoric� �i prezen�a cimitirelor anterioare sfâr�itului secolului al XV-lea ne îndeamn� s� credem în adev�rul afirma�iei anterioare. Totu�i, întrebarea r�mâne: sunt Ia�ii de dinainte de �tefan cel Mare o comunitate constituit� social, polinuclear�? Este prezen�a bisericilor anterioare construirii Sf. Nicolae Domnesc o dovad� pentru polinuclearitatea a�ez�rii sau sunt fiecare dintre acestea, centrele respective ale unor comunit��i rurale aflate într-un stadiu premerg�tor conglomer�rii? Este greu de probat �i, de aceea, ne vom limita la ceea ce poate fi demonstrat prin dovezi fizice, reale, a�a cum este biserica Sf. Nicolae, ridicat� de �tefan cel Mare în 1491-1492. În cele ce urmeaz�, vom încerca, folosind datele existente despre bisericile ie�ene din secolul al XV-lea, s�

65 The Cambridge Urban History Of Britain, I, p. 178.


45

argument�m existen�a m�car a unei locuiri66 polinucleare la Ia�i, înainte de momentul 1492.

Comunit��ile mononucleare sunt constituite, de regul�, în jurul câte unui centru de cult familial (pentru a accentua diferen�ele, l-am putea numi „tribal”), iar solidarit��ile interne nu transcend leg�turile biologice. De�i ora�ul medieval moldovenesc înc� mai trebuie s� r�spund�, într-un fel sau altul, întreb�rilor generate de statutul simultan de ora� (administrativ, politic �i fiscal) �i sat (social), Ia�ii eludeaz� paradoxul prin structura sa polinuclear�. Chiar dac� existen�a, ante 1492, a unei biserici a ora�ului nu ar satisface cerin�a comunit��ii polinucleare, existen�a comunit��ii armene�ti, a bisericii �i cimitirului acesteia, care ar fi atestate înc� de dinainte de 1451, dac� judec�m dup� m�rturia textului dedicatoriu al unui Evangheliar67, face din Ia�i m�car o a�ezare cu cel pu�in dou� nuclee, chiar dac� solidarit��ile care le determin� sunt etnice �i confesionale (iar nu pe deplin sociale). Aceste solidarit��i, trebuie s� admitem, au dep��it stadiul rela�iilor biologice, nemaifiind centre familiale ale cultului, ci centre comunitare reale.

Acest proces evolutiv poate fi urm�rit cu u�urin�� la Ia�i analizând modalitatea în care biserici care sunt desemnate ca „a lui” (a lui Samson68, a lui Golâi69, a lui Sava �i Buzuca70 sau a lui Balica71, pentru a oferi doar câteva exemple, se transform� lent în „posesiuni” comunitare, prin acceptarea ctitoririlor de ranguri secunde, prin transferul bisericii de la un ctitor la altul72 sau prin închinare la una din bisericile „mari” ale R�s�ritului. Biserica lui Dancu este transformat� în mân�stire de Constantin Duca (1701)73 �i închinat� la Xeropotam, dar înainte de aceasta articolul posesiv-genitival disp�ruse din uz, biserica devenind doar „biserica Danco”74.

Dac� accept�m agregarea habitatului la Ia�i în mai multe sectoare, pe criterii confesionale/etnice sau profesionale (pentru care izvoarele sunt neconcludente), în perioada timpurie, este greu de dovedit descenden�a acestei relative

66 Dac� nu putem dovedi existen�a comunit��ii clar delimitate de exterior �i structurate

social în interior, polinuclearitatea locuirii este cel mai bun substitut pentru a marca, din punct de vedere antropologic �i social, existen�a ora�ului.

67 N. Stoicescu, Repertoriul bibliografic al monumentelor din Moldova, Bucure�ti, 1978, p. 433.

68 Documente Ia�i, I, nr. 93, p. 129.

69 Ibidem, nr. 66, p. 94; nr. 67, p. 95.

70 Ibidem, nr. 215, p. 293.

71 Ibidem, nr. 120, p. 165.

72 Cazul mân�stirii Aroneanu, ctitorit� mai întâi de Alexandru L�pu�neanul, ctitorit� a doua oar� de Petru �chiopul, citorit� a treia oar� de Aron Tiranul, închinat� de al doilea ctitor la mân�stirea Zografu de la Sf. Munte, închinare confirmat� de Ieremia Movil� cu „binecuvântarea preo�ilor �i a tuturor ctitorilor târgove�i”, Ibidem, nr. 68, p. 100.

73 Documente Ia�i, III, nr. 185, p. 155

74 În 1671 este cunoscut� drept „biserica lui Danco”, Documente Ia�i, II, nr. 357, p. 331, dar în 1678 �i 1679 apar martori preo�i „de la Danco”.


eterogenit��i dintr-o polinuclearitate genetic�, adic� o origine în mai multe a�ez�ri rurale contopite în procesul de formare urban�. Aceast� structur� a habitatului urban devine aparent� mult mai târziu la Ia�i, dup� jum�tatea secolului al XVII-lea, când sate ca T�t�ra�ii sau Bro�tenii devin mahalale ale târgului, fiind încorporate de facto în �esutul urban. Din punctul de vedere al defini�iei geografice, ora�ul medieval Ia�i este, în lipsa unor argumente arheologice conving�toare, o a�ezare mononuclear�.

Saltul evolutiv al locuirii umane este evident, dac� punem în eviden�� analogia biologic� a apari�iei organismelor pluricelulare; marcarea �i analiza rela�iilor prezente, mai mult sau mai pu�in discret, în mozaicul de juxtapuneri de parohii, propriet��i, fronturi de strad� �i incinte mân�stire�ti care este, de fapt, scheletul urban al ora�ului Evului Mediu în general (aplicabil, cum vom încerca s� demonstr�m, �i Ia�ilor), poate revela mecanismul func�ion�rii �i ritmurile cre�terii ora�ului, restituind o parte din topografia vie a ora�ului.

7. ORA�UL ÎN PALIMPSEST. IA�II ÎNAINTE DE �TEFAN CEL MARE

Din punct de vedere metodologic �i al surselor, istoria ora�ului medieval Ia�i poate fi separat� judicios în dou� perioade majore: înainte �i dup� domnia lui �tefan cel Mare. În primul rând, aceast� separare este una generat� de structura informa�iilor din izvoare, atât din cele documentare cât �i din cele arheologice.

Din punct de vedere documentar, punctul de inflexiune este pur �i simplu dat de num�rul de documente p�strate, care, pentru cele patru decenii �i jum�tate de domnie a lui �tefan cel Mare, este practic dublu fa�� de num�rul de documente p�strate de la înainta�ii s�i.

Din punct de vedere arheologic, punctul de inflexiune este dat de metodologia de datare a complexelor descoperite. Datorit� dat�rii specific arheologice în intervale medii de câte jum�tate de secol (de exemplu ”prima jum�tate a secolului al XV-lea”, cea mai des întâlnit�, sau expresia extrem de frustrant� pentru un istoric ”secolele XIV-XV”), cea mai pu�in imprecis� modalitate de datare este utilizarea monedelor emise ca date post-quem, sau ante-quem în cazul complexelor închise. Dat fiind c� num�rul de specimene descoperite este statistic mult mai mare pentru emisiunile domniei lui Alexandru cel Bun �i ale urma�ilor acestuia, pân� la �tefan cel Mare, diferen�a numeric� necesit� introducerea unei diferen�e cronologice �i calitative în tratarea complexelor urbane care pot fi încadrate în secolul al XV-lea.

În acest context metodologic, descrierea localit��ii ora�ului medieval Ia�i în preioada pre-�tefanian� trebuie s� înceap� prin descrierea �i definirea teritoriului, de la caracterisiticile fizice ale acestuia �i pân� la peisajul antropizat �i habitatele succesive care îl ocup� �i valorific�.

În teorie, mediul fizic este clasificat de geografi într-o serie de sisteme dominate de procese distincte: sisteme fluviatile, glaciale, periglaciale, de�ertice, vulcanice, litorale etc., acestea fiind în continuare divizate în conformitate cu zona climatic� în care func�ioneaz�. În mod inevitabil, aceste sisteme au o strâns� leg�tur� cu zonele climatice ale globului, a�a cum sunt acestea identificate de climatologi, în timp ce zonele de vegeta�ie �i soluri se afl� în strâns� leg�tur� cu clima �i terenul. Foarte probabil c� rela�ia dintre componentele mediului fizic �i existen�a uman� are o istorie conceptual� la fel de veche ca �i istoria umanit��ii. Acest concept istoric al rela�iei umanitate-mediu are trei componente


fundamentale: ideea c� lumea este o crea�ie destinat� a servi drept c�min umanit��ii (gr�dina Edenului), ideea c� mediul fizic exercit� o influen�� continu� �i puternic� asupra fiin�elor umane, a�a cum rezult� din diferen�ele vizibile dintre rase, �i ideea c� umanitatea este un agent care ac�ioneaz� profund �i continuu asupra mediului fizic, modificându-l.

Întregul spectru al activit��ilor umane altereaz� mediul natural, modificând, în consecin�� varietatea morfologic� natural�. Cultivarea identic� a trei zone de câmpie diferite va produce modificarea semnificativ� a celor trei câmpii, un set nou de elemente specifice �i comune ap�rând ca urmare a activit��ii umane. Aceste evolu�ii divergente apar ca rezultate ale varia�iilor în latitudine �i amplasare, altitudine �i relief, climat �i geologia local�, �i sunt amplificate în timp de ac�iunile comunit��ii de locuitori: o prim� zon� suferind de eroziunea solului datorat� supra-exploat�rii, o a doua zon� este distrus� de invazia apelor s�rate ca urmare a modific�rii pânzei freatice de c�tre exploatarea agricol�, în timp ce a treia zon�, acoperind cu resurse întreg necesarul exploat�rii, suport� u�or, f�r� modific�ri iremediabile, ac�iunea uman�. Dup� scurgerea unei durate istorice, peisajul fiec�reia dintre zone va conserva, f�r� îndoial�, un num�r de caracteristici fizice derivate în întregime din mediul fizic anterior exploat�rii umane, dar fiecare dintre acestea este alterat� cultural, iar la nivel de detaliu chiar �i solul �i cursurile de ap� sunt în aceea�i m�sur� create de natur� �i de cultura uman�.

Concluzia acestei expuneri este c� peisajul vizibil ast�zi, care implic� un ansamblu de elemente culturale �i fizice care confer� localit��ii caracterul s�u specific, este în acela�i timp un cadru geografic în interiorul c�ruia se plaseaz� obligatoriu studierea oric�rei a�ez�ri umane, ca �i o însumare a tuturor proceselor, fizice �i culturale, care l-au creat, atât în timpul geologic cât �i în cel cultural.

Câteva opinii asupra începuturilor ora�ului în Evul Mediu moldovenesc

În procesul complex al studierii Evului Mediu românesc, problema genezei �i evolu�iei ora�ului medieval este una de importan�� primordial�. Ora�ul medieval este, f�r� îndoial�, un fenomen a c�rei prezen�� este indisolubil legat� de r�spunsul la întrebarea „Este Evul Mediu românesc un Ev Mediu european?”. Aceast� întrebare devine cu atât mai important� acum, când Europa contemporan� î�i rearanjeaz� substan�a �i grani�ele �i, desigur, î�i rescrie istoria.

Geneza ora�ului medieval de la est de Carpa�i este un fenomen mai mult decât complex, fenomen care nu va primi, probabil niciodat�, o teorie explicativ� integral�. Opiniile, mai mult sau mai pu�in argumentate, asupra originilor ora�elor


49

medievale ale ��rii Moldovei apar, nici mai mult, nici, mai pu�in, la Grigore Ureche care scria, în secolul al XVII-lea, despre întemeierea B�ii odat� cu desc�lecatul, de c�tre ni�te olari sa�i, �i despre întemeierea Sucevei de c�tre ni�te cojocari unguri „ce se numeau suci” 75. Este semnificativ faptul c� un literat din secolul lui Vasile Lupu specula pe tema originii ora�elor moldovene�ti în acela�i mod în care o va face, patru secole mai târziu, Nicolae Iorga: în Moldova, ora�ele 1) au fost întemeiate de str�ini sau cu str�ini, 2) al c�ror principal mijloc de trai era un me�te�ug oarecare76. Acestea sunt, sublimate la extrem, afirma�iile de baz� asupra originii ora�ului medieval la est de Carpa�i, afirma�ii care apar�in curentului „alogen” al �colii economiste. Dac� originea ora�ului medieval în Moldova se afl� în ac�iunea factorului economic, prin intermediul unui agent uman str�in de Moldova: germani, armeni, italieni, atunci putem aprecia c�, din punctul de vedere al civiliza�iei urbane, Evul Mediu românesc este unul european. Aceasta �i esen�a concep�iei lui Gheorghe Br�tianu asupra problemei genezei ora�ului medieval la est de Carpa�i77, rafinând teoriile lui Iorga �i tr�gând originea ora�ului medieval moldovenesc spre istoria cantitativ�, economic�, social� �i european� a �colii Analelor. Preciz�rile pe care Br�tianu le aduce teoriei economiste cuprind legarea cauzal� a începuturilor statului medieval la est de Carpa�i de circula�ia comercial� �i de apari�ia ora�elor, probabil întemeiate de alogeni. Altfel spus, drumul (comercial) a generat Statul.

Reac�ia istoriografic� la originile propuse de �coala economist� este reprezentat� cel mai bine de c�tre C. C. Giurescu, care ofer� o teorie situat� la polul opus78. În rezumat, ora�ele medievale din exteriorul Carpa�ilor sunt rezultatul unei evolu�ii locale, din a�ez�ri rurale anterioare, centre politice ale unor forma�iuni prestatale române�ti, evolu�ii determinate de factori politici, economici �i militari. Trebuie remarcat aici excluderea complet� a alogenilor din procesul de genez�, ora�ul medieval fiind o crea�ie exclusiv româneasc�, alogenii f�cându-�i prezen�a la un moment ulterior, în care caracterul urban al a�ez�rii este deja conturat.

Dac� asupra caracterului originii ora�ului medieval din Moldova controversa continu�, mai mult sau mai pu�in, pân� în prezent, problema dat�rii apari�iei ora�ului în Evul Mediu moldovenesc nu a înregistrat pozi�ii atât de extreme din partea istoricilor. Excep�ie face teoria lui C. C. Giurescu conform c�reia, la mijlocul secolului al XIII-lea, în ajunul Marii Invazii Mongole, pe teritoriul Moldovei exista deja o re�ea urban� bine definit�.

Cercet�rile arheologice întreprinse, în mod sistematic, în ultima jum�tate de secol, au redus semnificativ marja de specula�ie asupra cronologiei ora�elor


76 N. Iorga, Istoria poporului românesc, I, (ed. G. Penelea), Bucure�ti, 1985, p. 161.

77 G. Br�tianu, Recherches sur Vicina et Cetatea Alb�. Contributions à l’histoire de la domination byzantine et tatare et du commerce génois sur le littoral roumain de la Mer Noire, Bucure�ti, 1935, p. 27.

78 Tîrguri sau ora�e, p. 46.


medievale de la est de Carpa�i, a�ezând, cu oarecare varia�ii locale, perioada de întemeiere la mijlocul secolului al XIV-lea. Reperele cronologice ale acestei perioade sunt: primul sfert al secolului al XIV-lea, pentru ora�ele din teritoriul direct supus Hoardei de Aur (Orheiul Vechi79, Coste�ti80, administrate de mongoli, sau Cetatea Alb�, care poseda un anumit grad de autonomie) �i, respectiv, mijlocul secolului al XIV-lea, pentru ora�ele de pe malul drept al Siretului (Siret, Suceava, Baia, Roman).

Repartizarea cronologic� a întemeierii ora�elor în Moldova urm�re�te, oarecum, pe cea politico-geografic�. Astfel, între Prut �i Nistru �i pe litoral, regiune administrat� direct de mongoli, elementele de cultur� material� �i economie urban� apar mai devreme decât în restul teritoriului, consecin�� a unei politici clare de concentrare a „popula�iei utile” din zonele ocupate în centre aflate în teritorii administrate nemijlocit, fenomen care „pompeaz�” cre�terea economic� �i demografic� a ora�ului. Trebuie luat foarte serios în calcul, ca element declan�ator al evolu�iei urbane, existen�a unui „spa�iu de drept”, a unui teritoriu în care justi�ia �i administra�ia func�ioneaz� eficient. Expansiunea Regatului maghiar spre est la mijlocul secolului al XIV-lea genereaz� un astfel de „spa�iu de drept” între Carpa�i �i Siret, având drept consecin�� crearea premiselor pentru întemeierea statului medieval �i a primelor ora�e.

Prezen�a unei locuiri protourbane anterioare Desc�lecatului pe locul primelor ora�e moldovene�ti (între Carpa�i �i Prut) este posibil�, dac� nu chiar probabil�. Prezen�a episcopiilor catolice la Siret �i Baia, aproape contemporane Desc�lecatului, ne permite s� credem, ca �i Misail C�lug�rul, c� prezen�a unei popula�ii catolice, germane foarte probabil, este legat� de întemeierea primelor ora�e moldovene�ti, în localit��i care de�ineau deja o importan�� oarecare (centre politice, cum era, probabil, Siretul sau economice, ca centrul minier Baia).

La momentul actual, istoriografia româneasc� se situeaz� pe o pozi�ie apropiat� de �coala economist�, în ceea ce prive�te problematica genezei ora�elor medievale de la est de Carpa�i. Primordial, pentru apari�ia unei a�ez�ri urbane pare a fi existen�a unor premise economice (trafic comercial, produc�ie me�te�ug�reasc�), în condi�iile unei anumite concentr�ri demografice �i a unei sus�ineri politice minimale. Luând în calcul rezultatele cercet�rii din Europa Central� �i de Vest, din ultimele dou� decenii, cercet�ri care abordeaz� în special latura antropologiei culturale �i sociale, ar trebui revizuit� teoria preponderent economist� a originii ora�elor medievale la est de Carpa�i, în sensul studierii rolului pe care îl joac� maturizarea social� a grupului uman în declan�area fenomenelor culturale �i economice, a�a cum este geneza ora�ului medieval.

O istoriografie dedicat� începuturilor ora�ului medieval în Podi�ul Bârladului �i Câmpia Moldovei se încheag� cu greutate din fragmente de sinteze (C. C. Giurescu, M. D. Matei, V. Spinei, L. R�dvan) sau lucr�ri monografice,

79 V. Spinei, Moldova în secolele XI-XIV, Chi�in�u, 1994, p. 265.

80 Ibidem, p. 266.


51

istorice �i arheologice, ca cele dedicate Ia�ilor81. În momentul de fa�� nu exist� o sintez�, de mic� sau de mare amploare care s� trateze aceast� problem�.

*

Faptele de geografie istoric� pe care le putem aduce în discu�ia originilor ora�ului medieval în spa�iul Siret-Prut sunt determinate de raritatea izvoarelor referitoare la perioada de formare, secolele XIV-XV. Practic, reconstituirea mediului geografic �i a dinamicii sale pentru perioada amintit� mai sus se bazeaz� pe inventarul de a�ez�ri rezultat din h�r�ile topografice ale veacului al XVIII-lea, din informa�iile grafice ale acelora�i h�r�i, din toponimia �i din hot�rniciile din documentele interne ale secolelor XV-XVI �i din relat�rile c�l�torilor str�ini. Dac� h�r�ile topografilor militari austrieci de dup� jum�tatea secolului al XVIII-lea sunt foarte bogate în detalii de relief �i vegeta�ie, din nefericire acestea trateaz� jum�tatea vestic� a Moldovei, valoarea lor pentru geografia istoric� a spa�iului Siret-Prut fiind mai mult decât relativ�.

Principalele elemente de geografie istoric� care trebuie urm�rite sunt cele susceptibile a fi modificate de interac�iunea cu locuirea �i activit��ile umane, cele care au influen�� major� pe termen scurt �i mediu asupra locuirii �i elementele care sunt marcajele constante ale evolu�iei locuirii pe un teritoriu dat, în spe��: hidrografia, vegeta�ia �i a�ez�rile.

Cele mai vechi informa�ii despre hidrografia Moldovei au caracter general �i se refer� doar la râurile mari, ap�rând înc� din antichitate, la Herodot �i Pausanias. Informa�ii interesante din punctul de vedere al geografiei istorice apar la c�l�torii de la sfâr�itul secolului al XVII-lea �i începutul veacului al XVIII-lea, astfel, Le Masson du Pont descrie apa Prutului ca fiind curat� �i bun� de b�ut, solda�ii regelui polon Jan Sobieski vindecându-se de dizenterie dup� ce s-au aprovizionat cu ap� din Prut (în timpul campaniei din Moldova din 1686)82, în timp ce apa Jijiei era nepotabil�; afirma�ii similare f�cea �i Dimitrie Cantemir despre apa Prutului. Schimb�rile de curs ale râurilor sunt foarte dificil de decelat pe h�r�ile medievale �i din perioada modern� timpurie, traseele fiind notate cu linii groase �i un duct „artistic”, h�r�ile mult mai precise de dup� jum�tatea secolului al XVIII-lea dep��ind intervalul de timp în care se încadreaz� procesul de genez� al ora�elor medievale. Studiul distribu�iei lacurilor �i iazurilor prezint� un interes mai ridicat în cadrul problemei studiate de noi, datorit� importan�ei interac�iunii cu fenomenul locuirii (în apari�ia �i, apoi, dezvoltarea acesteia). Este interesant de remarcat faptul c�, de�i textele men�ioneaz� importan�a iazurilor �i lacurilor în economia Moldovei �i rolul acestora în subzisten�a �i modul de via�� al locuitorilor, prezen�a acestora pe h�r�i este relativ redus�. De exemplu, Dimitrie

81 Istoria ora�ului Ia�i, I, coord. C. Cihodaru, Gh. Platon, Ia�i, 1980; Andronic, op. cit.; Gh.

Iacob (coord.), Ia�i, memoria unei capitale, Ia�i, 2009.

82 V. B�ican, Geografia Moldovei, reflectat� în documente cartografice din secolul al XVIII-lea, Bucure�ti, 1996, p. 43


Cantemir în Descriptio Moldaviae arat� c� în Moldova sunt foarte multe lacuri, naturale �i artificiale, de�i pe harta sa sunt ilustrate doar trei: Iezerele de la Dorohoi �i Co�ula �i cel de la Orhei83.

Situa�ia se schimb� odat� cu apari�ia h�r�ilor elaborate de topografii militari austrieci �i ru�i de la sfâr�itul secolului al XVIII-lea, care redau am�nun�it, din punct de vedere cartografic, fenomenul densit��ii iazurilor din Moldova. Dintre ace�tia, Bawr men�ioneaz� 134, Buschel 145, iar von Otzellowitz 15184.

Dac� accept�m postulatul c� apari�ia/evolu�ia ora�ului este o func�ie a comunic�rii85 (politic�, economic�, religioas�), iar apari�ia/evolu�ia satului este o func�ie a subzisten�ei86 (alimenta�ie, ad�post), atunci studiul geografic al genezei urbane trebuie s� vizeze prezen�a, structura �i evolu�ia zonei de contact �i prezen�a, structura �i evolu�ia comunica�iilor, în condi�iile preexisten�ei locuirii de tip rural.

Locuirea de tip rural poate fi documentat� arheologic pentru perioada secolelor XII-XV, distribu�ia la nivelul întregului teritoriu al Moldovei medievale ar�tând predilec�ia pentru zona de silvostep� �i relieful de terase de lunc�, implicit fâ�ia de contact dintre silvostepa colinar� �i luncile râurilor. Chiar dac� sinteza A�ez�ri din Moldova. De la paleolitic pân� în secolul al XVIII-lea a fost finalizat� în urm� cu 40 de ani, iar a�ez�rile descoperite între timp sunt numeroase, din punctul de vedere al distribu�iei acestora, stadiul descoperirilor de la nivelul anului 1970 ne este suficient. Astfel, locuirile databile în secolele XII-XIII sunt concentrate pe zonele colinare, pe cursurile permanente de ap�, fiind cunoscut un total de 77 de puncte, din care, în teritoriul studiat de noi:

În Câmpia Moldovei: 37, dintre acestea 24 fiind în bazinul Bahluiului; � În Podi�ul Bârladului: 30. � Regional, locuirea este concentrat� în centrul teritoriului, pe v�ile

care str�bat relieful colinar al Coastei Ia�ilor, Dealurilor Vasluiului �i F�lciului. Este de remarcat absen�a locuirii din zonele plate �i expuse ale câmpiilor cu climat stepic ale Jijiei �i Siretului Inferior87.

� Locuirile din Moldova cunoscute arheologic �i databile în perioada secolelor XIII-XIV sunt în num�r de 58 (1970), din care, în teritoriul studiat de noi:

� În Câmpia Moldovei: 33 de puncte, dintre acestea 14 fiind în bazinul Bahluiului;

� În Podi�ul Bârladului: 4.

83 Ibidem, p. 45.

84 Ibidem, p. 46.

85 J. Brunhes, La géographie humaine, vol. I, edi�ia a III-a, Paris, 1925, p. 203

86 Ibidem, p. 152

87 A�ez�ri, p. 138.


53

Distribu�ia pe teritoriu �i eco-relief este aceea�i ca �i în perioada anterioar�, determinan�ilor de natur� geografic� adaugându-li-se �i cei regionali, de natur� economic� politic�, a�a cum precizeaz� autorii A�ez�rilor…: „… se constat� unele slabe concentr�ri de a�ez�ri, îndeosebi în regiunea localit��ilor Baia, Suceava, Boto�ani �i Ia�i, de-a lungul principalelor c�i de comunica�ie”88.

Datele arheologice ale locuirii din perioada cuprins� în a doua jum�tate a secolului al XIV-lea �i prima jum�tate a celui de-al XV-lea sunt mult mai consistente decât pentru perioadele anterioare, fiind cunoscute un num�r de 135 de puncte89. Dintre acestea, în spa�iul dintre Siret �i Prut sunt localizate:

� În Câmpia Moldovei: 97, din care 52 în bazinul Bahluiului; � În Podi�ul Bârladului: 11.

Tabel 1

Tabel cumulativ al descoperirilor arheologice de pe teritoriul târgurilormedievale din Moldova Central�, conform A�ez�rilor (1970), Repertoriilor arheologice ale jude�elor Boto�ani, Ia�i �i Vaslui �i Cronicii Cercet�rilor Arheologice(1983-2005)

XII-XIII XIII-XIV XIV-XV total Dorohoi 2 3 5

�tef�ne�ti 1 1 3 5 Boto�ani 3 2 5 10 Hârl�u 1 1 9 11 Cotnari 1 3 5 9

Târgu-Frumos 2 2 Ia�i 5 6 11 22 Hu�i 1 1

Vaslui 1 5 6 F�lciu 1 1 Bârlad 3 1 1 5

Majoritatea urmelor de locuire ale perioadei sunt constatate arheologic în

jum�tatea nordic� a teritoriului, foarte probabil datorit� cercet�rii mai intense. De remarcat este faptul c�, în ciuda acestei dispropor�ii, distribu�ia a�ez�rilor pe formele de relief �i forma�iunile de vegeta�ie r�mâne constant�, predilecte fiind terasele v�ilor din regiunea colinar� a silvostepei, o statistic� a autorilor constatând, din 135 de descoperiri, 94 pe terasele inferioare ale v�ilor, 15 pe pantele de la periferia podi�urilor, 16 pe podi�uri scunde, iar restul pe terase mediane �i alte forme de relief90. Continuitatea de locuire cu perioadele anterioare,

88 Ibidem, p. 142.

89 Ibidem, p. 147.

90 Ibidem, p. 149.


ale secolelor XIII-XIV, este constatat� în câteva a�ez�ri, exclusiv din jum�tatea superioar� a teritoriului. Ca o evolu�ie fa�� de intervalul temporal anterior, câmpia stepic� a Jijiei este mai populat�, de�i concentr�rile sunt întâlnite pe v�i �i pe arcul periferic sudic al Câmpiei, la marginea masivului împ�durit Copal�u-Cozancea91.

*

Ora�ul ca func�ie de comunicare este eviden�iat cel mai bine atunci când lu�m în calcul localizarea geografic� pe zone, linii sau puncte de contact, rezultatul fiind unul exhaustiv: toate ora�ele sau târgurile Moldovei medievale sunt temeinic încadrate în aceast� clasificare92. În acest sens, pentru teritoriul studiat de noi, Dorohoiul este situat pe cursul Jijiei, pe linia de contact dintre Dealurile Siretului �i Câmpia Jijiei Superioare �i la ie�irea estic� a �eii Dersca-Lozna, care face leg�tura dintre valea Siretului �i bazinul Superior al Jijiei, Boto�aniul este situat în zona de contact dintre masivul Dealul Mare �i Câmpia Jijiei Superioare, la ie�irea estic� a �eii Vorona, �tef�ne�tii este situat la un vad al Prutului, în apropiere de v�rsarea Ba�eului, Hârl�ul este a�ezat pe cursul Bahluiului, în zona de contact dintre masivele Dealul Mare �i Dealul Holm, Cotnariul este situat la limita dintre Dealurile Siretului �i valea Bahluiului, pe o variant� de ie�ire estic� a �eii Ruginoasa, Târgul Frumos se afl� la cap�tul estic a dou� �ei, Ruginoasa �i Strunga, amândou� foarte importante pentru comunicarea E-V dintre cele dou� segmente longitudinale majore ale Moldovei. Cât despre ora�ul Ia�i, pe lâng� situarea pe cursul Bahluiului �i la ie�irea nordic� a �eii Bordea, care asigur� comunicarea N-S str�b�tând Coasta Ia�ilor, se mai afl� �i exact pe linia de contact dintre Câmpia Moldovei �i Podi�ul Bârladului, precum �i în mijlocul zonei de trecere de la p�durile de foioase ale Podi�ului Central Moldovenesc la Câmpia cvasi-stepic� a Jijiei Inferioare. În Podi�ul Bârladului, Vasluiul se situeaz� la confluen�a râurilor Bârlad �i Vaslui, pe linia de contact dintre Podi�ul Vasluiului �i Valea Bârladului, ora�ul Hu�i se afl� la cap�tul estic al �eii Dobrina, la contactul dintre Drumul Bârladului �i Drumul de pe valea Prutului, pe linia de contact dintre Dealurile Crasnei �i Depresiunea Elan-Horincea, târgul F�lciului este întemeiat la un vad al Prutului, iar Bârladul se afl� pe cursul râului cu acela�i nume, la ie�irea acestuia la larg, dintre Dealurile F�lciului �i Colinele Tutovei, în mijlocul zonei de contact a celor dou� cu Podi�ul Covurluiului �i la limita dintre p�durile de foioase �i lunca Bârladului.

*

Cu siguran�� cel mai des invocat izvor documentar intern pentru studiul istoriei ora�elor medievale din Moldova este cunoscutul privilegiu al lui Alexandru

91 Ibidem, p. 148.

92 B�ican, op. cit., p. 110.


55

cel Bun pentru negustorii lioveni, din 8 octombrie 1408, care men�ioneaz� v�mile pe care ace�tia le vor pl�ti la intrarea/ie�irea din �ar� �i, pe categorii de m�rfuri, în diferite puncte din interiorul Moldovei. Pentru teritoriul studiat de noi, este important� men�ionarea v�mii vitelor pe drumul c�tre t�tari, la Ia�i, unde se pl�tea înc� jum�tate din vama mare achitat� la Suceava93, a v�mii cailor pe drumul Cameni�ei, la Dorohoi, unde se pl�tea înc� o treime din vama mare94; vama pe�telui de la Dun�re, care trebuia achitat� la „margine, fie la Bac�u, fie la Bârlad”, jum�tate din vama mare pe care trebuiau liovenii s� o pl�teasc� la Suceava95. Ceea ce ar trebui, totu�i, urm�rit în atest�rile documentare este nu doar numele propriu-zis, ci mai ales calitatea de târg sau ora�, ca fiind definitorie în determinarea oficializ�rii unui statut superior celui de simpl� a�ezare.

Prima atestare documentar� explicit� a unui târg medieval dintre cele localizate în teritoriul studiat de noi este Bârladul, care apare într-o danie a lui Alexandru cel Bun c�tre mân�stirea Bistri�a: „… am dat mân�stirii noastre din Bistri�a, Adormirea Preacuratei N�sc�toare de Dumnezeu, vama de la târgul Bârlad …”, document din 10 august 142296. De târgul Bârladului se leag� prima informa�ie referitoare la structura �i locuitorii unui târg moldovenesc medieval din segmentul teritorial studiat de noi: �oltuzii �i pârgarii, târgove�ii, oamenii din satele târgului, hotarnica târgului, legea cea veche a târgului cu privilegiile fiscale ale târgove�ilor, în actul lui �tefan cel Mare datat ante 149597. Târgul Ia�i este documentat intern în actul din 1434, al lui �tefan al II-lea, act scris de diacul Costea, „… în Târgul Ia�ilor, v� leat 6942 (1434), mai 25”98. La 15 mai 1437 este scris actul de înt�rire al lui Tofan, pentru Punge�ti etc., dat de Ilie �i �tefan voievozi �i scris de Sima, „în târgul Vasluiului, [v� leato] 6945 …”99. Târgul Frumos este men�ionat documentar ca atare la 5 octombrie 1448, când Petru al II-lea d�ruie�te toat� ceara de aici c�lug�rilor de la Probota100. Statutul de târg al Hârl�ului nu este men�ionat ca atare în prima jum�tate a secolului al XV-lea, dar o înt�rire a lui Petru al II-lea pentru mân�stirea Probota, din 5 aprilie 1448 interzice jude�ilor (��) de la Hârl�u �i Ia�i s� judece sau s� ia amenzi de la oamenii din satele mân�stirii101. Faptul c� documentul în cauz� este o înt�rire, foarte probabil a

93 M. Cost�chescu, Documente moldovene�ti înainte de �tefan cel Mare, II – Documente externe, Ia�i,

1932, nr. 176, p. 634.

94 Ibidem, nr. 176, p. 635.

95 Ibidem, nr. 176, p. 636.

96 DRH A, I, nr. 51, p. 76.

97 DRH A, III, nr. 151, p. 281-282.

98 DRH A, I, nr. 148, p. 203.

99 Ibidem, nr. 170, p. 239.

100 Ibidem, nr. 288, p. 411.

101 Ibidem, nr. 277, p. 392.


daniei din 18 august 1438 a lui Ilie voievod102, în care jude�ii de la Hârl�u �i Ia�i apar ca panii (��), suferind acelea�i interdic�ii, face ca foarte probabilul caracter de târg al Hârl�ului s� poat� fi atestat la 1438103. Exact aceea�i situa�ie este întâlnit� în cazul Dorohoiului, ai c�rui jude�i �� sunt opri�i s� judece sau s� ia amenzi de la oamenii din satele mân�stirii Probota, înt�rite acesteia de �tefan cel Mare, la 16 februarie 1459104.

Cel mai timpuriu izvor care consemneaz� existen�a unor ora�e sau târguri moldovene�ti medievale este cunoscuta „List� a ora�elor ruse�ti îndep�rtate �i apropiate”105 (cea mai recent� încercare de datare a momentului elabor�rii „Listei…”: 1375-1381106). Târgurile „volohe” amintite sunt Cetatea Alb�, Ia�i, Roman, Piatra, Suceava, Baia, �e�ina �i Cet��uia de pe Ceremu�. Este de remarcat c�, din aria studiat� de noi, doar Ia�ii (Iaskii sau Isii Torg) apare în „List�”. În aceea�i manier�, în Cronica Conciliului de la Konstanz, a lui Ulrich von Richenthal, la descrierea delega�ilor moldoveni este men�ionat târgul Ia�ilor, în forma Jasmarkt.

Cronicile interne ale Moldovei nu men�ioneaz� explicit începuturile ora�elor sau târgurilor moldovene�ti. Din informa�iile prezente, totu�i, din cronici se pot infera unele elemente care ar putea genera discu�ii asupra acestui subiect. Varianta Moldo-rus� a Letopise�ului de când s-a început �ara Moldovei (Anonimul bistri�ean) men�ioneaz�, la momentul Desc�lecatului, c� Drago�, dup� ce a întemeiat Baia pe râul Moldova, „a întemeiat alte ora�e pe râuri �i pâraie”107. Dac� textul Letopise�ului de la Bistri�a �i cel propriu-zis al lui Ureche se rezum� la a men�iona, în primul rând, arderea târgului Boto�anilor de c�tre t�tari, la 1439108, interpolatorii lui Ureche adaug� informa�ii mult mai bogate despre întemeierile propriu-zise de ora�e. Astfel, Simion Dasc�lul atribuie întemeierea B�ii olarilor sa�i, iar a Sucevei cojocarilor unguri109. Axinte Uricariul pune pe seama lui Roman I întemeierea târgului Romanului: „… �i acesta au f�cut târgul Romanului pre numele lui, precum m�rturise�te la uricul lui, carile s� afl� la m�n�stirea

102 Ibidem, nr. 187, p. 264.

103 Pentru detalii asupra administra�iei �i atribu�iilor, cf. N. Grigora�, Institu�iile feudale din Moldova, Bucure�ti, 1971, p. 322 �i urm.

104 DRH A, II, nr. 83, p. 118-119

105 Al. Andronic, Ora�e moldovene�ti în secolul al XIV-lea în lumina celor mai vechi izvoare ruse�ti, în Romanoslavica, seria Istorie, XI (1965), Bucure�ti, 1965, p. 205.

106 V. Spinei, Cetatea Alb� în însemn�rile de c�l�torie ale pelerinilor ru�i din secolele XIV-XV, în Na�iunea român�, idealuri �i realit��i istorice. Acad. Cornelia Bodea la 90 de ani, coord. Al. Zub, V. Achim, N. Pienaru, Bucure�ti, 2006, p. 489.

107 Cronicile Slavo-Române din sec. XV-XVI publicate de Ioan Bogdan, P. P. Panaitescu (ed.), Bucure�ti, 1959, p. 160.


109 Ibidem, p. 16.


57

Pobrata”110. Misail C�lugarul este cel mai prolific atunci când vine vorba despre întemeierea de ora�e în Moldova: Iuga vod� „… au desc�lecat ora�e pren �ar�, tot pe locuri bune �i le-au ales sate �i le-au f�cut ocoale prenpregiur …”111; informa�ia despre atribuirea veniturilor târgurilor unor mari dreg�tori, informa�ie pe care o reg�sim în Descriptio Moldaviae, apare în interpolarea lui Misail C�lug�rul la cronica domniei lui Alexandru cel Bun, care ar fi înfiin�at marile dreg�torii �i le-ar fi dotat cu venituri din târguri: Bârladul pentru marele vornic al ��rii de Jos, Ia�ii pentru marele postelnic, Cern�u�ii pentru marele sp�tar, Cotnarii pentru marele paharnic112. Acela�i Misail C�lug�rul ridic� ipoteza leg�turii directe dintre construirea bisericilor de târg de c�tre �tefan cel Mare �i „desc�lecatul” acestora: Ia�ii ar fi devenit târg când �tefan a ridicat biserica Sf. Nicolae dup� victoria de la Grum�ze�ti-Vadul Jorii asupra cazacilor: „De acolo s-au întorsu �tefan vod� �-au desc�lecat târgul Ia�ii �i în lauda lui Dumnedz�u au început a zidi besereca marelui mucenic �i ciudotvore� Necolai”113. Cu excep�ia „desc�lecatului târgului”, acela�i lucru se întâmpl� la Vaslui, dup� victoria din 1475, �tefan ridicând biserica Sf. Ioan Botez�torul �i Curtea Domneasc�114. Axinte Uricariul men�ioneaz� ridicarea în acela�i timp, de c�tre �tefan, a bisericii Sf. Petru �i Pavel din Hu�i �i a Cur�ii domne�ti. Textul propriu zis al lui Ureche plaseaz� construirea bisericii din Ia�i dup� b�t�lia de la C�tl�buga, dar insereaz� informa�ia care se dovede�te a fi veriga lips� a întregii teorii: „V� leato 6995 (1487, dup� lupta de la �cheia din 1486, n.n.) întru acestu an au disc�licat �tefan vod� târgul Hârl�ului, de au ziditu �i biserica domneasc� de piatr� �i cur�ile acele domne�ti cu ziduri cu tot, carile stau �i ast�zi.”115 Este greu de crezut c� Ia�ii, Vasluiul, Hu�ii sau Hârl�ul �i-ar data statutul urban doar de la �tefan cel Mare �i nu de mai devreme116. Ceea ce trebuie re�inut este existen�a unui sistem, cel pu�in la sfâr�itul secolului al XVI-lea, care face leg�tura dintre administra�ia �inutal�, statutul de ora� �i componenta material� a acestui statut, biserica domneasc� al�turi de Curtea Domneasc�, amândou� de zid. C� ora�ul este legat sistemic de �inutul s�u, o dovede�te men�iunea, la Ureche, a n�v�lirii t�t�re�ti din 1513, când „… au arsu târgul �i �inutul (s.n.) Cârleg�turii …”117, de�i târgul avea numele de Târgu Frumos atestat la 1448 (v. supra).

*

110 Ibidem, p. 18.

111 Ibidem, p. 20.

112 Ibidem, p. 22.

113 Ibidem, p. 51.

114 Ibidem, p. 50.

115 Ibidem, p. 57.

116 Istoria ora�ului Ia�i, I, coord. C. Cihodaru, Gh. Platon, Ia�i, 1980, p. 68 �i urm.



Primul izvor cartografic cu referire la teritoriul României de ast�zi este opera cartografic� a geografului alexandrin Claudius Ptolemaios, care serve�te ca baz� pentru elaborarea unui num�r suficient de h�r�i renascentiste ale Europei r�s�ritene, în timp ce cunoscuta Tabula Peutingeriana, o colec�ie de itinerarii prezentate grafic mai degrab� decât o hart� propriu-zis�, reprezint� aportul lumii romane la cartografia teritoriilor carpato-danubiene.

Primele imagini �i date cartografice relativ precise referitoare la Moldova apar în Rena�tere, în harta umanistului ardelean Johann Honterus118, inclus� în manualul de geografie al acestuia, Rudimenta Cosmographica (prima edi�ie 1530, Cracovia). Datele acesteia sunt preluate de cartograful vene�ian Jacopo Gastaldi (1546), a c�rui hart�, de�i considerat� referin�a fundamental� pentru Europa de Sud-Est pân� la mijlocul secolului al XVII-lea, este lipsit� de detalii pentru Moldova, cu excep�ia regiunii de sud.

Informa�ii utile despre Moldova în general �i despre spa�iul Siret-Prut în special apar abia în harta atribuit� diplomatului german Georg Reichestorffer, Moldaviae Finitimarumq. Regionum Typus, tip�rit� la Köln, în 1595119. Originar din Biertan, n�scut în 1495, Reichestorffer ajunge secretar al Coroanei ungare, calitate în care c�l�tore�te intens în Transilvania �i Moldova. Rezultatul acestor c�l�torii este volumul Chorografiae Transylvaniae, quae Daciae olim appelate aliarumque provinciarum et regionum succinta descriptio et explicatio, tip�rit la Viena în 1550. Harta Moldovei f�cea parte, probabil, din ilustra�ia volumului �i localizeaz�, cu aproxima�ie, târgurile �tef�ne�ti pe Prut, Hârl�u, Cotnari, Ia�i, Hu�i, Vaslui, F�lciu, Bârlad, Tecuci �i Gala�i �i men�ioneaz� râurile Siret, Bârlad �i Prut, precum �i masivul împ�durit de la nord de Vaslui, împreun� cu �cheia, pe malul stâng al Siretului. Harta mai men�ioneaz� �i târgul Margosest, la sud de Cotnari (probabil Târgu-Frumos), precum �i Târgul Putnei între Vaslui �i Bârlad. Primele edi�ii ale Chorografiei au ap�rut f�r� nici o hart�, iar opiniile mai recente consider� c� prima edi�ie a h�r�ii, gravat� de celebrul gravor flamand Hogenberg, nu are leg�tur� cu Reichestorffer, Moldaviae Finitimarumq. Regionum Typus fiind o elaborare din a doua jum�tate a secolului al XVI-lea a h�r�ii xilogravate a polonezului Wapowski120, autorul posibil fiind Gerhard Mercator121 sau Abraham Ortelius.

Ortelius, la rândul lui, include o zon� din Moldova în atlasul Theatrum Orbis Terrarum (prima edi�ie 1570), harta Peninsulei Balcanice: Romaniae (quae olim Thracia dicta) ilustrând teritoriul Moldovei într-un mod foarte asem�n�tor Typus-ului lui „Reichestorffer”. Harta lui Ortelius nu include �i treimea nordic� a

118 M. Popescu-Spineni, România în izvoare geografice �i cartografice. Din antichitate pân� în pragul

veacului nostru, Bucure�ti, 1978, p. 123.

119 Ibidem, p. 125.

120 E. Schnayder, Bernhard Wapowski's lost maps of Poland, Sarmatias and Scandinavia, în Imago Mundi. A Review of Early Cartography, 26 (1972), p. 77.

121 Popescu-Spineni, op. cit., p. 135.


59

Moldovei, din teritoriul aflat în aten�ia noastr� cea mai nordic� localitate fiind Morgosest, plasat, de data aceasta, pe Bârlad.

H�r�ile ulterioare lui Ortelius (cu utilitate pentru spa�iul studiat de noi), nu prezint� interes pân� la apari�ia celei a lui Gerhard Mercator (Atlas Minor…, 1607) �i apoi a celor publicate de tat�l �i fiul Willem �i Jan Blaeuw în atlasele lor (Theatrum Mundi, 1663-1667, Atlas Maior sive Cosmographia Blaviana, 1667)122.

Primul izvor cartografic suficient de detaliat pentru geografia spa�iului Siret-Prut este harta pe care Dimitrie Cantemir o alc�tuie�te, în 1716, pentru volumul Descriptio Moldaviae. Harta Moldovei a lui Dimitrie Cantemir a fost elaborat� în Rusia, în anii 1715-1716 �i gravat� în Olanda, în 1737, având titlul complet Principati Moldaviae nova et accurata Descriptio Principe Demetrio Cantemirio. Harta s-a p�strat doar într-o copie redus� la scar�, executat� dup� originalul manuscris, de geograful francez J. B. B. d’Anville în 1737, copie care a servit la îndreptarea multor erori prezente în gravura executat� în Olanda123.

Opera cartografic� a lui Dimitrie Cantemir este un izvor de importan�� nepre�uit�, con�inând 908 denumiri geografice, din care 185 de râuri �i 88 de hidronime, principalele areale împ�durite, un total de 710 a�ez�ri, din care 35 de ora�e �i târguri, 622 de sate �i 53 de mân�stiri.

Harta lui Dimitrie Cantemir a servit drept baz� elabor�rilor cartografice ale statelor majore austriac �i rus în cursul secolului al XVIII-lea. Dintre h�r�ile elaborate de topografii militari ru�i, cea mai important� este cea a generalului de origine german� F. G. Bawr, cu titlul Carte de la Moldavie pour servir à l’Histoire de la Guerre entre les Russes et les Turcs, gravat� în 1781 la Amsterdam. Izvorul este important prin faptul c� este prima hart� a Moldovei la scar� mare (1:288000), extrem de detaliat�: 9 oronime din Carpa�ii Orientali, 2966 de cursuri de ap� �i 166 de instala�ii hidraulice, 365 hidronime, 2015 a�ez�ri omene�ti, din care 31 de ora�e, târguri �i târgu�oare, o re�ea dens� de drumuri, cu vadurile �i podurile principale. Urm�toarea ca importan�� dup� harta lui Bawr este cea a lui C. M. Roth, Carte especiale de la Principauté de la Moldavie divisée en ses districts, imprimat� la St. Petersburg în 1771. Aceast� hart�, în principal administrativ�, reia o serie de erori con�inute în versiunea gravat� în Olanda a h�r�ii lui Cantemir. Importan�a sa rezid� în num�rul mare de localit��i men�ionate, ca �i în marcarea limitelor �inuturilor �i a celor dou� mari vornicii, a ��rii de Sus �i a ��rii de Jos.

*

Rela�iile de c�l�torie care dateaz� din perioada de formare a ora�elor moldovene�ti, ca �i cele din perioada imediat urm�toare, din secolele XV �i XVI, sunt nesigure în ceea ce prive�te situa�ia ora�elor din Moldova �i geneza acestora. Ceea ce este de men�ionat este uniformitatea în a remarca, pentru localit��ile prin

122 Popescu-Spineni, op. cit., p. 155.

123 B�ican, op. cit., p. 26.


care diploma�ii sau negustorii occidentali trec, nediferen�ierea între sat �i ora� din punctul de vedere al calit��ii materiale (case din lemn �i lut, cu acoperi� de stuf sau paie, uli�e noroioase, etc.). Un alt aspect este lipsa practic total� a informa�iilor timpurii despre teritorii aflate în afara traseelor obi�nuite: Cetatea Alb� – Ia�i – Suceava sau Chilia – L�pu�na – F�lciu – Ia�i – �tef�ne�ti – Hotin.

Relatarea pe care Johann Schiltberger124 o face despre întoarcerea sa din Orient (1428) men�ioneaz� traseul Chilia – Cetatea Alb� – Ia�i (Aspasery)– Suceava – Lemberg, f�r� alte detalii în afara numirii Sucevei (Sedschopff) drept capital� a Moldovei. Foarte probabil drumul s�u de la Ia�i la Suceava urma valea Bahluiului, cea a Bahluie�ului, trecea în cea Siretului prin una din �eile Ruginoasa sau Strunga, urmând apoi spre amonte cursul Siretului �i cel al Sucevei.

Acela�i drum, de la Ia�i la Suceava, îl face, un secol mai târziu, oastea sultanului Soliman al II-lea, venit�, în 1538, s� îl „certe” pe Petru vod� Rare�. Jurnalul expedi�iei marcheaz� popasurile în drumul de la vadul Obluci�ei, unde oastea a trecut Dun�rea, la Suceava, prin Ia�i: „… Sâmb�t� 6 (a lunii Rebi’ul Ahîr, n.n.) trecând apa Prutului s-a f�cut popas în târgul numit F�lciu (Kîlçin).”125 „Duminic� în a 14-a zi a aceleia�i luni, la conacul de la podul Jijiei. Luni a 15-a zi a aceleia�i luni la conacul din târgul Ia�ilor (Ia� Pazarî). […] Miercuri, în a 17-a zi a aceleia�i luni, la conacul Târgu Frumos (Fermus Pazarî). Joi, în a 18-a zi a aceleia�i luni, la conacul din H�rm�ne�ti (Hermansîz, lâng� Pa�cani). Vineri a 19-a zi a aceleia�i luni, la o veche m�n�stire, care a fost d�râmat� (Probota Veche, ctitoria lui �tefan cel Mare, în opinia editorului). Sâmb�t� a 20-a zi a aceleia�i luni, la conacul din R�useni (Aursan Köyu). Duminic�, a 21-a zi a aceleia�i luni, la Suceava, capitala domnului Moldovei”126.

C�l�torii care trec prin Moldova dintre Siret �i Prut pân� spre mijlocul secolului al XVI-lea nu ofer� informa�ii decât despre etapele drumului, iar atunci doar despre acelea pe care le consider� semnificative sau exotice. Odat� cu mijlocul secolului, diploma�ii �i c�l�torii încep s� aib� la dispozi�ie, printr-un proces asem�n�tor unei bucle de feed-back, texte de literatur� geografic� cu care î�i pot documenta relat�rile voiajelor.

Astfel, diplomatul Johann Belsius, agent imperial pe lâng� Despot vod�, într-un raport c�tre arhiducele Maximilian de Habsburg, se inspir�, foarte probabil, din Reichestorffer127, atunci când vorbe�te de minele de aur din �ara de Sus a Moldovei, pe care moldovenii nu le exploateaz� de frica l�comiei turcilor. Tot de la Reichestorffer provine, probabil �i informa�ia despre ora�ul Ia�i (oppidum Iaswahar), numit de sa�i („care sunt foarte numero�i prin ora�e”128) Jasmarkt. Despre ora�ele Moldovei, în general, Belsius relateaz� o foarte

124 C�l�tori I, p. 31.

125 Ibidem, p. 384

126 Ibidem, p. 385.

127 C�l�tori, II, p. 147.

128 Ibidem, p. 132.


61

interesant� scen� la care a asistat: înso�indu-l pe Despot la Ia�i, acesta (Vod�) î�i expune proiectele de a ridica un colegiu �i de a-�i „… înt�ri un ora�, întrucât toate sunt deschise, �i îl va înzestra cu un zid de ap�rare, castele �i chiar cu caldarâm .(s.n.)”129 Despre caldarâmul ora�elor comenteaz� sarcastic un armean, în continuarea relat�rii lui Belsius, c� nu va dura decât foarte pu�in. Dac� acest comentariu se referea la faptul ca or��enii vor fura pietrele de caldarâm, c� acesta va fi distrus de neglijen�� i del�sare sau c� Despot va uita imediat de aceast� promisiune, nu putem �ti. Oricum, este cert c� inten�ia unui factor de decizie de a pava uli�ele târgurilor moldovene �i reac�ia unui locuitor al acestora p�rea, la 1562, o informa�ie demn� de raportat unui arhiduce al Casei de Austria.

*

Izvoarele scrise de natur� geografic�, de�i au, adeseori, aceea�i origine ca �i relat�rile de c�l�torie, trebuie tratate separat în virtutea caracterului diferit, a publicului �int� �i a structur�rii evidente a materialului pe criterii �tiin�ifice. Practic cele dou� materiale de referin�� pentru acest tip de izvor sunt Chorographia lui Georg Reichestorffer �i Descriptio Moldaviae a lui Dimitrie Cantemir.

Chorographia lui Reichestorffer con�ine informa�ii dintr-un spectru foarte larg de domenii: geografie, istorie, etnografie, religie, politic�, lingvistic�, fiind o adev�rat� monografie a unei ��ri (la nivelul secolului al XVI-lea). Pentru problema �i teritoriul studiate de noi, informa�iile sunt diseminate în corpul textului, caracterul literar al acestuia fiind evident. Despre ora�e, geograful sas spune: „Se pot în�ira pe nume câteva locuri mai însemnate, adic� cet��i �i ora�e din Moldova. Acestea sunt: Suceava, Hotin, Neam�, Cetatea Nou� a Romanului, Ia�i (Bahloijazwar), Vaslui (Wazlo), Soroca �i Orhei, apoi Hu�i (Hwztwarus), Trotu�, Bârlad (Barlat), Târgul Romanului �i înc� alte târguri �i castele pe care nu am vrut s� le mai în�ir�m în ordine �i s� le descriem, pentru a fi scur�i”130. Enumerarea este evident de la NV la SE, iar forma predominant maghiar� a numelor sugereaz� surse de aceast� limb� (înso�itori maghiari în c�l�toriile sale în Moldova sau rela�ii de c�l�torie ale unor diploma�i sau/�i negustori unguri). De remarcat, la fel, neconcordan�a dintre numele men�ionate în Chorographie �i cele din Typus. Termenul folosit pentru a�ez�ri urbane este oppidis, problema ora�elor fiind reluat� dup� câteva pagini: „Iar aceast� �ar� a Moldovei este îndeajuns de mare �i frumoas� cu �esuri �i v�i pretutindeni, plin� de ora�e �i felurite sate (s.n.)131 îns� f�r� de cet��ui sau cet��i înt�rite prin me�te�ug, afar� de Cetatea Neam�ului, …”, câteva rânduri mai jos este amintit �i Gala�iul, a�ezat, împreun� cu Br�ila muntenilor, „… de o parte �i de alta a locului de trecere a fluviului …”132.

129 Ibidem, p. 134-135.

130 Ibidem, p. 198-199.

131 Originalul în latin� este: oppidis etiam et variis possessionibus

132 C�l�tori, II, p. 202.


Moldova lui Petru Rare� este descris� �i de Anton Verancsics, ca o anex� a Istoriei expedi�iei sultanului Soliman al II-lea în Moldova �i Transilvania: De Expeditionis Solymanni in Moldavia et Transylvania libri III. De situ Transylvaniae, Moldaviae et Transalpinae liber tertius (1550-1560). Informa�iile despre Moldova �i Valahia provin din surse secundare, de vreme ce Verancsics nu a c�l�torit dincolo de hotarele Transilvaniei. Pe lâng� relat�rile de c�l�torie ale negustorilor �i diploma�ilor, la care a avut acces în calitate de secretar regal, prepozit al capitlului Albei Iulia, consilier, episcop de Pecs �i arhiepiscop de Eger, Verancsics a valorificat �i scrierile lui Nicolae Olahus, Antonio Bonfini, Sebastian Münster sau Georg Reichestorffer.

Textul lui Verancsics este clasicizant, preluând oarecum stilul lui Enea Silvio Piccolomini, comb�tând teoria acestuia asupra originilor valahilor în presupusul str�mo� roman Flaccus. De remarcat este descrierea hidrografiei majore a Moldovei: „… este br�zdat� de patru râuri mai însemnate, care toate curg de la miaz�noapte la r�s�rit (NNE-SSE, n.n.) apoi cotesc pu�in spre miaz�zi … Mai mare ca toate este Nistrul �i e singurul navigabil. Mai este sc�ldat �i de multe alte izvoare �i râuri mai mici, dar numai pân� la râul Prut …”133, de la Prut câmpia fiind secetoas�, str�b�tut� de p�stori, cu caracter definitiv stepic. Despre ora�e �i târguri Verancsics este categoric �i edificator: „Ora�e nu sunt deloc în acele ��ri (Moldova �i Valahia, n.n.) �i nici o civiliza�ie or��eneasc� �i nici cl�diri mai impun�toare. În Moldova sunt doar trei cet��i de piatr�, în primul rând Suceava, re�edin�a domneasc�, apoi Hotinul �i Neam�ul, acesta a�ezat la grani�a secuilor, iar acela la aceea a Poloniei. Satele arat� ca ni�te colibe de p�stori împr��tiate peste tot, târgurile nu sunt înt�rite cu nici un fel de îngr�dituri [ … ] lor nu le este îng�duit s� întemeieze cet��i �i fort�re�e, nici s� î�i împrejmuiasc� ora�ele cu ziduri �i înt�rituri …”134.

În aceea�i manier� comenteaz� despre ora�ele Moldovei �i Antonio Maria Graziani, în scurta descriere a Moldovei ata�at� biografiei lui Despot Vod� din Vie�ile b�rba�ilor ilu�tri (1566): „Românii au ora�e pu�ine; locuiesc în sate �i târgu�oare, în care casele sunt cl�dite din bârne �i din paie �i în care se ap�r� de asprimea iernii.”135 Graziani, în tradi�ia lui Reichestorffer �i Verancsics, men�ioneaz� rodnicia deosebit� a solului Moldovei �i faptul c� moldovenii, în baza acestei rodnicii, î�i bazeaz� economia pe cre�terea vitelor pentru comer�, iar nu pe cultivarea grânelor.

La 1588, raportul primei misiuni iezuite în Moldova (probabil redactat de Stefan Warszewicki), clasa în alt mod a�ez�rile de caracter urban �i semiurban din Moldova: „În toat� �ara sunt cam 15 ora�e în care, ca �i în satele din apropiere, se afl� �i unguri �i sa�i, …”136. De�i textul nu poate fi încadrat în categoria de izvoare

133 Ibidem, p. 402.

134 Ibidem, p. 404.

135 Ibidem, p. 382.

136 C�l�tori, III, p. 284.


63

tratate aici, literatura geografic�, contrastul pe care îl face cu relat�rile lui Verancsics �i Graziani merit� subliniat: Ceea ce Warszewicki considera ora�, pentru cei doi de mai sus era doar târgu�or sau sat mai r�s�rit. F�r� îndoial�, acolo unde misionarul iezuit consider� o a�ezare ca fiind ora�, o face pe criterii administrativ-fiscale, iar cei doi diploma�i aplic� criterii topografice �i arhitecturale în a diferen�ia oppida moldovene de sate, folosind compara�ia cu ora�ele central-europene drept criteriu.

La vremea la care Dimitrie Cantemir scria Descriptio Moldaviae (1713), sursele literare, cartografice �i istorice atinseser� un prag de acumulare care s� permit� compunerea un text coerent �i foarte bine documentat. Despre ora�ele �i târgurile Moldovei, Cantemir trateaz� în chiar capitolul introductiv: Despre numele cel vechi �i cel de acum al Moldovei. În slujba tezei „latine” a originilor moldovenilor, în care Desc�lecatul lui Drago� este doar o reîntoarcere a neamului lui Roman în Moldova, dup� ce fuseser� alunga�i în Maramure� de c�tre t�tari137, Cantemir descrie cum Drago� a g�sit, la reîntoarcerea sa în Moldova „... târguri, cet��i înt�rite, dar p�r�site de locuitori, ...”138.

Un întreg capitol, al patrulea, este dedicat descrierii ora�elor �i �inuturilor Moldovei: Despre �inuturile �i târgurile de ast�zi din Moldova. �inuturile �i târgurile lor sunt descrise separat, în cele dou� componente administrative ale Moldovei, �ara de Sus �i �ara de Jos. Ordinea este oarecum ciudat�, Cantemir începând cu �ara de Jos �i în�iruind �inuturile de la nord la sud �i de la est la vest. Despre întemeierea Ia�ilor d� o legend� interesant�, a ridic�rii acestuia dintr-un sat de c�tre �tefan cel Mare, sat m�runt, „... unde se a�ezaser� doar trei sau patru familii”139, pe care �tefan l-a f�cut târg, unde a mutat scaunul ��rii �i a ridicat Curtea Domneasc� �i biserica Sf. Nicolae. �inutul Cârlig�turii, urm�torul spre vest, are re�edin�a la Târgu Frumos, care „Nu este nimic vrednic de luat în seam�, decât c� este un târgu�or destul de frumos, cu o Curte domneasc� de piatr�”140. Dac� aceast� laconic� descriere a Târgului Frumos al Cârlig�turii este una ironic� („dup� cum spune numele, un târg frumos”), sau o iscusit� acoperire a lipsei de date, nu avem cum s� �tim. De asemenea, nu apare nici un indiciu (în text ca �i pe hart�) care ar putea facilita identificarea Târgului Frumos cu localitatea Margosest, prezent� pe h�r�ile din secolele XVI �i XVII. De�i Romanul nu intr� în teritoriul studiat de noi, afirma�ia lui Cantemir cum c� acest �inut este primul cucerit de moldoveni dup� întoarcerea din Maramure� merit� men�ionat� aici: „... cel dintâi pe care cetele din neamul lui Roman, întoarse din Transilvania, l-au luat în st�pânire dup� n�v�lirea lui Batie, dându-i iar��i numele cel vechi”141. �inutul Vasluiului se afl� la sud de Ia�i, „pe drumul spre Dun�re”, iar târgul, unde „a fost


138 Ibidem, p. 9.

139 Ibidem, p. 24.

140 Ibidem p. 25.

141 Ibidem, p. 25.


în r�stimpuri scaunul voievozilor”142, se afl� la confluen�a Vasluiului cu Bârladul. �inutul Tutova î�i are re�edin�a la Bârlad, un târg care era odinioar� foarte mare, dar „acum este pustiit �i i s-au r�pit toate frumuse�ile”143. Cantemir men�ioneaz� �i cetatea de p�mânt de la Bârlad, aflat� în aval de târg, despre care crede c� a fost ridicat� contra n�v�lirilor t�tarilor. �inutul �i târgu�orul Tecuci se afl� pe apa Bârladului �i nu au „nimic deosebit”, Tecuciul fiind „scaunul s�rac a doi pârc�labi”144, lipsit de ziduri. Datorit� faptului c� nici un alt târg din Moldova nu era înconjurat de ziduri, nu putem presupune decât c� afirma�ia lui Cantemir se referea la sediul administra�iei unui �inut atât de s�rac, Curtea Domneasc�, care nu era împrejmuit� cu ziduri, situa�ie oarecum de excep�ie. Despre Gala�i, re�edin�a �inutului Covurlui, Cantemir spune c� este centrul comercial cel mai important de pe Dun�re, de�i „nu bate la ochi printr-o arhitectur� frumoas� sau prin m�rime”145. La nord de Gala�i se afl� târgu�orul F�lciu, re�edin�a �inutului omonim, al c�rui nume Dimitrie Cantemir îl pune pe seama taifalilor, a c�ror cetate men�ionat� de Herodot o descoperise el însu�i prin cercetare arheologic� de teren146. Târgul Hu�ilor, în �inutul F�lciu, este sediul episcopiei, „altfel prin nimic deosebit”147. Acestea sunt târgurile men�ionate de Dimitrie Cantemir între Siret �i Prut, în �ara de Jos. Interesant de remarcat, târgul Putnei, men�ionat frecvent pe h�r�ile secolelor XVI-XVII ca fiind pe Bârlad, fie la nord, fie la sud de târgul Bârladului, deci în �inutul Tutovei sau în cel al Tecuciului, în Descriptio Moldaviae nu mai apare.

Enumerarea �inuturilor �i târgurilor ��rii de Sus dintre Siret �i Prut începe cu �inutul Dorohoiului, cu re�edin�a de la Dorohoi, „... un târgu�or pu�in cunoscut, în apropiere de izvoarele Jijiei.”148, �inut care mai include �i târgul �tef�ne�tilor, pe Prut, pe drumul spre Hotin. La sud de �inutul Dorohoiului se afl� cel al Hârl�ului, cu re�edin�a la Hârl�u, „... un târg neînsemnat ...”149, �i care mai include Cotnariul, „vestit prin viile lui neîntrecute”150, care este locuit de catolici �i este administrat de marele paharnic însu�i, �i târgul Boto�anilor, care serve�te, împreun� cu satele din jur, drept surs� de venituri Doamnei ��rii, fiind administrat de un c�m�ra� al Doamnei151.

142 Ibidem, p. 26.

143 Ibidem, p. 26.

144 Ibidem, p. 27.

145 Ibidem, p. 28.

146 Ibidem, p. 29.

147 Ibidem, p. 29.

148 Ibidem, p. 33.

149 Ibidem, p. 34.

150 Ibidem, p. 34.

151 Ibidem, p. 34.


65

Despre originea ora�elor moldovene�ti, în general, Dimitrie Cantemir nu propune, explicit, nicio ipotez�, preluând informa�iile din cronistica intern�. Foarte util în acest sens este, îns�, principiul care st� la baza listei târgurilor, anume leg�tura indisolubil� între �inut, ca unitate administrativ� �i târgul, care joac� rolul de centru economic, judec�toresc �i fiscal, precum �i de re�edin�� a administratorilor �inutului. Aceasta sugereaz� organizarea re�elei administrative/ fiscale a Moldovei medievale în mod dependent de emergen�a re�elei urbane �i, în consecin��, o ipotez� - nedezvoltat� ca atare - a lui Dimitrie Cantemir cu privire la geneza urban� în Moldova, care ar pune apari�ia �i dezvoltarea ora�elor pe seama evolu�iei statale a Moldovei medievale.


Fundalul fizic al ora�ului

A�ezarea ora�ului Ia�i pe fâ�ia de contact, atât cea dintre Câmpia Jijiei Inferioare �i Podi�ul Central Moldovenesc, marcat� puternic prin energia pantei Coastei Ia�ilor, cât �i cea dintre masivul împ�durit al Codrilor Ia�ilor �i silvostep�, constituie un avantaj major pentru a�ezarea �i evolu�ia unei locuiri umane prospere. O tez� mai veche pune la originea locuirii preferen�iale a zonelor deluroase, împ�durite, în detrimentul câmpiilor, plate �i propice agriculturii, deschiderea acestora din urm� în fa�a invaziilor152. O privire mai atent� relev� faptul c� densitatea major� a locuirii medievale nu se suprapune pe totalitatea reliefului deluros sau pe cea a arealului împ�durit, ci pe fâ�iile de contact dintre unit��ile de relief �i dintre zonele ecologice.

Originea târgului medieval într-o a�ezare rural� anterioar� este un fapt istoric recunoscut, iar evolu�ia acestei a�ez�ri rurale, sub presiunea factorilor de mediu natural �i social, într-o a�ezare protourban�, apoi, sub presiunea factorilor de mediu politic, în târgul medieval pe care l-ar fi „desc�lecat” �tefan cel Mare, constituie procesul a c�rei dinamic� poate fi elucidat� studiind natura locului, procedur� obligatorie pentru începerea oric�rei „nara�ii” a unui ora�.

Actualul teritoriu al ora�ului Ia�i este a�ezat pe diferite etaje de terase ale albiei majore a Bahluiului, o alternan�� de platouri definite de pante, cu înclinare general� u�oar� c�tre sud-est. Nucleul ini�ial al ora�ului este localizat pe terasa cea mai recent� a Bahluiului153, ale c�rei pante marginale neerodate asigur� atât un perimetru natural delimitat, cât �i un acces facil la sursele de ap�, izvoare, pu�uri �i ape de suprafa��. Solul, format în principal din prundi�uri �i argile, al�turi de apropierea favorabil� de p�durile de la Bucium �i Rediu, asigur� materialele de construc�ie, indiferent de condi�iile climaterice, pe întreg parcursul anului. Cursul Bahluiului, spre vest (spre �eile Ruginoasa �i Strunga �i spre Hârl�u), apoi spre est (spre vadul �u�orei), cursul Prutului spre nord (spre �tef�ne�ti) �i cursul Nicolinei, spre sud (spre �aua Bordea �i spre Vaslui), asigur� culoare naturale de comunicare la distan�� medie �i mare. În sfâr�it, terasa pe care este plasat târgul, pe malul nordic al Bahluiului, beneficiaz� atât de expunerea sudic�, cât �i de protec�ie c�tre N �i NE, din partea dealurilor Copoului �i �orogarilor.

152 V. Tufescu, România. Natura, om, economie, Bucure�ti, 1974, p. 269.

153 Andronic, Ia�ii pân� la mijlocul secolului al XVII-lea, p. 20.


67

Climatic, Ia�ii se situeaz� într-o regiune de modera�ie a climei continentale, exact la marginea sudic� a unui areal de influen�� scandinav-baltic�, protec�ia oferit� de dealurile Rediului �i Popricanilor diminuând efectele negative ale acesteia, astfel încât zona Ia�ilor beneficiaz� de ierni mai umede �i veri mai blânde decât restul Câmpiei Moldovei154. Apropierea de masivul împ�durit al Codrilor Ia�ilor are o influen�� direct� asupra climei �i regimului precipita�iilor, zona Ia�ilor beneficiind de un topoclimat cu precipita�ii relativ bogate iarna �i vara, chiar dac� neregulate155.

Datele de mai sus contureaz�, din punct de vedere al reliefului �i climei, o zon� apropiat� de un optimum habitabil156, constituind baza oric�rui proces reu�it de antropizare a peisajului.

Elemente interdependente ale unei ecologii func�ionale, re�eaua hidrografic� (de suprafa�� i subteran�) �i flora zonei sunt, de asemenea, factori care influen�eaz�, în mod hot�râtor, existen�a unui optimum habitabil durabil �i, în consecin��, întemeierea, supravie�uirea �i evolu�ia unei locuiri umane. Elementul hidrografic pivotal al topografiei Ia�ilor este râul Bahlui, cu lunca sa inundabil�. Cursul inferior al acestuia, cu energie de pant� redus� �i debit cu varia�ii sezoniere mari, este predispus la inunda�ii periodice157, alternate de perioade de debit foarte redus, elemente care, al�turate câmpiei inundabile plate din jurul confluen�ei Bahlui-Nicolina, produc un mod de via�� i o ecologie uman� specifice. �esul inundabil este exploatat sub forma iazurilor de pe pâraie, a hele�teielor �i a râmnicelor, pe de o parte, a islazurilor �i p��unilor de iernat, pe de alta. Acela�i mod de exploatare este întâlnit �i pe afluen�ii de la est �i sud de Ia�i ai Bahluiului, Nicolina, Cacaina, Ciric. Caracteristicile terenului din �esul inundabil au avut caracter formativ asupra structurii locuirii din microzon�, atât sub forma descuraj�rii construc�iei de locuin�e permanente, dar �i a obstruc�iei comunic�rii, aglomerând locuirea la capetele coridorului de traversare nord-sud a �esului, respectiv zona viitoarei V�mi Domne�ti – satul, târgu�orul de mai târziu, Nicolina. Spa�iul propriu-zis al târgului este domeniul exploat�rii apelor subterane, izvoarele din Muntenime, din Mahalaua Feredeielor �i de sub Uli�a Ruseasc� aprovizionând cu ap� locuin�ele târgove�ilor �i Curtea, cel pu�in pân� la un anumit nivel de cre�tere demografic� (în spe�� sfâr�itul secolului al XVII-lea).

Contactul dintre dou� zone de vegeta�ie/sol, respectiv dintre p�durile de foioase �i asocia�iile ierboase, marcheaz� fâ�ia de comunicare dintre silvostepa împ�durit� �i câmpia stepic� în care se insereaz� �esul inundabil al Bahluiului, rezultând o asocia�ie sol/vegeta�ie specific� luncilor din regiunea de silvostep�. Practic, zona ora�ului Ia�i, însemnând vatra târgului medieval �i hotarul acestuia,

154 Tufescu, op. cit., p. 203, fig. 28, 29.

155 Ibidem, p. 30; D. B�d�r�u, I. Capro�u, Ia�ii vechilor zidiri, (edi�ia a II-a), Ia�i, 2007, p. 14.

156 S. Mosley, The Environment in World History, Routledge, Londra, 2010, p. 85, 87.

157 B�d�r�u, Capro�u, op. cit., p. 12.


beneficiaz� de materialul lemnos folosit în construc�ii �i manufactur�158, de un regim local al precipita�iilor regularizat, de produsele vegetale ale luncii (stuf, nuiele de r�chit�), ca �i de fâ�iile de sol cernoziomic potrivite pentru cultura cerealelor.

Ora�ul Ia�i – o comunitate în timp

Încheind capitolul dedicat detaliilor de geologie, soluri sau vegeta�ie ob�inute din h�r�ile tematice elaborate de geografi, ar trebui s� explor�m leg�tura strâns� între natura �i forma terenului, pe de o parte, �i habitatul uman de cealalt�. Mai înainte de toate, suprafa�a terestr� este extrem de variat�, iar aspectul acesteia este supus la modific�ri sezoniere, nefiind niciodat� constant. Din acest motiv, în�elegerea climatului �i a topoclimatelor specifice este foarte important�. Aspectul terenului este dat, în principal, de dou� caracteristici determinante: relieful �i vegeta�ia care, la rândul lor, sunt strâns legate de gradul de stabilitate al climatului �i de istoricul geologic �i geomorfologic al localit��ii �i teritoriului. Percep�ia uman� va aprecia întotdeauna relieful (câmpie, deal sau munte) �i va memora regiunile cu resurse adecvate de ap� �i cele lipsite de resurse de ap� (total sau sezonier) �i tipurile de vegeta�ie care le acoper� (p�dure, tufi�uri sau ierburi). De�i considera�ii de mai sus sunt absolut elementare, scopul lor este de a eviden�ia doi factori importan�i: contrastele geoclimatice afecteaz� semnificativ activit��ile umane, iar mediul natural constituie baza nemijlocit� care ofer� resursele �i cadrul în care modul de via�� uman evolueaz�. Morfologia suprafe�ei terestre este infinit mai variat� decât generalizarea celor trei forme de relief de mai sus, dar aceast� generalizare este semnificativ� întrucât reprezint� interfa�a perceptiv� a rela�iei dintre om �i mediu �i, implicit, interfa�a psihologic� dintre natur� �i cultur�.

Nu trebuie uitat niciodat� faptul c� peisajele, a�a cum le percepem acum, nu sunt în nici un fel identice cu mediul fizic ini�ial sau cu peisajele antropizate ale diverselor etape istorice ale teritoriului sau localit��ii (v. Fig. 3). Câmpiile �i zonele înalte au putut p�rea neatractive pentru agricultorii din preistorie, ace�tia preferând zonele colinare �i podi�urile de altitudine intermediar�, care acum sunt complet desp�durite �i erodate dup� milenii de defri�are, cultivare �i p��unat. Foarte des cauzalitatea, în cercetarea peisajelor/habitatelor istorice, este o problem� foarte complex�: câmpia a fost colonizat� ini�ial, pentru c� o consider�m, în prezent, o zon� fertil� �i propice agriculturii, sau a fost exploatat�

158 Andronic, op. cit., p. 21.


69

sporadic, ca areal periferic de resurse, de la o baz� cu locuire permanent� aflat� în zona colinar�, câmpia fiind colonizat� cu a�ez�ri permanente abia când progresul tehnologic �i social au avansat suficient pentru a permite acest proces?

Ceea ce ar p�rea un determinism geografic strict este nuan�at de faptul c�, dac� reac�ia adaptativ� a comunit��ii la mediul fizic este una preponderent economic�, aceasta este totu�i o caracteristic� esen�ial� a culturii umane. Mediul fizic, perceput sub form� de peisaj, este mai mult decât un vehicul pentru activitatea economic� a comunit��ii umane. Peisajul poate fi îndr�git �i respectat, c�utat �i evitat, temut �i urât. Pentru culturile primitive, peisajul posed� în mod normal semnifica�ii cosmice, ca intermediar între lumea tangibil� �i lumile „celelalte”, transcendând rutina cotidian� a necesit��ilor economice. Peisajul posed� propriet��i magico-religioase, calit��i pe care civiliza�ia contemporan� pragmatic�, le pierde în ciuda eforturilor conservatoare. Percep�ia vizual� este în tot atât de mare m�sur� pshihologie �i credin�� cât este �i biologie, mecanic� �i optic� a ochiului �i creierului: modul în care vedem peisajul este o parte major� din concep�ia despre lume �i nu doar „care p�mânturi sunt bune pentru agricultur�”159.

*

Înc� din prima jum�tate a secolului al XIX-lea, Gheorghe Asachi argumenta vechimea roman� a ora�ului Ia�i cu informa�ii din Descriptio Moldaviae, afirma�iile acestuia fiind constant preluate de istoricii romantici pân� la Mihail Kog�lniceanu. În sprijinul acestei teorii vin descoperirile arheologice din zona Palatului Ocârmuirii, semnalate de Teohari Antonescu. Elementele de cultur� material� databile în preistorie, descoperite pân� la 1900, au fost trecute în revist� �i popularizate de monografia lui N. A. Bogdan160, de�i au fost folosite drept argumente pentru teoria întemeierii romane a Municipium Iassiorum. Demolarea Palatului Ocârmuirii �i începerea construc�iei noului Palat Administrativ, actuala cl�dire a Palatului Culturii, au constituit prilejul unor noi descoperiri, cu caracter mai degrab� fortuit, dat� fiind lipsa unei cercet�ri coerente legate de începerea noii construc�ii. Cert este c� sunt semnalate „ruinele palatului lui �tefan cel Mare” (fragmente din eleva�iile Cur�ii lui Vasile Lupu, f�r� îndoial�), care sunt eradicate laolalt� cu zid�ria Palatului Ocârmuirii161. Cercet�rile arheologice din zona Palatului Administrativ sunt sintetizate de Orest Tafrali într-un studiu de mari dimensiuni, publicat în Arta �i Arheologia162 în 1932, în timp ce V. Dr�ghiceanu

159 Roberts, op. cit, p. 98.

160 Bogdan, op. cit, p. 21.

161 Ibidem, p. 170.

162 Tafrali, op. cit., p. 81.


pune în eviden�� incinta de zid a vechii Cur�i Domne�ti, conform unor fragmente de zid descoperite la nord de Palatul Administrativ163.

Cercet�rile arheologice prilejuite de modernizarea intensiv� a ora�ului în cea de-a doua jum�tate a secolului al XX-lea sunt responsabile pentru o imagine destul de complet� a locuirii vechi (preistorice �i antice), a teritoriului actual al Ia�ilor. Cercet�rile sistematice de suprafa�� pe teritoriul ora�ului Ia�i �i în împrejurimi au debutat în 1951, sub egida Academiei RPR, iar s�p�turile sistematice �i de salvare au luat amploare odat� cu dezvoltarea urban� a ora�ului, sub egida Universit��ii, a Institutului de Istorie �i Arheologie al Academiei RSR, a Muzeului de Istorie a Moldovei, întreg teritoriul ora�ului vechi fiind astfel, mai mult sau mai pu�in explorat. Distribu�ia descoperirilor este un rezultat direct al lucr�rilor edilitare, ceea ce implic� un grad oarecare de nesiguran��, dar faptul c� toate epocile sunt reprezentate ne face s� credem c� locuirea neîntrerupt� a platoului �i a v�ii inferioare a Bahluiului, înc� din paleolitic, nu este numai o certitudine, dar �i o consecin�� direct� a unei topografii �i a unei ecologii apropiate mult de optimum-ul habitabil necesar dezvolt�rii constante a a�ez�rii umane.

*

De�i a�ez�rile de pe hotarul târgului, „Ceairul lui Pere�”, „Copou”, „Cârlig”, „T�t�ra�i”, „Ciurchi”, „�orogari”, „Holboca”, „Nicolina”, „Hlincea” sunt documentate arheologic dinainte de perioada atest�rii documentare a târgului medieval164, ac�iunea de defri�are a fost relativ continu�, chiar �i în timpul �i dup� perioada de stabilizare oficial� a hotarului Ia�ilor, perioad� la care face referire, probabil, „desc�lecatul” din interpolarea lui Misail C�lug�rul165, ac�iunea care nu numai c� „împinge” constant limitele p�durii, dar �i creeaz� în mod activ culoare de comunicare.

Exemplul defri��rii este doar unul din modurile în care locuirea uman� altereaz� primar peisajul, termenul „primar” fiind folosit ca indicator al unei interven�ii legate de func�ia de subzisten�� pe care o acoper� a�ezarea de tip rural. Iez�turile, pe de o parte, �i asolamentele, pe de alta, afecteaz�, la acela�i etaj func�ional, peisajul, de data aceasta zona plat� a �esului inundabil �i platourile teraselor. Locuirea urban� fiind o func�ie a comunic�rii, alterarea peisajului de c�tre aceasta este fie direct legat� de comunicare, t�ierea de drumuri, construirea de poduri, amenajarea de vaduri, sta�ii de po�t�, �an�uri �i rohatce, fie indirect, prin intermediul amenaj�rilor intensive dedicate culturilor de post-subzisten��, la acest etaj temporal �i cultural fiind vorba doar de podgorii, cum sunt cele din

163 Andronic, op. cit, p. 14.

164 Chirica, Tanasachi, op. cit., p. 171-177, p. 184-205.

165 Vezi supra, nota 102.


71

Dealul Copoului, de la Socola sau de la Bucium166, sau a alter�rilor provocate de amenaj�ri cvasi-industriale, cum sunt morile. Interven�ia asupra peisajului, antropizarea sau culturalizarea acestuia, f�cute de locuirea uman�, fie la nivelul func�iei de subzisten��, fie la cea de comunicare, este procesul care duce în final la formarea unei ecologii a teritoriului locuit, practic etapa culminant� a procesului de culturalizare a peisajului.

Ecologia teritoriului locuit este un sistem particular greu de revelat în spa�iul rural, ecologia urban� fiind cea care ofer� cele mai multe elemente pentru structurarea conceptual� �i argumentarea material� a acesteia. Exemple elocvente pentru un stadiu ulterior de evolu�ie a târgului Ia�ilor sunt c�r�tura gunoiului (de la Curte, în secolul al XVII-lea)167, aglomerarea cimitirelor168, b�ile din mahalaua Feredeielor, depozitele de cereale aferente Târgului F�inii sau m�celarii aglomera�i pe Uli�a Meserciilor.

Culturalizarea peisajului, mergând pân� la alterarea definitiv� �i degradarea antropic� a acestuia, nu poate fi evaluat� doar pe baza modific�rilor suferite de relief �i vegeta�ie, elementul cheie fiind dat de informa�iile documentare �i arheologice ce reflect� modific�rile în ecologia topos-ului �i formarea unei ecologii a teritoriului locuit, coeren�a �i fermitatea informa�iilor asupra acestui din urm� aspect constituind, de fapt, reperele de atestare ale unui organism urban func�ional �i durabil.

166 Via dintre Socola �i Bucium, înt�rit� de �tefan cel Mare Mitropoliei, la 1469, DRH A, II,

p. 233.

167 Scutirea de d�ri, printre care �i „de gunoiu”, a „dughenii de f�in�” a mân�stirii Aron Vod�, de pe Uli�a Nou�, la 1661, Documente Ia�i, II, p. 1.

168 Necesitatea l�rgirii cimitirului Bisericii Albe, la 1682, Ibidem, p. 509.


8. DE UNDE „VIN” IA�II?

Ipoteza întemeietorilor de origine alan� (Iassi) ai a�ez�rii este la fel de veche ca �i aceea, pus� în circula�ie de Enea Silvio Piccolomini, a originii valahilor în romanul Flaccus, generând o cantitate la fel de mare de pagini scrise. Teoria originilor latine �i imperiale era la fel de atractiv� pentru Rena�terea clasicizant�, ca �i pentru Clasicismul epocii lui Dimitrie Cantemir sau pentru Romantismul „na�ionalist” al lui Gheorghe Asachi.

Întregul lan� de ra�ionamente porne�te de la inscrip�ia pe care istoricul maghiar Stefan Szamosközy o public� în 1593 ca fiind descoperit� pe teritoriul Transilvaniei �i care con�ine o referire la Municipium Daco-Iassiorum. Identificarea pe care acesta o face cu ora�ul Ia�i are la baz�, dup� unele opinii169, men�ionarea originilor latine ale ora�ului Ia�i de c�tre Lucas Holstenius170. Pe lâng� vechimea antic� a ora�ului �i prestigiul latin, aceast� teorie afirm� �i originea sarmatic� (Iaziges – Iassi) a primilor locuitori ai ora�ului. Gheorghe �incai, Gheorghe Asachi, Mihail Kog�lniceanu sau N. A. Bogdan sunt doar câteva nume ilustre dintre autorii români care au îmbr��i�at �i au argumentat aceast� teorie. Identificarea ora�ului Ia�i cu Municipium Iassorum a fost comb�tut� cu argumente înc� de la sfâr�itul secolului al XVIII-lea de Samuel Timon, iar descoperirile arheologice de la Daruvar (Croa�ia) din anii ’60 au oferit numeroase inscrip�ii care leag� Municipium Iassorum de ora�ul antic Aquae Balissae din provincia Pannonia Superior �i de popula�ia „iliric�” a Iassilor171.

De�i ipoteza latin� este caduc�, l�murirea etimologiei numelui ora�ului Ia�i, iar, prin extensie, descifrarea originilor primilor locuitori sau, dup� caz, st�pâni ai ora�ului, este o problem� înc� deschis�, iar ipotezele emise �i argumentate pân� acum, de�i oarecum convergente, nu demonstreaz� încheierea, m�car �i provizorie, a discu�iei. Practic, ipotezele referitoare la originea numelui �i a întemeietorilor Ia�ilor pot fi împ�r�ite în trei categorii: originea în etnonimul iassi, în diverse variante; originea în antroponimul Ias/Iasul; originea în cuvinte comune, împrumuturi lingvistice din limbi slave sau turcice medievale.


170 Istoria ora�ului Ia�i, I, p. 49.

171 Andronic, op. cit.; cf. �i Idem, Noi preciz�ri în leg�tur� cu numele ora�ului Ia�i, în AIIAI, X, (1973), p. 96.


73

Prima categorie de ipoteze este �i cea mai bogat�, pornind, cronologic, de la Jan D�ugosz, care asociaz� târgul Ia�ilor cu Iasi-i mercenari arca�i (jász) folosi�i de unguri, care ar fi fost numi�i �i Philistei, de unde traducerea numelui: „Jaszky targ alias Philistenorum Forum”. Textului cronicarului polon este confirmat de documentul latin al lui Bogdan al II-lea, din 1449172, cu data de loc: Forum Filistenorum �i de textul raportului solului lui Matei Corvin c�tre �tefan cel Mare173. Iasi-i angaja�i de Coroana maghiar� erau alani (Asi), refugia�i într-un fel sau altul în regat în timpul marii invazii din 1241. Felul în care realitatea istoric� �i demografic� explic� etimologia propus� de aceast� ipotez� a fost argumentat, mai întâi, de Constantin Cihodaru, care a extins echivalen�a jász=sagitarii la me�terii arcari din serviciul Coroanei maghiare, argumentând à rebours cu existen�a, documentat� la sfâr�itul secolului al XVII-lea, a Arc�riei din târgul Ia�ilor174. Prezen�a unei garnizoane de mercenari sagitarii ai Coroanei maghiare pe locul târgului Ia�i �i transformarea apoi a etnonimului în toponim este explica�ia oferit� de Renate Mölenkampf175, în timp ce autorii Ia�ilor vechilor zidiri ajusteaz� teoria lui Constantin Cihodaru, me�terii arcari fiind români, s�tenii locuitori ai a�ez�rii176. De�i ipoteza „jász-philistei-sagitarii” este relativ conving�toare, aprofundarea demonstra�iei este necesar�, mai ales în condi�iile în care elemente de cultur� material� de origine iranian�-caucazian� nu au fost descoperite arheologic în context databil în secolele XIII-XIV, iar supravie�uirea etnonimului în absen�a posesorilor ar trebui înc� solid argumentat�. O variant� a teoriei etnonimice leag� numele Ia�i de prezen�a efectiv� �i locuirea unui trib de alani în valea inferioar� a Bahluiului, înainte de Marea Invazie din 1241 sau dup� aceasta, ca auxiliari ai mongolilor. Teoria a fost ini�iat� de savantul ceh Tomašek (1873), care leag� numele Târgului Ia�ilor din Lista ora�elor ruse�ti îndep�rtate �i apropiate (Iaskii sau Ias�skii Torg)177 de alanii care ar fi invadat spa�iul dintre Prut �i Carpa�i în secolul al XIII-lea, alani care s-ar fi numit pe ei în�i�i As �i ar fi fost cunoscu�i de ru�i drept Ia�’’178. Concluzia lui Tomašek a fost preluat� de Al. Philippide, care a popularizat-o în istoriografia româneasc�. Alanii/ia�i care ar fi trebuit s� întemeieze târgul Ia�ilor (dar inexisten�i arheologic) sunt îns� localiza�i foarte precis de cronicarii �i geografii orientali, care îi arat� populând valea inferioar� a Bugului �i stepa Azovului, înainte �i dup� invazia cuman�, în conflict cu cnezii de

172 Cost�chescu, op. cit., p. 755.


174 Documente Ia�i, II, p. 402.

175 Andronic, op. cit.; p. 34 (nota 38).

176 B�d�r�u, Capro�u, op. cit., p. 29 (nota 43).

177 Pentru datarea Listei �i a variantelor p�strate, cf. Spinei, Cetatea Alb� în însemn�rile de c�l�torie …, p. 489-490.

178 Andronic, op. cit., p. 32, cf. �i V. Spinei, Moldova în secolele XI-XIV, p. 266, pentru analiza transform�rii istoriografice alani-As-Ia�.


Kiev (Iaroslav cel În�elept, 1029)179, fiind alunga�i al�turi de cumani de c�tre mongolii lui Batu, pân� în Regatul maghiar180. Plasarea eronat� a alanilor în bazinul Prutului în secolul al XIV-lea ar proveni dintr-o interpolare a textului geografic Brevis descriptio Slavoniae, care îi arat� pe Iassi locuind, al�turi de bulgari, croa�i �i cumani, pe teritoriile de ast�zi ale Croa�iei �i Voivodinei, lectur� care a influen�at apoi relatarea de c�l�torie a lui Guillaume de Rubruck181, de unde a intrat în circuitul „�tiin�ific” scolastic �i apoi renascentist.

Forma de plural a numelui ora�ului a determinat lingvi�tii (Iorgu Iordan)182 s� încerce analogia etimologic� a Ia�ilor cu numele târgului Hu�i, care ar fi provenit de la un Hus sau Husul, proprietar în zon� în secolul al XV-lea, concluzia fiind c� numele ora�ului Ia�i ar proveni de la un anume Ias, invocând autoritatea lui Dimitrie Cantemir, care pune numele ora�ului pe seama unui morar b�trân (Iasul sau Ia�ul, din Ioan), care ar fi locuit în „satul am�rât” aflat pe acest loc la momentul în care �tefan cel Mare ar fi desc�lecat târgul183. În aceea�i direc�ie merge ipoteza lui Nicolae Iorga, etimologizând Ia�ul/Ia�ii din diminutivul polon Jaszko, de la Jakob184 sau, dup� Vasile Bogrea, de la Jan/Ioan185 care „înseamn� pe române�te Ionic�”. Este teoria la care subscrie �i Constantin C. Giurescu186, analogia cu Hu�ii derivat din Husul fiind un argument puternic, la fel ca �i prezen�a unui num�r de toponime române�ti similare pe teritoriul de azi al României. Dac� transformarea antroponimului Ias/Ia� sau Ia�/Ia�ul, indiferent de originea ini�ial� a numelui �i a posesorului, în toponimul Ia�i/Ia�ii este un proces valid din punct de vedere lingvistic, atunci aceast� teorie ofer� cea mai plauzibil� explica�ie pentru originea numelui �i, prin extensie, a a�ez�rii �i ora�ului Ia�i.

Derivarea numelui Ia�i de la cuvinte comune a constituit o teorie atractiv�, de�i argumentele în favoarea diverselor etimologii nu au fost niciodat� la fel de puternice �i numeroase ca în cazurile amintite mai sus. La începutul secolului al XX-lea, Gheorghe Ghib�nescu187 atribuia originea numelui ora�ului slavicului ias (frasin) �i colectivului iassa (fr�sinet), punând-o pe seama fondatorilor, care �i-au a�ezat satul la marginea unei p�duri de frasini, care a supravie�uit suficient de mult pentru a sus�ine folosirea numelui ini�ial. În aceea�i perioad�, este emis� etimologia Ia�ilor în toponimul Iassa, împrumut slavon timpuriu, care ar fi

179 V. Spinei, The Great Migrations in the East and South-East of Europe from the Ninth to the

Thirteenth Century, Cluj Napoca, 2003, p. 320 (nota 482).

180 Ibidem, p. 321, 420.

181 Ibidem, p. 321.




185 Ibidem.

186 Tîrguri sau ora�e, p. 255.



75

însemnat loc umed, mla�tin�, hele�teu, iez�tur�188. Aceea�i etimologie o afirm� �i Dimitrie Ciurea, care, îns�, atribuie o origine cumano-turc� împrumutului lingvistic ini�ial189.

Etimologiile din aceast� ultim� categorie, chiar dac� fac referire, în mod plauzibil, la elemente ale ecologiei locale (foarte plauzibil, în cazul mla�tinii sau iez�turii), aduc în scen�, în mod oarecum for�at, fondatori de alt� origine decât cea româneasc�, fondatori care, dat� fiind persisten�a toponimului în discu�ie, ar fi trebuit s� lase urme sesizabile în toponimia local� (documentat� istoric), sau urme de cultur� material� în descoperirile arheologice. Din nefericire aceste dovezi nu exist�, ceea ce blocheaz� ultima categorie de etimologii la rangul de ipoteze.

*

Majoritatea istoriografiei dateaz� începuturile vie�ii urbane pe teritoriul actualului ora� Ia�i în a doua jum�tate a secolului al XIV-lea190. Principalele surse care stau la baza acestei dat�ri sunt prezen�a târgului Ia�i în Lista ora�elor ruse�ti îndep�rtate �i apropiate, list� alc�tuit�, cel mai probabil, la sfâr�itul secolului al XIV-lea, �i descoperirile arheologice de factur� urban�, ap�rute în zona platoului din prelungirea promontoriului Cur�ii Domne�ti, pe actualele str�zi �tefan cel Mare, Anastasie Panu �i C. Negri.

Lista ora�elor a fost cunoscut� istoricilor români înc� de la jum�tatea secolului al XIX-lea, de�i considerat� acum un izvor de prima mân� pentru istoria medieval� a Moldovei, la momentul primei interpret�ri valoarea i-a fost mult subestimat�. În ceea ce prive�te identificarea Ia�ilor cu cel men�ionat în prima versiune cunoscut� a Listei, cea din Novgorodskaja Letopis’, opiniile au fost divizate, atât datorit� faptului c� izvorul-mam� a fost considerat „tardiv”, „obscur” �i „confuz”191, dar �i datorit� interpret�rii pasajului referitor la Ia�i drept o referire la Cern�u�i, ��, prin restituirea unei posibile gre�eli de copist, care ar fi f�cut din Cern�u�i dou� târguri diferite: ��i ��, în felul acesta remediindu-se amplasarea eronat� a Ia�ilor, pe Prut, de c�tre autorul Listei, târgul Cern�u�ilor fiind, într-adev�r, situat pe malul râului respectiv192. Publicarea detaliat� a Ermolinskaja Letopis’ �i Ipat’evskaja Letopis’, care con�in, la rândul lor, copii ale Listei, a eliminat ipoteza erorii de copist, men�iunea �� redevenind cea mai veche atestare scris� a

188 Ibidem.

189 D. Ciurea, F�râmi�area feudal� �i lupta pentru centralizarea statului, în AIIAI, XVI (1979), p. 312.

190 Spinei, Moldova în secolele XI-XIV, p. 266, nota 323.


192 Idem, Ora�e moldovene�ti în secolul al XIV-lea în lumina celor mai vechi izvoare ruse�ti, în Romanoslavica, seria Istorie, XI (1965), p. 203-218.


târgului medieval Ia�i193. Prima alc�tuire a Listei s-ar plasa în intervalul 1387-1406, având ca limite dat�rile extreme, în ambele direc�ii. La datarea mai precis� se adaug� referirile la Kolomija, �e�ina �i Cet��uia de pe Ceremu�, ca fiind târguri moldovene�ti, men�ionarea acestora laolalt� fiind un element care plaseaz� alc�tuirea Listei (din punctul de vedere al târgurilor moldovene�ti), dup� momentul 1388, când Petru I prime�te z�log Pocu�ia de la regele W�adys�aw Jagie��o. Concluzia lui Alexandru Andronic, dup� Tihomirov, a fost c� „fragmentul cu ora�ele moldovene�ti din lista ora�elor cuprins� în cele mai vechi cronici ruse�ti a fost alc�tuit între anii 1388 �i 1391”194, în timp ce încercarea cea mai recent� de datare plaseaz� aceast� atestare a ora�ului Ia�i în intervalul 1379-1390195. Formula prezent� în List�, de Târg al Ia�ilor apare, în varianta german� de Iasmarkt în Cronica Conciliului de la Konstanz, a lui Ulrich von Richental196; aceea�i formul� este documentat� intern în actul din 1434, al lui �tefan al II-lea, act scris de diacul Costea, „… în Târgul Ia�ilor, v� leat 6942 (1434), mai 25”197.

*

Datele narative �i documentare asupra începuturilor vie�ii urbane medievale pe teritoriul de ast�zi al ora�ului Ia�i sunt confirmate de elemente de cultur� material� de cert� factur� urban�, descoperite în interiorul unui perimetru limitat la promontoriul terasei inferioare a Bahluiului, cu vârful în zona Cur�ii Domne�ti, cultur� material� datat� în a doua treime a secolului al XIV-lea. Principalul tip de complex arheologic relevant este asocierea de locuin�e, indiferent de tipologie, cu ceramic� de tip urban �i cu monede emise în ultima treime a secolului al XIV-lea. Primul exemplu de astfel de complex este cel descoperit, în urma s�p�turilor de salvare, pe strada �tefan cel Mare, punctul „UJCM”, complex închis constând într-o locuin�� adâncit�, cu inventar ceramic bogat, de factur� urban� mixt�, de factur� local� (oale din past� fin�, cenu�ie, cu analogii la Suceava, în complexe datate cu o moned� emis� de Petru I198) �i de import (fragmente de ceramic� sm�l�uit�, cu decor sgrafitto �i champ-lévé cu analogii în Levantul bizantin �i pe litoralul M�rii Negre, la Cetatea Alb�, datate la sfâr�itul secolului al XIV-lea); elementele de datare ale complexului fiind furnizate de monedele anepigrafe descoperite pe podeaua locuin�ei, emise de Alexandru cel Bun. Spre sud de complexul de la punctul „UJCM”, la punctul „Materna”, în urma extinselor

193 Pentru discu�ia asupra dat�rii Listei cf. Spinei, Cetatea Alb� în însemn�rile de c�l�torie …, p.

488.


195 Spinei, op. cit., p. 488.

196 C.J. Karadja, Delega�ii din �ara noastr� la Conciliul din Constan�a în anul 1415, în AARMSI, III, t.7, mem.2, 1927, p. 34.

197 DRH A, I, nr. 148, p. 203.



77

s�p�turi de salvare, a fost descoperit un important complex cu funda�ii de piatr� �i fragmente de zid�rie de eleva�ie, completat cu fragmente ceramice de import, cu decor sgrafitto �i datat cu monede emise de Alexandru cel Bun, complex care includea, pe lâng� un atelier de argintar �i o capel�, conform descoperitorilor199. Pe aceea�i fâ�ie marginal� a platoului, în imediata vecin�tate a bisericii „Adormirea Maicii Domnului” a Episcopiei Romano-Catolice, la sud �i la est de edificiu, au fost descoperite dou� locuin�e u�or adâncite în sol, cu structur� din bârne de stejar, cu inventar ceramic, fragmente de vesel� �i de cahle, prima dintre ele fiind datat� cu o moned� emis� de W�adys�aw Jagie��o descoperit� în umplutura locuin�ei, iar cea de-a doua cu o moned� emis� de Petru al II-lea, descoperit� in situ, în gârliciul locuin�ei200, ambele locuin�e fiind distruse prin incendiu. Pe lâng� complexele men�ionate, descoperiri de fragmente ceramice de factur� urban� databile la sfâr�itul secolului al XIV-lea au mai fost f�cute pe amplasamentul fostei Cur�ii Domne�ti, în curtea mân�stirii Trei Ierarhi, în zona bisericii Sf. Laz�r, pe str�zile Anastasie Panu �i Costache Negri, în preajma Halei Centrale201 (v. harta 4). Datarea începuturilor vie�ii urbane la Ia�i cel pu�in începând cu ultimul sfert al veacului al XIV-lea este o ipotez� care este demonstrat� de informa�iile din izvoarele narative, ca �i de izvoarele arheologice, atât de c�tre asocierile locuin��-ceramic� urban�-moned� din complexele închise, cât �i de descoperirile izolate, diseminate pe întreg teritoriul prezumat al târgului medieval ini�ial, ca �i în afara acestuia, pe teritoriul propriu-zis al ora�ului modern.

*

La aproape un secol de la publicarea primei edi�ii a Monografiei lui N. A. Bogdan, principala surs� de informa�ii istorice în domeniul urbanistic �i geografic continu� s� r�mân�, pentru urbani�tii preocupa�i de istoria ora�ului vechi Ia�i202, planurile, h�r�ile �i listele de str�zi publicate de Bogdan. Elaborarea ipotezelor topografice �i morfologice pentru Ia�ii secolelor XV-XVII continu� s� se bazeze pe extrapolarea planurilor cadastrale de la 1893 �i 1940 �i pe interpretarea planului lui Giuseppe Bayardi. Formularea de modele teoretice ale morfologiei, topografiei �i evolu�iei teritoriale ale ora�ului Ia�i în perioada medieval� �i modern� timpurie203 nu a fost modificat� de urm�toarele aspecte: (1) planul lui Bayardi este disponibil fie în copia deformat� desenat� de Grigore Profir (copia donat� de Scarlat Pastia Bibliotecii Universitare din Ia�i în 1910), fie ca reproducere dup�

199 N. N. Pu�ca�u, V. Pu�casu, M�rturii de civiliza�ie �i urbanizare medieval� descoperite în vatra

istoric� a Ia�ilor, în Revista Muzeelor �i Monumentelor, XIV (1983), 2, p. 21.

200 Rezultate ale cercet�rii publicate de Stela Cheptea, Catedrala romano-catolic� din Ia�i, coord. D�nu� Dobo�, Ia�i, 2005, p. 16.

201 Andronic, op. cit, p. 38.

202 Dasc�lu, op. cit., p. 296 �i urm.

203 Gheorghiu, Cet��ile ora�elor …, p. 112.


reproducerea publicat� în edi�ia din 1913 a Monografiei lui Bogdan; (2) patru decenii de descoperiri arheologice, chiar în condi�iile speciale ale stratific�rii haotice datorate în egal� m�sur� precarit��ii urbane a secolelor XVIII-XIX �i sistematiz�rilor din secolul XX, au produs suficiente date spa�iale �i cronologice pentru a ajusta �i a clarifica orice extrapolare descendent�; (3) izvoarele documentare referitoare la ora�ul Ia�i sunt disponibile, în form� editat� aproape exhaustiv, de un deceniu.

Pentru perioada timpurie (de dinainte de �tefan cel Mare �i pân� la sfâr�itul domniei lui Petru Rare�, practic sfâr�itul secolului al XIV-lea, secolul al XV-lea în întregime �i prima jum�tate a celui de-al XVI-lea) anterioar� momentului, conven�ional, al stabilirii capitalei la Ia�i, orice ipotez�, spa�ial� sau cronologic�, trebuie s� ia în calcul un set obligatoriu de premise restrictive:

� Singurul fapt indubitabil despre ora�ul medieval Ia�i anterior anului 1434 este acela c� exist�;

� Descoperirile arheologice au o importan�� relativ�, atât timp cât nu constau în:

� Urme de construc�ii/locuin�e � Databile absolut sau relativ cu o varia�ie mai mic� de jum�tate de

secol; � Informa�iile spa�iale documentare apar cel mai devreme în 1580204.

Acest caveat impune o limit� occamian� num�rului �i complexit��ii ipotezelor pe care le putem formula despre morfologia, func�ionalitatea, dimensiunile �i demografia ora�ului Ia�ilor de dinainte de �tefan cel Mare, ca �i oric�ror ipoteze de natur� cronologic�. Istoriografia acestui segment cronologic este îns� relativ bogat� în ipoteze, atât de natur� morfologic�-topografic� cât �i de natur� cronologic�, ipoteze care erau nedemonstrabile la momentul emiterii lor �i care continu� s� fie nedemonstrabile, de�i sunt folosite drept axiome de autorii ultimului deceniu.

Dac� ignor�m specula�iile cronologice care leag� ora�ul Ia�i de antichitatea târzie, probabil ipoteza cu posteritatea cea mai solid� este cea care num�r� Ia�ii printre ora�ele moldovene�ti existente în secolul al XII-lea, înainte de marea invazie mongol�. Orice text, academic sau nu, care trateaz� ora�ul medieval în Moldova dintre Carpa�i �i Prut ia în calcul la modul critic ipoteza re�elei urbane din secolul al XII-lea afirmat� de C. C. Giurescu în prima edi�ie din Târguri �i ora�e sau cet��i …205 acum patru decenii. În acela�i domeniu, al cronologiei speculative, nu poate fi trecut cu vederea anul 1395, adic� pisania bisericii armene�ti Adormirea Maicii Domnului. De�i ora�ul Ia�i exista f�r� nici o îndoial� la mijlocul secolului al XIV-lea, men�ionarea în Lista ora�elor ruse�ti … este în egal� m�sur� neîndoielnic� �i explicit� (v. supra), utilitatea unei dat�ri în er� �i cifre latine pe o

204 Documente Ia�i, I, nr. 23, p. 37

205 Tîrguri sau ora�e, passim.


79

inscrip�ie în limba armean� datat� cel mai probabil la sfâr�itul secolului al XVIII este nul�, lucru demonstrat înc� din 1982 de autorii Istoriei ora�ului Ia�i206. Cu toate acestea, pisania �i anul pe care îl afi�eaz� sunt în continuare izvorul de referin�� pentru pletora de texte mai mult sau mai pu�in jurnalistice ap�rute în ultimele dou� decenii, care î�i trag în majoritate seva din monografia lui N. A. Bogdan.

Dac� pentru cronologie, descoperirile arheologice publicate au confirmat cu asupr� de m�sur� datarea la mijlocul secolului al XIV-lea oferit� de Lista ora�elor ruse�ti … (v. supra), morfologia �i dimensiunile ora�ului vechi, anterioare lui �tefan cel Mare, sunt mai dificil de evaluat �i de precizat într-un model ipotetic. Descoperirile arheologice databile în ultimul sfert al secolului al XIV-lea �i la începutul celui de-al XV-lea concentrate de-a lungul Uli�ei Mari (în special pe latura sa estic�)207 au permis localizarea cu grad mare de probabilitate în aceast� zon� a unui nucleu urban contemporan cu men�ionarea Ia�ilor în Privilegiul Liovenilor din 1408 (v. Harta 17 �i Tabelul Cumulativ al descoperirilor arheologice).

Dac� factura complexelor descoperite �i modalitatea de datare se supune premiselor restrictive enun�ate mai sus, natura habitatului de sfâr�it de secol XIV conturat în aceast� zon� este definit� cu mai pu�in� claritate de argumentele arheologice. În mod logic, acest habitat este unul urban, condi�iile topografice fiind practic identice cu cele de pe restul platoului, iar habitatul fiind datat �i definit ca urban, în mod general, folosind Lista ora�elor ruse�ti … �i Privilegiul Liovenilor, ergo locuin�ele descoperite în zona Mitropolie – biserica catolic� – mân�stirea Trei Ierarhi sunt un cartier sau, de ce nu, nucleul ora�ului Ia�i înainte de atestarea Cur�ii Domne�ti în 1434. O parte important� a argumenta�iei arheologice const� îns� în tipologia ceramicii „de tip urban” descoperite de-a lungul bulevardului �tefan cel Mare (v. H�r�ile 3, 4 �i 5). Dac� definirea acestui tip ceramic (în termeni de past�, forme ceramice �i finisaj) ca urban �i datarea lui în secolele XIV-XV este solid argumentat� pân� în prezent208, ciclul dinamic de stratificare-excavare-restratificare, specific arheologiei urbane, manifestat în mod extrem de nociv în Ia�i pe teritoriul ora�ului vechi �i care continu� nestingherit �i ast�zi, face ca datarea micro- �i medio-habitatului209 pe baza tipologiei ceramice s� dep��easc� semnificativ gradul de certitudine �i intervalul de varia�ie impuse, în mod necesar, de convergen�a cu datarea pe baz� de izvoare numismatice �i/sau documentare.

206 Istoria ora�ului Ia�i, I, p. 39

207 Cheptea, Din nou despre începuturile Ia�ilor, p. 158; Al. Andronic, E. Neam�u, S. Cheptea, Cercet�ri arheologice pe teritoriul ora�ului Ia�i în anii 1961-1967, în ArhMold, IX (1980), p. 105 �i urm.

208 E. Busuioc, Ceramica de uz comun nesm�l�uit� din Moldova, Bucure�ti, 1975, p. 37 �i urm.; Matei, Studii de istorie or��eneasc� medieval� …, p. 29 �i urm.

209 Conform defini�iei lui Clarke (v. supra, nota 51). Ne referim aici la „micro-habitat” ca unitate spa�ial�, diferit� de „locuin�a” - complex arheologic, care este o unitate de cultur� material� a c�rei spa�ialitate este irelevant� în context.


*

Nu putem decât face supozi�ii asupra rolului foarte important al domniei lui �tefan cel Mare în dezvoltarea Ia�ilor, plecând de la câteva date sigure: domnia lung� �i prosper�, construc�iile ridicate spre sfâr�itul domniei în majoritatea re�edin�elor de �inut �i amplasamentul viabil al Ia�ilor la jum�tatea drumului între cele dou� „centre militare”, Suceava �i Vasluiul.

Leg�tura dintre Ia�i, capitala ��rii, �i �tefan cel Mare, domnul „vârstei de aur” Moldovei este marcat� simbolic �i valorificat� înc� de la începutul istoriografiei române�ti. Astfel, Grigore Ureche �i interpolatorii s�i atribuie lui �tefan cel Mare „desc�lecarea” târgului �i a Cur�ii Domne�ti, odat� cu ctitorirea bisericii Sf. Nicolae210, iar Dimitrie Cantemir, în Descrierea Moldovei reproduce o legend� interesant� despre întemeierea Ia�ilor, respectiv promovarea acestuia de c�tre �tefan cel Mare de la statutul de sat211, numit Ia�i dup� numele unui morar, st�pân al locului, sat pe care �tefan l-ar fi f�cut târg, unde a mutat scaunul ��rii �i a ridicat Curtea Domneasc� �i biserica Sf. Nicolae. Legenda redat� de Dimitrie Cantemir este o înf��i�are tipic� a mitului eroului fondator, similar� aceleia, redat� de Ioan Neculce, a întemeierii mân�stirii Putna212. Într-o justificare antropologic�, este cât se poate de normal, ca ora�ul capital� a ��rii (în timpul lui Ureche la fel ca �i în timpul lui Cantemir) s� fie întemeiat, cu toate atributele „capitoline” (curia, templul, institu�iile), de nimeni altcineva decât de domnul-erou. Debutul unui proces de mitizare a figurii lui �tefan cel Mare, înc� de la mijlocul secolului al XVII-lea, ar putea fi cauza pentru care originea (nou�, a celei de-a doua desc�lec�ri) a capitalei Moldovei a fost legat� de personalitatea sa.

Cu excep�ia informa�iilor din Letopise�ul lui Grigore Ureche �i din Descrierea Moldovei, nu avem alte date despre prezen�a lui �tefan cel Mare la Ia�i (altele decât cele ale datelor de loc ale actelor sale), cu atât mai pu�in despre o rela�ie special� a domnului cu viitoarea capital� a ��rii Moldovei. Din cele 408 documente interne p�strate, emise de cancelaria lui �tefan cel Mare, doar 12 sunt emise la Ia�i, între 1458 �i 1502213, dintre care doar seria de trei urice, din 3, 4 �i 5 februarie 1495, �i cea de patru urice, din 17, 22 �i 25 martie 1500, pecetluite de logof�tul T�utu, sunt legate de o posibil� prezent� la Ia�i a lui �tefan cel Mare pentru o s�rb�toare mare de peste an, Întâmpinarea Domnului, la 2 februarie214, în cazul primei serii �i Buna

210 Vezi supra p. 62-63.

211 „Acesta este scaunul ��rii. �tefan cel Mare l-a mutat de la Suceava la Ia�i, […] mai întâi a poruncit s� se zideasc� o biseric� închinat� sfântului Nicolae �i care este ast�zi biserica cea mare; dup� aceea a poruncit s� se cl�deasc� �i palate pentru dânsul �i pentru boieri.” Descrierea Moldovei, p. 24.

212 Neculce, Letopise�ul, p. 11-12.

213 DRH A, II, III, passim.

214 DRH A, III, p. 320-327.


81

Vestire, la 25 martie215, în cazul celei de-a doua, existând o vag� posibilitate ca de aceea�i s�rb�toare s� se lege �i cele dou� acte din 17 februarie 1502 emise la Ia�i, precum �i acela, f�r� dat� de loc, din 22 februarie 1502216. Raportul soliei regelui Matei Corvin la curtea lui �tefan cel Mare, din vara lui 1475 men�ioneaz� audien�a acordat� de domn, „in Iassmarch hunc foro Filistinorum castrum tenet”, castrul fiind, probabil, Curtea domneasc� fortificat� de �tefan, sau, cum presupunea Alexandru Andronic, fortifica�ia pe care �tefan cel Mare ar fi pus s� fie construit� în jurul ora�ului �i în care î�i a�ezase tab�ra militar�, „cu toat� puterea sa”217.

215 Ibidem, p. 454-461.

216 Ibidem, p. 470-475.

217 Andronic, Ia�ii pân� la mijlocul secolului al XVII-lea, p. 51


9. ORA�UL IA�I ÎN SECOLELE XVI-XVII. TOPOGRAFIA UNEI CAPITALE

Ora�ul plan

De�i ora�ul medieval cre�te din sat, devenind mult mai mult decât satul originar �i transcende ra�iunile simple de a exista ale lumii rurale, acesta nu poate totu�i supravie�ui în absen�a satului. Într-o logic� foarte similar�, diferind în context �i premise, ora�ul nu se poate desprinde de servitu�ile planului, pe care le împ�rt��e�te cu locuirea rural�. Cu o parte a organismului lipit� de peisaj, ca �i satul, ora�ul proiectat orizontal pe un plan, lipsit de categoriile �i cantit��ile celei de-a treia dimensiuni, ofer� „naratorului” componentele geometrice care îi m�rturisesc originile rurale. În termeni de planimetrie, cel mai simplu tip morfologic european post-roman const� într-o singur� strad�, care se l�rge�te pe o por�iune (ce devine centrul ora�ului) pentru a oferi un spa�iu public (pia��), ambele laturi ale str�zii con�inând loturi, cu deschiderea de cel mult trei ori mai mic� decât lungimea. Spatele loturilor este subliniat, foarte adesea, de o ulicioar� sau o potec�, aceasta fiind, în majoritatea ora�elor incipiente, linia de demarca�ie a teritoriului urban. Redus la poligoane, linii �i puncte, ora�ul devine schematic, o „plan�� anatomic�” a organismului urban.

Utilizarea termenului de cre�tere organic� este, în opinia noastr�, neadecvat� pentru descrierea evolu�iei unui ora� medieval. Dezvoltarea fizic� a ora�ului depinde de decizia indivizilor sau a entit��ilor comunitare sau administrative de construi sau re-construi pe teritoriul ora�ului, construc�ii �i terenuri care sunt inserate, apoi, în cre�terea economic� urban�. Din acest punct de vedere �i pân� la acest nivel toate ora�ele medievale sunt „planificate”. Dac� scopul ultim al ini�iativei �i promov�rii urbane este produc�ia de valoare, ora�ele medievale ar trebui s� fie simple motoare economice �i financiare ale unui capitalism avant la lettre. Realitatea este îns� intens alterat� de interven�ia spa�iului ca valoare social�. Mediul construit, a c�rui expresie elaborat� este ora�ul, este rezultatul unui echilibru mobil dintre for�ele care au ca scop cre�terea economic� �i for�ele care


83

modeleaz� spa�iul fizic în virtutea unui (sau unor) modele sociale ideale218, în esen��, procesul de culturalizare a peisajului fiind finalizat doar prin integrarea rela�iilor de putere în matricea spa�ial� rezultant�.

Diferen�a definitorie între ora�ele medievale luate individual rezid� în scara la care sunt adoptate aceste decizii individule sau comunitare. Proprietarul unui loc de cas� din târgul �cheia, care decide s� îl divid� pentru a construi trei sau patru case, pentru a le vinde, are alt impact asupra topografiei ora�ului în compara�ie cu Miron Barnovschi voievod, care decide s� a�eze hotarul �i s� lotizeze o parte din locul domnesc, pentru a extinde teritoriul urban al Ia�ilor cu „Târgul lui Barnovschi”219.

Exemplul hotarului târgului este cel mai elocvent atunci c�ut�m r�d�cinile s�te�ti ale ora�ului. Peisaj agrar, hotarul târgului este partea ora�ului cea mai apropiat� de modul de via�� rural. Format din islazuri, fâne�e, �arini �i iazuri, hotarul este spa�iul aproape amorf care constituie domeniul de subzisten�� al ora�ului, spa�iu alocat de domnie în acest scop �i care este lipsit de relief statutar, astfel încât domnia dispune în mod nediscriminat de proprietate. Din punct de vedere social, politic, economic, hotarul este asimilat, astfel, de facto, propriet��ii personale a domnului, de�i este, legal, morfologic �i topografic, nu doar centura cvasi-rural� a târgului, ci perimetrul delimitat constituind baza plan� pe care se ridic� relieful urban. În consecin��, hotarul târgului apare ca funda�ia plan�, lipit� de peisaj, de la care se ridic�, tridimensional, ora�ul, afirma�ie la fel de real� din punct de vedere spa�ial, politic, administrativ, fiscal �i religios.

Forma ora�ului este determinat� de limitele acestuia. Calitatea de spa�iu locuibil este dat� de modalitatea de gestionare a reliefului �i a resurselor. În consecin��, relieful �i resursele sunt func�ii care arbitreaz� limitele �i forma unui habitat, analiza acestora permi�ând reconstituirea geometriei probabile �i a por�iunii respective a topografiei istorice a localit��ii.

Considerând limitele unui obiect definit ca pragul care separ� generalitatea de teritoriul de aplicare a diferen�ei specifice, limita unui ora� ar trebui s� coincid� cu delimitarea celor mai periferice propriet��i cu statut juridic urban. Acest enun� simplu ridic� problema, extrem de complex�, a definirii unui statut juridic al propriet��ii urbane, în condi�iile inexisten�ei unui izvor documentar de natur� juridic� în care acest statut special s� fie definit sau explicat ca atare. Prima diferen�� specific� între proprietatea rural� �i cea urban� este delimitarea spa�ial� �i personal� clar� a acesteia din urm�, sub forma locului de cas�, în spe�� lotul urban aflat în proprietate personal� ereditar�. Trasarea unui perimetru urban, folosind criteriul atest�rii documentare a locurilor de cas�, este puternic dependent� de identificarea spa�ial� a tranzac�iilor imobiliare, identificare dificil de realizat având în vedere precaritatea datelor spa�iale care pot fi extrase din izvoarele documentare. Toponimia permite doar identific�ri spa�iale la nivelul mezo-habitatului: vecin�t��i, str�zi, cartiere, gradul de defini�ie fiind relativ redus �i

218 S. Zukin, Landscapes of power: From Detroit to Disney world, Berkeley, 1991, p. 213.

219 Documente Ia�i, I, nr. 369, p. 437-438.


datorit� impreciziei suprapunerii topografiei medievale �i moderne timpurii pe grila de localizare oferit� de izvorul cartografic de baz�, planul lui Bayardi (1813).

Locul de cas� apare men�ionat pentru prima dat� într-o danie a lui Petru �chiopul pentru mân�stirea Sf. Sava din Ia�i, din 1583220. Localizarea acestei danii este dat� de fraza „… case f�cute de domnia noastr� în târgul Ie�ilor, �i cu locul acestor case, ca s� locuiasc� acolo rug�torii no�tri �i s�-�i fac� biseric� …”, care plaseaz� respectiva proprietate pe actualul amplasament al bisericii Sf. Sava. Anterior acestei date, criteriul statutului propriet��ii este inaplicabil �i, prin urmare, limitele ora�ului înainte de domnia lui Petru �chiopul trebuie definite prin alte metode.

Perimetrul reconstruit pe criteriul prezen�ei obiectului de drept reprezentat de locul de cas�, este unul relativ vag, dar care poate fi mai clar definit aplicând succesiv criterii de specificitate cât mai diverse.

*

Spa�ialitatea unui habitat este determinat�, în primul rând, de relevan�a planului, care poate fi privit ca un ansamblu de cvartale care, la rândul lor, constau în grupuri de loturi, de locuri de cas�. În consecin��, morfologia �i geometria habitatului (cu alte cuvinte topografia) sunt determinate, în mare parte, de caracteristicile istorice �i spa�iale ale locului de cas�221. În afar� de utilizarea sa ca jalon de delimitare a perimetrului urban, locul de cas� poate argumenta, prin dimensiunile medii documentate la o dat� �i într-o zon� anume, vechimea integr�rii respectivei zone în cadastrul urban, prin extrapolarea vitezei de diviziune a lotului ini�ial în func�ie de num�rul de genera�ii, i.e., divizarea longitudinal� a lotului la fiecare genera�ie, prin împ�r�irea între mo�tenitori. De�i este doar teoretic�, aceast� modalitate de evaluare poate fi utilizat� ca instrument comparativ între loturi, între zone ale ora�ului sau între clase sociale de proprietari.

Concesiunile urbane în noile ora�e ale Europei medievale au dimensiuni relativ reduse. A doua locatio a ora�ului medieval Lübeck, din timpul împ�ratului Henric Leul (1158), const� în loturi de 25×100 co�i (7,5×30 m), cu latura scurt� spre strad�222, la Freiburg, în aceea�i perioad�, loturile sunt de 50×100 co�i (15×30 m)223.

În Prusia, Silezia �i Polonia Mare, loturile din majoritatea târgurilor înfiin�ate la începutul secolului al XIII-lea au frontul de 60 de co�i (20 m) �i adâncimea de 120 sau 240 de co�i (40 sau 80 m), nediferen�iindu-se de restul spa�iului

220 Ibidem, nr. 23, p. 37.

221 Lavedan, Hugueney, op. cit., p. 124.

222 Dickinson, op. cit., p. 91.

223 Ibidem, p. 91, nota 13.


85

germanic224. Loturile târgurilor fundate spre sfâr�itul secolului, îns�, descresc în dimensiuni, la 50 de co�i (16 m) frontul, cu o adâncime variind între 150 �i 200 de co�i (48-60 m), descre�tere subliniat� �i de mic�orarea unit��ii de m�sur�, de la un cot/picior de 0,31 la unul de 0,28 m225. La Wroclaw, între Pia�a Mare �i Strada Sf. Maria-Magdalena, loturile sunt de 60×240 de co�i (20×80 m) în frontul Pie�ei �i de 60×120 de co�i (20×40 m) în frontul str�zii226. La Cracovia, locatio din 1257 a ora�ului nou impune loturi cu fronturi de 2, 3, 4 �i 5 ferestre (6, 9, 12, 15 m respectiv) cu o adâncime de 244 de co�i (85,5 m)227

În Anglia secolului al XII-lea, loturile noilor locationis sunt de dimensiuni variate, dar cu propor�ia front/adâncime de 1:3228, în timp ce loturile cu propor�ia F/A de 1:6 apar ca fiind mai timpurii, iar cele cu fronturi mai late (1:2) mai târzii (secolele XIII �i XIV)229.

La Stratford, locatio episcopului de Worcester din 1196 ofer� loturi de 3,5×12 pr�jini (18×60 m), permi�ând burghezilor s� le divid� ulterior în dou� sau chiar trei felii longitudinale �i s� le închirieze230, la jum�tate de secol de la întemeiere, registrele ora�ului ar�tând un num�r mare de contribuabili posedând o treime sau o jum�tate de lot, iar la întemeierea Hendon-ului, în 1185, loturile sunt de 8×20 pr�jini (39.6×100.6 m)231 �i sunt divizate în jum�tate în decurs de o genera�ie, f�r� alte diviz�ri ulterioare, aceea�i situa�ie fiind înregistrat� la Lichfield (1140-1150), unde loturile funda�ionale au dimensiuni de 5×8 pr�jini (25×40 m), diviz�rile ulterioare rezultând în loturi cu frontul de 2,5 pr�jini sau mai mici (6-7 m)232.

Arheologic, s-a constatat trasarea loturilor cu br�zdarul, în cazul unor târgu�oare e�uate la scurt timp de la întemeiere233. Loturi mici cu propor�ia de 1:2,3 se constat� la Bury St-Edmunds în 1269, de 3×7 pr�jini (15×35 m)234.

224 La Sroda Sl�ska, funda�ia ducelui Henric cel B�rbos, Lavedan, Hugueney, op. cit., p. 124.

225 Ibidem, p. 125.

226 Ibidem, p. 130.

227 Ibidem, p. 130.


229 Ibidem, p. 169.

230 T. R. Slater, Ideal and Reality in English Episcopal Medieval Town Planning, în Transactions of the Institute of British Geographers, New Series, Vol. 12, No. 2 (1987), p. 195.


232 Slater, op. cit., p. 200.

233 La Chipping Bassett în 1267 locatio con�ine loturi cu frontul de 4 pr�jini, delimitate prin brazde, The Cambridge Urban History Of Britain, I, p. 172.

234 Ibidem, p. 599.


Fig. 4

O aproximare grafic� a câtorva fronturi probabile de loturi, pentru locuin�e datate în secolele XVI-XVII de la Tg. Trotu�, ofer� dimensiuni de 9, 12,5, 17 �i, respectiv 22 de metri, respectiv 4, 6, 8 �i 10 stânjeni. Planul a fost digitizat �i rectificat, au fost marcate trasee probabile de uli�e, pornind de la distribu�ia locuin�elor relative contemporane, orientarea construc�iei �i a accesului. Apud Artimon Alexandru, Ora�ul medieval Trotu� în secolele XIVXVII. Genez� �i evolu�ie, Bac�u, Corgal Press, 2004, Fig.75: Planul general al s�p�turilor arheologice din anii 1976-1999.


87

O medie la nivelul Europei occidentale a secolelor XII-XIII pentru l��imea frontului locului de cas� a fost estimat� la 30 de co�i (între 8,75 �i 9,25 m)235, adâncimea variind într-un interval de valori foarte larg, fiind determinat� de condi�iile locale, de natur� fizic� sau administrativ�. Acest „standard” european este valid doar în cazul ora�elor sau târgurilor fundate ad-hoc, circumvalate sau nu, nefiind aplicabil ora�elor sau târgurilor deschise, modulare, din Europa estic�, unde habitatul urban este mult mai pu�in structurat, un habitat rural cu o densitate de locuire echivalent� mediului urban.

O aproximare grafic� a câtorva fronturi probabile de loturi, pentru locuin�e datate în secolele XVI-XVII de la Tg. Trotu�, ofer� dimensiuni de 9, 12,5, 17 �i, respectiv 22 de metri, respectiv 4, 6, 8 �i 10 stânjeni236 (v. fig. 4). Planul a fost digitizat �i rectificat, au fost marcate traseele probabile ale uli�elor, pornind de la distribu�ia locuin�elor relativ contemporane, precum �i orientarea construc�iei �i a accesului. L��imea frontului a fost aproximat�, în cele patru cazuri care au oferit aceast� posibilitate, pentru locuin�ele cu teritoriu delimitat pe ambele laturi, în susul �i în josul „str�zii”.

Aceea�i procedur� aplicat� planului general al s�p�turilor de la Baia, secven�a 1967-1976, pentru locuin�ele din cea de-a doua treime a secolului al XV-lea237, a oferit o estimare a fronturilor de lot pentru dou� cazuri de 10,5 �i 14 metri (respectiv 4¾ �i 6,5 stânjeni) (v. fig. 5).

În cazul planului general al s�p�turilor din secven�a 1977-1980, din acela�i ora� medieval, pentru acela�i orizont temporal238, dou� estim�ri posibile au oferit valori ale frontului de lot de 14,5 �i 10,7 metri, (respectiv 6¾ �i 5 stânjeni). Concordan�a estim�rilor între cele dou� situri de la Baia (aflate la aproximativ 700 de metri unul de cel�lalt, în linie dreapt�) ofer� suport estim�rilor noastre, fiind apropiate �i de valorile de 4 �i 6 stânjeni de la Tg. Trotu�), aliniind structura loturilor funda�ionale din ora�ele Moldovei medievale (cel pu�in pentru cele cu aport de popula�ie transilv�nean�) la practica european� (v. fig. 6).

235 N. P. Brooks, G. Whittington, Planning and Growth in the Medieval Scottish Burgh: The

Example of St. Andrews, în Transactions of the Institute of British Geographers, New Series, Vol. 2, No. 3, Change in the Town, 1977,p. 287.

236 Al. Artimon, Ora�ul medieval Trotu� în secolele XIV-XVII. Genez� �i evolu�ie, Bac�u, Corgal Press, 2004, Fig. 75: Planul general al s�p�turilor arheologice din anii 1976-1999.

237 E. Neam�u, V. Neam�u, S. Cheptea, Ora�ul medieval Baia în secolele XIV-XVII. Cercet�rile arheologice din anii 1967-1976 (vol.1), Ia�i, 1980, Fig. 3: Baia. Planul s�p�turilor din sectorul „Parc”.

238 Idem, Ora�ul medieval Baia în secolele XIV-XVII. Cercet�rile arheologice din anii 1979-1984 (vol.2), Ia�i, Junimea, 1986, Fig. 1: Baia. Planul general al descoperirilor.


Fig. 5

O aproximare grafic� a câtorva fronturi probabile de loturi conform planului general al s�p�turilor de la Baia, secven�a 1967-1976, pentru locuin�ele din cea de-a doua treime a secolului al XV-lea. Estimarea a oferit o estimare a fronturilor de lot pentru dou� cazuri de 10,5 �i 14 metri (respectiv 4¾ �i 6,5 stânjeni). Apud Neam�u, Eugenia, Neam�u, Vasile, Cheptea, Stela, Ora�ul medieval Baia în secolele XIV-XVII. Cercet�rile arheologice din anii 1967-1976 (vol.1), Ia�i, Junimea, 1980, Fig. 3: Baia. Planul s�p�turilor din sectorul „Parc”.


89

Fig. 6

O aproximare grafic� a câtorva fronturi probabile de loturi conform planului general al s�p�turilor de la Baia, secven�a 1977-1980, pentru acela�i orizont temporal, dou� estim�ri posibile au oferit valori ale frontului de lot de 14,5 �i 10,7 metri (respectiv 6¾ �i 5 stânjeni). Apud Neam�u, Eugenia, Neam�u, Vasile, Cheptea, Stela, Ora�ul medieval Baia în secolele XIV-XVII. Cercet�rile arheologice din anii 1967-1976 (vol.2), Ia�i, Junimea, 1986, Fig. 1: Baia. Planul general al descoperirilor.


În cazul ora�ului Ia�i, informa�iile de care dispunem pentru reconstituirea parcelarului ini�ial, medieval, sunt aproape exclusiv de natur� documentar�. M�rimea ini�ial� a lotului este cea a concesiunii domne�ti din momentul locatio, un calcul rapid ar�tând c�, la Ia�i, m�rimea concesiunii urbane constatate documentar ar trebui s� fie, în medie de 24×28 stânjeni domne�ti (aproximativ 50×60 m). Aceast� medie acoper� un num�r mare de varia�ii între dimensiunile estimate ale unei concesiuni din Târgul Vechi (16×30 stânjeni) �i cele ale unei concesiuni din Muntenimea Târgului Nou (28×30 stânjeni). Locurile de cas� în Ia�i variaz� de la 8×8 stânjeni (15×15 m), evaluat la 50 de zlo�i în 1642, pe uli�a Cizm�riei239, la 9×15½ stânjeni domne�ti (20×34 m), evaluat la 300 de lei în 1641, pe uli�a Trapez�neasc�240, 17×18 stânjeni (30,5×32,5 m) în capul Uli�ei Mari, în 1706, pe locul fostelor temni�e domne�ti241, 10½×17½ stânjeni (19×31,5 m) pe uli�a Cacainei, în 1711242, 9(7)×12¾ stânjeni (16,5(12,5)×23 m) o „bucat�” de loc pe uli�a M�jilor, evaluat� la 30 de lei în 1712243, 7½×35½ stânjeni (12,5×64 m) pe uli�a Trapez�neasc�, în 1713244, 4×15 stânjeni domne�ti (9,5×36 m) pe uli�a Ruseasc�, în fa�a Cherv�s�riei, în 1714245 �i pân� la 35×60 stânjeni domne�ti (63×108 m), în mahalaua Muntenimii, între Biserica Sf. Prepodobna Paraschiva �i Biserica Sf. Nicolae cel S�rac, în 1724246.

O serie de m�sur�tori aplicate unei copii rectificate a planului lui Bayardi (1813) ofer� o plaj� de valori relativ extins�, de la 22,7 la 64 m (respectiv de la 10½ la 30 de stânjeni domne�ti), în concordan�� atât cu valorile frecvente în hotarnicele de la sfâr�itul secolului al XVIII-lea cât �i cu m�sur�torile de uli�e de la 1811. Chiar dac� varia�ia dinamic� a m�rimilor frontului de lot este un argument pentru o dinamic� la fel de accentuat� a dublului proces de fragmentare �i de agregare a loturilor, rezultând în formarea de „latifundii urbane” ale boierilor �i mai ales ale mân�stirilor, aceast� constatare nu este foarte util� în estimarea, pe baze analitice a m�rimii �i formei loturilor funda�ionale din perioada veche a ora�ului Ia�i �i, în consecin��, a parcelarului medieval al ora�ului, aceast� întreprindere trebuind l�sat� în sarcina metodelor de extrapolare pe baze grafice/geografice.


240 Ibidem, nr. 301, p. 384.

241 Documente Ia�i, II, nr. 303, p. 277.

242 Ibidem, 418 p. 369.

243 Ibidem, 424 p. 373.

244 Ibidem, 443 p. 389.

245 Ibidem, 478 p. 423.

246 Ibidem, 641 p. 554.


91

O statistic� a loturilor urbane în Ia�ii secolelor XVII-XVIII ar trebui s� ia în considera�ie urm�toarele premise:

� Frontul lotului variaz� în func�ie de num�rul parti�ion�rilor, i.e. cu cât este mai mic, cu atât lotul ini�ial a fost mai des parti�ionat.

� Aser�iune valabil� în cazul locurilor de cas� �i nu al celor de dughean�.

� Lungimea lotului ar trebui s� r�mân� relativ constant� în timp, în cursul parti�ion�rilor succesive.

� Parti�ionarea transversal� care apare uneori este înso�it� de apari�ia unei uli�e pe care se sprijin� frontul parti�iei „din dos”,

� re-parti�ionarea transversal� ulterioar� este înso�it� de apari�ia unei „ulicioare” de acces, a c�rei l��ime este extras� din lungimea loturilor rezultante.

� Agregarea loturilor este un fenomen ini�iat de investi�ia imobiliar�, constituirea unor „latifundii” urbane �i separarea acestora în spa�ii de închiriat, ca dughene sau locuri de cas�.

� Propriet��ile agregate pot suprapune sau nu limitele loturilor funda�ionale.

� Împ�r�irea în spa�ii de închiriat se face pe acelea�i principii ca �i dezagregarea anterioar�, dar cel mai adesea nu suprapune limitele loturilor achizi�ionate la formarea „latifundiului”

Frontul unui loc de dughean� este relativ constant, i.e. aproximativ 2 stânjeni domne�ti (4,3 m), putând fi utilizat drept etalon pentru evaluarea fronturilor unor loturi sau propriet��i agregate cu dimensiuni necunoscute247.

Putem separa arbitrar propriet��ile cu dimensiuni cunoscute în câteva zone calitative, în func�ie de distan�a fa�� de centrul geometric al ora�ului vechi (un punct arbitrar situat pe Uli�a Podului Vechi, la egal� distan�� între biserica Sf. Nicolae Domnesc, biserica Sf. Vineri �i biserica Dancu):

� Zona uli�elor Ruseasc�, Sf. Vineri �i Podul Vechi, între Uli�a Mare (la V) �i biserica armeneasc� Sf. Grigore Lumin�torul (la E) (practic Târgul Vechi)

� Zona convex� din jurul zonei A, delimitat� de Bahlui (la V), uli�a Podului Nou (la N) �i pârâul Cacaina (la E).

247 Cea mai cunoscut� m�sur�toare a uli�elor din Ia�i, cea din 1811, datorat� proiectului de

iluminat stradal, ofer� câteva seturi de dimensiuni pentru locuri de dughean�. Chiar dac� datele se refer� la o perioad� mult prea târzie pentru a afecta încercarea noastr� de reconstituire, se poate observa c� frontul unui loc de dughean� are o l��ime minim� care este în mod necesar constant� �i este determinat� de standardele de desf��urare în bune condi�ii a activit��ii comerciale �i de nevoile de circula�ie �i fiziologice ale unei persoane medii.


� Restul ora�ului: la nord de Uli�a Nou�, la vest de râpa Peve�oaiei, împreun� cu �esul Bahluiului de sub Curte �i pân� în aria v�rs�rii Cacainei în Bahlui (�ig�nimea domneasc�, uli�a Herbinte �i mahalaua Pesc�riilor de sub Sf. Ioan Zlataust).

Structurarea ora�ului se face pe scheletul stabilit de arterele principale �i de uli�e, c�ile de acces secundare ap�rând doar dup� delimitarea clar� �i îngr�direa loturilor, elemente care încheie procesul de structurare a spa�iului urban. Frecven�a apari�iei în documentele cu hotarnic� a separ�rii „ulicioarei” de doi stânjeni l��ime din lotul m�surat sau a „drumului cât s� treac� un car” de patru stânjeni l��ime din una sau mai multe loturi hot�rnicite cre�te dup� 1680. Desigur, frecven�a crescut� a apari�iilor se poate datora �i num�rului de documente p�strate, care cre�te exponen�ial invers propor�ional cu vechimea. Compararea men�iunilor literale cu gruparea spa�ial� a seturilor de valori men�ionate documentar ne ofer� o idee general� asupra sucesiunii funda�iilor urbane la Ia�i (v. Tabelul 2).

Diagrama de distribu�ie a valorilor pentru dimensiunile locurilor de cas� �i de dughean� cunoscute în Ia�i între mijlocul secolului al XVII-lea �i mijlocul secolului al XVIII-lea arat� o preponderen�� minor� a loturilor de form� p�trat� (în general 8×8 stânjeni – 17,3×17,3 m) �i a celor de raport aproximativ 1/1,25 (13×16 stânjeni – 28×34,5 m) (v. Tabelul 3).

Acelea�i date, analizate grafic pe distribu�ia valorilor fronturilor de locuri de cas�, în stânjeni, arat� dou� zone dominante, una în intervalul 6-8 �i o a doua în intervalul 10-16, permi�ând adoptarea ca m�rime ipotetic� a frontului unui lot urban funda�ional de aproximativ 15 stânjeni, cu o divizare ulterioar�, dup� una sau dou� genera�ii, a majorit��ii loturilor ini�iale, în parcele longitudinale de 1/2 sau 1/3 din lot, dup� cum indic� vârful moderat din intervalul 4-6 (v. Tabelul 4).

Analizate grafic pe distribu�ia valorilor adâncimilor de locuri de cas�, în stânjeni, datele spa�iale extrase arat� dou� zone dominante, una în intervalul 10-18 �i o a doua în intervalul 26-32, permi�ând adoptarea m�rimii ipotetice a adâncimii unui lot urban funda�ional de aproximativ 30 stânjeni, cu o divizare transversal� ulterioar�, dup� una sau dou� genera�ii, a majorit��ii loturilor ini�iale în jum�t��i, cu o cale de acces între 1,5 �i 2,2 stânjeni l��ime (Tabelul 5).

Acelea�i date, analizate grafic în distribu�ia pe uli�e a valorilor fronturilor de locuri de cas�, în stânjeni, cu minim-mediu-maxim, permite adoptarea unei ipoteze care ar putea ata�a un vector temporal axei orizontale a graficului. Astfel, o ordonare care ia în calcul valorile minime ale frontului de lot, în virtutea premisei care coreleaz� direct vechimea cu gradul de fragmentare, indic� Podul vechi �i Uli�a Ruseasc� drept zonele primei locatio a ora�ului medieval Ia�i (în concordan�� cu cronologia oferit� de biserici, fiind ata�ate de Sf. Vineri �i respectiv Sf. Nicolae Domnesc). Aceea�i ordonare ata�eaz� uli�ele Cherv�s�riei �i B�rboiului nucleului ini�ial, fiind expansiuni ale primei locatio, teoretic uli�ele grupate la dreapta valorii minime de �apte stânjeni pentru frontul lotului, fiind o nou� locatio, respectiv Târgul Nou (Hagioaia, Uli�a Strâmb�, M�jile, mahalalele Muntenimii, Fân�ria, Târgul F�inii) �i Târgul lui Barnovschi (Cizm�ria �i Uli�a


93

Trapez�neasc�). Dac� valorile maxime mari care apar în partea stâng� a graficului sunt documentate ca agreg�ri în scopul form�rii unor „latifundii urbane”248, valorile mari de maxim din partea dreapt� sunt în fapt fronturi ale unor loturi de foarte mari dimensiuni acordate în mahalalele de la periferia nord-estic� �i nordic� a ora�ului (v. Tabelul 6).

Aceast� ierarhie devine relevant� în rela�ie cu datele documentare referitoare la „mijlocul târgului Ia�i” din prima jum�tate a secolului al XVII-lea, în scopul determin�rii geometriei fazelor succesive ale ora�ului vechi, din perioada „non-documentar�” (v. Tabelul 7).

Statistica final� a recens�mântului din 1774, pentru târgul Ia�i249, ofer� o structur� similar� a distribu�iei uli�elor �i mahalalelor în categorii diferite de „energie urban�”. Desigur, dat� fiind natura pur fiscal� a recens�mântului, statistica nu reflect� în mod real prezen�a important� a dughenelor mân�stirilor Golia �i Dancu (pe Uli�a Strâmb�), Barnovschi (pe Uli�a Trapez�neasc�) �i Trei Ierarhi, ale Mitropoliei �i bisericii catolice (pe Uli�a Mare). Aceast� absen�� nu altereaz�, îns�, semnificativ concluzia de natur� spa�ial� pe care o putem trage din statistica datelor numerice (v. Tabelul 8).

Dup� cum se observ�, concentrarea comercial� a ora�ului suprapune cele dou� Târguri: cel Vechi (de Jos) delimitat de uli�a Ruseasc�, Podul Vechi �i Uli�a Mare (perpendiculare pe direc�ia pantei) �i cel Nou (de Sus), delimitat de Podul Hagioaiei (perpendicular cu direc�ia pantei) �i Uli�a Cherv�s�riei (paralel� pe direc�ia pantei). În mod logic, aceste dou� zone de concentrare comercial� ar trebui s� corespund� nucleelor a dou� locationis succesive, cea mai veche fiind zona Târgului Vechi.

248 Cum sunt cele ale lui Grigore Ureche mare vornic pe Uli�a Cizm�riei – Uli�a Ruseasc�

(Documente Ia�i I, nr. 488, p. 537, nr. 489, p. 538; Documente Ia�i, II, nr. 129, p. 118) Miron Costin mare logof�t pe Uli�a Strâmb� (Ibidem, nr. 64, p. 66), ale lui Hristodor mare jitnicer pe Podul Vechi – Uli�a Strâmb� (Ibidem, nr. 204, p. 179), Gheorghe mare u�er pe Uli�a Ciubot�reasc� – Uli�a Feredeelor (Documente Ia�i I, nr. 427, p. 486), Solomon Bârl�deanu pe Uli�a Br�h�riei – Târgul Nou (Ibidem, nr. 384, p. 448, Documente Ia�i, II, nr. 136, p. 122; nr. 368, p. 343)

249 Documente statistice privitoare la ora�ul Ia�i, I. Capro�u, M.-R. Ungureanu, (editori), vol. I, Ia�i, 1997, p. 128-129.


Tabel 2

Târgul Vechi Târgul Nou Târgul lui Barnovschi

Târgul cel Mare

Târgul de Jos Târgul de Sus

1610 1623

1644 1644 1646 1647 1648

1649 1651

1652 1656 1658 1658 1661

1667 1668

1669 1677

1678 1680 1681 1687


95

Tabel 3

Ia�i, dimensiunile locurilor de cas� / dughean�1641 - 1768

0

10

20

30

40

50

60

70

80

0 10 20 30front

adân

cim

e

locuri decas�

locuri dedughean�

Diagrama de distribu�ie a valorilor pentru dimensiunile locurilor de cas� �i de dughean� cunoscute în Ia�i între mijlocul secolului al XVII-lea �i mijlocul secolului al XVIII-lea arat� o preponderen�� minor� a loturilor de form� p�trat� (în general 8×8 stânjeni – 17,3×17,3 m) �i a celor de raport aproximativ 1/1,25 (13×16 stânjeni – 28×34,5 m).


Tabelul 4

Fronturile locurilor de cas�Ia�i: 1641 - 1768

0

2

4

6

8

10

12

14

16

2 4 6 8 10 12 14 16 18 20 22 24 26 28 30 More

Acelea�i date, analizate grafic pe distribu�ia valorilor fronturilor de locuri de cas�, în stânjeni, arat� dou� zone dominante, una în intervalul 6-8 �i o a doua în intervalul 10-16, permi�ând adoptarea ca m�rime ipotetic� a frontului unui lot urban funda�ional de aproximativ 15 stânjeni, cu o divizare ulterioar�, dup� una sau dou� genera�ii, a majorit��ii loturilor ini�iale, în parcele longitudinale de 1/2 sau 1/3 din lot, dup� cum indic� vârful moderat din intervalul 4-6.


97

Tabel 5

Adâncimea locurilor de cas�Ia�i: 1641 - 1768

0 2 4 6 8 10 12

8

10

1214

16

18

2022

24

2628

30

3234

36

38

4042

44

4648

50

5254

56

5860

62

64

6668

70

More

Analizate grafic pe distribu�ia valorilor adâncimilor de locuri de cas�, în stânjeni, datele spa�iale extrase arat� dou� zone dominante, una în intervalul 10-18 �i o a doua în intervalul 26-32, permi�ând adoptarea m�rimii ipotetice a adâncimii unui lot urban funda�ional de aproximativ 30 stânjeni, cu o divizare transversal� ulterioar�, dup� una sau dou� genera�ii, a majorit��ii loturilor ini�iale în jum�t��i, cu o cale de acces între 1,5 �i 2,2 stânjeni l��ime.


Tabel 6

Acelea�i date, analizate grafic în distribu�ia pe uli�e a valorilor fronturilor de locuri de cas�, în stânjeni, cu minim-mediu-maxim.


99

Tabel 7

O corela�ie statistic� a numelor de str�zi cu tranzac�iile care privesc locurile de cas� ofer�, pentru perioada 1580-1700, o ierarhie care sugereaz� o ordine temporal� în care str�zile ora�ului medieval Ia�i apar �i se dezvolt�.


Tabel 8

0 20 40 60 80 100 120 140

Muntenimea de Sus

Muntenimea de Mijloc

Muntenimea de Jos

m. T�t�ra�ilor

m. Rufenilor

m. Feredeelor

m. Fân�riei

m. Cacaina

m. Bivol�riei

Uli�a Frec�ului / Trapez�neasc�

m. M�jilor

m. Bro�tenilor

Uli�a Strâmb�/Sârbeasc�

m. Târgului f�inii

Uli�a Cherv�s�riei

Uli�a Mare

m. B�rboiului

Podul Vechi

Uli�a Hagioaiei

Uli�a Ruseasc�

cârciumedughenecase

Statistica final� a recens�mântului din 1774, pentru târgul Ia�i, ofer� o structur� similar� a distribu�iei uli�elor �i mahalalelor în categorii diferite de „energie urban�”. Desigur, dat� fiind natura pur fiscal� a recens�mântului, statistica nu reflect� în mod real prezen�a important� a dughenelor mân�stirilor Golia �i Dancu (pe Uli�a Strâmb�), Barnovschi (pe Uli�a Trapez�neasc�) �i Trei Ierarhi, ale Mitropoliei �i bisericii catolice (pe Uli�a Mare).


101

M�sur�toarea din 1811 a uli�elor ne ofer� posibilitatea efectu�rii unei compara�ii între dimensiunile frontului unui loc de dughean� în zona comercial� a ora�ului250. Astfel, pentru Uli�a Mare frecven�a cea mai ridicat� o au dughenele cu un front între 2 �i 3 stânjeni domne�ti (4,3 – 6,5 m), cu o medie de 2¾ stânjeni (6 m). În condi�iile în care frontul unui loc de dughean� apare, în contractul de construc�ie încheiat de Ion calf� de teslari cu prefectul bisericii catolice (1749), de 2 �i respectiv 3 stânjeni251, iar o l��imea medie a unui front de boutique în Europa Occidental� în secolul al XV-lea era considerat� a fi 4-5 m252, putem considera fronturile de dughene de pe Uli�a Mare drept un standard ad-hoc pentru secolul al XVIII-lea, cu care putem compara valorile minime �i medii ob�inute pentru celelalte uli�e m�surate în 1811, parti�ionarea ulterioar� a acestor locuri rezultând în fronturi mai înguste, chiar �i mai mici de un stânjen, fronturi care apar, în m�sur�toarea de la 1811, pe Uli�a Târgului de Jos (Uli�a Târgului Vechi)253, pe Podul Vechi254, Uli�a Cizm�riei255 �i pe Uli�a Sf. Vineri256.

Histograma cumulativ� a totalului propriet��ilor cu locuri de dughean� m�surate în 1811 ofer� un rezultat relativ previzibil: dintr-un total de 1122 de locuri de dughean� de pe uli�ele principale, marea majoritate au fronturi în intervalul de valori 1½-2¾ stânjeni (773 de locuri, 68,9% din total). Din aceast� majoritate, vârful absolut de 219 de locuri de dughean� au m�rimea frontului între 1,75 �i 2 stânjeni (3,78 – 4,32 m) (v. Tabelul 9). Aceste valori se datoreaz� num�rului foarte mare de locuri de dughean� cu fronturi sub 1½ stânjeni, de pe Uli�a Târgului de Jos, Podul Vechi Uli�a Cizm�riei �i Uli�a Hagioaiei (v. în continuare Tabelele )

O analiz� reprezentat� grafic sub forma unei diagrame min-med-max, ordonat� cresc�tor dup� valoarea m�rimilor minime ale frontului unui loc de dughean� (din nou, m�sur�toarea din 1811), arat� în stânga graficului Uli�a Târgului de Jos (Ruseasc�), Uli�a Cizm�riei �i Podul Vechi, un grup contiguu de str�zi, la care se adaug� Uli�a Hagioaiei, cu un grad mare de fragmentare a frontului de parcel�, în sensul unui rezultat al unui proces economic firesc de eficientizare a propriet��ii imobiliare într-o economie monetar� (ceea ce economia urban� a modernit��ii timpurii este cu siguran��): lot funda�ional � valorificare a frontului � divizare pân� la m�rimea unui loc de dughean� � agregare în latifundii urbane � fragmentare a frontului sub form� de dughene închiriate. Aceea�i zon� este ar�tat� de analiza datelor spa�iale din documentele de secol

250 Ibidem, p. 279 �i urm.

251 Documente Ia�i, IV, nr. 366, p. 401

252 E. Viollet-Le-Duc, Dictionnaire Raisonné de L’architecture Francaise, vol. 1, Paris, 1868, p. 240, sub voce „boutique”.

253 Documente statistice privitoare la ora�ul Ia�i, I, p. 281-284.

254 Ibidem, p. 288-291.

255 Ibidem, p. 286-288.

256 Ibidem, p. 284-286.


XVII-XVIII drept zona cu fragmentare maxim� a fronturilor locurilor de cas� (v. Tabelul 10).

Reparti�ia numeric� a locurilor de dughean� pe uli�e, raportat� la lungimea m�surat� a uli�elor (m�sur�toarea de la 1811) �i la num�rul teoretic al locurilor de dughean� (lungimea m�surat� raportat� la l��imea medie a frontului locului de dughean� pentru respectiva uli��) eviden�iaz� din nou Uli�a Târgului de Jos (Ruseasc�) �i Podul Vechi, cu un num�r de 272, �i respectiv 213 locuri de dughean�. Ordonarea intern� a diagramei reflect� un indice ad-hoc de densitate comercial�, care este raportul dintre num�rul real de locuri de dughean� recenzate în 1811 �i num�rul maxim teoretic de locuri de dughean� cu l��ime medie a frontului care ar înc�pea, pentru o densitate comercial� de 100%, în lungimea m�surat� a str�zii. Este evident c� un indice de densitate comercial� supraunitar marcheaz� valori foarte mari de intensitate �i dinamism, în timp ce un indice de sub 0,5 marcheaz� clar o zon� preponderent reziden�ial�. Ordonarea uli�elor conform analizei statistice a datelor de la 1811 separ� clar str�zile comerciale: Podul Vechi, Uli�a Ruseasc� �i Uli�a Cizm�riei în Târgul Vechi, Uli�a Hagioaiei în Târgul Nou, de str�zile cu activitate comercial� redus�: Uli�a Sf. Vineri, Uli�a Razului, Uli�a Trapez�neasc�, Uli�a Târgului de Sus. La nivelul m�sur�torii/catagrafiei din 1811, structura comercial/reziden�ial a ora�ului este omogen� cu datele calitative oferite de catagrafia din 1774, aceast� structur�, reprezentat� grafic apare în Harta 6. L��imea buffer-ului care marcheaz� uli�ele este direct propor�ional� cu valoarea indicelui de densitate comercial� calculat statistic pe baza m�sur�torilor din 1811.

� Diagramele rezultate din statistica datelor spa�iale oferite de m�sur�toarea din 1811 conduc la câteva concluzii:

� Majoritatea locurilor de dughean� au l��imea frontal� de aproximativ 2 stânjeni (4,25 m).

� Frontul mediu al locului de dughean� este relativ constant în Europa în perioada preindustrial�.

� Concentrarea maxim� �i gradul maxim de fragmentare coincid, la Ia�i, cu localizarea oferit� de datele documentare anterioare m�sur�torii din 1811.

Dac� gradul de fragmentare a frontului este direct propor�ional cu deziderabilitatea spa�iului pentru scopuri comerciale, fragmentarea loturilor ca suprafa�� este o m�sur� estimativ� a vechimii locuirii într-un perimetru dat (urban sau nu). Ambele ra�ionamente converg spre localizarea unui perimetru în acela�i timp central �i vechi, în condi�iile unei locuiri relativ stabile ca intensitate �i calitate. Aceast� convergen�� este localizat� în perimetrul delimitat de punctele biserica Sf. Nicolae Domnesc, cap�tul vestic al Podului Vechi, biserica Sf Sava, mân�stirea Barnovschi �i vam� (biserica Sf. Laz�r), perimetru care are în centrul teoretic biserica Sf. Vineri �i care poate fi asimilat Târgului Vechi. Ata�area capetelor Uli�ei Ruse�ti (uli�a Târgului de Jos de mai târziu) �i a Uli�ei Mari la biserica Sf. Nicolae domnesc sus�ine aceast� ipotez� logic�.


103

Tabel 9

Principalele�uli�e�ale�Ia�ilorStatistica�m�rimii�fronturilor�de�dughene��1811

9

23

55

128

219

148

141137

97

81

17 17

5

15 15

25

8

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

110

120

130

140

150

160

170

180

190

200

210

220

1 1,25 1,5 1,75 2 2,25 2,5 2,75 3 3,25 3,5 3,75 4 4,25 4,5 4,75 5 More

Histograma cumulativ�: dintr-un total de 1122 de locuri de dughean� de pe uli�ele principale, marea majoritate au fronturi în intervalul de valori 1½-2¾ stânjeni (773 de locuri, 68,9% din total). Din aceast� majoritate, vârful absolut de 219 de locuri de dughean� au m�rimea frontului între 1,75 �i 2 stânjeni (3,78 – 4,32 m).


Tabel 10

Reprezentarea grafic� a statisticii m�rimii fronturilor de loc de dughean�, sub forma unei diagrame min-med-max, ordonat� cresc�tor dup� valoarea m�rimilor minime a frontului unui loc de dughean�.


105

Tabel 11

31

30

69

38

225

141

106

213

272

183

109

103

49

218

136

61

121

150

499�5/8

236�5/8

254�3/8

106

475�3/8

375�2/8

132�2/8

307�7/8

335�2/8

Uli�a�Târgului�de�Sus

Uli�a�Razului

Uli�a�Sf.�Vineri

Uli�a�Trapez�neasc�

Uli�a�Hagioaiei

Uli�a�Mare

Uli�a�Cizm�riei

Podul�Vechi

�a�Târgului�de�Jos�/�Ruseasc�

num�rul�dughenelor num�rul�maxim�teoretic lungimea�total��a�str�zii,�în�s.d.

Reparti�ia numeric� a locurilor de dughean� pe uli�e, raportat� la lungimea m�surat� a uli�elor (m�sur�toarea de la 1811) �i la num�rul teoretic al locurilor de dughean� (lungimea m�surat� raportat� la l��imea medie a frontului locului de dughean� pentru respectiva uli��).


Tabel 12

Uli�a�MareStatistica�m�rimii�fronturilor�de�dughene��1811

0 0 0 0

11

14

27 27

19

34

0 0 0

7

20 0 0

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45

50

55

60

1 1,25 1,5 1,75 2 2,25 2,5 2,75 3 3,25 3,5 3,75 4 4,25 4,5 4,75 5 More

Uli�a Mare: histograma l��imii fronturilor de loc de dughean�. L��imea medie calculat�: 2¾ stânjeni (6 m) la 1811.


107

Tabel 13

Uli�a�Sf.�VineriStatistica�m�rimii�fronturilor�de�dughene��1811

0 0 0

4

9

14

28

0

6

2 3

0 02

0 0 1 00

5

10

15

20

25

30

35

40

45

50

55

60

1 1,25 1,5 1,75 2 2,25 2,5 2,75 3 3,25 3,5 3,75 4 4,25 4,5 4,75 5 More

Uli�a Sf. Vineri: histograma l��imii fronturilor de loc de dughean�. L��imea medie calculat�: 2½stânjeni (5,4 m) la 1811.


Tabel 14

Uli�a�RazulStatistica�m�rimii�fronturilor�de�dughene��1811

0 02

0

19

1 0

4 3

0 0 1 0 0 0 0 0 00

5

10

15

20

25

30

35

40

45

50

55

60

1 1,25 1,5 1,75 2 2,25 2,5 2,75 3 3,25 3,5 3,75 4 4,25 4,5 4,75 5 More

Uli�a Razul: histograma l��imii fronturilor de loc de dughean�. L��imea medie calculat�: 2¼ stânjeni (4,7 m) la 1811.


109

Tabel 15

Uli�a�Cizm�rieiStatistica�m�rimii�fronturilor�de�dughene��1811

0

5

1113

27

14

8

15

4 31 1 0 0

4

0 0 00

5

10

15

20

25

30

35

40

45

50

55

60

1 1,25 1,5 1,75 2 2,25 2,5 2,75 3 3,25 3,5 3,75 4 4,25 4,5 4,75 5 More

Uli�a Cizm�riei: histograma l��imii fronturilor de loc de dughean�. L��imea medie calculat�: 2 stânjeni (4,3 m) la 1811.


Tabel 16

Podul�VechiStatistica�m�rimii�fronturilor�de�dughene��1811

0

13

3

34

28

2321 22

30

9

0

5 4

1

9

24 5

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45

50

55

60

1 1,25 1,5 1,75 2 2,25 2,5 2,75 3 3,25 3,5 3,75 4 4,25 4,5 4,75 5 More

Uli�a Podului Vechi: histograma l��imii fronturilor de loc de dughean�. L��imea medie calculat�: 2½ stânjeni (5,45 m) la 1811.


111

Tabel 17

Uli�a�Târgului�Vechi��/�Uli�a�Ruseasc�Statistica�m�rimii�fronturilor�de�dughene��1811

6

0

16

29

54

49

31

44

15

20

3 20

20 0 0 1

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45

50

55

60

1 1,25 1,5 1,75 2 2,25 2,5 2,75 3 3,25 3,5 3,75 4 4,25 4,5 4,75 5 More

Uli�a Târgului de Jos (par�ial vechea uli�� Sf. Vineri �i Uli�a Ruseasc�): histograma l��imii fronturilor de loc de dughean�. L��imea medie calculat�: 2¼ stânjeni (4,8 m) la 1811.


Tabel 18

Uli�a�HagioaieiStatistica�m�rimii�fronturilor�de�dughene��1811

35

23

48

40

26

17

13

18

9 97

13

0 0 0 00

5

10

15

20

25

30

35

40

45

50

55

60

1 1,25 1,5 1,75 2 2,25 2,5 2,75 3 3,25 3,5 3,75 4 4,25 4,5 4,75 5 More

Uli�a Hagioaiei (uli�a de la por�ile Panaitovei): histograma l��imii fronturilor de loc de dughean�. L��imea medie calculat�: 2¼ stânjeni (4,7 m) la 1811.


113

Tabel 19

Uli�a�Târgului�de�Sus�(Goliei)Statistica�m�rimii�fronturilor�de�dughene��1811

0 0 0 0

10

3 2

9

0

4

1 0 0 0 0 0 02

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45

50

55

60

1 1,25 1,5 1,75 2 2,25 2,5 2,75 3 3,25 3,5 3,75 4 4,25 4,5 4,75 5 More

Uli�a Târgului Nou (par�ial vechile Uli�e Sârbeasc�, Strâmb� �i Cherv�s�riei): histograma l��imii fronturilor de loc de dughean�. L��imea medie calculat�: 2¾ stânjeni (6 m) la 1811.


Tabel 20

Uli�a�Trapez�neasc�Statistica�m�rimii�fronturilor�de�dughene��1811

0 0 0 0

21

4

7

3 20 0 1 0 0 0 0 0 0

0

5

10

15

20

25

30

35

40

45

50

55

60

1 1,25 1,5 1,75 2 2,25 2,5 2,75 3 3,25 3,5 3,75 4 4,25 4,5 4,75 5 More

Uli�a Trapez�neasc�: histograma l��imii fronturilor de loc de dughean�. L��imea medie calculat�: 2¼ stânjeni (4,7 m) la 1811.


115

*

Dac� informa�iile documentare nu sunt suficiente pentru reconstituirea parcelarului medieval al ora�ului, analiza de plan, coroborat� cu datele spa�iale furnizate de izvoarele documentare, analizate statistic, permit constituirea câtorva ipoteze de mare probabilitate. Astfel, analizând morfologia Târgului Vechi (în configura�ia teoretic� enun�at� mai sus), delimitat la vest de Uli�a Mare �i la est de mân�stirea Barnovschi �i Uli�a Cizm�riei, cele trei artere paralele cu marginea platoului, de la nord la sud: Podul Vechi, Uli�a Sf. Vineri + Uli�a Trapez�neasc� �i Uli�a Ruseasc� sunt separate de intervale cu l��imea medie de aproximativ 100 de metri. În Harta 6 fiecare dintre cele trei str�zi este marcat� de câte un culoar cu l��imea de 50 de metri. Limitele culoarelor sunt aproximativ coliniare pân� la intersec�ia cu limita teoretic� a Târgului Vechi (anterior construirii mân�stirii Barnovschi), de unde devin divergente. Este relevant faptul c� limita sudic� a culoarului Uli�ei Ruse�ti coincide în linii mari cu buza platoului, ulicioarele care acompaniaz� la sud Uli�a ruseasc� plasându-se imediat în interiorul acestui culoar. Dac� accept�m o valoare medie a adâncimii lotului în zona Târgului Vechi de aproximativ 50 de metri (23½ stânjeni), pe baza analizei de plan, diferen�a dintre aceast� valoare �i cele date de statistica datelor documentare, care indic� o valoare medie corectat� de 30 de stânjeni, este relativ ridicat�. Departe de a face gre�eala de a modifica datele pentru a se potrivi teoriei, nu putem presupune decât c� statistica nu dispune de date suficiente �i c�, cel pu�in pentru valoarea adâncimii lotului funda�ional, media ob�inut� trebuie utilizat� doar ca o valoare orientativ�. De altfel, aceast� discrepan�� între rezultatul analizei de plan �i cel a statisticii informa�iilor documentare este explicabil �i prin diferen�a dintre domeniile de aplicare: dac� informa�iile documentare provin din intervalul 1640-1740, informa�iile spa�iale trateaz� un perimetru care este demarcat de bisericile Sf. Nicolae Domnesc, Sf. Vineri �i Sf. Sava, perimetru care ar trebui încadrat temporal între sfâr�itul secolului al XV-lea �i ultimul deceniu al celui de-al XVI-lea (v. Harta 7).

Apari�ia Târgului Nou, documentat deja la 1600257, poate fi conectat� cu fundarea bisericii Golia Veche, între 1546 �i 1560, expansiunea habitatului urban spre nord �i în susul pantei fiind documentat� de fundarea bisericii Dancu (1541). La sfâr�itul secolului al XVI-lea, zona bisericii Sf. Vineri poate fi desemnat� deja ca ”mijlocul târgului Ia�i”258. Desemnarea, la începutul secolului al XVII-lea, a mân�stirii Sf. Sava ca fiind în „mijlocul târgului nostru Ia�i”259, delimiteaz� centrul ca un perimetru teoretic care include incintele celor dou� mân�stiri, respectiv Sf. Vineri �i Sf. Sava.

257 Documente Ia�i, I, nr. 93 (21 decembrie 1610), p. 129.

258 Ibidem, p. 130.

259 Ibidem, nr. 119 (21 decembrie 1617), p. 163.


În ultimul sfert al secolului al XVI-lea, îns� înainte de construirea primei biserici a mân�stirii Sf. Sava (1583)260, centrul ora�ului este, foarte probabil, la sud-est de aceasta, între Sf. Vineri �i Sf. Nicolae Domnesc. La 1600, „mijlocul târgului” era înc� o localizare nesigur�, cel pu�in în asocia�ie cu Sf. Sava: unul din rarele documente de la Mihai Viteazul date în Moldova înt�re�te mân�stirii Sf. Sava o danie a lui Constantin sp�tar, fiul lui Sima fost mare vame�, constând în o cas� cu dou� dughene, „care este în mijlocul târgului Ia�i”261, aceast� localizare fiind precizat� cu men�iunea „vecine lâng� dânsele casele Lupului ilicarul, una mai sus �i altele mai jos”. Începând cu 1617, îns�, mân�stirea Sf. Sava este constant localizat� în „mijlocul târgului Ia�i” �i, chiar dac� este mai mult ca sigur o formul� transmis� ca atare în înt�riturile succesive ale daniei ini�iale262, putem considera c�, cel pu�in pentru primul sfert al secolului al XVII-lea, poarta mân�stirii Sf. Sava este reperul considerat de contemporani ca marcând centrul ora�ului. Este interesant de remarcat, îns�, c� formula ca atare dispare începând cu a doua jum�tate a secolului al XVII-lea �i nu doar din referirile la Sf. Sava, ci din toate localiz�rile de propriet��i sau repere. Mân�stirea Sf. Sava apare, invariabil, ca fiind „din târgul Ia�i”263 sau în alte variante ale acestei localiz�ri264.

O problem� strâns legat� de cea a centrului ora�ului este cea a interpret�rii expresiei „fruntea târgului” ca desemnând, într-o manier� figurat�, centrul ora�ului, drept locul cel mai important, „de frunte”, al spa�iului administrativ �i social. Cel pu�in aceasta este interpretarea dat� expresiei respective de editorii volumului I al seriei Documente privitoare la istoria ora�ului Ia�i, în cel pu�in o instan�� referitoare la propriet��ile bisericii, ulterior mân�stire, Sf. Vineri265. Dac� în partea final� a documentului biserica lui Nistor Ureche este denumit� „hramul Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva, care este în mijlocul târgului Ia�ilor”, expresia „în fruntea târgului” este legat� nu de biseric� �i de localizarea acesteia, ci de dughenele de piatr� îngr�dite cu z�plazi tari f�cute de Ureche dup� ce zide�te

260 Ibidem, nr. 23 (4 august 1583), p. 37; N.N. Pu�ca�u, V.-M. Pu�ca�u, Mân�stirea Sf. Sava.

Monografie arheologic�, Ia�i, 2005, p. 14.

261 Documente Ia�i, I, nr. 50 (7 iunie 1600), p. 74.

262 Formula apare în cele dou� danii înt�rite de Radu Mihnea, respectiv biserica din Cotnari a lui Enache cel B�trân (12 iulie 1617, Documente Ia�i I, nr. 119, p. 163) �i biserica Sf. Dimitrie din Gala�i a lui Cârstea mare vornic (30 aprilie 1618, Documente Ia�i I, nr. 122, p. 171) �i, cu siguran�� în dania domneasc� a unui iaz din hotarul târgului, la care face referire dania lui Miron Barnovschi din 18 mai 1627. Itera�iile ulterioare ale daniilor înt�rite de Radu Mihnea pentru mân�stirea Sf. Sava con�in aceast� formul� „în mijlocul târgului Ia�i”: 18 mai 1627 (Documente Ia�i I, nr. 174, p. 230), 21 noiembrie 1629 (Documente Ia�i I, nr. 201, p. 273), 14 august 1630 (Documente Ia�i I, nr. 210, p. 288).

263 Ibidem, nr. 209, p. 286.

264 ”... Sfin�ii Sava de aici, din târg de Ia�i.”, 6 iunie 1671 (Documente Ia�i II, nr. 354, p. 327).

265 Documente Ia�i I, nr. 93, p. 130.


117

biserica, dughene care sunt „în fruntea târgului”266, atât ca valoare comercial� cât �i ca localizare, în zona cea mai lucrativ� a cartierului comercial, la „fa��”.

Pentru amplasarea centrului târgului la sud-est de Sf. Sava pledeaz� �i localizarea cuptoarelor de olar descoperite sub latura vestic� a funda�iilor bisericii mân�stirii din secolul al XVI-lea267, cuptoare înso�ite de vetre de pr�jire atmosferic� a oxidului de plumb pentru smal�. Acest complex este datat cu imita�ii de aspri otomani (Baiazid al II-lea, 1481-1512268) �i denari ungure�ti (Matia Corvin 1458-1490, Vladislav al II-lea 1500-1502 �i Ferdinad I de Habsburg 1555269). Cea mai târzie moned� din aceast� serie ridic� limita superioar� a func�ion�rii cuptoarelor spre 1550, în timp ce descoperirea unui num�r de 26 de monede moldovene�ti în groapa de alimentare folosit� succesiv de trei cuptoare270 plaseaz� limita inferioar� a perioadei de func�ionare spre 1440. Cele cinci cuptoare au func�ionat foarte probabil succesiv, pe parcursul mai multor genera�ii. Împreun� cu vetrele de pr�jit plumbul, cuptoarele se încadreaz� foarte bine în categoria de „industrii” considerate relativ periculoase de comunit��ile urbane �i împinse c�tre periferia teritoriului lor, acest fapt nefiind doar o regul� de baz� a protec�iei contra incendiilor, ci �i o norm� urbanistic� real�, în vigoare în Europa bizantin� �i peri-bizantin� înc� din secolul al IX-lea271. Textul lui Iulian din Askalon ofer� îns� o perspectiv� moderatoare asupra certitudinii amplas�rii teoretice a atelierelor de olar la marginea târgurilor/ora�elor, dac� nu chiar în exteriorul teritoriului acestora272. Dac� în al doilea sfert al secolului al XVI-lea ultimul din seria de cuptoare de sub Sf. Sava înc� era func�ional, iar la 1583 Petru �chiopul doneaz� c�lug�rilor sinai�i casele „din mijlocul târgului Ia�i” aflate în proprietatea domniei, este greu de crezut, chiar considerând un pu�in probabil „boom urbanistic” generat de mutarea capitalei de la Suceava la Ia�i, c� parcela pe care se ridic� biserica mân�stirii Sv. Sava face saltul de la margine la centru într-o singur� genera�ie. Pericolul de incendiu presupus de func�ionarea cuptoarelor olarilor nu era de m�rimea �i iminen�a atelierelor de sticl�rit, iar distan�a recomandat� de Cartea Prefectului este de m�rimea unui loc de cas�. Aceast� distan�� nu incumb� „exilarea” olarilor la periferie sau dincolo de limitele teritoriului târgului, fiind

266 Ibidem, nr. 93, p. 129.

267 Pu�ca�u, Pu�ca�u, op. cit., p. 24.

268 Ibidem, p. 94.

269 Ibidem, p. 98.

270 Ibidem, p. 97.

271 Manuscrisul genevez al C�r�ii Prefectului a împ�ratului Leon cel În�elept (912) con�ine a�a-numitul Manual de Urbanism al lui Iulian din Askalon, care specific� relegarea atelierelor cu foc continuu, cum sunt cele de sticl�rie, în afara limitelor ora�ului, în timp ce cuptoarele de ars var nu pot func�iona la mai pu�in de 50 de metri, iar cele de olar la mai pu�in de 15 de orice locuin��, C. Saliou, Le traité d’urbanisme de Julien d’Ascalon, VIe siecle, TM, Monographies 8 (Paris, 1996), 58–60, apud Marlia Mundel-Mango, The Commercial Map Of Constantinople, în Dumbarton Oaks Papers, 54 (2000), p. 191.

272 Pu�ca�u, Pu�ca�u, op. cit., p. 24.


perfect compatibil� cu distan�a constatat� arheologic dintre grupul de cuptoare �i funda�iile de piatr� ale unei construc�ii, aproximativ contemporane cu seria final� de cuptoare, descoperit� de aceia�i arheologi la sud de biserica Sf. Sava, peste actuala strad� Costache Negri273. Aceast� situa�ie r�spunde în mod rezonabil datelor topografice extrase din documentele relative la perioda timpurie a mân�stirii Sf. Sava �i permite plasarea complexului de cuptoare de olari nu departe de „mijlocul târgului”, f�r� a marca decisiv limita ora�ului medieval de dinainte de 1583. Aceste date, îns�, nu sunt suficiente pentru a afirma sau infirma o astfel de localizare a limitei estice a teritoriului urban pentru Ia�ii lui �tefan cel Mare sau din perioada premerg�toare acestuia.

*

Dac� sistemul de lotizare �i persisten�a loturilor ofer� date despre granularitatea �es�turii urbane peste timp, traseele �i angrenarea str�zilor sunt elementele morfologiei ora�ului caracterizate de cel mai mare grad de perenitate în timp274. Dac� locurile de cas�, non-dimensionale în geometria simplificat� a ora�ului, sunt acceptate drept puncte, care descriu perimetre de extensie �i se aglomereaz� în nuclee, str�zile sunt uni-dimensionale în aceea�i geometrie simplificat�, fiind liniile care ofer� textur� poligonului care este ora�ul plan.

O încadrarea tipologic� a ora�ului medieval �i premodern Ia�i, pe baza planimetriei �i a morfologiei re�elei stradale, trebuie s� ia, obligatoriu, în calcul complexitatea morfologic� �i evolutiv� a Ia�ilor, ca s� nu subliniem decât particularit��ile strict locale, f�r� a ne referi la caracteristicile economico-spa�iale �i administrative ale Evului Mediu românesc.

O simpl� lectur� a planului rusesc de la 1789, sau a celui de la 1819 (Bayardi) scoate în eviden�� faptul c� re�eaua stradal� a ora�ului vechi este una topografic� �i organic�, urm�rind atent elementele de relief �i evoluând în mod independent de voin�a administrativ�. Astfel, arterele majore sunt, în general, paralele cu curbele de nivel, perpendiculare pe direc�ia pantelor, arterele de rangul secund încruci�ându-le pe primele, nu dup� o regul� geometric� acceptabil�, ci conformându-se nevoilor circula�iei cotidiene.

Harta 8 marcheaz� în culori contrastante cele dou� categorii de artere: � Str�zi majore, paralele cu curbele de nivel (c�utând orizontalitatea),

cu linii ro�ii: Podul Vechi, Uli�a Goliei, Podul Hagioaiei, Uli�a Sf. Vineri, Uli�a Trapez�neasc�, Uli�a Ruseasc�.

� Str�zi de rangul secund, perpendiculare pe curbele de nivel (conectând între ele arterele majore), cu linii verzi: Uli�a Strâmb�, Uli�a Cizm�riei, Uli�a Sf. Ilie, Uli�a M�jilor, Uli�a Armeneasc�.

273 Ibidem, p. 23.

274 Conzen, op. cit., p. 7.


119

Aceast� organicitate a arterelor majore este subliniat� de traseele divergente pe care le adopt� Podul Vechi, Uli�a Trapez�neasc� �i Uli�a Ruseasc� la ie�irea din zona Târgului Vechi. Dac� Uli�a Ruseasc� deviaz� spre sud, urmând un traseu paralel cu marginea sudic� a platoului, Podul Vechi urc� spre nord, în tentativa de a se adapta unui traseu paralel cu nivelmentul cap�tului de sud al Dealului Copoului. În Târgul Nou, în schimb, Uli�a Hagioaiei are un traseu perfect paralel cu nivelmentul dealului, iar Uli�a Goliei urmeaz� fidel curbele de nivel, deviind spre nord în jum�tatea estic�, pentru a continua paralel cu nivelmentul botului de deal.

Morfologia re�elei stradale în ora�ul vechi marcheaz� clar cele dou� nuclee: Târgul Vechi cu str�zile paralele cu marginea platoului, Târgul Nou cu str�zile paralele cu cap�tul sudic al dealului Copoului.

Pe baza acestor premise putem construi câteva modele ipotetice ale geometriei ora�ului medieval în perioada ”non-documentar�” (secolele XV-XVI).

Primul model este cel care adapteaz� „ipoteza Cheptea”, al nucleului de secol XIV de pe versantul estic al platoului, la realit��ile topografice care impun „sprijinirea” habitatului pe limite majore, naturale sau antropice. Dac� spre vest nucleul marcat arheologic este clar delimitat de buza platoului �i de râpa care coboar� spre balta Bahluiului, iar spre nord este delimitat foarte probabil de accidentul Râpei Peve�oaiei, atunci nu putem presupune decât c� spre sud acest nucleu se prelungea pân� aproape de promontoriul Cur�ii, continuând apoi spre est, pân� în zona Sf. Sava (v. Harta 20). Aceast� configura�ie, dat� de cartarea descoperirilor arheologice, se suprapune peste un model ipotetic de dezvoltare, care ar lega importan�a amplas�rii de nodul de comunicare de la intersec�ia drumurilor Hârl�ului/Cotnarilor, Boto�anilor/Dorohoiului �i Vasluiului, drumul �u�orei c�p�tând importan�� abia în a doua jum�tate a secolului al XVI-lea, aducând dezvoltarea regiunii nordice a ora�ului vechi �i implicit stabilirea �i dezvoltarea Târgului Nou (v. Harta 21). Aceast� formul� de amplasare �i de direc�ii de dezvoltare propune un model teoretic pentru prima jum�tate a secolului al XVII-lea (v. Harta 22), care este practic un vârf de dezvoltare economic� �i teritorial� a ora�ului, a�a cum relev� distribu�ia cronologic� a bisericilor �i statisticile informa�iilor spa�iale din documentele cercetate.

Distribu�ia �i cronologia descoperirilor arheologice, coroborate cu limitele impuse de relieful platoului �i cu rezultatele analizei de plan impun recunoa�terea ca valid� a schemei de organizare propus� de Stela Cheptea pentru medio-habitatul de la sfâr�itul secolului al XIV-lea. Distribu�ia descoperirilor arheologice nu ne permite avansarea vreunei ipoteze de deviere de la modelul reprezentat grafic în Harta 20 pentru perioada dintre 1440 �i momentul ridic�rii bisericii Sf. Nicolae Domnesc (1492). Putem doar presupune c� ora�ul cre�te organic, propor�ional cu cre�terea economiei �i a popula�iei Moldovei în a doua jum�tate a secolului al XV-lea, rolul de propulsor al domniei lui �tefan cel Mare fiind deja argumentat în subcapitolul dedicat în mod special acestui moment de inflexiune în istoria ora�ului medieval Ia�i.


În�l�area deasupra peisajului

Satul (�i modul de via�� rural) constituie locuire uman� în func�ie de subzisten��; ora�ul (�i modul de via�� urban) constituie locuire uman� în func�ie de comunicare, suprapus� �i succedând satului. Pe lâng� aceast� diferen�iere conceptual�, ora�ul medieval se ridic� deasupra satului prin tridimensionalitatea spa�ial� specific� (cl�diri din piatr�, turle, clopotni�e, turnuri), cât �i prin prezen�a dimensiunilor verticale: social�, fiscal�, administrativ� �i, mai ales, juridic�, dimensiuni care, folosind o metafor�, nu sunt în lumea rural� decât proiec�ii aruncate de Putere prin intermediul ora�ului.

Analiza oric�rui relief, cultural sau fizic, al ora�ului medieval moldovenesc trebuie s� �in� seama de un grup de premise restrictive de natur� teoretic�:

� Dezvoltarea fizic� a unui habitat este dirijat� în egal� m�sur� atât de mediul s�u natural �i antropic cât �i de organizarea �i structurarea care acoper� politic macro- �i medio-habitatul respectiv;

� Paradigma urban� a habitatului medieval european (din Europa Central�, Atlantic� sau Mediteranean�) este neaplicabil�, organiza�ional, social �i spa�ial, ora�ului medieval moldovenesc;

Ergo, orice cercetare a spa�iului urban în Evul Mediu românesc trebuie s� aib� la baz� informa�iile documentare �i narative, singurele care ofer� indicii despre modul în care modulele de organizare politic� �i social� particulare structureaz� o paradigm� urban� sui generis româneasc�.

Relieful spiritual: bisericile

Dac� unul din nodurile de putere �i comunicare ale ora�ului este Curtea, indiferent dac� aceasta constituie sau nu nucleul de agregare urban�, centrul fizic al ora�ului, cel�lalt nod, este, cu siguran��, biserica. „Ridicarea” ora�ului nu înseamn� numai în�l�area profilului prin intermediul turlelor �i clopotni�elor, a�a cum apar acestea în cunoscuta „gravur� de la Augsburg” din 1701275. Bisericile de piatr�, cu turlele �i clopotni�ele lor, marcheaz� ascensiunea locuirii la un plan superior, spiritual �i social. Parafrazând textul lui Misail C�lug�rul: �tefan Voievod, când au f�cut biseric� de piatr� au desc�lecat �i ora�ul.

275 Bogdan, op. cit., p. 3


121

O biseric� anterioar� domniei lui �tefan cel Mare ar putea fi considerat� construc�ia descoperit� arheologic pe strada �tefan cel Mare, la punctul „Materna”, edificiul religios fiind datat de descoperitori c�tre începutul secolului al XV-lea276. Pe lâng� aceasta, Ia�ii ar mai fi avut cel pu�in înc� o biseric�, amplasat� pe locul bisericii Sf. Nicolae Domnesc care, fiind ruinat�, a fost înlocuit� de construc�ia lui �tefan cel Mare. Argumentul pentru aceast� evolu�ie ar fi blocarea dezvolt�rii târgului Ia�i, în a doua jum�tate a secolului al XV-lea, în direc�ia promontoriului Cur�ii, blocaj pe care autorii Ia�ilor vechilor zidiri îl pun pe seama existen�ei acestei biserici anterioare lui Sf. Nicolae277, a c�rei incint� �i propriet��i ar fi ocupat marginea dinspre ora� a promontoriului Cur�ii. Presupunerea existen�ei unei biserici sub construc�ia lui �tefan cel Mare este absolut gratuit�, argumentul invocat fiind rizibil, din punct de vedere urbanistic, arheologic �i din cel al topografiei istorice. Dac� elementele constructive ale unui edificiu mai vechi (funda�ie sau fragmente de eleva�ie în pozi�ie secundar�) sau morminte medievale anterioare din punct de vedere stratigrafic nu vor fi descoperite arheologic sub funda�iile bisericii lui �tefan cel Mare (eveniment extrem de pu�in probabil dat fiind istoricul restaur�rii monumentului), atunci nu putem vorbi despre un astfel de locus.

Ceea ce cunoa�tem cu certitudine, analizând statistic datele de atestare sau de pisanie ale bisericilor din perimetrul ora�ului vechi, este c�, înainte de domnia lui Ieremia Movil�, în Ia�i existau �ase l�ca�uri de cult (inclusiv o biseric� armeneasc� �i o mân�stire), de la începutul secolului al XVII-lea �i pân� la sfâr�itul domniei lui Miron Barnovschi s-au mai ridicat altele opt (inclusiv o biseric� catolic� o a doua biseric� armeneasc� �i o mân�stire), iar de la 1630 �i pân� la sfâr�itul domniei lui �tef�ni�� Lupu au fost ctitorite restul bisericilor istorice din Ia�i �i cele dou� mari mân�stiri urbane, Trei Ierarhii �i Golia. Aceast� trecere în revist� sumar� nu ia în calcul mân�stirile din �arina ora�ului: Socola, Hlincea, Galata, Balica, Aroneanu, Nicori��, Copoul �i Cet��uia, �i nici mân�stirile din „Codru”: Dobrov��, Bârnova, Clatia, Hadâmbu. Concluzia este c� domniile Movile�tilor (incluzând aici �i domnia lui Miron Barnovschi �i interludiul lui �tefan Tom�a al II-lea) au dublat practic num�rul edificiilor de cult din ora�ul vechi. A�a cum se poate vedea din diagrama de mai jos (Tabelul 21), între 1590 �i 1630, nu mai pu�in de zece biserici sunt construite sau atestate pentru prima oar� în ora�ul Ia�i. Dac� ad�ug�m la statistic� �i mân�stirile din �arin�, care sunt ridicate �i împropriet�rite pe loc domnesc, statistica final� arat� c� primele trei decenii ale secolului al XVII-lea sunt caracterizate la Ia�i de un boom demografic �i economic, urmat de unul edilitar. Dac� Ia�ii devin capital�, în mod teoretic, în timpul lui Alexandru L�pu�neanu, ora�ul cre�te la rangul de capital� de facto ca urmare a domniei prospere a lui Petru �chiopul. Cre�terea economic� a ora�ului permite, astfel, fundarea a trei mân�stiri a c�ror subzisten�� este asigurat� de propriet��i �i bunuri specific urbane (locuri de cas� �i dughene, cârciumi, vii �i

276 Pu�ca�u, Pu�casu, M�rturii de civiliza�ie �i urbanizare medieval� …, p. 33.

277 B�d�r�u, Capro�u, p. 44.


chervasarale): Sf. Sava, Galata �i Hlincea. Aceste modele stau la baza amplific�rii propriet��ilor nude �i uzufructuare urbane ale mân�stirilor pe parcursul celei de-a doua jum�t��i a secolului al XVII-lea, puterea economic� a acestor mân�stiri fiind, de altfel, motorul cre�terii urbane în ansamblul s�u pe durata secolului al XVII-lea �i a primei jum�t��i a celui de-al XVIII-lea.

Aceast� progresie a construc�iei de biserici este reprezentat� grafic în Tabelul 21 �i spa�ial în Harta 9, în care ordinea cronologic� a apari�iei bisericilor în perimetrul ora�ului vechi (Târgul Vechi plus Târgul Nou) este marcat� prin m�rimea �i culoarea simbolurilor.

Folosind distan�a în linie dreapt� dintre biserica Sf. Nicolae Domnesc �i edificiul de cult imediat urm�tor din punct de vedere strict cronologic, biserica Dancu, drept raz� a unui buffer circular din care excludem zona din exteriorul platoului, ob�inem, în Harta 10, o selec�ie de insulae care poate servi drept baz� pentru un model al teritoriului urban la sfâr�itul secolului al XV-lea �i primul sfert al celui de-al XVI-lea, model care poate completa reprezentarea grafic� din Harta 21, a dimensiunilor posibile ale ora�ului la jum�tatea secolului al XVI-lea. Acest tip de analiz� grafic� este valabil doar atât timp cât dispersia l�ca�urilor de cult pe teritoriul a�ez�rii reflect�, în egal� m�sur�, expansiunea demografic� �i cea teritorial�. Îns�, la momentul construc�iei mân�stirii Sf. Sava (1583), respectivul spa�iu era deja lotizat �i, probabil, construit. Se observ� din Harta 10 c� buffer-ul bisericii Sf. Nicolae înglobeaz� atât amplasamentul mân�stirii Sf. Sava cât �i pe cel al bisericii Sf. Vineri, ridicat� aproximativ în aceea�i perioad�. Aceste date spa�iale sunt, în opinia noastr�, rezultatul unui decalaj major între m�rimea teritorial� �i popula�ia ora�ului la sfâr�itul secolului al XVI-lea. Ipoteza cu cel mai mare grad de probabilitate este aceea c�, dup� arderea ora�ului �i a Cur�ii în 1577, la alungarea lui Nicoar� Potcoav�, Petru �chiopul ofer� scutiri temporare de taxe pentru a sprijini refacerea ora�ului �i ini�iaz� construc�ii proprii, politic� încununat� de succes, textura urban� fiind oarecum rea�ezat� ca urmare a acestui reviriment edilitar. Acela�i fenomen are loc �i dup� expedi�ia lui �tefan Tom�a al II-lea din 1616, când jefuie�te ora�ul, ca �i dup� arderea ora�ului �i Cur�ii în timpul celei de-a doua domnii lui Radu Mihnea (1625).


123

Tabel 21

HRAM NUME DATARE Uli�e (Localizare) Sf. Nicolae Sf. Nicolae Domnesc 1492

Sf. Arhangheli biserica Dancu 1541 Sf. Parascheva Sf. Vineri 1600

Sf. Ioan Gura de Aur biserica Zlataust 1623

Adormirea Maicii Domnului mân�stirea Barnovschi 1628

Uli�a Ruseasc�, Uli�a Trapez�neasc�, Uli�a

Cizm�riei Sf. Sava mân�stirea Sf. Sava 1583 Podul Vechi,

Adormirea Maicii Domnului biserica armeneasc� Sf. Maria 1451

Sf. Grigorie Lumin�torul biserica armeneasc� Sf. Grigorie 1615

Sf. Apostoli Petru �i Pavel mân�stirea B�rboi 1615 Sf. Ierarhi Vasile Ioan

Grigorie mân�stirea Trei

Ierarhi 1639

Adormirea Maicii Domnului biserica catolic� Sf. Maria 1630

Na�terea Sf. Ioan Botez�torul biserica Alb� 1615 Uli�a Mare, Uli�a

Feredeielor, În�l�area Domnului mân�stirea Golia 1564

Intrarea Domnului în Biseric� biserica Vovidenia 1645

T�ierea Capului Sf. Ioan Botez�torul

biserica Sf. Ioan din M�ji 1628

Sf. Dimitrie biserica Sf. Dimitrie Bal� 1690

Sf. Gheorghe biserica Sf. Gheorghe Lozonschi 1707

Sf. Prooroc Ilie biserica Gheanghei 1620

Sf. Spiridon mân�stirea Sf. Spiridon 1699

Sf. Treime biserica de pe Poart� 1591 Na�terea Maicii Domnului biserica T�lp�lari 1650 Adormirea Maicii Domnului biserica Banu 1709

Sf. Nicolae biserica Sf. Nicolae cel S�rac 1690

Sf. Gheorghe Mitropolia Nou� 1769 Sf. Parascheva Schitul Maicilor 1702

Sf. Teodori biserica Sf. Teodori 1665

Sf. Atanasie �i Chiril biserica Sf. Atanasie �i Chiril 1651

Pogorârea Sf. Duh biserica Curelari 1663


Datarea�bisericilor�din�Ia�i,�secolele�XV�XVIII

0

1

0

1

0

1

1

1

2

8

3

3

2

5

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9

1450

1470

1490

1510

1530

1550

1570

1590

1610

1630

1650

1670

1690

1710

Histograma cronologic� (pe duble decade) a datelor de prim� atestare a bisericilor din Ia�i (secolele XV-XVII).


125

Topografia ora�ului este influen�at� într-o m�sur� relativ redus� de existen�a mân�stirilor urbane. Chiar dac� acestea sunt înconjurate cu ziduri, ca Trei Ierarhii278 �i Golia279, prezen�a incintei astfel delimitate face ca pre�ul �i chiria dughenelor s� fie mai mare, mân�stirea c�utând în mod activ s� r�scumpere în cea mai mare m�sur� loturile adiacente incintei. În aceea�i manier�, mân�stirile urbane sunt integrate în cotidianul cultural, bisericile acestora având func�ia secundar� de parohie, în Ia�ii secolului al XVII-lea (pentru care informa�iile documentare sunt suficiente pentru a trage concluzii statistice) neexistând practic nicio mân�stire care s� nu aib� �i preo�i de mir ata�a�i280. În consecin��, departe de a fi un claustru, mân�stirea urban� are, la Ia�i, proprii poporeni, fiind o parohie ad hoc, care îndepline�te rolul de nucleu de agregare social� �i cultural�.

Relief social: Cur tea domneasc�

Chiar dac� o a�ezare uman� poate accede la un statut �i un stadiu urban de dezvoltare prin mijloace proprii (cre�tere economic�, factori de mediu natural extrem de favorabili, resurse naturale, pozi�ie strategic�), pentru Moldova medieval� doar interven�ia creativ� a domniei ofer� organismului urban valoare real� de ora�, aceea de focar al unui spa�iu de justi�ie real� (numit de noi spa�iu de drept), valoare pe care primele ora�e medievale din Europa, cele episcopale, o au înc� din secolul al VIII-lea. Momentul interven�iei domne�ti este marcat de formarea �inutului �i instituirea ora�ului ca re�edin�� a acestuia, reflectarea material� a acestui moment fiind ridicarea Cur�ii domne�ti, al c�rei rol de re�edin�� este minor în compara�ie cu cel de centru juridic, administrativ, militar �i fiscal al �inutului �i, uneori, al regiunii. Apelând la o licen�� modernizant�, Curtea domneasc� adun�, în ora�ul medieval moldovenesc, Palatul de Justi�ie, Prefectura, Comisariatul militar, Curtea de Conturi �i Administra�ia Financiar� într-o singur� institu�ie �i, cel mai important, într-o singur� cl�dire, u�or de fortificat �i ap�rat. Num�rul ora�elor cu atestare documentar� înainte de secolul al XVI-lea, care s� nu fi fost re�edin�� de �inut, sunt foarte pu�ine, fiind excep�ii cu explica�ii clare (v. Tabelul 22).

278 Documente Ia�i, II, nr. 197, p. 174; nr. 280, p. 256; nr. 281, p. 257; nr. 293, p. 271.

279 Ibidem, nr. 93, p. 91; nr. 130, p. 118; nr. 226, p. 198; nr. 450, p. 408.

280 Popa Ioan de la Golia (Ibidem, nr. 307, p. 287), popa Gligora� de la Zlataust, fiul popii Ion (Ibidem, nr. 421, p. 385), popa Ioan �i popa Vasile de la Sf. Ioan Zlataust (Ibidem, nr. 545, p. 486), popa Vasile de la B�rboi (Ibidem, nr. 430, p. 390), popa Cozma de la Aron Vod� (Ibidem, nr. 213, p. 186).


Tabel 22

Ora� / târg Atestare În �inutul Re�edin�� de �inut Curte

Siret 1340 Sucevei NU NU Hotin 1345 Hotinului DA ?

Hârl�u 1384 Hârl�ului DA DA Suceava 1388 Sucevei DA DA Roman 1390 Romanului DA DA

Ia�i 1390 Ia�ilor DA DA ? Hmielov 1395 Cern�u�ilor NU NU Dorohoi 1407 Dorohoiului DA DA Bac�u 1408 Bac�ului DA DA Bârlad 1408 Tutovei DA DA

Cern�u�i 1408 Cern�u�ilor �e�inei ? DA ?

Târgul Neam�ului 1408 Neam�ului NU NU ? Tighina 1408 Orhei NU NU

Târgul Trotu�ului 1408 Trotu�ului DA ? Baia 1421 Sucevei NU NU

Târgul Frumos 1426 Cârlig�tura DA DA Piatra 1431 Neam�ului DA DA Adjud 1433 Adjudului DA ?

? Olteni 1435 Oltenilor ? Tecuciului NU NU

Tecuci 1435 Tecuciului DA ? Boto�ani 1439 Hârl�ului NU DA

Vaslui 1435 Vasluiului DA DA Gala�i 1445 Gala�ilor DA ?

Cotnari 1448 Hârl�ului NU NU L�pu�na 1454 L�pu�nei DA ?

Mogo�e�ti 1454 Vasluiului NU NU �u�ora 1454 (1611) Ia�ilor NU NU

Târgul Putnei 1460 Putnei DA a.1570 ? Orhei 1470 Orheiului DA DA

�cheia 1486 Romanului NU NU Hu�i 1487 F�lciului NU NU

Târgul S�ratei 1489 Soroca ? NU NU Soroca 1499 Soroc�i DA ? F�lciu 1503 F�lciului DA ?

�tef�ne�ti 1509 Dorohoiului NU NU �erbanca 1518 Hotinului NU NU

Ciub�rciu 1528 Ciub�rciului ? Tighinei DA ? ?

Reni 1541 Tigheciului NU NU Taras�u�i 1541 Hotinului NU NU

Tintiu 1596 Tigheci ? NU NU


127

Chiar dac� prezen�a Cur�ii domne�ti reprezint� nucleul generator al cre�terii urbane, fixarea acesteia se face pornind de la prezen�a unui nod de comunica�ii, situat pe vad, interfa�� de contact între unit��i geografice sau între comunit��i teritoriale. În ciuda calit��ii de nucleu generator, Curtea domneasc� nu este aproape niciodat� centrul localit��ii. Amplasarea acesteia este marginal�, fiind separat� de ora� de o biseric�, care, în majoritatea cazurilor documentate, este una dintre bisericile „de târg” ctitorite de �tefan cel Mare. Analiza de plan efectuat� pe cele câteva planuri topografice de dinainte de 1900 arat� c� ora�ul se dezvolt� teritorial având biserica „de târg” drept focar, dar în direc�ia opus� Cur�ii domne�ti. Putem spune, deci, c� topografia ora�ului medieval moldovenesc în perioada de emergen�� este determinat� de prezen�a Cur�ii domne�ti �i de rolul pe care aceasta îl imprim� localit��ii �i comunit��ii ca atare.

*

Curtea domneasc� de la Ia�i, a c�rei construc�ie îi este atribuit� lui �tefan cel Mare de c�tre Misail C�lug�rul, exista dinainte de urcarea pe tron a domnului, cel pu�in sub form� institu�ional�, prima atestare documentar� fiind men�ionare veniturilor Cur�ii în actul din 8 octombrie 1434, dat de Ilia� voievod281. Despre func�ionarea efectiv� a Cur�ii înainte de �tefan cel Mare avem informa�ii din înt�rirea dat� de Petru al II-lea pentru mân�stirea Probota, în data de 5 aprilie 1448, prin care jude�ilor (��) de la Hârl�u �i Ia�i le sunt interzise judecarea �i amendarea locuitorilor din satele mân�stirii282. Dac� acest document este într-adev�r o înt�rire a daniei din 18 august 1438 a lui Ilie voievod283, în care func�ionarii domne�ti de la Hârl�u �i Ia�i fac subiectul acelora�i prohibi�ii, func�ionarea Cur�ii domne�ti de la Ia�i ar putea fi atestat� înc� la 1438284, datare care nu este departe de prima men�iune a târgului Ia�i, în actul din 1434, al lui �tefan al II-lea, act scris de diacul Costea285. Descoperirile arheologice confirm� atest�rile documentare, cele mai vechi funda�ii ale Cur�ii domne�tii fiind datate la începutul secolului al XV-lea, foarte probabil din timpul domniei lui Alexandru cel Bun286, pe baza analogiilor cu materialele ceramice de construc�ie descoperite la Cetatea de Scaun a Sucevei, în nivelul corespunz�tor refacerii din timpul lui Alexandru cel Bun. Fortificarea, sau re-fortificarea Cur�ii, probabil documentat� de raportul solilor lui Matei Corvin �i, cu siguran��, de men�iunea lui Misail C�lug�rul, se reflect� arheologic cel pu�in în turnul patrulater ale c�rui funda�ii au

281 DRH A, I, 114, p. 187.

282 Ibidem, p. 392.

283 Ibidem, p. 264.

284 Pentru detalii asupra administra�iei �i atribu�iilor, cf. Grigora�, Institu�iile feudale …, p. 322 �i urm.

285 DRH A, I, p. 203.



fost descoperite pe latura de sud-est a incintei Cur�ii, construc�ie datat� de descoperitori287 în timpul domniei lui �tefan cel Mare, pe baza analogiilor constructive cu Cetatea de Scaun �i Curtea domneasc� de la Suceava.

Astfel, Curtea domneasc� este obiectivul cel mai important al ora�ului medieval moldovenesc, care de�i poate exista independent, prosper� datorit� arm�turii juridice �i administrative pe care le ofer� Curtea, aceasta devenind, practic, nucleul social al organismului urban, în form� special�, moldoveneasc�. Acest fapt este relativ dificil de ata�at la morfologia fizic� a majorit��ii ora�elor medievale moldovene�ti, în care Curtea este excentric� în raport cu nucleul urban. La Hârl�u, ca �i la Ia�i, Curtea este amplasat� pe cap�tul promontoriului �i este separat� de ora� prin biserica „domneasc�”, ridicat� de �tefan cel Mare în cele dou� cazuri, sau de Petru Rare�, în cazul Sucevei (biserica Sf. Dumitru, iar nu Mir�u�ii, care a servit drept catedral� metropolitan�). Cercet�rile arheologice de la Curtea din Ia�i288 au demonstrat continuitatea, practic neîntrerupt�, a acesteia pe acela�i amplasament din timpul lui Alexandru cel Bun �i pân� Radu Mihnea (în al doilea sfert al secolului al XVII-lea). Indiferent de func�ionarea real� sau nu ca re�edin�� domneasc�, Curtea de la Ia�i a r�mas în aceea�i pozi�ie topografic� �i cu acelea�i func�ii, de centru politic, administrativ, judec�toresc �i fiscal al �inutului Ia�i �i, începând probabil cu domnia lui Petru �chiopul, �i al întregii ��ri.

Relief economic: atelierele �i pie�ele

F�r� îndoial�, Curtea domneasc� este pivotul politic, administrativ �i fiscal al �inutului pe care îl conduce. În aceea�i accep�iune, ora�ul este pivotul economic al �inutului �i uneori, mai mult decât atât, al regiunii. Produc�ia, calitatea �i cantitatea acesteia, ca �i veniturile din comer�, ridic� ora�ul deasupra spa�iului plat al câmpurilor �i satelor �i deasupra anatomiei lipite de peisaj a târgurilor.

Nu posed�m date materiale clare despre activitate me�te�ug�reasc� la Ia�i în a doua jum�tate a secolului al XV-lea, cu excep�ia cuptoarelor de olari descoperite la marginea de nord a târgului medieval, în actuala zon� a Pie�ei Unirii. În perioada 1960-1967 au fost descoperite �i cercetate nu mai pu�in de 15 cuptoare în aceast� zon�289, doar unul dintre acestea fiind de tipul primitiv, în groap� simpl�, majoritatea fiind de tipul, cunoscut în majoritatea teritoriului est-european,

287 Ibidem, p. 52

288 Ibidem, p. 49.

289 Ibidem, p. 38.


129

cu gril� simpl�, la acestea ad�ugându-se �i câteva cuptoare cu gril� sus�inut� de perete vertical median. Un grup de cuptoare de olari de tipul cu gril� simpl� a fost descoperit în timpul cercet�rii arheologice a bisericii mân�stirii Sf. Sava290. Descoperiri sporadice pe teritoriul târgului medieval au scos la iveal� existen�a unor ateliere de argintari291, a c�ror produc�ie se adresa, posibil, atât clien�ilor înst�ri�i, cât �i târgove�ilor.

Existen�a unei pie�e în târgul medieval al Ia�ilor este destul de greu de probat, pentru a doua jum�tate a secolului al XV-lea. Judecând dup� atest�rile documentare ale numelor din secolul al XVII-lea: Târgul de Jos, Târgul de Sus, Târgul Nou, Târgul Vechi, Târgul lui Barnovschi, Târgul Mare, Târgul F�inii292, în vocabularul documentelor de epoc� nu se face o discriminare clar� între semnifica�ia de pia��, loc de schimb, �i cea de a�ezare, locatio, a „târgului”. Cu siguran��, sensul de forum (spa�iu pentru schimburi comerciale, de adunare �i discu�ii, de pornire �i încheiere a procesiunilor, de desf��urare a ceremoniilor civice sau de predic� popular�, sens acoperit par�ial de parvis) nu se aplic� pie�ei din târgul medieval Ia�i. A�ezarea periferic�, la 1600, a Târgului F�inii, ne poate servi drept baz� pentru a plasa existen�a unei pie�e în Ia�ii din timpul lui �tefan cel Mare în zona r�spântiei dintre Uli�a Ruseasc�, Podul Vechi �i Uli�a Cherv�s�riei293, mai sus de locul viitoarei V�mi domne�ti (�i în apropierea actualei Hale Centrale). Partea dinspre est a acestei presupuse pie�e ar fi fost „acoperit�” de Uli�a Trapez�neasc�294.

De altfel, o identificare rapid� a spa�iilor deschise, neconstruite, marcate ca atare pe cele dou� planuri de baz� pentru morfologia istoric� a ora�ului Ia�i, planul rusesc din 1789 �i planul lui Bayardi din 1819, aduce un inventar relativ substan�ial al acestor probabile pie�e.

Astfel, planul din 1789 permite identificarea a zece spa�ii deschise de dimensiuni relativ mari �i a altor trei mai mici. Din totalul acestora, trei spa�ii deschise ar fi putut servi drept pie�e (v. Harta 12). Dintre acestea, cele dou� meidan-uri, cel de la Barnovschi (al Beilicului) �i cel de la Sf. Spiridon au func�ionat foarte probabil �i în secolele XVII �i XVIII drept pie�e în sensul comercial al termenului. Dac� raport�m aceste perimetre la fronturile marcate ca dughene pe planul din 1789, constat�m c� doar dou� dintre suprafe�ele respective se conformeaz�, foarte par�ial, cerin�ei de front comercial cvasi-continuu necesar unei pie�e propriu zise: meidan-ul Beilicului �i spa�iul adiacent laturii de est a Uli�ei Mari (v. Harta 13).

290 Pu�ca�u, Pu�casu, op. cit., p. 33.

291 Andronic, op. cit., p. 52

292 B�d�r�u, Capro�u, op. cit., p. 73.

293 Ibidem, p. 76; toate uli�ele negustore�ti �i me�te�ug�re�ti convergeau spre Cherv�s�rie �i Vama domneasc�.

294 Istoria ora�ului Ia�i, I, p. 54; conform autorului capitolului (C. Cihodaru), numele ar însemna Uli�a Schimb�torilor (de bani), a Zarafilor, f�r� nici o leg�tur� cu negustorii trapezuntini.


Compara�ia dintre aceste date �i cele oferite de planul din 1819 reduce mult disponibilitatea spa�iilor deschise care ar fi putut servi drept pie�e. F�când abstrac�ie de erorile generale ale acestui plan, se poate observa, în primul rând, c� aceste spa�ii sunt mult mai pu�ine la num�r în compara�ie cu planul din 1789 (v. Harta 14).

În compara�ie cu planul din 1789, meidan-ul Beilicului apare ca fiind construit (v. Fig. 7), în timp ce o serie de alte spa�ii deschise din planul mai vechi sunt marcate acum drept gr�dini �i parcuri (v. Fig. 8). În fapt, singura pia�� probabil� care coincide, în linii generale, ca amplasament, în planul din 1789 �i în cel din 1819, este meidan-ul de la Sf. Spiridon. În afar� de acesta, planul din 1819 arat� o l�rgire a Podului Hagioaiei în apropiere de cap�tul estic, într-o zon� cu fronturi continue de dughene pe ambele laturi, ceea ar putea localiza aici partea de vest (de pe Uli�a Nou�) a Târgul F�inii (v. Fig. 9).

Dac� accept�m c�, ini�ial, Târgul Vechi �i Târgul Nou sunt locationis domne�ti, atunci aceste ac�iuni de fundare au rolul de a ordona un teritoriu �i un habitat �i a-l transforma într-un spa�iu economic, singura justificare pe care o administra�ie o poate concepe (într-un secol XVII în care economia monetar� a Moldovei este în continu� foame de lichidit��i, drenate spre Poart� �i spre mân�stirile grece�ti �i orientale).

Din analiza informa�iilor documentare reiese în mod clar c� Pia�a urban�, conform paradigmei urbane europene, este un concept necunoscut în Moldova medieval� �i premodern�. Exemplul Târgului F�inii este bastardizat de folosirea paralel� a toponimului „uli�a unde se vinde f�ina295”, ceea ce exclude ideea de pia�� ca o convergen�� de str�zi, loc deschis aproximativ rectangular cu fronturi cvasi-continue de dughene, care are dublul rol de spa�iu civic �i spa�iu comercial. În condi�iile în care spa�iile deschise de acest gen nu sunt identificate nici în informa�iile documentare, nici în cele arheologice �i nici în cele cartografice, „descoperirea” pie�elor ora�ului medieval Ia�i este o grav� confuzie între deziderat �i demonstra�ie296. Uli�a unde se vând ciubotele297 nu implic� existen�a unei pie�e sau a unui Târg al Ciubotelor, ci este doar un alt nume pentru Uli�a Cizm�riei din Târgul vechi, o uli�� paralel� cu direc�ia pantei care intersecteaz� Uli�a Ruseasc� în dreptul mân�stirii Barnovschi, apoi Uli�a Trapez�neasc� �i iese în Podul Vechi lâng� biserica armeneasc� Sf. Grigore.

295 „pe Uli�a Cherv�s�riei, unde se vinde f�ina” (1665, Documente Ia�i I, nr. 99 �i nr. 101, p. 96-

98) �i „cap�tul uli�ei unde se vinde f�ina” (1645, Ibidem, 325, p. 402; nr. 367-368, p. 436).

296 Afirma�ia oarecum categoric� este justificat� de erori de metod� �i de concluzii aberante: pie�e �i parvis-uri descifrate pe planul militar rusesc din 1790 de Doina Mira Dasc�lu, un arhitect urbanist onorabil, de altfel (Dasc�lu, op. cit., p. 295, 299, fig. 4)

297 Textual: „locul mân�stirii Barnovschi, unde se vând ciubotele” (Documente Ia�i, II, nr. 70, p. 71).


131

Fig. 7

În compara�ie cu planul din 1789, meidan-ul Beilicului apare pe planul din 1819 ca fiind construit.


Fig. 8

În compara�ie cu planul din 1789, o serie de alte spa�ii deschise sunt marcate pe planul din 1819 drept gr�dini �i parcuri.


133

Fig. 9

Spa�iile care func�ioneaz� drept pie�e la sfâr�itul secolului al XVIII-lea sunt marcate: Meidan-ul de la Sf. Spiridon �i cap�tul estic al Podului Hagioaiei


*

Este pu�in probabil ca teritoriul ora�ului vechi s� fi fost împ�r�it în cartiere pe criterii de breasl�, me�te�ug�re�ti �i negustore�ti, în adev�ratul sens al cuvântului, ca în Europa central� �i occidental�. Numele de mahalale care apar foarte frecvent în documente urmeaz� totu�i un model care nu poate fi ignorat. Aproximativ aceea�i situa�ie apare �i în cazul numelor de uli�e. Astfel, o rapid� trecere în revist� ofer� pentru numele de uli�e între 1500 �i 1700 urm�toarele repere ocupa�ionale:

� Uli�a Ciubot�reasc�, între Uli�a Mare �i Uli�a Feredeelor, lâng�

biserica Alb�; � Uli�a Br�h�riei, paralel� la est cu Uli�a Strâmb�, între Podul Vechi �i

Uli�a Nou�, lâng� Sf. Ioan din M�ji; � Uli�a Cizm�riei, perpendicular� pe Uli�a Ruseasc� �i pe Uli�a

Trapez�neasc�, între Uli�a Herbinte �i Podul Vechi, lâng� mân�stirea Barnovschi �i biserica armeneasc� Sf. Grigore;

� Uli�a Vezeteiasc�, perpendicular� pe Uli�a Herbinte, la est de Cizm�rie, pân� în Uli�a Trapez�neasc�, lâng� mân�stirea Sf. Ion Zlataust.

� La numele �i localiz�rile uli�elor se adaug� numele mahalalelor: � Cizm�ria, în zona din jurul mân�stirii Barnovschi; � Surl�ria, la sud �i est de Cizm�rie; � F�clierii, la est de biserica Sf. Nicolae Domnesc, de-a lungul uli�ei

Trapez�ne�ti; � Schimb�torii, la est de biserica Sf. Vineri, de-a lungul uli�ei

Trapez�ne�ti; � Feredeele, la est de biserica Alb� �i de Sf. Gheorghe – Lozonschi,

pân� în �esul Bahluiului; � Arc�ria, de-a lungul Podului Vechi, în armenime, între biserica Sf.

Sava �i mân�stirea B�rboi; � M�jile, în jurul bisericii Sf. Ioan Botez�torul; � Curelarii, la est de mân�stirea Golia, în jurul bisericii Curelari; � Mesercii, la sud �i est de Curelari, pân� în Cacaina.

Pe lâng� aceste zone explicit numite, documentele men�ioneaz� un num�r

relativ mare de ocupa�ii, me�te�ug�re�ti, negustore�ti �i „de servicii”. Unele dintre acestea, cum sunt s�bierii �i butnarii, f�r� a avea o uli�� a lor, pot fi localizate în mod relativ compact, primii pe Podul Vechi �i în jurul bisericii Sf. Nicolae


135

Domnesc, ceilal�i pe Uli�a Br�h�riei, între Uli�a Sârbeasc� (a Goliei) �i Podul Nou (uli�a Hagioaiei). S�h�id�carii (me�terii de arcuri, s�ge�i �i tolbe) apar localiza�i de-a lungul Podului Vechi �i a uli�ei Trapez�ne�ti (aproape de Arc�rie), ab�gerii �i pânzarii sunt relativ concentra�i pe Uli�a Br�h�riei �i la cap�tul dinspre Podul Vechi al Uli�ei Strâmbe, de�i sunt semnala�i �i pe Uli�a Mare �i pe cea Trap�z�neasc�, bl�narii sunt concentra�i pe Podul Vechi �i pe Uli�a Ruseasc�, ap�rând sporadic pe Uli�a Mare �i pe cea Nou�. Localizarea locurilor de cas� �i a dughenelor zl�tarilor îi plaseaz� pe ace�tia pe uli�a Ruseasc�, în apropierea mahalalei Schimb�torilor.

Aceste localiz�ri ale mahalalelor cu nume reprezentative �i ale zonelor în care sunt identificate grupuri relativ compacte de me�teri sunt reprezentate grafic în H�r�ile 19 �i 20.

Spre deosebire de butnari �i berari (pe Uli�a Br�h�riei) sau s�bieri, arcari/s�h�id�cari �i �elari (zona Podului Vechi �i Armenimea), croitorii �i cizmarii, sunt uniform disemina�i pe majoritatea uli�elor cunoscute documentar, cum este �i cazul meseriilor non-productive, negustorii, b�rbierii sau uricarii, de�i ace�tia din urm� sunt relativ localiza�i în zona Cur�ii, iar categorii specializate de negustori, cum sunt b�calii (localiza�i pe Podul Vechi �i Uli�a Ruseasc�) sunt mai pu�in uniform disemina�i pe teritoriul ora�ului. În cazul unor me�te�uguri, atestarea doar prin unul sau dou� nume/localiz�ri nu ne permite s� tragem o concluzie de ordin statistic �i spa�ial. Totu�i, acestea trebuie men�ionate, fie �i pentru a completa un tablou calitativ (dac� nu în totalitate statistic) al economiei urbane a Ia�ilor în secolul al XVII-lea �i al topografiei sale. Astfel, un Vasile t�lgerar este men�ionat pe Uli�a Herbine (în 1691) lâng� mân�stirea Sf. Ioan Zlataust298, Iane trâmbicer în aceea�i zon� �i aceea�i perioad�299, Gheorghe t�v�nar la vale de Uli�a Mare300, Pârvu colivar �i fiul s�u Iona�co de asemenea colivar pe Uli�a Mare lâng� mân�stirea Trei Ierarhi301, Anghelina prescorni�a pe Uli�a Trapez�neasc� aproape de Sf. Ioan Zlataust302, Anton umbl�tor (foarte probabil s�p�tor de latrine �i nu curier) pe Uli�a Cherv�s�riei (Noi)303, sau cei doi ceasornicari francezi care se stabilesc pe Uli�a Mare, Jean Violle304 �i Gaspard Caille305

F�r� a fi un element foarte specific al locuirii de tip urban, manufactura �i schimbul, componente ale func�iei de comunicare, ridic� a�ezarea deasupra

298 Documente Ia�i, III, nr. 17, p. 13.

299 Probabil la marginea mahalalei Surlarilor, Ibidem, nr. 12, p. 8.

300 Documente Ia�i, II, nr. 203, p. 178.

301 Ibidem, nr. 280, p. 256.

302 Ibidem, nr. 421, p. 385.

303 Ibidem, nr. 382, p. 352.

304 Ibidem, nr. 31, p. 27.

305 Ibidem, nr. 353, p. 326.


peisajului �i spa�iului rural, datorit�, în primul rând, desprinderii de etajul modului de via�� i economiei de subzisten�� specifice locuirii rurale, desprindere la care manufactura �i schimbul contribuie semnificativ, complementând �i intersectând aportul major adus de ordonarea social�, politic� �i religioas�.


137

10. ÎN LOC DE CONCLUZII: TOPOGRAFIA ORA�ULUI MEDIEVAL

IA�I – ÎNCOTRO?

Rata expansiunii spa�iale este, în majoritatea cazurilor, strâns corelat� cu cre�terea sau descre�terea importan�ei unei a�ez�ri în interiorul sistemului social �i politic din care face parte. Determinarea unei astfel de rate precum �i analiza acesteia, coroborat� cu secven�ele contextului social �i politic, ofer� instrumentul de evaluare a „energiei” unui ora�, de definire a dinamicii „mi�c�rii” dimensionale, cu scopul ultim de a acoperi cu date extrapolate zonele rarefiate sau chiar golurile narative ale unei topografii.

Morfologiile urbane care se bazeaz� pe loturi cu un raport lungime/deschidere mai mare de 6/1 au o textur� cu totul diferit� de cele bazate pe loturi mai scurte. Cercet�rile efectuate asupra structurii de lotizare a ora�elor medievale europene, de�i reduse cantitativ, sugereaz� existen�a unor cronologii �i topografii distincte a structurilor de lotizare urbane. Rezultatele cercet�rilor arheologice au ar�tat (cel pu�in pentru Europa de Vest �i Central�), c� limitele loturilor urbane sunt elemente cu durat� de via�� foarte lung�, care, odat� fixate, supravie�uiesc f�r� modific�ri pân� în secolul al XIX-lea, chiar dac� lotul primitiv a fost divizat de mai multe ori, succesiv, în locuri de cas�. În ora�ele de dimensiuni mai mari, procesul evolutiv de divizare �i reunire a loturilor este unul complicat, loturile cu acces contra-frontal suferind adesea �i diviz�ri transversale, pe lâng� cele longitudinale, care sunt comune306.

În Ia�i, prezen�a documentar� a mai multor „târguri” denot� un proces de evolu�ie teritorial� care are la baz� o decizie administrativ�, care este, cel pu�in în cazul târgului „lui Barnovschi”, una domneasc�. Dac� o complementaritate ca Târgul Vechi – Târgul Nou sau Târgul de Jos – Târgul de Sus evoc� cel pu�in o locatio clar� la începutul secolului al XVII-lea307, prezen�a „Târgului lui Barnovschi”308 în documente la mijlocul secolului al XVII-lea denot� o a doua

306 The Cambridge Urban History Of Britain, I, p. 170

307 Documente Ia�i, I, nr. 93, p. 127, 1610, transla�ia bisericii lui Samson în Târgul Nou, înso�it� de schimbarea hramului în T�ierea Capului Sf. Ioan Botez�torul.

308 Ibidem, nr. 355, p. 425.


locatio, probabil locul domnesc de la est de Vam�, pe Uli�a Ruseasc�, pân� la râpa Cacainei. Apari�ia dialecticii „Târgul de Jos” – „Târgul de Sus” în a doua jum�tate a secolului al XVII-lea marcheaz� integrarea, la o genera�ie dup� locatio, a Târgului lui Barnovschi �i a Târgului Vechi în Târgul de Jos309 sau Târgul cel Mare, modificare toponimic� generat� de extinderea Târgului Nou la deal, spre NE, devenind, astfel, topografic, Târgul de Sus. Existen�a unei a treia locatio, spre finalul secolului al XVII-lea, este greu de probat, prezen�a în actele de vânzare a unor locuri de cas� „primitive”, de circa 22 X 27 stânjeni între Râpa Peve�oaiei �i Uli�a din Afar�, nefiind dovezi suficiente pentru o astfel de decizie administrativ�.

Oportunismul este, practic, tr�s�tura unei locuiri umane care determin� în cel mai mare grad supravie�uirea �i succesul acesteia. Valorificarea oportunist� a existen�ei a trei axe majore de comunicare, intersectate în târgul Ia�ilor, culoarul Bahluiului, culoarul Nicolinei, culoarul Jijia-Prut, a asigurat succesul a�ez�rii începând cu stadiul preurban, când func�ia de comunicare devine motorul dezvolt�rii. Trebuie remarcat, de asemenea, �i faptul c� axele pe care se face evolu�ia spa�ial� a Ia�ilor nu coincid întocmai cu axele majore de comunicare ale regiunii. Axa local� dominant� este cea ENE-VSV, care urm�re�te, previzibil, marginea terasei inferioare a Bahluiului �i axa de comunicare dintre Râpa de la Sf. Nicolae din Deal (Râpa Galben�, cap�tul de NV al ora�ului în ultimul sfert al secolului al XVII-lea), „Curtea domneasc�” �i „Vama domneasc�”, care une�te, pe de o parte, drumul Sucevei �i al Hârl�ului, cu drumul Vasluiului �i al �u�orei, pe de alt� parte.

Distribu�ia �i cronologia descoperirilor arheologice, coroborate cu limitele impuse de relieful platoului �i cu rezultatele analizei de plan, impun recunoa�terea ca valid� a schemei de organizare propus� de Stela Cheptea pentru medio-habitatul de la sfâr�itul secolului al XIV-lea. Distribu�ia descoperirilor arheologice nu ne permite avansarea vreunei ipoteze de deviere de la modelul reprezentat grafic în Harta 20 pentru perioada dintre 1440 �i momentul ridic�rii bisericii Sf. Nicolae Domnesc (1492).

Ia�ii lui �tefan cel Mare era, foarte probabil, deja ordonat în jurul pivotului care era Curtea, care constituia vârful fix al unui triunghi neregulat, latura opus� fiind reprezentat� de „marginea liber�” dintre Cacaina �i Râpa Peve�oaiei. Acest triunghi este orientat, spa�ial �i organic, pe axa major� descris� mai sus, cu o dezvoltare complex�, radiar�, mai accentuat� spre capetele axei, mai redus� în direc�ia „marginii libere”, �i cu o dezvoltare secundar�, spre sud, prin ocuparea lent� a �esului inundabil.

Dac� limitele de la mijlocul secolului al XVI-lea sunt greu decelabile folosind identificarea spa�ial� a locurilor de cas�, investigarea în aceast� direc�ie conduce la atingerea unei probleme mai complexe decât simpla cartare a extinderii locurilor de cas�, anume cea a centrului Ora�ului. Dania lui Sima vame�ul c�tre mân�stirea Sf. Sava, înt�rit� prin documentul din 1600, const� în „o cas� cu

309 Documente Ia�i, II, nr. 270, p. 242: proprietatea descris� în 1649 ca fiind localizat� în Târgul

lui Barnovschi (v. supra) apare în Târgul de Jos în 1669.


139

dou� pr�v�lii, care este în mijlocul târgului Ia�i […] �i cu tot locul lor”310. Mijlocul Ora�ului este localizat în actul de închinare al mân�stirii Sf. Vineri c�tre mân�stirea Schimbarea la Fa�� de la Sinai, sub forma: „… aceast� sfânt� mân�stire �i metoh, din mijlocul târgului Ia�ilor …”311, iar mân�stirea Sf. Sava, la rândul acesteia, este localizat�, într-un document de la Radu Mihnea, „în mijlocul târgului nostru Ia�i”312. Oricât ar fi de simplu, nu putem concepe acest „mijloc” ca un centru geometric, egal dep�rtat de toate punctele de pe perimetru, al Ora�ului. Dac� identificarea spa�ial� este foarte clar exprimat� de actul din 1610, definirea acestui „mijloc” este o întreprindere relativ dificil�. Morfologia de baz� extras� din planul lui Bayardi nu încadreaz� Ora�ul în vreunul din tipurile de plan urban standard313 pentru Europa Central� �i de Est. Prin urmare, „mijlocul” nu poate fi determinat în mod real ca intersec�ia axelor principale, Pia�a Mare sau centrul Str�zii Mari (conform modelelor biaxial-gril�, radial-concentric �i respectiv monoaxial). În mod clar, îns� „mijlocul” nu coincide cu pia�a din fa�a por�ii Cur�ii �i nici cu intersec�ia dintre Uli�a Boiereasc� �i Uli�a Podului Vechi, ceea ce plaseaz� Curtea Domneasc� �i biserica Sf. Nicolae Domnesc în pozi�ii excentrice, confirmând aranjamentul Curte – Biseric� Domneasc� – Ora� constatat în planurile majorit��ii ora�elor moldovene�ti. Indicarea amplasamentului mân�stirii Sf. Vineri drept centru al ora�ului ofer� câteva indicii asupra axelor care ofer� Ora�ului o parte din identitatea proprie. Centrul desemnat este, astfel, în apropierea V�mii �i aliniat cu aceasta �i cu drumul Vasluiului, fiind, în consecin��, determinat economic.

Din punct de vedere strict geometric, f�r� a lua în considerare relieful localit��ii, Ia�ii primei jum�t��i a secolului al XVI-lea are un singur nucleu: biserica domneasc� Sf. Nicolae �i dou� axe, care se intersecteaz� la capete, în preajma nucleului: axa lung� NNW-SSE: Uli�a Mare (Boiereasc�) �i cea scurt� W-E dat� de cele dou� uli�e paralele, cea Ruseasc�, la S �i cea cunoscut� mai târziu drept Sf. Vineri, la N. În ultimul sfert secolului al XVI-lea, îns�, înainte de construirea primei biserici a mân�stirii Sf. Sava (1583)314, centrul ora�ului este, foarte probabil, la sud-est de Sf. Sava, între Sf. Vineri �i Sf. Nicolae Domnesc.

Considerând contribu�ia Stelei Cheptea drept important� pentru elucidarea istoriei timpurii a ora�ului medieval Ia�i, sintetizarea ipotezelor sub forma unui studiu argumentat care s� coroboreze informa�ia arheologic� cu cea grafic� �i documentar� este cu atât mai necesar�, pentru stabilirea unui model care s� aduc� la zi modelul „Andronic” al Ia�ilor din secolele XIV-XV.

310 Documente Ia�i, I, 50, p. 74.

311 Confirmarea de c�tre Ieremia Movil� a închin�rii ctitoriei lui Nestor Ureche la Sinai, 21 decembrie 1610, Ibidem, nr. 93, p. 131.


313 Lavedan, Hugueney, op. cit., p. 125; Dickinson, op. cit., p. 77.

314 Documente Ia�i, I, nr. 23 (4 august 1583), p. 37; Pu�ca�u, Pu�ca�u, Mân�stirea Sf. Sava. …, p. 14.


*

Raportarea spa�ial� a descoperirilor arheologice �i a informa�iilor documentare, folosind ca sistem de referin�� un document cartografic istoric este practic unul dintre nucleele metodologice ale cercet�rii noastre. Preg�tirea cadrului de referin�� i „spa�ializarea” informa�iilor din surse nu ar fi fost posibil� în 1980 (la apari�ia Istoriei Ora�ului Ia�i) �i nici în 1986 (la apari�ia monografiei arheologice a lui Alexandru Andronic). Ceea ce noi am numit cercetare istoric� asistat� de calculator reprezint� partea original� a cercet�rii noastre, constituind, sper�m, o contribu�ie important� pentru modernizarea cercet�rii de istorie a ora�ului medieval �i a „spa�iului istoriei”, cu atât mai mult cu cât stabilirea unei paradigme urbane valabile pentru Evul Mediu românesc extracarpatic, în ciuda eforturilor urbani�tilor (Tudor Octavian Gheorghiu) �i ale arheologilor medievi�ti (Mircea D. Matei �i Stela Cheptea) este înc� un obiectiv iar nu un rezultat clar.


141

BIBLIOGRAFIE

Abrev i e r i

AARMSI Analele Academiei Române, Memoriile Sec�iunii Istorice, Bucure�ti

AIIAI Anuarul Institutului de Istorie „A.D. Xenopol” Ia�i

ANMSSR Academia de �tiin�e a RSS Moldova

ArhMold Arheologia Moldovei, Institutul de Arheologie Ia�i

A�ez�ri Zaharia, Nicolae, Petrescu-Dîmbovi�a, Mircea, Zaharia, Eugenia, A�ez�ri din Moldova. De la Paleolitic pân� în secolul al XVIII-lea, Ed. Academiei RSR, Bucure�ti, 1970.

C�l�tori C�l�tori str�ini despre ��rile Române, vol. I, ed. Maria Holban (coord.), Ed. �tiin�ific�, Bucure�ti, 1968 C�l�tori str�ini despre ��rile Române, vol. II, ed. Maria Holban, Paul Cernovodeanu, Matilda Alexandrescu Dersca-Bulgaru, Ed. �tiin�ific�, Bucure�ti, 1970 C�l�tori str�ini despre ��rile Române, vol. III, ed. Maria Holban, Paul Cernovodeanu, Matilda Alexandrescu Dersca-Bulgaru, Ed. �tiin�ific�, Bucure�ti, 1971

DRH A Documenta Romaniae Historica, seria A, Moldova, vol. I, editori Const. Cihodaru, I. Capro�u, L. �imanschi, Bucure�ti, Ed. Academiei R.S.R., 1975 Documenta Romaniae Historica, seria A, Moldova, vol. II, editori L. �imanschi, G. Ignat, N. Ciocan, Bucure�ti, Ed. Academiei R.S.R., 1976 Documenta Romaniae Historica, seria A, Moldova, vol. III, editori Const. Cihodaru, I. Capro�u, N. Ciocan, Bucure�ti, Ed. Academiei R.S.R., 1980


Descrierea Moldovei Cantemir, Dimitrie, Descrierea Moldovei, Bucure�ti, Minerva, 1973 (reproduce textul edi�iei Petre Pandrea, 1956)

Documente Ia�i Documente privitoare la istoria ora�ului Ia�i, I, editori I. Capro�u, P. Zahariuc, Ia�i, 2000 Documente privitoare la istoria ora�ului Ia�i, II, ed. I. Capro�u, Ia�i, 2000 Documente privitoare la istoria ora�ului Ia�i, III, ed. I. Capro�u, Ia�i, 2000.

MCA Materiale �i Cercet�ri Arheologice, Institutul de Arheologie Bucure�ti

MMS Mitropolia Moldovei �i Sucevei, Ia�i

Neculce, Letopise�ul Neculce, Ion Letopise�ul ��rii Moldovei, Bucure�ti, Minerva, 1975 (reproduce textul edi�iei Iorgu Iordan, 1959).

Tîrguri sau ora�e Giurescu, C.C., Târguri sau ora�e �i cet��i moldovene din secolul al X-lea pân� la mijlocul secolului al XVI-lea, Ed. Academiei RSR, Bucure�ti, 1967

Ureche, Letopise�ul Ureche, Grigore, Letopise�ul ��rii Moldovei, Minerva, Bucure�ti, 1978 (reproduce textul edi�iei P. P. Panaitescu, 1958).

Izvoare s c r i s e

* * *, Cronicile Slavo-Române din secolele XV-XVI, ed. Petre P. Panaitescu, Editura Academiei, Bucure�ti, 1959

* * *, Documente privitoare la istoria ora�ului Ia�i, I, ed. I. Capro�u, P. Zahariuc, Ia�i, 2000; vol. II, ed. I. Capro�u, Ia�i, 2000; vol. III, ed. I. Capro�u, Dosoftei, Ia�i, 2000.

* * *, Documente statistice privitoare la ora�ul Ia�i, ed. I. Capro�u, M.-R. Ungureanu, vol. I (1755-1820), vol. II (1824-1828), Universitatea „Al.I. Cuza”, Ia�i, 1997.

* * *, Documenta Romaniae Historica, seria A, Moldova, vol. I, ed. Const. Cihodaru, I. Capro�u, L. �imanschi, Editura Academiei, Bucure�ti, 1975; vol. II, ed. L. �imanschi, G. Ignat, N. Ciocan, Editura Academiei, Bucure�ti, 1976; vol. III, ed. Const. Cihodaru, I. Capro�u, N. Ciocan, Editura Academiei, Bucure�ti, 1980.


143

* * *, C�l�tori str�ini despre ��rile Române, vol. I, ed. Maria Holban (coord.), Editura �tiin�ific�, Bucure�ti, 1968; vol. II, ed. Maria Holban, Paul Cernovodeanu, Matilda Alexandrescu Dersca-Bulgaru, Editura �tiin�ific�, Bucure�ti, 1970; vol. III, ed. Maria Holban, Paul Cernovodeanu, Matilda Alexandrescu Dersca-Bulgaru, Editura �tiin�ific�, Bucure�ti, 1971.

Cantemir, Dimitrie Descrierea Moldovei, Minerva, Bucure�ti, 1973 (reproduce textul edi�iei Petre Pandrea, 1956)

Costin, Miron Letopise�ul ��rii Moldovei, Minerva, Bucure�ti, 1979 (reproduce textul edi�iei P. P. Panaitescu, 1965)

Cost�chescu, Mihai Documente moldovene�ti înainte de �tefan cel Mare, I – Documente interne, Via�a Româneasc�, Ia�i, 1931, II – Documente externe, Via�a Româneasc�, Ia�i, 1932

Grigore Ureche, Letopise�ul ��râi Moldovei, Minerva, Bucure�ti, 1978 (reproduce textul edi�iei P. P. Panaitescu, 1958).

Neculce, Ion, Letopise�ul ��rii Moldovei, Minerva, Bucure�ti, 1975 (reproduce textul edi�iei Iorgu Iordan, 1959).

Izvoare arheo log i c e

* * *, Cronica Cercet�rilor Arheologice:

1983-1998: http://www.cimec.ro/scripts/ARH/Cronica/cercetari4ever.asp 1999: http://www.cimec.ro/Arheologie/newcronica2000/start.htm 2000: http://www.cimec.ro/Arheologie/CronicaCA2001/index.htm 2001: http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2002/cd/index.htm 2002: http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2003/cd/index.htm 2003: http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2004/cd/index.htm 2004: http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2005/cd/index.htm 2005: http://www.cimec.ro/Arheologie/cronicaCA2006/cd/index.htm

Chirica, Vasile, Tanasachi, Marcel, Repertoriul arheologic al jude�ului Ia�i, I, II, Institutul de Istorie �i Arheologie „A.D. Xenopol”, Ia�i, 1984 (I), 1985 (II).


Coman, Ghenu��, Statornicie, continuitate. Repertoriul arheologic al jude�ului Vaslui, Litera, Bucure�ti, 1980.

P�unescu, Alexandru, �adurschi, Paul, Chirica, Vasile, Repertoriul arheologic al jude�ului Boto�ani, I, II, Institutul de Arheologie Bucure�ti, Bucure�ti, 1976.

Zaharia, Nicolae, Petrescu-Dîmbovi�a, Mircea, Zaharia, Eugenia, A�ez�ri din Moldova. De la Paleolitic pân� în secolul al XVIII-lea, Editura Academiei R.S.R., Bucure�ti, 1970.

Bib l iog ra f i e spe c ia l�

* * *, Istoria ora�ului Ia�i, I, coord. Const. Cihodaru, Gh. Platon, Junimea, Ia�i, 1980

Andronic, Alexandru, Considera�ii privind geneza ora�elor din Moldova în lumina urbaniz�rii localit��ii Vaslui, în Historia Urbana, I (1994), Bucure�ti, p. 19-22

Andronic, Alexandru, Ia�ii pân� la mijlocul secolului al XVII-lea. Genez� �i evolu�ie, Junimea, Ia�i, 1986.

Andronic, Alexandru, Noi preciz�ri în leg�tur� cu numele ora�ului Ia�i, în AIIAI, X (1973), Ia�i, p. 93-98.

Andronic, Alexandru, Neam�u, Eugenia, Cheptea, Stela, Cercet�ri arheologice pe teritoriul ora�ului Ia�i în anii 1961-1967, în ArhMold, IX (1980), Ia�i, p. 103-120.

B�d�r�u, Capro�u, I., Ia�ii vechilor zidiri, (edi�ia a II-a), Demiurg, Ia�i, 2007.

B�ileanu, Gheorghe, Ia�ul în a doua jum�tate a secolului al XV-lea �i în secolul al XVI-lea, în MMS, 5-6, XXXVI (mai-iunie 1960), Ia�i, p. 362-386.

Bogdan, N. A., Ora�ul Ia�i. Monografie istoric� �i social�, ilustrat�, (edi�ia a III-a, reproduce anastatic edi�ia a II-a din 1913), Tehnopress, Ia�i, 1997.

***, Catedrala romano-catolic� din Ia�i (coord. D�nu� Dobo�), Presa Bun�, Ia�i, 2005.


145

Cheptea, Stela, Din nou despre începuturile Ia�ilor, în Historia Urbana, V (1997), 2, Bucure�ti, p. 157-165.

Dasc�lu, Doina-Mira, Vechiul parcelar ie�ean �i modific�rile sale pân� în perioada interbelic�, în Monumentul. Lucr�rile celei de-a VIII-a edi�ii a Simpozionului Na�ional „Monumentul – Tradi�ie �i viitor (ed. Silviu V�caru, Aurica Ichim, Lucian Lefter), Ia�i, 2007, p. 121-136.

Dasc�lu, Doina-Mira, Reconstituirea planului Ia�ilor din veacul al XVIII-lea, în Historia Urbana, XIV (2006), 2, Bucure�ti, p. 293-320.

Gherman, Elena, �urcanu, Senica, Rezultatele lucr�rilor de supraveghere de la Palatul Culturii din Ia�i, în Ioan Neculce. Buletinul Muzeului de Istorie a Moldovei, Ia�i, II-III (1996-1997), p. 101-114.

Pu�ca�u, Nicolae N., Pu�ca�u, Voica, M�rturii de civiliza�ie �i urbanizare medieval� descoperite în vatra istoric� a Ia�ilor, în Revista Muzeelor �i Monumentelor, XIV (1983), 2, Bucure�ti, p. 20-64.

Pu�ca�u, Nicolae N., Pu�ca�u Voica-Maria, Mân�stirea Sf. Sava. Monografie arheologic�, Trinitas, Ia�i, 2005.

Spinei, Victor, Cetatea Alb� în însemn�rile de c�l�torie ale pelerinilor ru�i din secolele XIV-XV, în Na�iunea român�, idealuri �i realit��i istorice. Acad. Cornelia Bodea la 90 de ani (coord. Al. Zub, V. Achim, N. Pienaru), Editura Academiei Române, Bucure�ti, 2006, p. 493-491.

Tafrali, Orest, Cur�ile Domne�ti din Ia�i, în Arta �i Arheologia, 7-8 (1931-32), Ia�i, p. 72-88.

Bib l i og ra f i e g enera l�

* * *, Encyclopedia of Historical Archaeology, Charles E.Orser Jr. ed., Routledge, New York, 2002.

* * *, The Cambridge Urban History Of Britain, vol. 1, 600-1540, D. M. Palliser ed., Cambridge University Press, Cambridge, 2000.

* * *, Noul dic�ionar explicativ al limbii române, Litera Interna�ional, Bucure�ti, 2002


Agache, Dumitru, Târgurile �i cet��ile moldovene în sistemul de comunica�ii din epoca medieval�, în Historia Urbana, II (1995), 1-2, Bucure�ti, p. 105-112

Andronic, Alexandru, Din problematica genezei ora�elor medievale române�ti de la est de Carpa�i. Modele, în ArhMold, XVIII (1995), Ia�i, p.207-212.

Anschuetz, Kurt F. et al., An Archaeology of Landscapes: Perspectives and Directions, în Journal of Archaeological Research, Vol. 9, No. 2, 2001, Boulder, CO, p.157-211.

Ardelean, Ciprian F., The Grammar Of Social Space: An Anthropological Approach On Human Proxemics, în Boletin De Antropología Americana 37, 2000-2001, Ciudad de Mexico, p.7-12.

Artimon, Alexandru, Ora�ul medieval Trotu� în secolele XIV-XVII. Genez� �i evolu�ie, Corgal Press, Bac�u, 2004.

Balee, William (ed.), Advances in Historical Ecology, Columbia University Press, New York, 1998.

Baram, Uzi, Carroll, Lynda, A Historical Archaeology of the Ottoman Empire Breaking New Ground, Kluwer Academic Publishers, Boston, 2002.

Barel Yves, La ville médiévale. Système social, système urbain, Presses Universitaires, Grenoble, 1977.

Barth, Fredrik, Boundaries And Connections, în Signifying Identities. Anthropological Perspectives On Boundaries And Contested Values, Anthony P. Cohen (ed.), Routledge, Londra, 1999, p. 17-36.

B�ican, Vasile, Geografia Moldovei, reflectat� în documente cartografice din secolul al XVIII-lea, Editura Academiei Române, Bucure�ti, 1996.

Benevolo, Leonardo, Ora�ul în istoria Europei, trad. M�d�lina Lascu, Polirom, Ia�i, 2003.

Bennison Amira K., Gascoigne, Alison L. (eds.), Cities in the Pre-Modern Islamic World. The urban impact of religion, state and society, Routledge, Londra, 2007.

Binford, Lewis, The Archaeology of Place, în Journal of Anthropological Archaeology, 1 (1982), Chicago, p.5-31.

Busuioc, Elena, Ceramica de uz comun nesm�l�uit� din Moldova, Editura Academiei, Bucure�ti, 1975.


147

Bratianu, Georges, Recherches sur Vicina et Cetatea Alb�. Contributions à l’histoire de la domination byzantine et tatare et du commerce génois sur le littoral roumain de la Mer Noire, Imprimeria Na�ional�, Bucure�ti, 1935.

Brooks, N. P., Whittington, G., Planning and Growth in the Medieval Scottish Burgh: The Example of St. Andrews, în Transactions of the Institute of British Geographers, New Series, Vol. 2, No. 3, Change in the Town , 1977, Londra, p. 278-295.

Brunhes, Jean, La géographie humaine, I, edi�ia a III-a, Paris, 1925.

Burgess, E. W., The growth of the city, în Park, Burgess, McKenzie (eds.), The City: Suggestions for Investigation of Human Behavior in the Urban Environment, University of Chicago Press, Chicago, 1984, p. 47-62.

Cagnana, Aurora, Archeologia dei Materiali da Construzione, Societa Archeologica Padana, Mantova, 2000.

Champion, T. C., Centre and Periphery. Comparative Studies in Archaeology, Routledge, Londra, 1995.

Chelcu, Marius, Drumuri �i ora�e în Moldova secolelor XVI-XVIII. Câteva observa�ii, în R�dvan, Lauren�iu (ed.), Civiliza�ia urban� din spa�iul românesc în secolele XVI-XVIII. Studii �i documente, Editura Universit��ii „Al.I. Cuza”, Ia�i, 2006.

Christaller, W., Central Places in Southern Germany, trans. C. W. Baskin, Englewood Cliffs, 1966.

Ciurea, Dimitrie, F�râmi�area feudal� �i lupta pentru centralizarea statului, în AIIAI, XVI (1979), Ia�i, p. 305-323.

Clarke, D.L. (ed.), Spatial Archaeology, Academic Press, Londra, 1977.

Conzen, M.R.G., Alnwick, Northumberland. A Study in Town-Plan Analysis, (Transactions and Papers, Institute of British Geographers, 27), Londra, 1960.

Cosgrove, Dennis, Social Formation and Symbolic Landscapes, Crookhelm, Londra, 1984.

Cronon, William, Nature’s Metropolis Chicago and the Great West, W. W. Norton, New York, 1991.

Davis, Kingsley, Cities: Their Origin, Growth and Human Impact, Freeman & Co. Publishers, San Francisco, 1973.


Diaconescu, Petru Virgil, Arheologia habitatului urban târgovi�tean (secolele XIV-XVIII), Cetatea de Scaun, Târgovi�te, 2009.

Dickinson, Robert E., The Morphology of the German Medieval Town, în Geographical Review, 35, 1/1945, New-York, p.75-97.

Dr�gu�, Vasile, Dic�ionar enciclopedic de art� medieval� româneasc�, Editura �tiin�ific� �i Enciclopedic�, Bucure�ti, 1976.

Dutour, Thierry, La ville medievale, Editions Odile Jacob, Paris, 2003.

Evans, John G., Environmental Archaeology and the Social Order, Routledge, New York, 2003.

Fernandez, James, Emergence and Convergece in some African Sacred Places, în Setha M. Low, Denise Lawrence-Zuniga (eds.), The Anthopology of Space and Place: Locating Culture, Blackwell Publishing, Oxford, 2003. p.187-203.

Gheorghiu, Teodor Octavian, Centrele comerciale – spa�ii ale genezei urbane medievale române�ti extracarpatice, în Analele Br�ilei (SN), I (1993), Br�ila, p. 367-388.

Gheorghiu, Teodor Octavian, Cet��ile ora�elor. Ap�rarea urban� în centrul �i estul Europei, Simetria, Bucure�ti, 2000.

Gheorghiu, Teodor Octavian, Elemente de structur� �i morfologie urban� româneasc� extracarpatic� la cump�na secolelor XV �i XVI (cazul Moldovei lui �tefan cel Mare), în Historia Urbana, XII (2004), 1-2, Bucure�ti, p. 31-52.

Gheorghiu, Teodor Octavian, Începuturi ale urbanisticii medievale române�ti extracarpatice – sec. XIII-XIV, în ArhMold, XXVII (2005), Ia�i, p. 137-163.

Gheorghiu, Teodor Octavian, Urbanizarea medieval� româneasc� extracarpatic� – gest oficial major sau pur� întâmplare?, în Historia Urbana, XIV (2006), 2, Bucure�ti, p. 233-252.

Gieryn, Thomas J., What buildings do, în Theory and Society, 31(1), 2002, Oxford, p. 35–74.

Giurescu, C.C., Târguri sau ora�e �i cet��i moldovene din secolul al X-lea pân� la mijlocul secolului al XVI-lea, Editura Academiei R.S.R., Bucure�ti, 1967.


149

Gorovei, �tefan S., Székely, Maria Magdalena, Princeps omni laudae maior. O istorie a lui �tefan cel Mare, Centrul de cercetare �i documentare „�tefan cel Mare” al Sf. Mân�stiri Putna, Putna – Suceava, 2005.

Grigora�, Nicolae, Institu�iile feudale din Moldova, Editura Enciclopedic�, Bucure�ti, 1971.

Groza, Octavian, De re geographica, sau lungul drum al spa�iului c�tre teritoriu, în Teritorii (Scrieri, dez-scrieri), Bucure�ti, 2003, p. 239-248.

Harvey, David, Spaces of Capital. Towards a Critical Geography, Routledge, New York, 2001.

Harvey, David, Social Justice and the City, John Hopkins University Press, Baltimore, 1973.

Heers, Jacques, La ville au Moyen Age en Occident. Paysages, pouvoirs et conflits, Librairie Arthème Fayard, Paris, 1990.

Hinton, David A., Archeology, Economy and Society. England from the Fifth to Fifteenth Century, B.A. Seaby Ltd., Londra, 1990.

Hodder Ian, Orton Clive (eds), Spatial Analysis in Archaeology, Cambridge University Press, Cambridge, 1979.

Hodges, Richard, Dark Age Economics. The Origins of Town and Trade, A.D. 600-1000, Duckworth, Londra, 1982.

Iacob, Gheorghe (coord.), Ia�i – memoria unei capitale, Editura Universit��ii „Al.I. Cuza”, Ia�i, 2009.

Iorga, N., Istoria poporului românesc, I, (ed. G. Pentelea), Editura �tiin�ific� �i Enciclopedic�, Bucure�ti, 1985.

Jehel, Georges, Racinet, Philippe, La ville médiévale. De l’Occident chrétien à l’Orient musulman (Ve-XVe siècles), Armand Colin, Paris, 1996.

Johnson, M., Housing Culture: Traditional Architecture in an English Landscape, Smithsonian Institution Press, Washington, 1993.

Laitinen, Riitta, Cohen, Thomas V. (eds.), Cultural History of Early Modern European Streets, Brill, Boston, 2009.

Lavedan, Pierre, Hugueney, Jeanne, L’Urbanisme au Moyen Age, Droz, Geneva, 1974.


Layton, R., Ucko, P. (coord.), The Archaeology and Anthropology of Landscape. Shaping Your Landscape, Routledge, Londra, 2009.

Lepage, Jean-Denis G.G., Castles and Fortified Cities of Medieval Europe. An Illustrated History, McFarlane & Co. Publishers, Jefferson NC, 2002.

Leguay, Jean-Pierre, La Rue au Moyen-Age, Ouest-France, Rennes, 1984.

Low, Setha M., Lawrence-Zuniga, Denise (eds.), The Anthropology of Space and Place: Locating Culture, Blackwell Publishing, Oxford, 2003.

Matei, Mircea D., Câteva preciz�ri cu privire la contribu�ia arheologiei la cunoa�terea civiliza�iei urbane medievale române�ti, în Historia Urbana, II (1995), 1-2, Bucure�ti, p. 47-56

Matei, Mircea D., Genez� �i evolu�ie urban� în Moldova �i �ara Româneasc�, Helios, Ia�i, 1997.

Matei, Mircea D., Ora�ul medieval din spa�iul românesc. Opinii cu privire la orient�rile actuale din cercetarea româneasc� a ora�ului medieval, în Historia Urbana, I (1993), 1, Bucure�ti, p. 9-18.

Matei, Mircea D., Studii de istorie or��eneasc� medieval� (Moldova, sec. XIV-XVI), edi�ia a II-a, Cetatea de Scaun, Târgovi�te, 2004.

Matei, Mircea D., Cheptea, Stela, Political Factor and Cities in the Middle Ages, în Historia Urbana, XIV (2006), 2, Bucure�ti, p. 223-232.

Mihailescu, Constantin, Clima �i hazardurile Moldovei. Evolu�ia, starea, predic�ia, Licorn, Chi�in�u, 2004.

Mosley, Steven, The Environment in World History, Routledge, Londra, 2010.

Morintz, Alexandru, Schuster, Cristian, Aplica�ii ale topografiei �i cartografiei în cercetarea arheologic�, Cetatea de Scaun, Târgovi�te, 2004.

Mundel-Mango, Marlia, The Commercial Map Of Constantinople, în Dumbarton Oaks Papers, 54 (2000), Harvard, p. 189-208.

Neam�u, Eugenia, Neam�u, Vasile, Cheptea, Stela, Ora�ul medieval Baia în secolele XIV-XVII. Cercet�rile arheologice din anii 1967-1976 (vol.1), Junimea, Ia�i, 1980.

Neam�u, Eugenia, Neam�u, Vasile, Cheptea, Stela, Ora�ul medieval Baia în secolele XIV-XVII. Cercet�rile arheologice din anii 1979-1984 (vol.2), Junimea, Ia�i, 1986.


151

Ottaway, Patrick (ed.), Archaeology in British Towns. From the Emperor Claudius to the Black Death, edi�ia a II-a, Routledge, Londra, 2005

Polevoi, L. L., Gorodskoe gon�arstvo Pruto-Dnestrov�ja v XIV veke, ANMSSR, Chi�in�u, 1969.

Polevoi, L. L., Ocerki istori�eskoi geograf�i Moldavii XIII-XV vv., �tiin�a, Chi�in�u, 1979.

Popescu-Spineni, Marin, România în izvoare geografice �i cartografice. Din antichitate pân� în pragul veacului nostru, Editura �tiin�ific� �i Enciclopedic�, Bucure�ti, 1978.

Postic�, Gheorghe, Orheiul Vechi. Cercet�ri arheologice (1996-2001), BAI, XVII, Editura Universit��ii „Al. I. Cuza”, Ia�i, 2006.

Poulle, Bruno, Rome vue par l’humaniste Jean-Jacques Boissard (1528-1602), în Roma illustrata, P. Fleury, O. Desbordes (dir.), PUC, Caen, 2008, p. 365-376.

Pung�, Gheorghe, Studii de istorie medieval� �i de �tiin�e auxiliare, Demiurg, Ia�i, 1999.

R�dvan, Lauren�iu, At Europe's borders: medieval towns in the Romanian Principalities, Brill, Boston, 2010.

R�dvan, Lauren�iu, Cu privire la geneza ora�ului medieval românesc din spa�iul extracarpatic, în Cercet�ri istorice, XVIII-XX (1999-2001), Ia�i, p. 157-167.

R�dvan, Lauren�iu, Ora�ele din �ara Româneasc� pân� la sfâr�itul secolului al XVI-lea, Editura Universit��ii „Al.I. Cuza”, Ia�i, 2004.

Renfrew, Colin �i Bahn, Paul (eds.), Archaeology. The Key Concepts, Routledge, Londra, 2005.

Roberts, Brian K., Landscapes of Settlement. Prehistory to the Present, Routledge, Londra, 1996.

Robic, Marie-Claire, Carte et topographie, în L’Oeil du Cartographe, CTHS, Paris, 1995.

Rusu, Mircea, Aspecte ale genezei târgurilor �i ora�elor medievale din Transilvania, în Historia Urbana, II (1994), 1, Bucure�ti p. 23-42.

Sauer, Carl, Foreword to Historical Geography, Text on-line la http://www.colorado.edu/geography/giw/sauer-co/1941_fhg/1941_fhg.html


Schnayder, Eugen, Bernhard Wapowski's lost maps of Poland, Sarmatias and Scandinavia în Imago Mundi. A Review of Early Cartography, 26 (1972), Londra, p. 76-77.

Sjoberg, Gideon, The Origin and Evolution of Cities, în Cities: Their Origin, Growth and Human Impact (K. Davis ed.), Freeman & Co. Publishers, San Francisco, 1973, p. 97-112.

Sjoberg, Gideon, The Preindustrial City. Past and Present, Free Press, Glencoe, 1965.

Slater, T. R,. Ideal and Reality in English Episcopal Medieval Town Planning, în Transactions of the Institute of British Geographers, New Series, Vol. 12, No. 2 (1987), Londra, p. 191-203.

Spinei, Victor, La Genèse des Villes Médiévales de Moldavie, în The Colloquia of the XIII International Congress of Prehistoric and Protohistoric Sciences, Forli (Italia) – 1996, 14: Archaeology and History of the Middle Ages, Forli, A.B.A.C.O., 1998.

Spinei, Victor, Moldova în secolele XI-XIV, Universitas, Chi�in�u, 1994.

Spinei, Victor, Note sull’evoluzione della Moldavia prima di Stefan il Grande, în Annuario dell’Instituto di Cultura e Ricerca Umanistica di Venezia, VI-VII (2004-2005), Institutul Cultural Român, Bucure�ti-Venezia, 2005, p. 13-49.

Spinei, Victor, The Great Migrations in the East and South of Europe from the Nith to the Thirteenth Century, Istros, Cluj Napoca-Br�ila, 2003.

Spinei, Victor, The Romanians and the Turkic Nomads North of the Danube Delta from the Tenth to the Mid-Thirteenth Century (East Central and Eastern Europe in the Middle Ages, 450-1450), Brill, Boston, 2009.

Stoicescu, Nicolae, Repertoriul bibliografic al monumentelor din Moldova, Direc�ia Patrimoniului Cultural Na�ional, Bucure�ti, 1978.

�lapac, Mariana, Arta Urbanismului în Republica Moldova, Academia de �tiin�e a Moldovei, Chi�in�u, 2008.

Talbert, Richard J.A., Unger, Richard W. (eds.), Cartography in Antiquity and the Middle Ages. Fresh Perspectives, New Methods, Brill, Boston, 2008.

Thorns, David C., The Transformation of Cities. Urban Theory and Urban Life, Palgrave Macmillan, Basingstoke, 2002.

Tufescu, Victor, România. Natura, om, economie, Editura �tiin�ific�, Bucure�ti, 1974.


153

Zadova-Rio, Elizabeth, Le Village des historiens et le village des archéologues, în Campagnes médiévales. L’homme et son espace. Mélanges offerts à Robert Fossier, Elisabeth Moret (éd.), Presses Universitaire de France, Paris, 1995.

Veyne, Paul, Les Grecs ont-ils cru à leurs mythes ?, Seuil, Paris, 1984.

Viollet-le-Duc, Eugene, Dictionnaire Raissoné de L’architecture Francaise, Librairies-Imprimeries Réunies, vol. 1, Paris, 1868.

Wheatley, David, Gillings Mark, Spatial Technology and Archaeology. The archaeological applications of GIS, Taylor&Francis, Londra, 2006.

Zukin, S., Landscapes of power: From Detroit to Disneyworld, University of California Press, Berkeley, 1991.

An

exa

1

Tabe

l cum

ulat

iv a

l des

cope

ririlo

r arh

eolo

gice

nea

ta�a

te d

in p

erim

etru

l ora

�ulu

i vec

hi, s

ecol

ele

XIV

-XV

II

id

da

tare

da

tare

_pos

t da

tare

_ant

e de

scop

eri

re

tip_d

esco

perir

e m

odal

itate

_de_

data

re

Bibl

iogr

afie

Lo

caliz

are

1 a

1500

14

50

1500

19

61

pivn

i��, a

poi g

roap

� m

enaj

er�

stra

tigra

fie,

cera

mic

� A

ndro

nic,

Nea

m�u

, Che

ptea

19

80 1

04

Str.

Arm

ean�

18,

Ate

lieru

l U

ap, F

unda

�ie

2 a

1550

15

00

1550

19

61

pies

e de

fier

�rie

st

ratig

rafie

, ce

ram

ic�

And

roni

c, N

eam

�u, C

hept

ea

1980

104

S

tr. C

osta

che

Neg

ri 46

-56,

Li

ceul

Ale

csan

dri,

Fund

a�ie

3 a

1500

14

50

1500

19

61

creu

zet d

e ar

gint

ar

stra

tigra

fie,

cera

mic

� A

ndro

nic,

Nea

m�u

, Che

ptea

19

80 1

04

Str.

Cos

tach

e N

egri

46-5

6,

Lice

ul A

lecs

andr

i, Fu

nda�

ie

4 a

1600

15

00

1600

19

61

teza

ur

mon

ed�,

159

9 A

ndro

nic,

Nea

m�u

, Che

ptea

19

80 1

09

Str.

Cos

tach

e N

egri

46-5

6,

Lice

ul A

lecs

andr

i, Fu

nda�

ie

5 a

1500

14

50

1500

19

60

cupt

or d

e ol

ar c

u gr

il�

perfo

rat�

st

ratig

rafie

, ce

ram

ic�

And

roni

c, N

eam

�u, C

hept

ea

1980

109

P

ia�a

Uni

rii, C

inem

a V

icto

ria,

Fund

a�ie

6 p

1500

15

00

1600

19

61

cupt

or d

e ol

ar ?

st

ratig

rafie

, ce

ram

ic�

And

roni

c, N

eam

�u, C

hept

ea

1980

113

P

ia�a

Uni

rii, F

arm

acia

Nr.1

, Fu

nda�

ie

7 a

1500

14

50

1500

19

62

cera

mic

� ce

ram

ic�

And

roni

c, N

eam

�u, C

hept

ea

1980

113

Bld

. �te

fan

Cel

Mar

e 62

, M-

Rea

Tre

i Ier

arhi

, Sal

a G

otic

�,

Dre

naj

8 p

1500

15

00

1600

19

65

grup

de

cupt

oare

de

olar

?

cera

mic

� A

ndro

nic,

Nea

m�u

, Che

ptea

19

80 1

13

Pia

�a U

nirii

9 a

1450

13

80

1450

19

60

cera

mic

� ce

ram

ic�

Andr

onic

, Nea

m�u

196

4 41

5B

ld. �

tefa

n C

el M

are

12-2

8,

Blo

cul U

jcom

, Fun

da�ie

10

a 14

50

1380

14

50

1960

lo

cuin

��

mon

ed�,

143

2 An

dron

ic, N

eam

�u 1

964

415

Bld

. �te

fan

Cel

Mar

e 12

-28,

B

locu

l Ujc

om, F

unda

�ie

11

a 14

50

1400

14

50

1960

te

zaur

m

oned

�, 1

432

Andr

onic

, Nea

m�u

196

4 41

5B

ld. �

tefa

n C

el M

are

12-2

8,

Blo

cul U

jcom

, Fun

da�ie

12

a 14

50

1380

14

50

1958

ce

ram

ic�

cera

mic

� An

dron

ic, N

eam

�u 1

964

414

Pia

�a �

tefa

n C

el M

are

1,

Pal

atul

Cul

turii

13

a 14

50

1400

14

50

1958

m

orm

ânt

stra

tigra

fie

Andr

onic

, Nea

m�u

196

4 41

5P

ia�a

�ef

an C

el M

are

1,

Pal

atul

Cul

turii

14

a 15

00

1400

15

00

1900

lo

cuin

��, p

ivni

��

cera

mic

� A

ndro

nic,

Nea

m�u

196

4 41

5S

tr. A

nast

asie

Pan

u, H

ala

Cen

tral�

15

a 15

50

1500

15

50

1959

ce

ram

ic�

cera

mic

� An

dron

ic, N

eam

�u 1

964

417

Str.

Cos

tach

e N

egri

29,

Con

duct

�

16

a 15

50

1500

15

50

1957

ce

ram

ic�

cera

mic

� An

dron

ic, N

eam

�u 1

964

417

Str.

Cuz

a V

od�

35, C

ablu

Te

lefo

nic

17

a 16

00

1500

16

00

1960

ce

ram

ic�

cera

mic

� An

dron

ic, N

eam

�u 1

964

417

Str.

Ele

na D

oam

na 1

9

18

a 16

30

1600

16

30

1958

lo

cuin

�� (l

emn)

m

oned

�, 1

624

Andr

onic

, Nea

m�u

196

4 42

1S

tr. H

oria

1

19

a 16

50

1600

16

50

1957

lo

cuin

�� (p

iatr�

) ce

ram

ic�

And

roni

c, N

eam

�u 1

964

423

Str.

Cuz

a V

od�

10

20

a 17

00

1600

17

00

1960

cr

uciu

li��

din

alam

� tip

olog

ie

Andr

onic

, Nea

m�u

196

4 42

4S

tr. C

uza

Vod�

16

21

a 17

00

1600

17

00

1960

lo

cuin

�� (p

iatr�

) ne

prec

izat

A

ndro

nic,

Nea

m�u

196

4 42

5In

ters

ec�ia

Str.

Dan

cu �

i Str.

C

uza

Vod

�

22

a 17

00

1600

17

00

1958

ce

ram

ic�

cera

mic

� An

dron

ic, N

eam

�u 1

964

425

Bld

. �te

fan

Cel

Mar

e 35

, C

ondu

ct�

23

a 17

00

1600

17

00

1958

co

nduc

t� d

in o

lane

ce

ram

ic�

Andr

onic

, Nea

m�u

196

4 42

5B

ld. �

tefa

n C

el M

are

35,

Con

duct

�

24

a 17

00

1600

17

00

1958

m

orm

inte

ne

prec

izat

An

dron

ic, N

eam

�u 1

964

425

Bld

. �te

fan

Cel

Mar

e 46

, C

urte

a M

itrop

olie

i

25

a 17

00

1600

17

00

1958

ce

ram

ic�

cera

mic

� An

dron

ic, N

eam

�u 1

964

425

Bld

. �te

fan

Cel

Mar

e 62

, C

urte

a M

-Rii

Trei

Iera

rhi

26

a 17

00

1600

17

00

1958

ce

ram

ic�

cera

mic

� An

dron

ic, N

eam

�u 1

964

425

Cas

a P�

trat�

, Fun

da�ie

27

a 17

00

1600

17

00

1958

pi

vni��

, loc

uin�

� (p

iatr�

) ne

prec

izat

A

ndro

nic,

Nea

m�u

196

4 42

5P

ia�a

Inde

pend

en�e

i

28

p 16

50

1650

17

00

1956

ce

ram

ic�

cera

mic

� A

ndro

nic,

Nea

m�u

196

4 42

5S

tr. O

ctav

Bot

ez 5

29

p 16

50

1650

17

00

1960

ce

ram

ic�

cera

mic

� An

dron

ic, N

eam

�u 1

964

427

Str.

Vas

ile A

lecs

andr

i 9

30

p 17

00

1700

17

50

1957

ce

ram

ic�

cera

mic

� A

ndro

nic,

Nea

m�u

196

4 42

7S

tr. S

�ves

cu 1

3

31

a 17

00

1650

17

50

1957

co

nduc

t� d

in o

lane

ne

prec

izat

An

dron

ic, N

eam

�u 1

964

428

Bld

. �te

fan

Cel

Mar

e 46

, C

urte

a M

itrop

olie

i

32

a 17

00

1650

17

50

1958

co

nduc

t� d

in o

lane

ne

prec

izat

An

dron

ic, N

eam

�u 1

964

428

Str.

Gol

ia, L

âng�

Zid

ul M

-Rii

Gol

ia

33

a 17

00

1650

17

50

1959

co

nduc

t� d

in o

lane

ne

prec

izat

An

dron

ic, N

eam

�u 1

964

428

Pia

�a C

uza

Vod�

34

a 17

00

1650

17

50

1959

co

nduc

t� d

in o

lane

ne

prec

izat

An

dron

ic, N

eam

�u 1

964

428

Str.

Vas

ile A

lecs

andr

i 9

35

a 17

00

1650

17

50

1959

co

nduc

t� d

in o

lane

ne

prec

izat

An

dron

ic, N

eam

�u 1

964

428

Cas

a D

e C

ultu

r� A

S

tude

n�ilo

r, Fu

nda�

ie

36

a 17

00

1750

17

50

1959

cu

ptor

de

ars

olan

e ne

prec

izat

An

dron

ic, N

eam

�u 1

964

428

Str.

14

Dec

embr

ie 7

37

a 17

60

1650

17

60

1960

lo

cuin

��

mon

ed�,

175

7 An

dron

ic, N

eam

�u 1

964

430

Str.

S�r

�rie

i 7, L

iceu

l Ec

onom

ic

38

p 17

80

1700

17

80

1960

te

zaur

m

oned

�, 1

772

Andr

onic

, Nea

m�u

196

4 43

0S

tr. C

osta

che

Neg

ri 44

, B

iser

ica

Sf.

Sav

a

39

p 17

50

1750

18

00

1960

te

zaur

m

oned

�, 1

750

Andr

onic

, Nea

m�u

196

4 43

1B

ld. �

tefa

n C

el M

are,

“P

alat

ul B

raun

�tei

n”

42

a 15

80

1500

15

80

1977

cu

ptor

de

olar

st

ratig

rafie

P

u�ca

�u, P

u�ca

�u, 2

005

20P

u�ca

�u, P

u�ca

�u, 2

005

19

41

a 15

80

1500

15

80

1977

cu

ptor

de

olar

m

oned

�, 1

567

Pu�c

a �u,

Pu�

ca�u

, 200

5 19

Str.

Cos

tach

e N

egri

44,

Bis

eric

a S

f. S

ava

40

a 15

20

1450

15

20

1977

cu

ptor

de

olar

m

oned

�, 1

512

Pu�c

a�u,

Pu�

ca�u

, 200

5 18

Str.

Cos

tach

e N

egri

44,

Bis

eric

a S

f. S

ava

43

a 16

50

1550

16

50

1979

te

zaur

m

oned

�, 1

645

Pu�c

a�u,

Pu�

ca�u

, 200

5 99

Str.

Cos

tach

e N

egri

23,

Pes

te D

rum

De

Bis

eric

a S

f. S

ava

44

p 15

50

1550

16

00

1979

lo

cuin

�� (p

iatr�

) st

ratig

rafie

, mon

ede

Pu�

ca�u

, Pu�

ca�u

, 200

5 54

Str.

Cos

tach

e N

egri

23,

Pes

te D

rum

De

Bis

eric

a S

f. S

ava

45

p 16

00

1600

17

00

1976

co

nduc

t� d

in o

lane

st

ratig

rafie

, mon

ed�,

16

12

Pu�

ca�u

, Pu�

ca�u

, 200

5 54

Str.

Cos

tach

e N

egri

44,

Bis

eric

a S

f. S

ava

46

p 15

70

1570

16

50

1978

lo

cuin

�� (l

emn)

st

ratig

rafie

, mon

ed�,

15

64

Pu�

ca�u

, Pu�

ca�u

, 200

5 40

Str.

Cos

tach

e N

egri

44,

Bis

eric

a S

f. S

ava

47

a 15

00

1400

15

00

1975

cu

ptor

de

olar

m

oned

�, 1

504

Pu�c

a�u,

Pu�

ca�u

, 200

5 22

Str.

Cos

tach

e N

egri

44,

Bis

eric

a S

f. S

ava

48

a 14

40

1380

14

40

1978

cu

ptor

de

olar

st

ratig

rafie

, mon

ed�,

14

49

Pu�

ca�u

, Pu�

ca�u

, 200

5 21

Str.

Cos

tach

e N

egri

44,

Bis

eric

a S

f. S

ava

49

a 14

40

1380

14

40

1993

lo

cuin

�� (l

emn)

ce

ram

ic�,

mon

ed�,

14

34

Che

ptea

, 199

7 15

8;

Che

ptea

, 200

5 16

Bi

seric

a E

pisc

opie

i Rom

ano-

Cat

olic

e

50

a 14

40

1380

14

40

1993

lo

cuin

�� (l

emn)

st

ratig

rafie

, mon

ed�,

1449

C

hept

ea, 1

997

158;

C

hept

ea, 2

005

16

Bise

rica

Epi

scop

iei R

oman

o-C

atol

ice

51

a 15

00

1450

15

00

1995

lo

cuin

��

cera

mic

�, m

oned

�,

1490

C

hept

ea, 2

005

17

Bise

rica

Epi

scop

iei R

oman

o-C

atol

ice

52

a 15

00

1450

14

50

1995

lo

cuin

�� (l

emn)

st

ratig

rafie

, ce

ram

ic�

Che

ptea

, 200

5 17

Bi

seric

a E

pisc

opie

i Rom

ano-

Cat

olic

e

53

a 15

00

1450

14

50

1995

lo

cuin

�� (l

emn)

st

ratig

rafie

, ce

ram

ic�

Che

ptea

, 200

5 17

Bi

seric

a E

pisc

opie

i Rom

ano-

Cat

olic

e

54

a 16

00

1500

16

00

1990

lo

cuin

��

stra

tigra

fie,

cera

mic

� C

hept

ea, 2

005

23

Bise

rica

Epi

scop

iei R

oman

o-C

atol

ice

55

a 16

50

1550

16

50

1990

lo

cuin

��

stra

tigra

fie,

cera

mic

� C

hept

ea, 2

005

23

Bise

rica

Epi

scop

iei R

oman

o-C

atol

ice

56

p 16

00

1600

17

00

1990

lo

cuin

�� (l

emn)

st

ratig

rafie

, ce

ram

ic�

Che

ptea

, 200

5 23

Bi

seric

a E

pisc

opie

i Rom

ano-

Cat

olic

e

57

p 16

00

1600

17

00

1993

lo

cuin

��

stra

tigra

fie,

cera

mic

� C

hept

ea, 2

005

25

Bise

rica

Epi

scop

iei R

oman

o-C

atol

ice

58

p 16

00

1600

17

00

2002

lo

cuin

��

stra

tigra

fie,

cera

mic

� C

hept

ea, 2

005

25

Bise

rica

Epi

scop

iei R

oman

o-C

atol

ice

59

p 16

00

1600

17

00

1993

lo

cuin

��

stra

tigra

fie,

cera

mic

� C

hept

ea, 2

005

25

Bise

rica

Epi

scop

iei R

oman

o-C

atol

ice

60

a 15

00

1400

15

00

1996

lo

cuin

��

cera

mic

� C

hept

ea, 1

997

160

�co

ala

"Gh.

Asa

chi",

C

onso

lidar

e

61

a 15

50

1400

16

00

1996

lo

cuin

��

cera

mic

� ?

Che

ptea

, 199

7 16

0 �

coal

a "G

h. A

sach

i",

Con

solid

are

62

a 15

00

1450

15

00

1992

lo

cuin

�� ?

ce

ram

ic�

? C

hept

ea, 1

997

159

Fila

rmon

ica,

Con

solid

are

Tabe

l cum

ulat

iv: L

ocur

i de

cas�

pe

Uli�

a M

are,

1580

-170

0. S

urs�

: Docu

ment

e priv

itoar

e la

istor

ia or

a�ulu

i Ia�

i, vo

l. I-

III,

ed. I

oan

Capr

o�u,

Pet

rone

l Zah

ariu

c, Ia

�i, E

d. D

osof

tei,

2000

id

datar

e pr

oprie

tar 1

prop

rietar

2 pr

oprie

tar 3

prop

rietar

4 pr

oprie

tar 5

locali

zare

ma

rtori

Ref. D

ocIS

33

2 mar

tie

1635

Savin

Pr

�jesc

u, m.

vo

rnic

al ��

rii de

Jos

P�tra

�co C

iogole

a f.

logof�

t �i s

o�ia l

ui,

Maria

Pe U

li�a M

are

1,

251,

p.332

41

22

febru

arie

1642

Gheo

rghe

, Sa

fta �i

sora

ei

Irina,

nepo

�ii lui

Du

mitra

�co

pitar

, Iona

�co

�i so

ra lu

i An

na, c

opiii

lui

popa

Onc

iul,

Irina

Stra

tulat

f. sulg

er

Lupu

Pr�

jescu

me

d.

Pe

Uli�a

Mar

e

1, 30

3, p.3

85

55

22 iu

lie

1650

Co

stea B

�cioc

vo

rnic

Vasil

e Lup

u vv.

Tode

ra�c

o m.

logof�

t

Pe

Uli�a

Mar

e

1, 36

3, p.4

32

66

5 septe

mbrie

16

52

Gheo

rghe

, Irin

a �i

Angh

elina

, ne

po�ii

lui F

ilip

f. vist

iernic

Iorga

f. m.

stoln

ic

Pe U

li�a M

are,

mai s

us de

loc

ul mi

tropo

litului

1, 39

0, p.4

52

71

10 m

ai 16

56

Rujea

popa

Iere

mia c

el do

mnes

c, du

hovn

icul

Rujei

, pop

a Co

stach

e, Ion

gin

erele

Ruje

i

popa

Tas

ie de

la

biser

ica

Ghea

nghe

i

Tode

ra�c

o co

mis,

fiul lu

i Ior

dach

e (1

662)

pe U

li�a M

are,

mai s

us de

ca

sa lu

i �aid

ir, înt

re �

aidir �

i Bu

cioc

Miro

n Buc

ioc m

. stol

nic, S

avin

�oim

ar,

Enac

hie vo

rnic,

popa

Glig

orie

domn

esc,

popa

Co

stach

ie, po

pa C

onsta

ntin d

e la S

f. Dim

itrie,

Iurcu

l dulc

e�aru

l dom

nesc

1, 41

7, p.4

78

74

28 iu

lie

1656

Ma

rica,

so�ia

lui

Is�il

� �i fi

ul ei

Nicu

lai

Pe U

li�a M

are,

lâng�

Câ

rstea

vor.

1,

421,

p.482

id da

tare

prop

rietar

1 pr

oprie

tar 2

prop

rietar

3 pr

oprie

tar 4

prop

rietar

5 loc

aliza

re

marto

ri Re

f. Doc

IS

92

20 iu

nie

1659

Desp

a, so

�ia lu

i Al

exa p

itar c

u fiii

ei E

cater

ina

�i Ga

vrila�

Enac

he, fi

ul lui

Câ

rstea

vor.

pe

Uli�a

Mar

e, înt

re D

umitra

�i

Vl�s

cene

asa,

pân�

în

cimitir

ul de

la S

f. Ghe

orgh

e

1, 46

2, p.5

16

94

28 m

artie

16

60

Ursu

l s�

h�id�

caru

l �i

so�ia

lui

M�ric

u�a,

Dr�g

hici P

ung�

�i

so�ia

lui

Rusc

a, Ion

a�co

Ba

bici c

izmar

ul �i

so�ia

lui

Maria

,

Vasil

e Lup

u vv,

�tef�

ni�� L

upu v

v. M-

rea H

lince

a

Lâ

ng� C

urte,

în ca

pul

uli�el

or de

lâng

� Sf. N

icolae

, înt

re tr

ei dr

umur

i, lân

g�

pivni�

a lui

Iane s

ulger

1, 47

6, p.5

26

3 12

mar

tie

1661

Ni

colau

Ne

ctarie

, patr

iarhu

l Ier

usali

mului

Gh

inea f

. me

delni

cer

M-re

a Ba

rnov

schi,

eg

umen

ul Ioa

saf

pe

Uli�a

Mar

e, înt

re M

-rea

Sf. F

ecioa

re, U

rsach

i vist

ier

2,

2, p.2

9 14

iunie

16

62

Grigo

re G

hica

vv, S

imion

dia

con l

a bis

erica

de pe

Po

art�

Eustr

atie D

abija

vv,

Abaz

a c�m

�ra�

La

scar

ache

c�

m�ra

� Sc

uli ag

a An

dron

ic Ce

rchez

po

stelni

c (1

666,

1667

)

pe U

li�a M

are,

în do

sul

temni�

ei do

mne�

ti, un

de au

fos

t var

ni�ele

, împr

eun�

cu

un lo

c de c

as� l

a vale

, în

lung p

ân� î

n hele

�teul

Bahlu

iului,

loc d

omne

sc

danie

de la

Ghe

orgh

e Duc

a vv

. (16

66)

2, 30

, p.2

7; 12

1, p.1

10;

127,

p.116

; 18

0, p.1

60

8 18

iunie

16

62

Coste

a Buc

ioc

m. vo

rnic

Vasil

e Lup

u vv.

Andr

ia� f.

�etra

r, fiu

l Tod

era�

co f.

m. lo

gof�t

Tode

ra�c

o f.

m. co

mis,

nepo

tul lu

i Bu

cioc

pe

uli�a

Mar

e

2, 27

, p.26

id da

tare

prop

rietar

1 pr

oprie

tar 2

prop

rietar

3 pr

oprie

tar 4

prop

rietar

5 loc

aliza

re

marto

ri Re

f. Doc

IS

10

2 aug

ust

1662

�a

idir f

. logo

f�t

Musta

fa Sa

id tur

cul

Iona�

co �

irea m

. ��

trar �

i so�i

a lui

Naza

ria

Jean

Viol

ie ce

asor

nicar

main

morte

du

p� Je

an

Violi

e, de

vine

loc do

mnes

c,

Ilia� A

lexan

dru

vv., d

anie

c�tre

fiu

l lui E

nach

e sp

�tar a

l do

ilea,

finul

domn

ului

(166

7)

pe U

li�a M

are,

lâng�

case

le lui

Ciog

olea,

în sp

atele

loculu

i, on l

oc ce

a fos

t al lu

i ru

jea �i

e ac

um al

To

dera

�co I

orda

che m

. co

mis

Ando

ca pi

tar, Iu

rco, E

nach

e vor

nic de

târg

, Câ

rstea

Lamb

d� ap

rod,

popa

Vas

ilie de

la

biser

ica do

mnea

sc� d

e pe p

oart�

, Ursu

l vo

rnicu

l de p

oart�

, Iona

�co v

ataful

mi

tropo

litul, C

onsta

ntin p

itar

2, 31

, p.2

7; 2,1

53,

p.136

12

28

noiem

brie

1662

Ru

jea

popa

Iere

mia c

el do

mnes

c, du

hovn

icul

Rujei

, pop

a Co

stach

e, Ion

gin

erele

Ruje

i

popa

Tas

ie de

la

biser

ica

Ghea

nghe

i

Tode

ra�c

o co

mis,

fiul lu

i Ior

dach

e

pe U

li�a M

are,

mai s

us de

ca

sa lu

i �aid

ir, înt

re �

aidir �

i Bu

cioc

Miro

n Buc

ioc m

. stol

nic, S

avin

�oim

ar,

Enac

hie vo

rnic,

popa

Glig

orie

domn

esc,

popa

Co

stach

ie, po

pa C

onsta

ntin d

e la S

f. Dim

itrie,

Iurcu

l dulc

e�aru

l dom

nesc

2,

43, p

.45

19

20 ia

nuar

ie 16

64

Ro�c

a vor

nic

de B

oto�a

ni An

drei

nepo

tul lu

i Va

rlaam

mitro

polit

Ghine

a m.

mede

lnice

r Ch

iril�

c�m�

ra� d

e jitn

i��

Iane p

ostel

nic

al do

ilea

pe U

li�a M

are,

lâng�

Mi

tropo

lie, d

in jos

, pân

� în

locul

unde

au fo

st pit

�rie

domn

easc

� �i p

ân� î

n loc

ul pr

eo�ilo

r cato

lici

Iona�

co C

�p��â

n�, Ia

nciu

al lui

Mici

cu��,

Mi

h�il�

, Alex

a; Ha

ndoc

a cluc

er, S

olomo

n m.

logof�

t, Stan

islav

pisa

r le�e

sc, p

reo�i

i s�s

e�ti

(Jaku

b Zav

eba,

Seba

stian

Ba…

)

2, 63

, p.6

5;125

, p.1

15;

285,

p.261

145

17 iu

lie

1665

La

scar

ache

vis

tiern

ic al

doile

a Sc

uli ag

a An

dron

ic sto

lnic

pe U

li�a M

are

2,

88, p

.84

155

20 au

gust

1666

Gh

eorg

he

Ro�c

a f.

vistie

rnic

Iorga

poste

lnic

Solom

on

Bârl�

dean

ul m.

vo

rnic

Tode

ra�c

o, fiu

l lui

Iorg

a stol

nic

�i al

Alex

andr

ei so

ra lu

i Iorg

a po

stelni

c

Solom

on

Bârl�

dean

ul m.

vo

rnic

lâng�

Mitro

polie

�i lâ

ng�

Solom

on m

. vor

nic

Necu

lai B

uhu�

m. lo

gof�t

, Miro

n Cos

tin m

. vo

rnic

de �

ara d

e Sus

, Nec

ulai R

acov

i��

hatm

an, S

tamati

e m. p

ostel

nic, T

oade

r Ior

dach

e m. s

p�tar

, Pos

tolac

he m

. pah

arnic

, Ur

sach

e m. v

istier

nic

2,136

, p.1

22;

368,

p.343

id da

tare

prop

rietar

1 pr

oprie

tar 2

prop

rietar

3 pr

oprie

tar 4

prop

rietar

5 loc

aliza

re

marto

ri Re

f. Doc

IS

163

4 octom

brie

1667

Ior

ga po

stelni

c

Alex

andr

a sto

lnice

asa,

sora

lui

Iorga

poste

lnic,

v�du

va lu

i Ior

ga

stolni

c

loc

de ca

s� cu

pivn

i�� de

pia

tr� în

tre lo

cul

mitro

politu

lui �i

cel a

l Pr

�jesc

ului

Ghed

eon m

itropo

lit, U

rsach

ie m.

visti

ernic

, Ga

vrila�

Nea

niul lo

gof�t

al do

ilea,

Dumi

tra�c

o Pr

�jesc

u, �t

oca j

itnice

r, un

chiul

Alex

andr

ei,

Goro

vei lo

gof�t

, pop

a Vas

ilie de

la B

iseric

a Al

b�

2,158

, p.1

42

178

1 ian

uarie

16

68

Groz

ava s

o�ia

lui G

heor

ghe

Telel

eu

Angh

elu�a

, fina

Gr

ozav

ei, fii

ca lu

i Mo

ldova

nul �

i a

Simz

ianei

o d

ughe

an� c

u loc

ul ei,

în

Târg

ul Ve

chi, d

in pe

retel

e ca

sei G

roza

ve �i

[lung

ul]

pân�

în V

racn

i��

popa

Dum

itra�c

o de l

a Sf. N

icolae

, Har

eta

s�bie

r, Va

sile s

trelar

, Ghe

orgh

e cizm

ar,

Enac

he b�

rbier

domn

esc,

Cozm

a apr

od,

Gheo

rghe

t�v�

nar,

Cons

tantin

croit

or, R

acli�

c�

pitan

2, 20

3, p.1

78

172

5 mar

tie

1668

Be

jenea

sa

Ilean

a fiic

a Beje

nese

i Hr

istod

or st

olnic

în Tâ

rgul

Vech

i, într

e Mi

h�il�

Floc

a �i G

heor

ghi��

so

�ul G

roza

vei

Mih�

il� F

loca �

i Ghe

orgh

e cro

itori d

omne

�ti,

Hare

ta s�

bier,

Vasil

ie gin

erele

Dru

moaie

i, Câ

rstea

bl�n

ar, U

rsul c

roito

r fiul

popii

�tef

an

�i ne

potul

Ilene

i, Ian

e apr

od, N

ecula

c�l�r

a�

la �a

rigra

d, Ca

zacu

l b�c

al, Ia

ne fr

atele

lui

Baca

2,191

, p.1

70

173

27 m

artie

16

68

Is�il�

, Câr

stea

vorn

ic �t

efan B

oul f.

vorn

ic Du

mitra

�co f

iul

lui �

tefan

Bou

l

do

u� lo

curi d

e cas

�

2,195

, p.1

73

174

27 ap

rilie

1668

Na

stasia

St

�tioa

ia Ian

e pev

e� �i

so�ia

lui

Doch

i�a

La

Uli�a

Mar

e, lân

g� zi

dul

m-rii

Trei

Ierar

hi

2,197

, p.1

74

180

18 au

gust

1668

Du

mitra

, so�i

a lui

Vas

ile

Drum

oiu

Hrist

odor

c�m�

nar

Cane

las, fr

atele

lui H

ristod

or

c�m�

nar

M-re

a Dea

lul

Mare

între

casa

lui Io

rga �

ârco

vnic

�i ca

sa lu

i Hris

todor

c�

m�na

r

2, 20

4, p.1

79

181

18 au

gust

1668

Ile

ana f

iica

Bejen

esei

Hrist

odor

c�m�

nar

Cane

las, fr

atele

lui H

ristod

or

c�m�

nar

M-re

a Dea

lul

Mare

între

Mih�

il� F

loca �

i Gh

eorg

he so

�ul G

roza

vei

2,

204,

p.179

id da

tare

prop

rietar

1 pr

oprie

tar 2

prop

rietar

3 pr

oprie

tar 4

prop

rietar

5 loc

aliza

re

marto

ri Re

f. Doc

IS

186

18 au

gust

1668

Groz

ava

Gheo

rghia

sa

(so�ia

lui

Gheo

rghe

Te

leleu

b�ca

l)

Angh

elu�a

fiica

lui

Moldo

van s

eimea

n �i

a Sim

ziane

i fiica

Ile

nei

Hrist

odor

c�

m�na

r

Cane

las,

fratel

e lui

Hrist

odor

c�

m�na

r

M-re

a Dea

lul

Mare

din

pere

tele c

asei

Groz

avei

Gheo

rgias

a pân

� în v

racn

i��

2, 20

4, p.1

79

179

18 au

gust

1668

Za

mfir d

in Bu

rsa

Hrist

odor

c�m�

nar

Cane

las, fr

atele

lui H

ristod

or

c�m�

nar

M-re

a Dea

lul

Mare

pe U

li�a M

are,

lâng�

Pod

ul Ve

chi, î

ntre O

prea

cizm

ar �i

Ha

reta

s�bie

r

2, 20

4, p.1

79

187

18 au

gust

1668

Mih�

il� F

loca

croito

r �i s

o�ia

lui T

udor

a �i a

do

ua so

�ie

Cerch

eja

Hrist

odor

c�m�

nar

Cane

las, fr

atele

lui H

ristod

or

c�m�

nar

M-re

a Dea

lul

Mare

între

Ghe

orgh

e b�c

al �i

Hrist

odor

c�m�

nar

2,

204,

p.179

225

24 iu

lie

1669

Hr

istod

or f.

m.

jitnice

r Ca

nelas

frate

le lui

Hr

istod

or

M-re

a Dea

lul

Mare

din C

odrii

Ia�ilo

r

pe

Uli�a

Mar

e lân

g� P

odul

Vech

i, într

e Ior

ga �â

rcovn

ic �i

Gheo

rghia

sa b�

c�li�a

Ceha

n m. a

rma�

, Alex

andr

u, Am

bros

ina

slujni

c� la

r�po

satul

Hris

todor

, Ilea

z�lar

, Am

broh

ie fra

tele l

ui Ile

a, Du

mitru

�i so

�ia lu

i M�

riica f

iica l

ui Ne

cula

b�ca

l, M�r

icu�a

Gheo

rghia

sa b�

c�li�a

, Câr

stea n

epotu

l Gh

eorg

hiese

i, Alex

andr

u fiul

lui Il

ea, L

uchia

na

fiica l

ui Ha

reta,

�tef

ana T

ilioias

a, On

ofrei

vorn

ic, P

oian�

urica

r

2, 26

5, p.2

36

232

3 aug

ust

1669

St

atie �

i so�i

a lui

Nas

tasia

Pârvu

coliv

ar

Iona�

co P

ârvu

co

livar

fiul lu

i Pâ

rvu co

livar

Ghed

eon

egum

en de

la

Trei

Ierar

hi

lâng�

zidu

l m-ri

i Tre

i Iera

rhi,

spre

Cur

te

Ursu

l, Ghe

orgh

i��, �

tefan

Ghe

rghe

li, Irim

icea,

Cioc

ârlie

vorn

ici de

poar

t�, C

ozma

cel b

�trân

f. h

otnog

de da

raba

ni, Ili

a�co

vorn

ic, Io

rga

�ârco

vnic,

Ilea z

�lar,

Dumi

tra�c

o gine

rele

lui

Ilea z

�lar,

Pan a

prod

de tâ

rg, N

acul

de la

vis

tierie

, Dum

itru ap

rod d

e târ

g, St

erian

apro

d de

târg

, Dum

itra�c

o gele

p de l

a Tro

tu�

2, 28

0, p.2

56

id da

tare

prop

rietar

1 pr

oprie

tar 2

prop

rietar

3 pr

oprie

tar 4

prop

rietar

5 loc

aliza

re

marto

ri Re

f. Doc

IS

233

3 aug

ust

1669

po

pa

Dumi

tra�c

o Va

sile d

iacon

do

mnes

c, fiu

l pop

ii Du

mitra

�co

Dumi

tra�c

o �i

sora

lui

P�sc

�lina

, fiii l

ui Va

sile d

iacon

do

mnes

c

Iona�

co P

ârvu

co

livar

�i so

�ia

lui M

aria

Ghed

eon

egum

en de

la

Trei

Ierar

hi

în fa�

a cas

ei lui

Pâr

vu

coliv

ar, lâ

n� m

-rea T

rei

Ierar

hi, sp

re C

urte

Ursu

l, Ghe

orgh

i��, �

tefan

Ghe

rghe

l, Irim

icea,

Cioc

ârlie

vorn

ici de

poar

t�, C

ozma

cel b

�trân

f. h

otnog

de da

raba

ni, Ili

a�co

vorn

ic, Io

rga

�ârco

vnic,

Ilea z

�lar,

Dumi

tra�c

o gine

rele

lui

Ilea z

�lar,

Pan�

apro

d de t

ârg,

Nacu

l de l

a vis

tierie

, Dum

itru ap

rod d

e târ

g, St

erian

apro

d de

târg

, Dum

itra�c

o gele

p de l

a Tro

tu�

2, 28

0, p.2

56

234

3 aug

ust

1669

Vasil

e diac

on

domn

esc,

fiul

popii

Du

mitra

�co

Dumi

tra�c

o �i s

ora l

ui P�

sc�li

na, fi

ii lui

Vasil

e diac

on

domn

esc

Str�

tulat

urica

r Na

cul d

e la

vistie

rie

cumn

atul lu

i St

r�tul

at ur

icar

Ghed

eon

egum

en de

la

Trei

Ierar

hi lân

g� zi

dul m

-rii T

rei Ie

rarh

i, sp

re C

urte

Ursu

l, Ghe

orgh

i��, �

tefan

Ghe

rghe

l, Irim

icea,

Cioc

ârlie

vorn

ici de

poar

t�, C

ozma

cel b

�trân

f. h

otnog

de da

raba

ni, Ili

a�co

vorn

ic, Io

rga

�ârco

vnic,

Ilea z

�lar,

Dumi

tra�c

o gine

rele

lui

Ilea z

�lar,

Pan�

apro

d de t

ârg,

Nacu

l de l

a vis

tierie

, Dum

itru ap

rod d

e târ

g, St

erian

apro

d de

târg

, Dum

itra�c

o gele

p de l

a Tro

tu�

2, 28

1, p.2

57

236

5 aug

ust

1669

Gh

ica vv

. M-

rea T

rei Ie

rarh

i

Moise

croit

or �i

so

�ia lu

i P�

sc�li

na, fi

ica

lui V

asile

diac

on

domn

esc

între

Pan

� apr

od �i

Vâ

ncule

�, din

dosu

l pivn

i�ei

c�lug

�rilo

r pân

� în l

ocul

lui

Vânc

ule�

Ursu

l, Ghe

orgh

i��, �

tefan

Ghe

rghe

l, Irim

icea,

Cioc

ârlie

, Dum

itra�c

o Ro�

ca vo

rnici

de

poar

t�, H

ando

ca cl

ucer

, Pan

� apr

od de

târg

, Ile

a z�la

r, Du

mitra

�co g

inere

le lui

Ilea z

�lar,

Pave

l zl�t

ar, N

acul

de la

visti

erie,

Iona

�co

Pârvu

l coli

var,

Gheo

rghe

corito

r dom

nesc

, An

doca

c�l�r

a�, C

onsta

ntin d

iac de

pit�r

ie

2, 28

2, p.2

58

235

5 aug

ust

1669

po

pa

Dumi

tra�c

o Va

sile d

iacon

do

mnes

c, fiu

l pop

ii Du

mitra

�co

Moise

croit

or �i

so

�ia lu

i P�

sc�li

na, fi

ica

lui V

asile

diac

on

domn

esc

Ghed

eon

egum

en de

la

Trei

Ierar

hi

lâng�

m-re

a Tre

i Iera

rhi,

spre

Cur

te, în

tre lo

cul lu

i St

atie �

i locu

l m-ri

i dan

ie de

la

Vasil

e Lup

ul vv

.

Ursu

l, Ghe

orgh

i��, �

tefan

Ghe

rghe

l, Irim

icea,

Cioc

ârlie

, Dum

itra�c

o Ro�

ca vo

rnici

de

poar

t�, H

ando

ca cl

ucer

, Pan

� apr

od de

târg

, Ile

a z�la

r, Du

mitra

�co g

inere

le lui

Ilea z

�lar,

Pave

l zl�t

ar, N

acul

de la

visti

erie,

Iona

�co

Pârvu

l coli

var,

Gheo

rghe

corito

r dom

nesc

, An

doca

c�l�r

a�, C

onsta

ntin d

iac de

pit�r

ie

2, 28

2, p.2

58

244

19

noiem

brie

1669

Na

stasia

so�ia

lui

Stat

ie

Maria

so�ia

lui N

eagu

l cro

itor n

epotu

l lui

Stati

e, �i

fiii lo

r Si

mion

, Gav

ril,

Vasil

ache

Ghed

eon

egum

en de

la

Trei

Ierar

hi

su

b zidu

l m-ri

i Tre

i Iera

rhi,

pân�

în ca

sele

lui P

ârvu

co

livar

2, 29

3, p.2

71

id da

tare

prop

rietar

1 pr

oprie

tar 2

prop

rietar

3 pr

oprie

tar 4

prop

rietar

5 loc

aliza

re

marto

ri Re

f. Doc

IS

248

22

dece

mbrie

16

69

Arap

ca

Cârst

ea s�

h�id�

car

Irimia

Vânc

ule�

stolni

c

Ilean

a v�d

uva

lui Ir

imia

Vânc

ule�

stolni

c

Irimia

fiul lu

i Ne

culai

, finu

l Ile

nei V

âncu

le�

din jo

s de c

asele

lui

Hand

oca c

lucer

Ha

ndoc

a cluc

er, G

ligor

a�co

�ep

telici

stoln

ic,

Dumi

tra�c

o �ep

telici

2,

298,

p.278

250

30 ia

nuar

ie 16

70

Irimia

Vânc

ule�

stolni

c Ile

ana v

�duv

a lui

Irimia

Vânc

ule� s

tolnic

Nacu

l de l

a vis

tierie

în

tov�r

��ie

cu

Pârvu

l coli

var

un sf

ert d

e loc

de ca

s�,

lâng�

Han

doca

cluc

er

Hand

oca c

lucer

, Irim

cea v

ornic

, Ghe

orgh

e vo

rnic,

Con

stanti

n diac

de pi

t�rie,

Ghe

orgh

e cro

itor d

omne

sc, P

avel

zl�tar

, Mois

e cro

itor

2, 30

0, p.2

79

262

12 iu

lie

1670

Marg

hita

doam

na lu

i Si

mion

Mov

il�

vv.

Pan�

paha

rnic

de

Covu

rlui

Gheo

rghe

ha

tman

, frate

le lui

Vas

ile Lu

pu

vv. �

i gine

rii s�

i Ur

sach

e f.

vistie

rnic

�i Al

exan

dru D

raco

f. c

omis

Andr

onac

he

pârc�

lab fiu

l lui

Pan�

paha

rnic

Miro

n Cos

tin

m. vo

rnic

de

�ara

de Jo

s, ne

potul

Ma

rghit

ei do

amna

loc cu

pivn

i��

2,

319,

p.294

263

18 au

gust

1670

Ne

cula

bece

r �i

so�ia

lui U

râta

Iane p

ostel

nic al

do

ilea

o c

as� î

ntre P

etrac

he zl

�tar

�i loc

ul ca

re au

fost

al lui

An

drei

nepo

tul m

itropo

litului

Hand

oca c

lucer

al do

ilea �

i nep

otul s

�u

Petra

che,

Iona�

co C

�p��â

n� v�

taf, e

gume

nul

de la

Tre

i Iera

rhi, L

eon e

gume

n de l

a Ce

t��uia

, pop

a Ghe

orgh

e

2, 32

3, p.2

98

273

1 iun

ie 16

71

Miro

n Cos

tin

m. vo

rnic

de

�ara

de Jo

s, ne

potul

Ma

rghit

ei do

amna

Ursa

che v

istier

nic

giner

ele lu

i Ghe

orgh

e ha

tman

(fra

tele l

ui Va

sile L

upu v

v.)

(v.

supr

a, id

262)

bo

ieri

2, 35

4, p.3

26;

319,

p.294

id da

tare

prop

rietar

1 pr

oprie

tar 2

prop

rietar

3 pr

oprie

tar 4

prop

rietar

5 loc

aliza

re

marto

ri Re

f. Doc

IS

274

1 iun

ie 16

71

Necu

lai b�

rbier

Ior

ga fiu

l lui Is

ar

jitnice

r, ne

potul

lui

Ursa

chi f.

m. v

istier

nic Ga

spar

d Cail

le ce

asor

nicar

fra

ncez

înt

re ca

sele

Nean

iului

�i ce

le ale

lui A

ndre

i f. ar

ma�

�i lân

g� ca

sa lu

i Dam

ian

chiha

ie

Miro

n Cos

tin m

. vor

nic, N

ecula

i Rac

ovi��

ha

tman

, Ursa

che f

. m. v

istier

nic, P

aladie

f. m.

sto

lnic,

Cons

tantin

Jora

f. m.

arma

�, Ne

culce

f. l

ogof�

t al d

oilea

, Gor

ovei

logof�

t de

vistie

rie, D

umitra

�co P

r�jes

cu f.

paha

rnic,

An

drei

f. arm

a�, D

amian

chiha

ie, V

asile

slug

a ha

tman

ului, V

asile

fiul p

reme

�teru

lui,

Stan

islaw

Kien

arsk

i pisa

r le�e

sc, M

ihalco

sp

i�er,

popa

Vas

ile de

la B

iseric

a Alb�

�i

giner

ele s�

u pop

a Gav

ril, G

avril

Nean

iul

logof�

t al d

oilea

, C�r

�man

pitar

,

2, 35

3, p.3

26

285

6 mar

tie

1673

Ne

culai

�i so

�ia

lui T

odos

ia Ga

spar

d Cail

le ce

asor

nicar

fran

cez

popa

Ursu

de la

bis

erica

Cur

�ii (d

e pe

poar

t�?)

(167

6)

înaint

ea cu

r�ii lu

i Ursa

che

vistie

rnic,

între

casa

lui

Dami

an gi

nere

le M�

m�li�o

aiei �

i cea

a lui

An

drei

f. arm

a�; lâ

ng�

Andr

ei vo

rnic

de po

art�

�i Ne

culai

logo

f�t

popa

Vas

ile �i

popa

Gav

ril de

la B

iseric

a Al

b�, D

amian

, And

rei f.

arma

�, Go

rove

i log

of�t, S

tanisl

aw K

ienar

ski p

isar le

�esc

, Mi

halco

spi�e

r, Va

sile p

reme

�ter,

Gheo

rghe

Ta

lp�, V

asile

Hri�e

scul

�i gin

erele

s�u C

hira,

Gavri

l frate

le lui

Nec

ulai, U

rsul v

istier

nic;

Andr

ei vo

rnic

de po

art�

vecin

, Chir

a gine

rele

Marie

i vec

in, C

onsta

ntin p

rotop

op de

la S

f. Ni

colae

, pop

a Gav

ril de

la S

f. Nico

lae, p

opa

Ion de

la S

f. Ioa

n (bis

erica

Alb�

), Du

mitra

�co

sluga

lui R

acov

i�� lo

gof�t

, Mar

ia cro

itori�a

, M�

m�li�o

aia b�

trâna

2, 39

8, p.3

66;

456,

p.413

294

1 septe

mbrie

16

75

Ursu

l fiul

lui

Dumi

tru

Ioana

m�tu

�a lu

i Ur

su, E

nach

e �i

Manta

verii

lui U

rsu

Enac

he cl

ucer

în

tov�r

��ie

cu Lu

ca

lân

g� E

nace

cluc

er �i

lâng

� Lu

ca

2,

429,

p.390

311

14 iu

nie

1677

Pa

n�

Necu

lai �i

Aga

hi�a f

iii lui

Pan

� �i Io

n gin

erele

lui P

an�

Nacu

l de l

a vis

tierie

�i so

�ia

lui P

aras

chiva

o buc

��ic�

de lo

c, din

locu

l ca

sei lu

i Lup

u Pâr

vul, a

l�tur

i cu

locu

l lui N

acul

de la

vis

tierie

pân�

în lo

cul

biser

icii c

atolic

e

Necu

lai s�

h�id�

car d

e pe P

odul

Vech

i, Co

nstan

tin v�

taf de

c�r�

u�i d

e mier

e, Si

mion

ap

rod d

in V�

leni (F

�lciu)

, Stan

ciul s

luga l

ui Ian

e H, A

ndro

nic, L

upu P

ârvu

l, �tef

an di

ac de

vis

tierie

2, 47

6, p.4

32

id da

tare

prop

rietar

1 pr

oprie

tar 2

prop

rietar

3 pr

oprie

tar 4

prop

rietar

5 loc

aliza

re

marto

ri Re

f. Doc

IS

321

22

noiem

brie

1678

Ne

culai

�i so

�ia

lui E

ftimia

Nede

lcu iu

zba�

a �i

so�ia

lui T

ofana

între

casa

lui F

odor

�i ca

sa

lui G

iurge

2, 49

5, p.

444

323

10

febru

arie

1679

Du

mitra

�co

Pr�je

scul

Maria

fiica

lui G

ligor

ie H�

b��e

scul

f. ha

tman

, so�i

a lui

Dumi

tra�c

o Pr�

jescu

Chiria

c Stur

za

paha

rnic

�i so

�ia

lui A

ni�a f

iica l

ui Isa

r

înt

re Io

rga p

ostel

nic �i

Gav

ril Ne

aniul

f. log

of�t

boier

i 2,

497,

p. 44

5

346

2 mar

tie

1681

Ian

e f. m

. po

stelni

c H

Ilean

nepo

ata lu

i Iane

Ha

dâmb

ul, fii

ca lu

i Mi

hai H

agi d

e la

Suce

ava,

so�ia

lui Il

ie Pl

e�ca

jitnic

er

lân

g� M

itropo

lie, s

pre

biser

ica un

gure

asc�

(v

supr

a, id

19)

boier

i 2,

547,

p.488

210

8 octom

brie

1690

Go

rove

i f.

logof�

t Gh

euca

visti

ernic

Cr

istina

fiica

lui

Gram

a stol

nic

doam

na

Nasta

sia a

lui

Duca

vv.

lân

g� B

iseric

a Alb�

2, 51

1, p.4

56;

673,

p.592

208

10

dece

mbrie

16

90

Andr

us W

olf

pisar

le�e

sc

Antim

ia so

ra M

ariei

so

�ia lu

i Stan

cu

l�c�tu

� �i T

oade

r �i

Gavri

l fiii l

ui St

ancu

l�c

�tu�

Rado

mirsc

hi lea

hul �

i so�i

a lui

Maria

lân

g� bi

seric

a ung

urea

sc�,

mai s

us de

Tris

fetite

le, în

tre

locul

lui Ia

ne ha

dâmb

ul

2, 68

0, p.5

97

Tabe

l cum

ulat

iv: L

ocur

i de

cas�

pe

Podu

l Vec

hi, 1

580-

1700

. Sur

s�: D

ocume

nte p

rivito

are l

a ist

oria

ora�

ului I

a�i,

vol.

I-II

I, ed

. Ioa

n Ca

pro�

u, P

etro

nel Z

ahar

iuc,

Ia�i,

Ed.

Dos

ofte

i, 20

00

id da

tare

prop

rietar

1 pr

oprie

tar 2

prop

rietar

3 pr

oprie

tar 4

prop

rietar

5 loc

aliza

re

marto

ri Re

f. Doc

IS

24

4 aug

ust

1583

so�ia

lui B

orce

a din

Ia�i �

i fiica

ei,

cnea

ghina

lui

Corp

aci

Petru

�ch

iopul

vv.

M-re

a Sf. S

ava

pe lo

cul b

iseric

ii Sf. S

ava,

Uli�a

Sf.

Vine

ri

1, 23

, p.37

25

7 iun

ie 16

00

Cons

tantin

sp�ta

r fiu

l lui S

ima f

. m.

vame

� M-

rea S

f. Sav

a

în mi

jlocu

l târg

ului Ia

�i, în

tre

case

le lui

Lupu

ilica

rul

1,

50, p

.74

27

20

octom

brie

1602

An

drei

Sora

, so�i

a lui

Grigo

rie Le

lea

�oim

arul

m-re

a Sec

ul

în

Dugh

eni, l

âng�

casa

lui U

rsu

potco

varu

l

1, 70

, p.10

3

26

31

octom

brie

1606

D.

Ne

cula

dasc

�l m-

rea S

f. Sav

a

în

Dugh

eni, l

âng�

dugh

enile

c�

lug�r

ilor d

e la S

inai

1,

70, p

.103

317

2 aug

ust

1646

Câ

rstina

�i fiu

l ei

Cons

tantin

Gh

eorg

he �i

so�ia

lui

M�r

icu�a

M�ric

u�a

Gheo

rghia

sa

Cârst

ea ne

pot

de so

r� al

M�

ricu�e

i Gh

eorg

hiasa

Iane

poste

lnic H

(1

678)

casa

cu pi

vni��

�i to

t locu

l, în c

apul

uli�ei

spre

Tre

i Iera

rhi, p

este

drum

de

case

le lui

Ilie,

lâng�

Mih�

il�

Floca

Cârst

ea c�

m�na

r, Mi

h�il�

Floc

a, Mi

hul c

roito

r, Gâ

nsc�

b�rb

ier,

Opre

a cizm

ar ce

l b�tr

ân, Io

na�c

o Su

ceve

anul

potco

var,

Ion br

�har

, Va

sile s

trelar

gine

rele

Drum

oaiei

, Iva

n c�l�

ra� d

e �ar

igrad

1, 33

2, p.4

06; 2

, 49

2, p.4

42

62

27 m

artie

16

52

Tran

dafir

m. �e

trar

M-re

a Sf. S

ava

M-re

a Sf. S

ava

M-re

a Sf. S

ava

îm

potriv

a dug

hene

lor m

-rii S

f. Sa

va

1,

382,

p.446

67

8 mar

tie

1653

Mis�

il� iu

zba�

a cu

so�ia

lui M

arica

�i

fiii Io

na�c

o �i

Necu

lai

Cozm

a egu

men d

e la

Aron

Vod

� M-

rea D

ealul

Ma

re

Pe U

li�a P

odulu

i Vec

hi

1, 39

2, p.4

54; 2

, 45

0, p.4

08

id da

tare

prop

rietar

1 pr

oprie

tar 2

prop

rietar

3 pr

oprie

tar 4

prop

rietar

5 loc

aliza

re

marto

ri Re

f. Doc

IS

301

1 iuli

e 16

56

Iacob

cizm

ar fiu

l lui

Opre

a Du

mitra

�co v

�taf

de pa

ici, fr

atele

lui

Iacob

Galat

ion

egum

en de

la

Trei

Ierar

hi Ian

e pos

telnic

H

M-re

a Dea

lul

Mare

în

târgu

l vec

hi, în

tre N

icula,

Beja

n, Gh

eorg

he ba

cal �

i Har

eta s�

bier

popa

Ere

mia,

popa

Dar

ie de

la

Danc

u, Al

exan

dru v

ornic

, Nec

ula

b�ca

l, Ilea

b�rb

ier, M

ihai v

�taf d

e vie

ri, po

pa G

heor

ghe d

omne

sc,

Tana

se fiu

l Sâm

botin

esei,

Tilio

i po

tcova

r, Bo

sie, B

ejan,

Iona�

co,

Fran

gole

1, 42

0, p.4

81; 2

, 45

0, p.4

07

78

5 mar

tie

1657

�a

�o, so

ra

r�po

satul

ui Pa

ladie

f. vist

.

Enac

he, fi

ul Vr

anei

sora

lui �

a�o,

fiastr

ul lui

�a�o

En

ache

(P

aladie

)

Pe

uli�a

Pod

ului V

echi,

dina

intea

m-

rii Sf

-Sav

a

1, 42

5, p.4

85

302

14 iu

nie

1658

Ma

lanca

An

i�a pi

t�ri�a

do

mnas

c� �i

fiii e

i Ion

a�co

�i

Costa

ndin

Stati

e sc

himb�

tor �i

so

�ia lu

i Ru

csan

da

Iane s

tolnic

H

în

târgu

l vec

hi, lâ

ng� I

ane

Hadâ

mbul,

Har

eta s�

bier,

Tilioi

, T�

nase

popa

Irim

ia de

la S

f. Nico

lae,

Bejan

Ghe

uca v

ornic

de gl

oat�,

Co

nstan

tin �

opa c

�pita

n f. p

itar,

Bejan

s�ra

ci, Io

n, po

pa D

arie,

Bo

sie �â

rcovn

ic, C

ozma

apro

d, As

lan, L

azor

dara

ban,

Rugin

� vo

rnic,

Ro�

ca vo

rnic,

Ban

t��

c�pit

an, Z

atic,

Simi

on, Io

na�c

o, Ior

ga �â

rcovn

ic, Io

n Bote

zatul

1, 45

0, p.5

07; 2

, 45

0, p.4

08

93

9 aug

ust

1659

Le

fter n

egus

torul

cu so

�ia lu

i Mar

ia Ian

e c�m

�ra�

(H

adâm

bul)

Pe

uli�a

Pod

ului V

echi,

dup�

Beja

n �e

lar, în

tre lo

cul lu

i Iane

H �i

locu

l Til

ioies

ei

1, 46

4, p.5

18

95

3 apr

ilie

1660

M-

rea S

f. Vine

ri, eg

umen

ul Cl

ima

Vasil

ie �e

lariul

�i

so�ia

lui M

aria

Pe

uli�a

Pod

ului V

echi,

în pe

rete

cu du

ghea

na lu

i Iach

im

s�h�

id�ca

rul

1,

477,

p.527

id da

tare

prop

rietar

1 pr

oprie

tar 2

prop

rietar

3 pr

oprie

tar 4

prop

rietar

5 loc

aliza

re

marto

ri Re

f. Doc

IS

4 9 a

prilie

16

61

Stro

ioaia

Cons

tantin

�i fii

ca

lui N

astas

ia,

nepo

ata lu

i Man

ole

Cefut

Ion �i

so�ia

lui

M�ric

u�a

pe U

li�a P

odulu

i Vec

hi, în

tre Io

n cu

mp�r

�toru

l �i d

ughe

nele

m-rii

Sf.

Sava

Dumi

tra�c

o Ro�

ca vo

rnic

de

poar

t�, U

rsul v

ornic

de po

art�,

Hl

�p�s

cul v

ornic

de po

art�,

Ma

nole

slug�

domn

easc

�, To

ader

vo

rnic,

dumi

tra�c

o diac

, Ena

che

giner

ele S

troioa

iei, G

avril

croito

r, Ior

gach

i s�b

ier, C

ozma

apro

d, �t

efan c

roito

r, T�

nasii

e fiul

Sâ

mb�ti

nese

i, dum

itra�c

o cur

elar,

B�jen

eas�

�el�r

i��, S

ucev

eni�a

, Ile

a b�r

bier,

State

schim

b�tor

2, 4,

p.4

5 14

mai

1661

Neac

�a, s

o�ia l

ui Vo

ico zl

�taru

l, Ar

senie

, Pav

el �i

Axini

a, fra

�ii Ag

ahiei

Al

boaia

, cop

iii lui

B�

tog

Simz

iana

Bejen

easa

�i fiu

l ei

Vasil

e Ian

e Had

âmbu

l po

stelni

c

pe

Pod

ul Ve

chi, d

in do

s, lân

g�

case

le lui

Cac

iupi

2,

6, p.6

14

24

noiem

brie

1663

T�na

sie f.

apro

d fiul

lui

Sâm

botin

�i

so�ia

lui A

ni�a

Iane p

ostel

nic

în

Târg

ul Ve

chi

Sculi

aga,

Alex

andr

u, Co

zma

v�taf

ul, Io

rga �

ârco

vnic,

Tilio

iu po

tcova

r 2,

58, p

.61

169

29

septe

mbrie

16

67

Mis�

il� fiu

l lui

Prico

pie �i

so�ia

lui

Nasta

sia

Zanh

ir �i s

o�ia l

ui * I

rina f

iica l

ui Za

nhir

* Ghe

orgh

ie cu

mnatu

l Irine

i

cas�

cu pi

vni��

între

Ion i

uzba

�a �i

Ne

cula

cumn

atul lu

i Mis�

il�

Ion iu

zba�

a, Tu

dori,

Dumi

tra�c

o c�

ld�ra

r, Na

cul, A

ndre

ica, Ia

nach

e co

morn

ic, C

hirco

, Iane

u�er

el,

popa

�tef

an, p

opa D

umitra

�co,

popa

Ion,

Iona�

co C

ap�e

a; * p

opa

Butuc

, * po

pa D

arie,

* To

ader

Bu

tco, *

Ion �

ârco

vnic

2,175

, p.15

5

171

8 dece

mbrie

16

67

Dan b

l�nar

�i so

�ia

lui A

ntimi

a

Alex

andr

a fiic

a lui

Dan b

l�nar

�i so

�ul

ei Ni

ca (1

) Ior

dach

e s�

bier (

2)

P�tra

�co D

an f.

logof�

t al tr

eile

fiul lu

i Dan

bl�

nar,

cu so

�ia

lui A

lexan

dra �

i fiic

a lor

Doc

hi�a

M-re

a Sf.

Vine

ri

case

cu lo

c �i p

ivni��

�i lo

c de

dou�

dugh

ene î

n fru

nte la

pod,

între

Nec

hifor

Bâr

cul �

i Petr

e Be

rchis

�i Ion

a�co

B�l�

atul

2,1

87, p

.167

id da

tare

prop

rietar

1 pr

oprie

tar 2

prop

rietar

3 pr

oprie

tar 4

prop

rietar

5 loc

aliza

re

marto

ri Re

f. Doc

IS

190

16

dece

mbrie

16

68

popa

Ursu

, tat�

Anei,

bunic

ul lui

Ile

a z�la

rul

Dumi

tra�c

o Cujb

� tat

� lui

Iona�

co

Cujb�

vorn

ic

Iona�

co C

ujb�

f. vor

nic �i

sora

lui

Salo

mia

Prod

an v�

taf �i

so

�ia lu

i Tofa

na

�i cu

fra�i

i lui

Crist

ea, A

ndre

i, Gr

igora

� cu

so�ia

lui A

ni�a,

Iorda

che c

u so

�ia lu

i Sch

iva

Dumi

tra�c

o gin

erele

lui

Ilea z

�laru

l �i

so�ia

lui

M�riu

�a

din ca

sa lu

i Dum

itra�c

o uric

ar

pân�

în du

ghen

ile lu

i Iona

�co

Cujb�

fiul lu

i Filip

, v�r

ul lui

Pro

dan

�i pâ

n� la

uli�a

Pod

ului V

echi

Ursu

, Toa

der V

etri�,

P�tr

��ca

n vo

rnici

de po

art�,

Iona

�co C

ujb�

v�ru

l, Dum

itra�c

o uric

ar, V

asile

Ca

peza

n �ela

r, En

ache

negu

��tor

gin

erele

Fulg

eroa

iei, C

onsta

ntin

pitar

, Pav

el zl�

tar, N

ecula

i zl�t

ar,

Pârvu

v�taf

, And

oca c

�l�ra

� de

�arig

rad f

iul P

rod�

nese

i, Dum

itru

giner

ele lu

i Nec

ulai b

acal,

Flor

ea

croito

r cum

natul

lui Il

ea, A

mbro

zie

b�rb

ier fr

atele

lui Ile

a, En

ache

cu

mnatu

l lui E

ne pe

ve�, p

opa

Cozm

a de l

a Aro

n Vod

�, Câ

rstea

gin

erele

lui M

�ciuc

�, po

pa N

ecula

i, Mi

sail e

gume

n de B

ârno

va

2, 21

3, p.1

86

192

14

febru

arie

1669

Misa

il iuz

ba�a

�i

so�ia

lui M

�rica

�i

fiii lo

r Ion

a�co

�i

Necu

lai

M-re

a Aro

nean

u M-

rea D

ealul

Ma

re

un lo

c de d

ughe

ne

2,

219,

p.192

284

20

noiem

brie

1672

Gheo

rghe

zl�ta

r �i

so�ia

lui L

uchia

na �i

fiic

a lor

Alex

andr

a Ian

e pos

telnic

în Tî

rgul

Vech

i, într

e Ian

e pos

telnic

�i

Tilioi

asa

Silio

n vor

nic de

poar

t�, G

heor

ghe

vorn

ic de

poar

t� fiu

l lui M

anole

, Dâ

rjan i

uzba

��, Il

ea z�

lar,

Gheo

rghe

gine

rele

M�ric

u�ei,

Aslan

, Sim

ziana

v�du

va lu

i Beja

n, Du

mitru

gine

rele

lui N

ecula

, M�li

na

�i Na

stasia

fiice

le lui

Iorg

a �â

rcovn

ic, F

rânc

ul vo

rnic,

�tef

ana

Tilioi

asa

2, 38

4, p.3

55

id da

tare

prop

rietar

1 pr

oprie

tar 2

prop

rietar

3 pr

oprie

tar 4

prop

rietar

5 loc

aliza

re

marto

ri Re

f. Doc

IS

297

8 feb

ruar

ie 16

76

Andr

ei �i

so�ia

lui

Zanh

ira

Gheo

rghe

fiul lu

i An

drei

�i al

Zanh

irei

Stoia

n u�e

r al

doile

a so�

al Za

nhire

i

lân

g� A

rcari,

în jos

de bi

seric

a ar

mene

asc�

, par

tea ce

alalt�

de

pod,

în râ

nd cu

case

le lui

Mi

halac

he bl

�nar

Miha

lache

bl�n

ar, L

eond

ar ab

�ger

, Ag

ahia

so�ia

lui P

asca

l, Sefe

r bo

iangiu

, Lati

f arca

r, La

rion f

�clie

r, Ca

lodi z

l�tar

, T�n

ase v

�taful

log

of�tul

ui Ra

covi�

�, En

ache

fiul lu

i Di

ma, V

asile

croit

or de

pe P

odul

Vech

i, Dum

itru cu

mnatu

l lui

Miha

lache

bl�n

ar, S

tavra

che

2, 44

4, p.4

02

300

6 mai

1676

Sâm

botin

cizm

ar

Solom

ia Sâ

mboti

neas

a �i fi

ii ei

Gheo

rghe

�i

Dumi

tra�c

o

m-re

a Dea

lul

Mare

înt

re ca

sele

lui T

ilioi p

otcov

ar, a

le lui

Stat

ie sc

himb�

tor �i

ale l

ui Ha

reta

s�bie

r

2, 45

0, p.4

07

309

27 ia

nuar

ie 16

77

Gheo

rghe

baca

l �i

so�ia

lui M

�rica

M-

rea A

ndria

no

do

u� du

ghen

i lipit

e de c

asa l

ui Gh

eorg

he ba

cal, î

n cap

ul Po

dului

Ve

chi, c

u loc

pân�

în fu

ndul

gard

ului

2,

467,

p.424

338

3 mar

tie

1680

Irin

a �i fr

atele

ei Du

mitra

�cu �

i fiul

el Ne

culai

Al

i potc

ovar

�i so

�ia

lui P

apina

în ma

halau

a Potc

ovar

ilor,

lâng�

B�

rboi,

lâng

� dug

hene

le mâ

n�sti

rii, âm

potriv

a cas

ei lui

Va

sile c

�ld�r

ar

P�tra

�co,

Dumi

tru po

tcova

r, Va

sile

c�ld�

rar,

Pave

l star

oste

2, 52

9, p.4

73

209

1 dece

mbrie

16

90

Vasil

e Gea

lal�u

sta

roste

de cr

oitor

i Co

stand

a neg

ustor

gin

erele

lui

Miha

lache

bl�n

ar

Toad

er ab

�ger

gin

erele

lui

Ianac

he �

a�ul

lâng�

Ena

che �

a�ul �

i lâng

� Flo

area

sora

lui M

ihalac

he

Loiz

negu

stor,

Iane s

taros

te de

ne

gusto

ri, Pa

n� ne

gusto

r, Na

stase

vo

rnic

de tâ

rg, Z

eaipa

n neg

ustor

, Ca

lodin

zl�tar

, Ena

chie

fiul lu

i Ca

lodin

zl�tar

, Apo

stol

2, 67

9, p.5

96

id da

tare

prop

rietar

1 pr

oprie

tar 2

prop

rietar

3 pr

oprie

tar 4

prop

rietar

5 loc

aliza

re

marto

ri Re

f. Doc

IS

213

2 feb

ruar

ie 16

92

Cârst

ea C

ujb�

Ilea z

�lar

Maria

fiica

lui

Ilea z

�lar �

i so

�ul ei

Du

mitra

�co f

. vis

tiern

ic al

doile

a �i c

opiii

lor G

heor

ghi��

, Irin

u�a, A

nu�a

�i Sa

ndal�

Dima

ba�

buluc

ba��

case

le cu

pivn

i�� di

n piat

r� în

dos

�i cu

fântâ

n�

3,

27, p

.24

217

11 iu

lie

1692

Cu

jb� vo

rnic

Iona�

co C

ujb�

nepo

tul lu

i Cujb

� vo

rnic

�i ne

po�ii

lui

Apos

tol �i

Mois

e fiii

Ani�e

i fiica

lui C

ujb�

f. vor

nic

Dima

ba�

buluc

ba��

�i

so�ia

lui

Dumi

tra

loc cu

patru

dugh

ene î

n fru

nte �i

în

lung c

ât a f

ost o

grad

a b�tr

ânilo

r, pe

Pod

ul Ve

chi, î

n col�

ul Ul

i�ei

Strâ

mbe,l

âng�

case

le lui

Du

mitra

�co f

. vist

iernic

Ursu

l Avra

am pr

otopo

p, St

ru�

preo

t, Amb

rohie

b�rb

ier, N

ecula

i cu

pe� g

inere

le lui

Miha

lache

, Gh

euca

buluc

ba��

, Ghe

orgh

e mo

rtasip

3, 34

, p.30

Tabe

l cum

ulat

iv: L

ocur

i de

cas�

pe

Uli�

a Ru

seas

c�, 1

580-

1700

. Sur

s�: D

ocume

nte p

rivito

are l

a ist

oria

ora�

ului I

a�i,

vol.

I-II

I, ed

. Ioa

n Ca

pro�

u, P

etro

nel Z

ahar

iuc,

Ia�i,

Ed.

Dos

ofte

i, 20

00

id da

tare

prop

rietar

1 pr

oprie

tar 2

prop

rietar

3 pr

oprie

tar 4

prop

rietar

5 loc

aliza

re

marto

ri re

ferint

a Doc

IS

45

22 m

artie

16

45

Cnea

ghina

Pave

l vor

. de g

loat�

cu so

�ia lu

i M�r

ica �i

fra

�ii lor

Nec

ulai

Mogâ

ldea �

i Vas

ile

Cara

iman

pitar

, ne

po�ii

Cnea

ghine

i

Iona�

co

Rusu

l pâ

rc�lab

Pe

Uli�a

Rus

easc

�

1, 32

2, p.4

00

60

25 m

ai 16

49

Iona�

co

Pr�v

�lie

Apos

tol f.

sulge

r (n

epotu

l lui Io

na�c

o Pr

�v�li

e)

În

Târg

ul lui

Bar

novs

chi

1,

355,

p.425

61

25 m

ai 16

49

Drag

ot�

hotno

g �i

mo�te

nitor

ii lui

Ap

ostol

f. su

lger

Pe

Uli�a

Rus

easc

�

1, 37

6, p.4

42

59

21

ianua

rie

1652

M�ric

u�a, fi

ica

lui Io

na�c

o Pr

�v�li

e Ap

ostol

f. su

lger

Pe

Uli�a

Rus

easc

�

1, 37

6, p.4

42

70

6 septe

mbri

e 165

4 Ilie

vorn

ic*

�ana

, fiica

An

gheli

nei d

iacon

i�a Câ

rstea

vo

rnic

de

poar

t� �i

so�ia

lui

Desp

a

Alex

andr

u iul

lui Ili

e vor

nic*

Enac

he vo

rnic

de tâ

rg fiu

l lui

Cârst

ea vo

rnic

Pe U

li�a R

usea

sc�,

lâng�

En

ache

bl�n

arul

Roma

n pro

egum

en de

la S

f. Sav

a, En

ache

bl�n

ar,

Stati

e bl�n

ar, O

nciul

bl�n

ar, S

ava f

iul C

adiul

ui, B

ejan

s�h�

id�ca

r, Ile

a b�r

bier,

Toad

er v�

taf, p

opa M

ihail,

Simi

on f.

staro

ste de

Cer

n�u�i

, pop

a Dar

ie; C

ozma

cel

b�trâ

n, Ile

a z�la

r, Si

mion

One

, Ber

na

1, 40

7, p.4

69;

409,

p.471

; 2,

351,

p.324

87

8 apr

ilie

1657

Gh

eorg

hie

negu

��tor

ul M-

rea P

âng�

ra�i

M-re

a Ba

rnov

schi

la F�

clier

i, într

e dug

hene

le m-

rii Ba

rnov

schi

1,

429,

p.488

97

18 iu

lie

1660

Ra

covi�

� Ce

han m

. log

of�t

Alex

andr

a, fiic

a lui

Urec

he vo

rnicu

l �i

so�ul

ei C

hiriac

Du

ca

vistie

rnic

M-re

a Ba

rnov

schi

(166

6)

îm

potriv

a m-ri

i Bar

novs

hi

1, 48

8, p.5

37,

489,

p.538

; 2,1

29,p.

118

1 22

no

iembr

ie 16

60

Vasil

a�co

, fiul

lui U

rech

e vo

rnicu

l

Chiria

c, cu

mantu

l lui

Vasil

a�co

�i so

�ia lu

i Al

exan

dra

Pe

Uli�a

Rus

easc

�, în

Bl�n

�rie

1,

493,

p.541

2 25

no

iembr

ie 16

60

Iancu

f. bu

lucba

� Gh

eorg

he B

aca m

. co

mis

din

dos,

lâng�

Iane

peve

�, pâ

n� în

locu

l Câr

stii

vorn

icul, p

e Uli�a

ruse

asc�

1,

494,

p.542

16

1 ian

uarie

16

64

Sava

fiul lu

i Co

nstan

tin

Cadiu

l Na

stasia

fiica

lui

Cons

tantin

Cad

iul

Chiria

c �i

so�ia

lui

Ilean

a

pe U

li�a R

usea

sc�,

împo

triva c

asei

lui S

ava a

l lui

Con

stanti

n Cad

iul, în

tre

casa

En�

chioa

iei �i

locu

l lui

Ghe

orgh

e u�e

r

Corla

t uric

ar, s

ava a

l lui C

onsta

ntin C

adiul

, Vas

ile so

�ul

Nasta

siei �

i fiica

lui M

aria

cu so

�ul ei

Gav

rila�,

Maria

Ma

�arino

aia, G

heor

ghe R

ugin�

mes

erciu

l, Isa

c ce

apr�

gar,

�tefa

n pita

r, Ion

croit

or, S

tele s

�bier

, Iane

pe

ve�, D

espa

, Mar

ta Co

cioaia

, pop

a Vas

ile de

la S

f. Pe

tru de

la B

�rbo

i

2, 60

, p.62

177

22 iu

lie

1668

Ca

diul

Sava

croit

or, fi

ul Ca

diului

Dr�g

hici

s�ra

ciul �

i so

�ia lu

i Ru

sca

Marta

so�ia

lui

Coc

ea �i

fiu

l ei E

nach

e (1

669)

doam

na

Ecate

rina a

lui

Dabij

a vv

între

cher

v�s�

ria lu

i Ba

rnov

schi

�i o d

ughe

an�

a lui

Sava

, împo

triva l

ui Ni

ca, c

umna

tul lu

i Sav

a

Iona�

co M

are B

oiar,

Enac

he co

jocar

domn

esc,

Dumi

tru

b�ib�

r�ca

r, Ni

ca cu

mnatu

l lui S

ava,

Iona�

co al

�an

ei,

Coste

a c�l�

ra� d

e �ar

igrad

, Ena

che b

�rbie

r dom

nesc

, Ni

cula

baca

l / (1

669)

Alex

a vor

nic, C

ârste

a f. m

. va

me�,

Scoa

r�e� c

omis,

Sav

a Cad

iul, C

hira z

l�tar

, Gh

eorg

he vo

rnic,

Ena

che c

umatu

l lui Ia

ne pe

ve�,

Gheo

rghe

al F

rânc

�i, C

hiriac

nepo

tul lu

i Mitro

fan

c�lug

�rul,

Dro

se f.

staro

ste de

bl�n

ari, P

etco b

acal,

Gh

eorg

he B

ute b�

cal, I

on su

rlar,

popa

Ursu

l de l

a bis

erica

Ro�

c�i

2, 20

1, p.1

77;

251,

223

191

30

dece

mbri

e 166

8

Sava

Cad

iul

croito

r �i s

o�ia

lui A

nghe

lina

Dumi

tra�c

o gine

rele

lui Ile

a z�la

rul �

i so

�ia lu

i M�r

iu�a

un lo

c de d

ughe

an�,

din

pere

tele c

asei

lui S

ava

pân�

în pe

retel

e cas

ei Ma

rtei C

ocioa

ia, di

n fru

nte

pân�

în po

d �i în

apoi

pân�

în

fundu

l ogr

�zii l

ui Sa

va

Gheo

rghe

vorn

ic cu

mnatu

l Des

pei, M

arta

Cocio

aia,

Chira

zl�ta

r, En

ache

, Amb

rohie

b�rb

ier, P

ârvu

l v�ta

f, Va

silie

c�pit

an

2, 21

4, p.1

87

197

7 apr

ilie

1669

Le

p�da

tul �i

so

�ia lu

i Ax

inia

Gheo

rghie

m. u

�er

�i fiu

l s�u

An

dron

ache

Sand

al� fii

ca

lui C

urt în

tov

�r��

ie cu

En

ache

Antim

ia Bu

ciumo

aia

stolni

ceas

a ne

poata

Ax

iniei

a Le

p�da

tului

�i cu

gine

rele

ei An

drie�

Dar

ie

Andr

onic

f. pâ

rc�lab

la Ia

�i �i

so�ia

lui

Tofan

a

pe ul

i�a R

usea

sc�,

din

locul

lui E

nach

e pân

� în

locul

Sand

ei fiic

a lui

Curt,

so

�ia lu

i T�n

ase f

. pâ

rc�lab

2,

245,

p.214

; 39

4, p.3

62;

395,

p.363

201

10 m

ai 16

69

Sava

Cad

iul

Dr�g

hici

Marta

so�ia

lui

Coc

ea �i

fiu

l ei E

nach

e

Ecate

rina

doam

na

r�po

satul

ui Da

bija v

v.

un lo

c de c

as� c

â �ine

du

ghea

na

Alex

a vor

nic, C

ârste

a f. v

ame�

, Sco

ar�e�

comi

s, Sa

va

Cadiu

l, Chir

a zl�t

ar, G

heor

ghe v

oric,

Ena

che c

umna

tul

lui Ia

ne pe

ve�, G

hero

ghe a

Frâ

nc�i,

Chir

iac ne

potul

lui

Mitro

fan C

�lug�

rul, D

rose

a f. s

taros

te de

bl�n

ari, P

etco

baca

l, Ghe

orgh

e But

baca

l, Ion

surla

r, po

pa U

rsul d

e la

biser

ica R

o�c�

i

2, 25

1, p.2

23

223

15 iu

nie

1669

Sa

va C

adiul

�i

so�ia

lui

Angh

elina

Du

mitra

�co g

inere

le lui

Ilea z

�lar

Dafin

a do

amna

r�

posa

tului

Dabij

a vv.

un lo

c de d

ughe

an� p

e uli

�a Ru

seas

ca, d

in pe

retel

e lui

Sava

Cad

iul

pân�

în pe

retel

e Mar

tei

Cior

toaia,

din p

od �i

pân�

în

fundu

l ogr

�zii l

ui Sa

va

Cadiu

l

Gheo

rghe

vorn

ic, cu

mnatu

l Des

pei, C

hira z

l�tar

, En

ache

cumn

atul lu

i Iane

peve

� �i s

ocru

l lui Il

ea z�

lar

2, 26

0, p.2

30

228

2 iuli

e 16

69

Buciu

m �i

familia

lui

Grigo

re U

rech

e f.

m. vo

rnic

Vasil

e Ur

eche

f. sp

�tar,

fiul lu

i Gr

igore

Ur

eche

Dafin

a do

amna

r�

posa

tului

Dabij

a vv.

loc cu

pivn

i�e �i

dugh

ene

pe ul

i�a R

usea

sc� d

in Tâ

rgul

de Jo

s, la

Prec

upe�e

, din

pod d

in fa�

a târ

gului

la va

le pe

lân

g� pi

vni�a

m-ri

i Han

gu,

pân�

în ga

rdul

lui

Raco

vi�� m

. com

is, ap

oi al�

turi c

u gar

dul la

vale

în uli

�a �ig

�nim

ii ce v

ine pe

su

b dea

l apo

i în lu

ngul

uli�ei

pân�

la po

dul

�igan

ilor a

poi la

deal

pe

pârâ

u pân

� în l

ocul

lui

Pr�v

�lie c

ump�

rat d

e Ap

ostol

sulge

r, la

uli��

apoi

pe pâ

râu l

a dea

l pâ

n� în

pod l

a fa�a

târ

gului

Alex

andr

u Ram

adi f.

u�er

, Tod

era�

co Jo

ra f.

mede

lnice

r, Co

nt�� l

ogof�

t al tr

eilea

, Chir

iac pa

harn

ic �i

so�ia

lui A

lexan

dra s

ora l

ui Va

sile U

rech

e, Sc

arlat

�e

rb po

stelni

c, Al

exa A

rapu

l vor

nic, A

lexan

dru B

uhu�

f. pit

ar �i

so�ia

lui A

lexan

dra,

Toad

er C

iocâr

lie co

mis,

Dumi

tru, U

rsu, G

rigor

e Cioc

ârlie

vorn

ici de

poar

t�,

Hrist

a star

oste

de ne

gu��t

ori, D

avid

f. star

oste,

Ioas

af eg

umen

de la

Bar

novs

chi, G

hera

sim eg

umen

de la

Sf.

Vine

ri, Mi

halac

he H

agi A

vat n

egu��

tor, M

ihalac

he

bl�na

r fiul

M�s

c�ric

iului,

Miha

i sch

imb�

tor, M

anta

schim

b�tor

, Ghe

orgh

e Dile

a, T�

nase

negu

��tor

, Dr

osea

f. sta

roste

de bl

�nar

i

2, 27

0, p.2

42

227

2 iuli

e 16

69

Ilean

a sor

a lui

Iane

peve

� �i

a lui

Gheo

rghi�

� �i

so�ul

ei

Chiria

c

Ilean

a �i s

o�ul e

i al

doile

Ena

che

Enac

he so

�ul

Ilene

i �i fi

ica

lor �

tefan

a

loc

cu pi

vni��

�i du

ghen

e po

pa T

oade

r de l

a Sf. N

icolae

duho

vnicu

l Ilen

ei,

Gheu

ca ar

ma�,

Chira

zl�ta

r, Sa

va C

adiul

, Ghe

orgh

e vo

rnic,

Dim

a s�b

ier, G

heor

ghe s

�bier

, Ster

e s�b

ier,

Chiria

c star

oste

de zl

�tari,

Ion s�

bier

2, 26

9, p.2

41

247

22

dece

mbri

e 166

9 Ax

ana s

o�ia

lui Le

p�da

tu An

dron

ache

fiul lu

i Gh

eorg

he u�

er

Antim

ia so

�ia

lui Lu

pa�c

o Bu

cium

f. m.

stolni

c, cu

mnata

Ax

anei

Andr

onac

he

b�ca

l �i s

o�ia

lui T

ofana

dugh

ene �

i pivn

i�e de

pia

tr� cu

locu

l, într

e En

ache

�i S

anda

l� fiic

a lui

Curt

boier

i 2,

297,

p.277

279

18

octom

brie

1671

St

atie b

l�nar

Ma

ru�c

a v�d

uva l

ui St

atie

Cr�c

iun

apro

d al

doile

a so�

al M�

ru�c

�i

Gher

asim

eg

umen

de la

Sf

. Vine

ri

dou�

dugh

ene c

u pivn

i��

de le

mn, lâ

ng� T

�nas

e Câ

rstea

�i M

oglan

star

o�ti d

e neg

u��tor

i, Dro

sea

bl�na

r, T�

nase

, Cad

iul cr

oitor

, Sor

a zl�t

ar, P

aras

chiva

zl�

tar, A

nghe

l s�b

ier �i

frate

le lui

Dim

a, Pa

naiot

b�ca

l, 2,

366,

p.342

288

1 ian

uarie

16

74

Gheo

rghe

cro

itor

Urâta

fiica

lui

Gheo

rghe

croit

or �i

so

�ul ei

Con

stanti

n

peste

drum

de m

-rea

Barn

ovsc

hi, în

fa�a

clopo

tni�ei

Toma

B�b

�leru

l vam

e�, G

heor

ghe B

utm�la

i, Gor

ovei

logof�

t, Pas

cal n

egu��

tor, Ia

ne od

oba�

, Petr

i�or v

�taf

de ap

rozi,

Gav

ril ier

omon

ah, S

ima d

iac

2, 41

0, p.3

76

289

16

febru

arie

1674

Angh

elina

Me

tutica

v�

duva

lui

Sava

Cad

iul

croito

r

Palad

ie f�c

lier

o b

ucat�

de lo

c dins

pre

Chira

zl�ta

r, pâ

n� în

uli��

�i

tot re

stul lo

cului

, mai

pu�in

cât e

ste su

b cas

�

Arse

nie eg

umen

de la

Bâr

nova

, N�s

tasie

�i An

drei

S�po

teanu

l vor

nici d

e poa

rt�, V

asile

�oltu

z cu c

ei 12

pâ

rgar

i, Ani�

a �i D

avid

fiii lu

i Chir

a zl�t

ar �i

Pan

aioti

giner

ele, G

heor

ghe v

ornic

, And

ronic

b�ca

l de p

este

drum

, Ena

che c

�m�n

ar, T

udor

i star

oste

de b�

rbier

i, Di

ma, T

�nas

e de l

a Bog

d�ne

�ti, C

ostin

v�taf

de su

rlari,

R�zm

eri��

�i N

acul

de la

visti

erie,

Dum

itra�c

o log

of�t

de vi

stier

ie, G

avril

Rang

o, Ur

sul d

iac, D

umitra

�co d

e la

Turb

�te�ti

, Ilea

b�rb

ier, Io

na�c

o D�je

an, N

ecula

din

poar

ta ch

erv�

s�rie

i (vec

hi)

2, 41

2, p.3

77;

413,

p.378

304

5 iuli

e 16

76

Sava

Cad

iul

�i so

�ia lu

i Me

tutica

�i

fiul lo

r Me

tutica

Cad

ioaia

Ilea b

�rbie

r �i

so�ia

lui

Floar

ea

Palad

ie f�c

lier �

i so�i

a lui

Ang

helin

a

o cas

� cu l

ocul

de su

b ea

(v. su

pra,

id 28

9)

Dumi

tra�c

o vist

iernic

, Nac

ul log

of�t d

e vist

ierie,

Dim

a ne

gu��t

or

2, 45

5, p.4

12;

2, 50

6, p.

453

307

16

noiem

brie

1676

En

ache

bl�

nar

Desp

a v�d

uva l

ui En

ache

bl�n

ar

Gheo

rghe

Du

ca f.

vv.

case

cu lo

c, înt

re ca

sa

Cârst

oaiei

vorn

iceas

a �i

casa

lui E

nach

e Mu

ntean

ul, gi

nere

le lui

Co

nstan

tin pr

otopo

pul �

i do

sul p

ân� î

n loc

ul m-

rii Sf

. Vine

ri

*Ioac

him f.

egum

en de

la S

f.Vine

ri duh

ovnic

ul lui

En

ache

, Neo

fit eg

umen

de l

a Sf. V

ineri,

Iane f

. po

stelni

c H, G

heor

ghe H

adâm

bul, I

orga

vame

�, Gh

eorg

he vo

rnic

de tâ

rg, Ia

ne ce

pr�g

ar, Ia

ne pe

ve�,

Andr

onic

c�m�

nar,

Gheo

rghe

Bute

baca

l, Ursu

l diac

de

c�ma

r�

2, 46

4, p.4

21

308

20

ianua

rie

1677

Pasc

al f.

staro

ste de

ne

gu��t

ori

Agah

i�a v�

duva

lui

Pasc

al P�

tra�c

o ne

gu��t

or

o dug

hean

� cu p

ivni��

�i

loc, în

uli�a

Rus

easc

� în

Târg

ul Ma

re, în

tre

dugh

enele

m-ri

i Ba

rnov

schi,

spre

du

ghen

ele m

-rii S

f. Vine

ri

Arse

nie eg

umen

(de l

a Bâr

nova

) duh

ovnic

ul Ag

ahi�e

i

313

17

octom

brie

1677

Tofan

a v�

duva

lui

Andr

onic

Andr

ei gin

erele

To

fanei

ca

se cu

pivn

i�� de

piatr

� pe

uli�a

Rus

easc

� în

Târg

ul ce

l Mar

e,

Pana

ite gi

nere

le lui

T�n

ase,

Chiria

c nep

otul lu

i Mi

trofan

, Nec

ula gi

nere

le lui

Chir

iac, P

anait

e gine

rele

lui C

hira,

Palad

ie f�c

lier,

Dumi

tru b�

cal �

i gine

rele

s�u

Gheo

rghe

, Ghe

orgh

e Asla

n, Du

mitru

Iaco

mi, D

oroft

ei eg

umen

de la

Nico

reni

(?)

2, 48

1, p.4

35

219

10

febru

arie

1678

Cozm

a so

rona

r �i

so�ia

lui

Angh

elina

�i

fiicele

lor

Vasil

ca �i

Ax

inia

Apos

tol cr

oitor

�i

so�ia

lui A

xinia,

fiica

lui

Ceh

an �i

fiul lo

r an

tohie

Ion �i

so�ia

lui

Ani�a

(169

2)

lâng�

cimi

tirul b

iseric

ii lui

�tefa

n vod

� (Sf

. Ioan

Zla

taust)

, pe d

in va

le,

lâng�

casa

lui C

onsta

ntin

diac d

e c�m

ar�

popa

Glig

ora�

co �i

popa

Nec

ulai C

iut� d

e la Z

latau

st,

popa

Igna

t de l

a Sf. D

imitri

e, St

oian u

�ere

l, Max

im

croito

r, Ion

f. sta

roste

de so

rona

ri, Ra

du se

iman

, Gav

ril cu

mnatu

l lui p

opa G

ligor

a�, d

obre

frate

le lui

Coz

ma,

Istra

te, A

ndre

i slug

a lui

Cozm

a; Da

vid od

oba�

a de

seim

eni d

e la D

ima,

Ion se

imea

n, Ian

e trâ

mbi�a

�, Ifte

ni,

Oghe

nie, V

asile

diac

frate

le lui

Ogh

enie

2, 48

6, p.4

38;

3, 48

, p.41

324

10

febru

arie

1679

Enac

he

giner

ele lu

i Co

nstan

tin

proto

pop d

e la

Sf. N

icolae

Gavri

l Luc

a c�p

itan

în tov

�r��

ie cu

St

ere H

ristu

negu

��tor

Miha

lache

bl�

nar

Gheo

rghe

Du

ca vv

.

lâng�

Des

pa �i

lâng

� An

dron

ic ba

cal

Palad

ie f�c

lier,

Pana

ioti g

inere

le lui

Chir

a, Di

ma gr

ecul

negu

��tor

, Gav

ril s�

bier,

Cons

tantin

proto

pop;

Parte

nie

egum

en de

la S

f. Vine

ri, Mi

halac

he bl

�nar

, Hag

i gin

erele

lui A

ndro

nic, D

umiic

� b�r

bier,

Iane p

eve�

2, 49

8, p.4

46,

499,

p.447

326

30 m

artie

16

79

Metut

ica

v�du

va lu

i Sa

va C

adiul

Pa

ladie

f�clie

r Ios

if eg

umen

ul de

la

Bârn

ova

lâng�

Che

rv�s�

ria M

-rii

Bârn

ova,

ceda

te m-

rii pe

ntru p

reem

�iune

la

vânz

area

de c�

tre v�

duva

lui

Sav

a Cad

iul (v

. sup

ra

id 30

4)

Enac

he cl

ucer

, vor

nicii d

e poa

rt�, M

acar

ie eg

umen

de

la Ce

t��uia

, Ioan

ichie

egum

e de l

a Gala

ta, G

ligor

ie eg

umen

de la

Sf. V

ineri,

, Cos

tanda

star

oste

de

negu

��tor

i, Dro

sea s

taros

te de

bl�n

ari, H

ristof

or

egum

en de

la H

lince

a

2, 50

6, p.

453;

507,

p.454

337

10

febru

arie

1680

Cons

tantin

Ci

utea �

i so

�ia lu

i Ax

inia �

i Ion

a�co

so�ul

Ma

riei fi

ica lu

i Ci

utea

Iane p

eve�

jum

�tate

de lo

c lân

g�

locul

lui Ia

ne pe

ve�,

dinsp

re S

f. Nico

lae, d

e la

Axini

a so�i

a lui

Ciute

a

Andr

ei Mi

hule�

urica

r, Lu

pul D

zam�

, Vas

ile G

âlc�

vorn

ic de

poar

t�, D

anola

che u

ricar

, Iord

ache

urica

r 2,

527,

p.471

Tabe

l cum

ulat

iv: L

ocur

i de

cas�

pe

Uli�

a Tr

apez

�nea

sc�,

1580

-170

0. S

urs�

: Docu

ment

e priv

itoar

e la

istor

ia or

a�ulu

i Ia�

i, vo

l. I-

III,

ed.

Ioan

Cap

ro�u

, Pet

rone

l Zah

ariu

c, Ia

�i, E

d. D

osof

tei,

2000

id

datar

e pr

oprie

tar 1

prop

rietar

2 pr

oprie

tar 3

prop

rietar

4 pr

oprie

tar 5

locali

zare

ma

rtori

Ref. D

ocIS

31

20 m

ai 16

31

Ursu

diac

on do

mnes

c Ur

su di

acon

do

mnes

c

Pe U

li�a T

rape

z�ne

asc�

, lâng

� Tu

dosie

mes

erciu

l �i lâ

ng�

Delim

�rco

aia

1,

216,

p.293

36

5 septe

mbrie

16

41

Acs�

nie �

chiop

ul Va

sile I

anciu

l, ne

potul

lui N

ecula

D�nil

� fus

ta�ul

desp

re D

oamn

a

În

maha

laua T

rape

z�ne

asc�

, în

Surl�

rie, în

tre Io

n Moto

holul

�i

Toad

er S

up�ire

lu

1, 30

1, p.3

84

46

22 m

artie

16

45

Gligo

re S

or�c

i s�

puna

rul, A

nna

Sevo

aia

Iona�

co R

usul

pârc�

lab

Pe

Uli�a

Tra

pez�

neas

c�

1,

322,

p.401

52

15 m

ai 16

48

Irina,

fiica l

ui �t

efan

potco

varu

l Du

mitru

croit

orul

lân

g� po

rti�a m

ica a

m-rii

Barn

ovsc

hi

1, 34

7, p.4

19

89

17 ap

rilie

1658

Du

mitra

�co,

fiul lu

i Du

mitru

Sâr

bul

m-re

a Gala

ta

Uli�a

Tra

pez�

neas

c�, lâ

ng�

Dros

ea bl

�nar

�i G

heor

ghi��

izb

a�a

1,

444,

p.503

90

10 iu

nie

1658

Pa

n� bl

�nar

ul Ma

ntea n

egu��

tor

Uli�a

Tra

pez�

neas

c�, în

tre

Cozm

a �i L

eond

ari

1,

449,

p.506

91

27 m

ai 16

59

Vasil

e Pe�

terec

e cu

so�ia

lui A

ni�a

Ion m

e�ter

ul de

fer

edee

patru

dugh

ene c

u loc

ul pâ

n� în

ga

rdul

cimitir

ului a

rmen

esc,

pere

te în

pere

te cu

Ifrim

1, 45

9, p.5

14

6 20

febr

uarie

16

62

Calea

, so�i

a lui

Chiria

c f. v

ame�

, �i c

opiii

ei Ile

ana c

u so�u

l ei

Andr

onic,

�i M

aria

�i Irin

a

m-re

a Na�

terea

Ma

icii D

omnu

lui

de la

Dea

lul M

are

ca

sa cu

dou�

pivn

i�e �i

cinc

i du

ghen

e, înt

re ca

sele

lui Ia

ne

Jum�

tate f

. c�m

�ra�

�i al

e lui

Bogd

an ar

mean

ul

David

star

oste

de ne

gu��t

ori, I

ane

Gium

�tate

f. c�m

�ra�

, Alex

andr

u ne

gu��t

orul,

Tud

or, A

dam,

Tud

osie

u�er

, Le

fter n

egu��

tor, Is

tratie

M�c

iuc�

2,18,

p.17

id da

tare

prop

rietar

1 pr

oprie

tar 2

prop

rietar

3 pr

oprie

tar 4

prop

rietar

5 loc

aliza

re

marto

ri Re

f. Doc

IS

22

19 iu

nie

1664

An

isia �

i fiica

ei

Frân

ca

Irina,

fiica F

rânc

�i �i

so�ul

ei S

trani

�i fiic

a or N

astas

ia �i

nepo

tul lo

r En

ache

, fiul

Nasta

siei

m-re

a And

riano

dou�

dugh

ene l

âng�

m-re

a Ba

rnov

schi,

apro

ape d

e Sc

himb�

tori

Gheo

rghe

vorn

ic, D

rose

a bl�n

ar, M

ihai

schim

b�tor

, Man

ea sc

himb�

tor (z

araf)

, pa

n� sc

himb�

tor, P

roca

negu

stor,

Necu

la ne

gusto

r, Mi

hai n

egus

tor, T

udor

negu

stor,

Necu

la bl�

nar,

Nica

negu

stor,

Crist

u sta

roste

2, 67

, p.68

149

3 ian

uarie

16

66

�tefa

na O

ata

Maria

Dim

oaia

�i fiic

a ei A

nghe

lu�a

Andr

ei bl�

nar

pe U

li�a T

rape

z�ne

asc�

, între

Dr

osea

star

oste

de bl

�nar

i �i

R�zm

iri�� f

. v�ta

f

Dros

ea st

aros

te de

bl�n

ari, M

anta,

Ma

noli,

Miha

cher

v�s�

ragiu

, Miha

i, N�

st�sia

Gav

riloaia

, Iona

�co P

etri�o

r slu

g� do

mnea

sc�

2,102

, p.98

159

9 iun

ie 16

66

Gavri

l �i s

o�ia l

ui Na

stasia

Prec

up ho

tnog �

i so

ra lu

i M�

gd�li

na, fi

ii lui

Gavri

l

M�ric

u�a, fi

ica

lui P

recu

p ho

tnog

loc de

cas�

cu ci

nci d

ughe

ne la

uli

��

2,141

, p.12

6

167

29 au

gust

1667

An

gher

�a ce

l b�tr

ân

Dumi

tra� B

alint

f. iuz

ba��

�i fr

atele

lui P

�tra�

co, fi

i lui

Angh

er�a

P�

un m

. vam

e�

în

dosu

l Cizm

�riei

, între

locu

rile

M-rii

Barn

ovsc

hi �i

cel a

l Mo

lode�o

aiei

B�rca

n �etr

�rel,

Pint

ilei �

etr�r

el, A

ni�a f

iica

lui P

e�ter

ece,

Ifrim

cizm

ar, D

umitru

�c

hiopu

l; Dâr

jan c�

pitan

, Mati

a� pi

sar

ungu

resc

, Miha

lache

c�l�r

a� de

�ar

igrad

, Co

nstan

tin zl

�tar f

iul lu

i Ghe

orgh

e ne

gu��t

or

2,173

, p.15

4; 28

9, p.2

65

259

25 iu

nie

1669

Al

ivera

�i va

ra ei

Mar

ia �i

nepo

�ii lor

Pa

rasc

hiva �

i Toa

der

P�un

m. v

ame�

lâng�

locu

l lui M

atia�

pisa

r un

gure

sc, s

chim

b cu u

n loc

cu

mp�r

at de

P�u

n de l

a Mar

ia �i

Toad

er va

ra �i

nepo

tul A

liver

ei (v.

inf

ra id

260)

Iorga

f. m.

vame

�, Câ

rstea

star

oste

de

negu

��tor

i, Ghe

orge

al F

rânc

�i f. v

ornic

de

târg,

Matia

� pisa

r ung

ures

c, Mi

halac

he

giner

ele lu

i Iord

ache

s�bie

r, Co

nstan

tin

fiul lu

i Iorg

a, Ian

e neg

u��tor

, Miha

i sc

himb�

tor, M

anta

schim

b�tor

, Dan

iil dia

con d

e la B

iseric

ani fr

atele

Alev

rei,

Dârja

n c�p

itan (

iuzba

�a) �

i so�i

a lui

Maria

, To

ader

Man

ul ne

potul

Mar

iei D

ârj�n

easa

, Bu

ta vo

rnic

de po

art�,

Dum

itra�c

o Ca�

ul v�

taf de

stoln

icei

2, 31

6, p.2

92

id da

tare

prop

rietar

1 pr

oprie

tar 2

prop

rietar

3 pr

oprie

tar 4

prop

rietar

5 loc

aliza

re

marto

ri Re

f. Doc

IS

260

25 iu

nie

1669

Ma

ria va

ra A

levre

i �i

nepo

tul lo

r Toa

der

P�un

m. v

ame�

Alive

ra �i

vara

ei

Maria

�i

nepo

�ii lor

Pa

rasc

hiva �

i To

ader

Ianac

he C

aridi

so

�ul

Para

schiv

ei �i

Al

ivera

c�

lug�r

i�a

soac

ra (?

) lui

Miha

lache

bl�

nar

(168

0)

schim

b cu u

n loc

al A

liver

ei (v.

su

pra i

d 259

); înt

re ca

sa v�

duve

i lui

Sau

lea �i

cea a

Dâr

jenes

ei

Iorga

f. m.

vame

�, Câ

rstea

star

oste

de

negu

��tor

i, Ghe

orge

al F

rânc

�i f. v

ornic

de

târg,

Matia

� pisa

r ung

ures

c, Mi

halac

he

giner

ele lu

i Iord

ache

s�bie

r, Co

nstan

tin

fiul lu

i Iorg

a, Ian

e neg

u��tor

, Miha

i sc

himb�

tor, M

anta

schim

b�tor

, Dan

iil dia

con d

e la B

iseric

ani fr

atele

Alev

rei,

Dârja

n c�p

itan;

(168

0) S

�uloa

ia, D

ima

giner

ele lu

i Ghe

orgh

e al F

rânc

ului,

Pana

ioti b

�cal

giner

ele lu

i T�n

ase

giner

ele lu

i Cur

t, Stat

ie gin

erele

lui

Iorda

che s

�bier

, Chir

iac gi

nere

le lui

On

ciul, N

ecula

bl�n

ar st

aros

te de

cioc

li,

2, 31

6, p.2

92;

531,

p.474

229

6 iuli

e 166

9 At

hana

sie m

itropo

lit

Nacu

l, Nico

lae

c�lug

�r �i

Na

stasia

, fiii l

ui Ile

a nep

o�ii

mitro

politu

lui �i

Gh

eorg

he

carva

sara

giu

cumn

atul lo

r

Dima

�i so

�ia lu

i De

spa,

fiica l

ui Na

cul

în fa�

a m-ri

i Sf. V

ineri (

? la p

oarta

Sf

. Vine

ri)

2,

271,

p.243

230

11 iu

lie

1669

Ba

ron a

rmea

n

Cârst

ea ar

mean

fiu

l lui B

aron

�i

so�ia

lui A

na �i

co

piii lo

r Bar

on �i

Ma

xim

P�un

m. v

ame�

din ul

i�� pâ

n� în

locu

l Mar

iei so

�ia

lui P

an�

T�na

se f.

v�taf

al ar

mean

ului, D

umitru

ap

rod d

e târ

g, Dâ

rjan i

uzba

�� de

c�l�r

a�i

ai Do

amne

i, Miha

lache

c�l�r

a� de

�a

rigra

d gine

rele

lui Io

rdac

he s�

bier,

Toad

er ar

mean

, Molo

di�oa

ia, Iv

an di

acon

ar

mean

2, 27

2, p.2

44

237

29 au

gust

1669

Câ

rstea

arme

an f.

tr�ist

ar

Maxim

arme

an �i

fiu

l lui Iv

an

P�un

m. v

ame�

din ch

eotoa

rea c

asei

pân�

în

gard

ul Bo

ghi�ii

Toad

er ar

mean

negu

��tor

, Câr

stea

arme

an ci

ubota

r, Ru

jea ar

mean

c�, D

ârjan

iuz

ba��

de c�

l�ra�

i ai D

oamn

ei,

Miha

lache

c�l�r

a� de

�ar

igrad

gine

rele

lui

Iorda

che s

�bier

, M�ti

a� pi

sar u

ngur

esc,

Ivan d

iacon

arme

an

2, 28

4, p.2

60

id da

tare

prop

rietar

1 pr

oprie

tar 2

prop

rietar

3 pr

oprie

tar 4

prop

rietar

5 loc

aliza

re

marto

ri Re

f. Doc

IS

241

6 noie

mbrie

16

69

Vasil

e Pe�

terec

e Ma

xim ar

mean

fiul

ihsos

cului

P�

un m

. vam

e�

înt

re D

umitru

apro

d de t

ârg �

i Mo

lode�o

aia

Toad

er ar

mean

, frate

le po

pii, D

ârjan

c�

pitan

, Miha

lache

c�l�r

a� de

�ar

igrad

, Ne

cula

Gr�d

in� ne

gu��t

or, C

onsta

ntin

zl�tar

, Bog

hi�a,

Ivan d

iacon

arme

nesc

2,

292,

p.268

251

9 feb

ruar

ie 16

70

Vasil

e Pe�

terec

e Iva

n b�ie

�ul �

i so

�ia lu

i Gaft

ona,

robii

lui V

asile

Lu

pu vv

.

Gligo

rie

pârc�

lab de

Ia�

i, al d

oilea

so

� al G

afton

ei,

�i fiic

a lor

Saft

a

P�un

m. v

ame�

loc de

dugh

ene l

âng�

Cizm

�rie,

lân

g� ci

mitiru

l bise

ricii a

rmen

e�ti,

în pe

rete

cu du

ghea

na A

ndre

i f�c

lier,

peste

uli��

de lo

cul c

are a

fos

t al lu

i Max

im ar

mean

Dumi

tra�c

o Ro�

ca, U

rsul, I

rimce

a, Gh

ergh

el vo

rnici

de po

art�,

And

rei f�

clier

�i

giner

ele lu

i Ursu

l ab�

ger,

Simi

on po

pa

arme

nesc

, Iane

, Dum

itra�c

o fiul

Tr

anda

firoaie

i, Dum

itru ap

rod d

e târ

g, Se

fer ar

mean

, Ster

ian, C

onsta

ntin z

l�tar

, Mi

halac

he m

eser

ciu

2, 30

2, p.2

81

252

15 fe

brua

rie

1670

Al

ivera

M-

rea B

iseric

ani

Alive

ra

jum�ta

te de

loc

2,

306,

p.286

264

31 au

gust

1670

Gh

eorg

he he

rghe

legiu

Baro

n arm

ean

Cârst

ea ar

mean

fiu

l lui B

aron

P�

un m

. vam

e�

între

Ena

che f

iul lu

i Ivan

�i Ia

cob

fratel

e lui

Cârst

ea ar

mean

Iacob

frate

le lui

Câr

stea a

rmea

n, Ma

nole,

Se

fer, T

oade

r, Lu

ca, M

axim

, Dum

itru,

Matia

� pisa

r ung

ures

c, Mi

halac

he c�

l�ra�

de

�ar

igrad

, Con

stanti

n zl�t

ar

2, 32

5, p.2

99

266

29

septe

mbrie

16

70

Sina

n arm

ean

Vâlcu

zl�ta

r Ax

inia v

�duv

a lui

Vâlc

u zl�t

ar

P�un

m. v

ame�

ca

s� cu

loc,

pivni�

e �i d

ou�

dugh

ene,

între

dugh

enele

m-ri

i Ga

lata �

i ale

lui U

rsach

e vis

tiern

ic

Ursa

che v

istier

nic, A

ndro

nic m

. vam

e� �i

f. m

. pos

telnic

, Iorg

a vam

e�, Io

asaf

egum

en de

la B

arno

vsch

i, Ioa

nichie

eg

umen

de la

Gala

ta, C

ârste

a star

oste

de

negu

��tor

i, Con

stanti

n �i C

alodin

fiii lu

i Ior

ga, S

ava,

Gavri

l f�cli

er, A

lba �i

Tod

osia

�i Av

ram

nepo

�ii Ax

iniei

2, 33

0, p.3

01

270

20 ia

nuar

ie 16

71

Bejan

croit

or �i

so�ia

lui

Tofa

na

Cârst

ina so

�ia a

doua

a lui

Tem

elie

Alex

andr

a fiic

a lui

Tem

elie �

i so

�ul ei

Iane

Bu

rnaz

(167

4)

Fran

gole

s�oa

r, Ma

ne �

arho

rode

anul,

Dr

osea

star

oste

de bl

�nar

i, Cos

tandin

ne

gu��t

or, Ia

ne P

rofir,

Ghin

ea f.

m.

mede

lnice

r, Co

nt�� f

. sulg

er, S

olomo

n f.

logof�

t

2, 33

9, p.3

10;

418,

p.382

id da

tare

prop

rietar

1 pr

oprie

tar 2

prop

rietar

3 pr

oprie

tar 4

prop

rietar

5 loc

aliza

re

marto

ri Re

f. Doc

IS

291

20

octom

brie

1674

Ma

ria m

�tu�a

lui

Lupa

�co �

i Vas

ile

Lupa

�co,

Vasil

e ab

�ger

, fiii l

ui Ra

du �i

ai

Angh

eli�ei

popa

Glig

ora�

de

la Z

latau

st,

fiul lu

i pop

a Ioa

n

în

popo

r la S

f. Ioa

n Zlat

aust

popa

Ioan

de la

Cur

elari,

Stoia

n u�e

rel,

Gheo

rghe

soro

nar,

popa

Vas

ile de

la

Zlatau

st, Io

n �i S

ilion f

iii An

gheli

nei

pres

corn

i�a, D

ima a

b�ge

r, Ist

ratie

ab�g

er,

Necu

la Hr

om �â

rcovn

ic de

la Z

latau

st

2, 42

1, p.3

85

303

2 iuli

e 167

6 Ne

culai

c�lug

�r

Doch

i�a

Miha

lache

, fiul

Doch

i�ei,

nepo

tul lu

i Ne

culai

c�lug

�r Dm

a �i s

o�ia l

ui de

spa

o p

arte

de lo

c cu p

ivni��

2, 45

4, p.4

12

344

24 fe

brua

rie

1681

po

pa G

ligor

a�co

fiul

popii

Ion �

i so�i

a lui

Catrin

a Ma

ria so

ra

Catrin

ei pr

eotea

sa

cas�

cu lo

c

popa

Nec

ulai �

i pop

a Vas

ile �i

Toa

der

diaco

n de l

a Zlat

aust,

Cos

tantin

v�taf

de

surla

ri, Va

sile s

luga a

rma�

ului, I

ane

trâmb

i�a�,

Apos

tol cr

oitor

, Nec

ula

�ârco

vnic,

2, 54

5, p.4

86

214

1 mar

tie

1692

Dâ

rjene

asa c

�pit�

ni�a

Para

schiv

a ne

poata

Dâ

rjene

sei �

i so�u

l ei

Iani C

aridi

�i

copii

i lor M

aria,

Gh

eorg

hie �i

Va

silie

Miha

lache

Ru

sul b

l�nar

ap

roap

e de S

f. Vine

ri, cu

pivn

i�e

de pi

atr�

3,

29, p

.26

Tabe

l cum

ulat

iv: L

ocur

i de

cas�

pe

Uli�

a N

ou�,

1580

-170

0. S

urs�

: Docu

ment

e priv

itoar

e la

istor

ia or

a�ulu

i Ia�

i, vo

l. I-

III,

ed. I

oan

Capr

o�u,

Pet

rone

l Zah

ariu

c, Ia

�i, E

d. D

osof

tei,

2000

id

datar

e pr

oprie

tar 1

prop

rietar

2 pr

oprie

tar 3

prop

rietar

4 loc

aliza

re

marto

ri Re

f. Doc

IS

32

15 au

gust

1634

Ch

elsiia

Top

asca

, fiic

a lui

Solom

on

Gheo

rghie

�i A

posto

l, fiii

lui M

echi

Pe U

li�a N

ou�,

între

�oltu

zul R

at G�

oaz�

�i T

anas

ie u�

er, p

este

uli��

�i al�

turi d

e VAs

ile Io

rd�c

helea

1, 24

8, p.3

28

34

9 mar

tie

1640

Negr

u cu s

o�ia l

ui R�

zm�r

anda

, fiica

lor

Ang

hini�a

, fiul

lor S

tr�tul

at Pa

n� �

chiop

ul Pa

n� �

chiop

ul Pa

n� �

chiop

ul Pe

Uli�a

Nou

�, din

stâlp

ul Vr

acni�

ii pâ

n� în

gard

ul Ra

iului

1,

285,

p.364

40

26 iu

nie

1641

An

dron

ic cu

so�ia

lui

Sor

a M-

rea P

âng�

ra�i

Pe U

li�a N

ou�

1,

300,

p.383

48

17

noiem

brie

1645

Na

stasia

�t

ef�ne

asa

M-re

a Hlin

cea

M-re

a Aro

n-Vo

d�

La

cap�

tul U

li�ei u

nde s

e vind

e F�

ina, lâ

ng� M

aria

B�rb

ieri�a

, îm

potriv

a lui

Picio

raga

1, 32

5, p.4

02; 3

67-

368,

p.436

49

20

ianua

rie

1646

Irim

ia d�

r�ba

n M-

rea H

lince

a M-

rea A

ron-

Vod�

Pe U

li�a N

ou�,

între

Mar

ia B�

rbier

i�a

�i Ag

apie

(Zota

)

1, 32

6, p.4

03

50

28 iu

nie

1646

Ma

ria B

�rbie

ri�a �i

Ma

lanca

M-

rea H

lince

a M-

rea A

ron-

Vod�

v. su

pra,

ID 25

, 26

1,

329,

p.405

69

28 m

ai 16

54

P�tra

�co b

�rbie

r �i

fra�ii

lui A

ndre

i �i

Bejan

Gheo

rghie

c�pit

an �i

so

�ia lu

i Nas

tasia,

fiica

L�

pu�n

eanu

lui

Gheo

rghie

c�

pitan

�i so

�ia

lui N

astas

ia,

fiica

L�pu

�nea

nului

Gheo

rghie

c�

pitan

�i so

�ia

lui N

astas

ia,

fiica

L�pu

�nea

nului

Pe U

li�a N

ou�,

între

P�tr

achie

�i

Gligo

rie

1,

401,

p.459

id da

tare

prop

rietar

1 pr

oprie

tar 2

prop

rietar

3 pr

oprie

tar 4

locali

zare

ma

rtori

Ref. D

ocIS

72

28 m

ai 16

56

Ghea

nghe

a log

of�t

Ioni��

Pr�

jescu

l f.

vistie

rnic

Conta

� c�

m�ra

�

Pe U

li�a N

ou�,

între

Sâr

ghi c

roito

rul

�i po

pa G

ligor

ie, lu

ngul

pân�

în lo

cul

biser

icii G

hean

ghei

1,

418,

p.479

96

7 mai

1660

Ion

a�co

, fecio

rul

Tiron

esei

Negr

u cro

itoru

l �i s

o�ia

lui M

aran

da

Mara

nda

Negr

oaia

Pe

Uli�a

Nou

� (lân

g� V

ovide

nia)

1,

480,

p.530

13

25

febru

arie

1663

Ma

tei ne

gu�ito

rul

Simz

iana,

fiica l

ui Ma

tei

negu

��tor

ul �i

so�ul

ei

Simi

on, c

u fiic

a M�r

iu�a

�i gin

erele

Vas

ile �i

co

piii M

�ricu

�a �i

Mavri

c

Dumi

tra�c

o ne

gu��t

orul

pe

Uli�a

Nou

�, tot

locu

l din

frunte

pâ

n� în

uli��

, lâng

� Ghe

orgh

ie �âr

covn

ic �i

lâng�

Stat

ie

popa

Sim

ion de

la Vo

viden

ie, D

avid

staro

ste de

negu

��tor

i, Alec

sand

ru,

coste

a, An

dreic

a, Ch

irca n

egu��

tori,

Stan

ab�g

erul,

Dum

itra�c

o gre

cu�ul

, Ion

a�co

gine

rele

pope

i Sim

ion, Il

ie gin

erele

Hag

ioaiei

2, 45

, p.46

18

11

ianua

rie

1664

Irin

a b�ie

�i�a �

i fiu

l ei A

rpen

tie

Gheo

rghe

pârc�

lab �i

so

�ia lu

i Micu

�a Ich

im cr

oitor

ul �i

so�ia

alui

�tefa

nia

pe

Uli�a

Nou

� pân

� în U

li�a di

n Afar

�, cu

casa

la ul

i�a di

n afar

�, înt

re ca

sa

lui D

obje

�i ca

sa lu

i Dum

itru Z

g…e

popa

Grig

orie

cel d

omne

sc de

la S

f. Ni

colae

, Pan

� pâr

c�lab

gine

rele

lui

Luca

, �tef

an pi

vnice

r, Ur

su

mese

rciu,

Dumi

tra�c

o al lu

i Ilie,

co

rnea

ceap

r�ge

r, Ion

f�cli

er,

P�tra

�co d

e la B

ohoti

n, Va

sile

Stâr

cea,

Ilie ne

potul

Boto

�anc

�i

2, 62

, p.64

118

28 ap

rilie

1665

Du

mitra

�co �

i Ion,

fii lui

Glig

orie

a Ba

rnii

Gavri

la� lo

gof�t

pe

Uli�a

Nou

�, înt

re P

�tra�

co

b�rb

ierul

�i loc

ul Ne

ncioa

iei

popa

Ghe

orgh

ie, P

�tra�

co b�

rbier

, Sa

va b�

rbier

, Dum

itra�c

o �i M

ier�u

�� fiii

c�ld�

raru

lui, Io

n fiul

ui M

urait

, Ur

sul B

oghir

lan, N

ecula

i v�r

ul vâ

nz�to

rilor,

Corn

ea st

aros

te �

Dumi

tru C

a�ich

i

2, 82

, p.80

id da

tare

prop

rietar

1 pr

oprie

tar 2

prop

rietar

3 pr

oprie

tar 4

locali

zare

ma

rtori

Ref. D

ocIS

165

12 iu

lie

1667

Ne

niu�ul

�i so

�ia

lui S

ora

Gligo

rie cu

so�ia

lui

Gafto

na �i

fra�i

i lui G

avril

�i Si

mion

�i va

ra lu

i Pa

laghia

�i cu

mnatu

l lui

Miha

lachie

�i ne

poata

lui

Maria

Iane b

acal,

ne

potul

lui

Lemb

er

case

cu pi

vni��

�i lo

c, Pe

Uli�a

Nou

�, în

corn

ul uli

�ii, în

r�sp

ântia

drum

ului,

împo

triva b

iseric

ii Cur

elarilo

r, înt

re

Ghor

ghi��

Mich

ii �i G

heor

ghi��

vo

rnicu

l de p

oart�

Gheo

rghe

vorn

ic de

poar

t�, T

udos

ie u�

er, Z

ota f.

sulge

r, An

driia

ca

Blân

dul, G

avrila

� arm

a�, fi

ul Bl

ându

lui, Ia

ne C

opan

�i A

lexan

dru

staro

�ti de

negu

��tor

i, Dav

id f.

staro

ste de

negu

��tor

i, Miha

sc

himb�

tor, M

anta

schim

b�tor

, Hilip

v�

taf de

vier

i, Vas

ile Io

rd�c

helea

, Lu

pul g

inere

le lui

Iord

�che

lea, Ia

ne

fiul lu

i Miha

i, Cre

�ul cu

relar

, Mih�

il�

cure

lar �i

fiul lu

i Iona

�co,

Pana

iut

baca

l, Mier

�u��

bra�

ovea

nul �

i fra

tele l

ui Lu

pul, G

heor

ghe g

inere

le Mo

�inar

iului,

Vas

ile G

hiurd

eie,M

irco

din B

ârlad

2,168

, p.1

50;17

0, p.1

53

176

4 iun

ie 16

68

Ursu

Butu

c Mi

erla

fiica l

ui Ur

su

Butuc

�i fr

atele

ei Gh

eorg

hi��

Vlad

�i so

�ia lu

i An

i�a

o c

as� c

u jum

�tate

de lo

c, înt

re ca

sa

lui G

ligor

e pop

a dom

nesc

�i ca

sa lu

i Du

mitru

�i în

tre lo

cul lu

i Vas

ile

Iord�

chele

a

Pan�

cel b

�trân

, Iane

f. vis

tiern

ic,

Gligo

r f. �

oltuz

, Mier

�u��

fiul

c�ld�

raru

lui, L

azor

, Iona

�co U

ntul,

Irimia

arm�

�el, A

rhip,

Ion s

ocac

i do

mnes

c, Ne

culai

, Vas

ile

Iord�

chele

a

2, 20

0, p.1

76

269

8 ian

uarie

16

71

�tef�

ni�� L

upu v

v. Ca

isin,

Isac,

Iona�

co,

Maria

, ver

ii lui

Vasil

e Ge

alal�u

f. c�

m�ra

� de

ocn�

Stam

atie f

. m.

poste

lnic

Tudo

sca

v�du

va lu

i St

amati

e f. m

. po

stelni

c �i fi

ii lor

Alex

andr

u �i

Ilia�

(v. su

pra i

d 102

) pe u

li�a no

u� la

Po

dul d

e Sus

, între

dugh

enele

lui

Gavri

l Rotu

ndul

f. log

of�t �

i cele

ale

lui C

hirco

negu

��tor

care

trec

peste

uli

�a ce

vine

de la

Bra

�ove

ni

boier

i 2,

338,

p.309

; 80,

p.78

268

8 ian

uarie

16

71

Gligo

rie B

arne

a, An

gheli

na

Nenc

ioaia

Gavri

l Rotu

ndul

f. log

of�t �

i so�i

a lui

Nasta

sia �i

fiul lo

r En

ache

Gheo

rghe

Du

ca vv

.

patru

dugh

ene c

u pivn

i�� i

loc d

e ca

s� pe

uli�a

nou�

, în fr

untea

Tâ

rgulu

i de S

us, în

tre du

ghen

ele

Tudo

sc�i

poste

lnice

asa �

i locu

l lui

P�tra

�co b

�rbie

r

boier

i 2,

337,

p.307

id da

tare

prop

rietar

1 pr

oprie

tar 2

prop

rietar

3 pr

oprie

tar 4

locali

zare

ma

rtori

Ref. D

ocIS

320

19

octom

brie

1678

Cons

tantin

fiul lu

i St

amati

n �i a

l St

anei,

Co

nstan

tin fiu

l lui

Gheo

rghe

zl�ta

r �i

al An

c�i �

i Ma

ria fii

ca lu

i Gh

eorg

he al

St

anc�

i

Cons

tantin

Bote

zatul

�i

so�ia

lui S

ofiica

lân

g� G

ligor

a�co

f�cli

er, p

este

drum

de

casa

lui G

avril

arma

� �i a

l�tur

i de

casa

Nas

tasiei

Dra

gomi

reas

a

Gavri

la� ar

ma�,

Cons

tantin

forta

giu,

Marco

m�je

r cel

b�trâ

n �i g

inere

le s�

u Glig

ora�

co f�

clier

, Nas

tasia

Drag

omire

asa �

i fiica

ei S

ora,

Ursa

n f�c

lier g

inere

le lui

Miha

lache

s�

puna

r, To

ader

mes

erciu

fiul lu

i �t

efan R

ugin�

, Vas

ile st

egar

, Co

nstan

tin vo

rnic,

Nica

gine

rele

Nasta

siei D

rago

mire

asa,

Neag

u Mu

ntean

ul fra

tele l

ui Ni

ca, C

ârste

a �i

fratel

e lui

Paho

lcea c

roito

ri, Gh

eorg

he b�

cal, I

rina G

heor

ghias

a, Co

nstan

tin R

oat�

2, 49

3, p.4

43

325

23 m

artie

16

79

Eftim

ia v�

duva

lui

Iona�

co T

�lmac

i Al

exan

dru B

uhu�

ha

tman

un

loc d

e cas

� cu p

ivni��

din l

emn

boier

i, Ghe

orgh

i�� vo

rnic

de po

art�,

Vl

ad f.

v�taf

, Isac

croit

or

2, 50

5, p.4

52

327

5 mai

1679

Andr

ei Na

nie

staro

ste de

me

serci

i �i s

o�ia

lui G

herg

hina �

i fiic

a lor

M�r

icu�a

Andr

ei bl�

nar

Marcu

m�je

r, Pe

tri�or

v�taf

, Ursu

l Bo

ghirla

n, Ur

sach

e f�c

lier,

Gligo

ra�c

o f�c

lier,

Gheo

rghi�

� Ru

gin�,

Toad

er R

ugin�

, Toa

der

Bogh

irlan

2, 51

0, p.4

56

id da

tare

prop

rietar

1 pr

oprie

tar 2

prop

rietar

3 pr

oprie

tar 4

locali

zare

ma

rtori

Ref. D

ocIS

334

17

octom

brie

1679

Costa

nda v

�duv

a lui

Iane

de pe

Ul

i�a N

ou�

Costa

nda f

ratel

e lui

Adam

star

oste

de

negu

��tor

i

din

locu

l Sult

anei

Mare

Boie

reas

a pâ

n� în

locu

l Pici

or�g

oaiei

Ioanic

he eg

umen

de la

Aro

n Vod

�, Ian

e Pap

alaci

so�ul

Sult

anei,

Su

ltana

, Miha

i (Pici

orag

a) �i

so�ia

lui

Irina P

icior

�goa

ia, D

ragn

ea c�

ld�ra

r, Ian

e star

oste

de ne

gu��t

ori,

Costa

nda s

taros

te, A

dam

negu

��tor

ce

l b�tr

ân, M

ihu, S

ava f

iul lu

i An

dron

ic, T

oma,

Iorga

, Ion

negu

��tor

i, Dar

ie gin

erele

lui E

ne,

Gheo

rghe

Fe�

tiril�,

Ana

stasie

f. vis

tiern

ic, M

ihai L

amb�

, Ghe

orgh

e gin

erele

lui F

arlea

r, Me

hmet

Ali

turcu

l ba�

�

2, 52

2, p.4

68

202

24

febru

arie

1691

Ion

fiul M

olioa

iei

Ene g

inere

le lui

An

dron

ic

Pana

it bu

lucba

�� i

so

�ia lu

i Ce

rnur

eca

Pana

it gine

rele

lui B

ute, G

heor

ghe

nepo

tul lu

i Bute

, Câr

stea a

l P�u

nii,

Pan�

negu

��tor

ul, H

agi g

inere

le lui

An

dron

ic, T

emeli

e, En

e Dra

cul,

Todo

r, Zo

ta, D

umitra

�co c

oliva

r, �t

efan g

inere

le co

livar

ului

3, 2,

p.2

216

7 iuli

e 16

92

Marie

Tod

eri�o

aia

�i fiu

l ei N

ecula

i Ag

afie V

asilie

s�ra

c

în

Târg

ul F�

inii, î

ntre G

ligor

a�co

sta

roste

�i Ir

imia

v�taf

Irimia

v�taf

, Glig

ora�

co st

aros

te de

f�c

lieri,

Ursa

n f�c

lier d

omne

sc,

Dumi

tra�c

o gine

rele

lui D

r�gu

�, Va

silie

giner

ele C

rîstin

ei, C

onsta

ntin

Botez

atul, T

ecla,

popa

Nec

ulai,

Mere

u�� ie

rodia

con

3, 33

, p.30

Tabe

l cum

ulat

iv: L

ocur

i de

cas�

pe

Uli�

a St

râm

b�, 1

580-

1700

. Sur

s�: D

ocume

nte

privi

toare

la ist

oria

ora�

ului I

a�i,

vol.

I-II

I, ed

. Ioa

n Ca

pro�

u, P

etro

nel Z

ahar

iuc,

Ia�i,

Ed.

Dos

ofte

i, 20

00

id da

tare

prop

rietar

1 pr

oprie

tar 2

prop

rietar

3 pr

oprie

tar 4

locali

zare

ma

rtori

Refe.

Doc

IS

30

9 noiem

brie

1627

G�

b�r f

. c�

pitan

Ion

a�co

Pea

icul

sulge

r

pe

Uli�a

Strâ

mb�

1,1

76, p

.234

43

6 aug

ust

1642

Fil

ip cro

itoru

l cu

so�ia

lui

�igan

ca

Tode

ra�c

o (Ia

novic

i) m. v

or.

al ��

rii de

Jos

Andr

eia� f

. �etr

ar

fiul lu

i Tod

era�

co

logof�

t Mi

ron c

ostin

m.

comi

s (16

64)

Pe U

li�a S

trâmb

�, lân

g� N

astas

ia So

lomon

easa

1, 30

9, p.3

89

38

6 octom

brie

1643

Sa

fta, fi

ica lu

i Ap

ostol

pitar

H�

b��e

asca

lui

H�b�

�esc

u vo

rnic

Safta

fiica

lui

Apos

tol pi

tar în

tov

�r��

ie cu

Se

chil s

tolnic

pe U

li�a S

trâmb

�, lân

g� ca

sele

H�b�

�esc

ului, j

um�ta

te Ion

Dob

je �i

Vasil

e T�b

âr��

vorn

ici ai

doam

nei, D

umitru

sto

lnic,

Dumi

tra�c

o coa

d� st

olnic,

Ciog

olea �

i Mo�o

c vor

nici

de po

art�

1, 31

5, p.3

94;

2, 40

9, p.3

75

318

8 iuli

e 164

6 Fo

tea

Alex

andr

a fiic

a Fo

tesei

Stati

e vam

e�

lân

g� C

ondr

ea zl

�tar

1,

331,

p.406

53

3 iun

ie 16

49

Ifrim

, fiul

potco

v�ri�e

Va

sile d

iacon

ul,

fiul lu

i Maic

�� di

n Ur

icani

Gheo

rghe

ciz

maru

l do

mnes

c

pe U

li�a S

trâmb

�

1, 35

6, p.4

26

54

20 ap

rilie

1650

Mavri

chi c

u so

�ia lu

i Iona

�i

fiii lo

r Ion

�i

Necu

lai

Dumi

tra�c

o clu

cer

Dumi

tra�c

o clu

cer

pe

Uli�a

Strâ

mb�,

între

cher

v�s�

rie,

Ilinca

fata

Zamf

irei �

i Rali

Vist

iernic

ul

1, 36

1, p.4

30

64

20 m

ai 16

52

Gheo

rghe

ciz

maru

l cu

so�ia

lui

Nasta

sia

Nean

iul ci

zmar

do

mnes

c �i s

o�ia

lui M

�rica

Pe

Uli�a

Strâ

mb� (

lâng�

Bra

�ove

ni)

1,

386,

p.449

, 48

3, p.5

34

id da

tare

prop

rietar

1 pr

oprie

tar 2

prop

rietar

3 pr

oprie

tar 4

locali

zare

ma

rtori

Refe.

Doc

IS

76

29

dece

mbrie

16

56

Ilean

a, so

ra lu

i Pa

vel C

iocîrla

n Pa

vel C

iocâr

lan

Pe U

li�a S

trâmb

�, îm

potriv

a du

ghen

ilor I

lenei,

însp

re ca

sele

lui

Alex

a pivn

icer

1,

423,

p.483

75

29

dece

mbrie

16

56

Pave

l Ci

ocâr

lan

Ilean

a, so

ra lu

i Pa

vel C

iocîrla

n

Pe

Uli�a

Strâ

mb�,

lâng�

locu

l c�

lug�r

ilor d

e la G

olia

1,

423,

p.483

77

27 ia

nuar

ie 16

57

Todo

sia

C�lug

�roa

ia

Miha

lache

, so�u

l Sa

ftei, f

iica

Todo

siei

C�lug

�roa

ia

Pe

Uli�a

Strâ

mb�,

lâng�

bise

rica l

ui Da

nco

1,

424,

p.484

102

1 mai

1662

Vasil

ie Ge

alal�u

l, fra

tele l

ui Gh

eorg

hi��

c�m�

ra�u

l

�tef�

ni�� L

upu v

v St

amati

e f. m

. po

stelni

c

Caisi

n �i Is

ac

vorn

ici ai

doile

a, Ion

a�co

�i M

aria,

ve

ri prim

ari a

i lui

Vasil

e Gea

lal�u

o cas

� cu l

oc pe

Uli�a

strâ

mb�,

�ase

du

ghen

e pe u

li�a ca

re vi

ne di

nspr

e br

a�ov

eni, u

nde d

� în u

li�a T

ârgu

lui de

su

s car

e

2, 24

, p.22

; 80,

p.78

11

15

septe

mbrie

16

62

Cara

iani �

i so

�ia lu

i Mar

ia Ior

ga, fi

ul lui

Ca

raian

i f. vo

rnic

de tâ

rg

Moisi

e doc

torul

pe

Uli�a

strâ

mb�,

lâng�

Pod

ul Ve

chi,

între

Pala

die ag

a �i H

arito

n cel

b�trâ

n

David

star

oste

de ne

gu��t

ori, T

oade

r Pala

die ag

a, Ian

e, gin

erele

lui M

ihai u

ngur

ul, Lo

ga gi

nere

le lui

Con

drea

Zl�t

ar,

Gheo

rghi�

� zl�t

arul,

Alex

a Pan

�, Ion

a�co

zugr

avul,

Pan

� Ca

ceau

ni f. s

taros

te, po

pa D

arie,

Ilea z

�laru

l, Vas

ile C

aitaz

, Ion

a�co

nepo

tul lu

i Cujb

�, Ian

e Bote

zatul

, D�n

il� La

pteac

ru

2, 34

, p.29

17

8 ian

uarie

16

64

Irina P

�noa

ia

nepo

�ii Irin

ei P�

noaia

: Alex

a cu

sora

lui

�tefa

na �i

verii

lui

Nasta

sia

�edz

�roa

ia,

M�ric

u�a

Ando

coaia

, alt�

M�

ricu�a

Irina,

nepo

ata lu

i Al

exa �

i so�u

l ei

Cond

rea

* pe u

li�a S

trâmb

�, înt

re ca

sele

Para

disoa

iei �i

cele

ale lu

i T�n

ase

bra�

ovea

nul, l

âng�

bise

rica l

ui Da

nco,

din ul

i�� pâ

n� în

locu

l lui B

echir

i Bu

dacu

l

Hand

oca c

lucer

2, P

asca

l f. st

aros

te, P

an� f

ratel

e Sau

lei,

Iona�

co zu

grav

, Miha

lache

Hag

i Haiv

at, A

lexan

dru D

imu,

Alex

a gine

rele

lui Io

na�c

o, Mi

reu��

�i fr

atrele

lui L

upu

bra�

ovea

nul, M

anu z

araf

2, 61

, p.63

; 35

8, p.3

32

id da

tare

prop

rietar

1 pr

oprie

tar 2

prop

rietar

3 pr

oprie

tar 4

locali

zare

ma

rtori

Refe.

Doc

IS

111

20 ap

rilie

1664

Iva

n soc

aci,

toade

r cro

itor,

Odoc

hia

Tode

ra�c

o log

of�t

Andr

eia� f

. �etr

ar

fiul lu

i Tod

era�

co

logof�

t Mi

ron c

ostin

m.

comi

s pe

Uli�a

Strâ

mb�

2,

64, p

.66

20

20 ap

rilie

1664

Nasta

sia so

�ia

lui D

umitra

�co

Solom

on f.

m.

sulge

r �i fi

ii ei

Iona�

co �i

Lu

pul /

Ivan

soca

ci, to

ader

cro

itor,

Hilip

ciz

mar,

Odoc

hia

Tode

ra�c

o log

of�t

Andr

eia� f

. �etr

ar

fiul lu

i Tod

era�

co

logof�

t Mi

ron c

ostin

m.

comi

s loc

aglut

inat, p

ivni�e

de pi

atr�,

pe U

li�a

Strâ

mb�

2,

64, p

.66

243

19

noiem

brie

1669

Ghed

eon

egum

en de

la

Trei

Ierar

hi Ian

e pev

e�

tre

i dug

hene

cu lo

cul, î

ntre P

aladie

vis

tiern

ic �i

Moise

docto

r �i 1

00 de

lei

2,

293,

p.271

253

15 m

artie

16

70

Pan�

Da�

ov

giner

ele lu

i Mi

ron f

. vam

e�

Gasp

ard

ceas

ornic

ar

franc

ez �i

so�ia

lui

Irina

�i fii

ca lo

r Ma

gdale

na

Iane n

egu��

tor

fiul lu

i Alex

a �i

giner

ele lu

i Pa

radis

lâng�

Che

rv�s�

ria G

oliei,

între

casa

lui

Ghe

orgh

e neg

u��tor

�i ce

a a lu

i Da

mian

Hrist

ofor e

gume

n de l

a Goli

a, Pa

rtenie

�i M

acar

ie pr

oegu

meni,

Tud

osie

u�er

, Ada

m ne

gu��t

or gi

nere

le lui

Mi

ron,

Gheo

rghe

cel B

�trân

, Chir

co fiu

l lui Io

an, G

hinea

, Co

stea f

iul lu

i Dum

itru, A

posto

l diac

de c�

m�n�

, Dam

ian

giner

ele lu

i M�c

iuc�,

Sima

pl�c

intar

, Miha

i �i B

ejan f

iii lui

Si

ma, D

aniil

c�lug

�r de

la G

olia,

popa

Ioan

de la

Goli

a

2, 30

7, p.2

87

257

30 m

ai 16

70

Ani�a

v�du

va

lui B

uhu�

log

of�t

David

negu

��tor

Mi

halce

a �i

Cârst

ina, fi

ii lui

David

negu

��tor

Gh

euca

m.

vistie

rnic

(167

9)

un lo

c de c

as� c

u pivn

i�� pe

uli�a

Tâ

rgulu

i, într

e Stat

ie clu

cer �

i Vas

ile

bra�

ovea

n

Vasil

e pita

r, Pe

tru C

�poti

ci, E

nach

e vor

nic fiu

l lui C

ârste

a, Pâ

rvu v�

taf, Io

na�c

o Petr

u, Va

sile f

ost v

�taf d

e tem

ni��,

Ionic�

H�b

��es

cul, V

lasie

de la

Doc

olina

, Dum

itru ur

icar,

Ion

Buhu

�, Ian

e star

oste

de ne

gu��t

ori, A

dam

staro

ste de

ne

gu��t

ori u

nciul

lui M

ihalce

a �i a

l Câr

stine

i, Miha

i Lam

ba,

Mârze

a neg

u��tor

, Tom

a

2, 31

3, p.2

90;

518,

p.461

id da

tare

prop

rietar

1 pr

oprie

tar 2

prop

rietar

3 pr

oprie

tar 4

locali

zare

ma

rtori

Refe.

Doc

IS

275

4 iuli

e 167

1 Irin

a P�n

oaia

Cond

rea

negu

��tor

nepo

tul

Irinei

P�no

aia �i

so

�ia lu

i Irina

�i

fiul lo

r Ena

che

Theo

dosie

ep

iscop

de

R�d�

u�i

Patria

rhia

de la

Ier

usali

m

pe ul

i�a S

trâmb

�, înt

re ca

sele

Para

disoa

iei �i

cele

ale lu

i T�n

ase

bra�

ovea

nul, l

âng�

bise

rica l

ui Da

nco,

din ul

i�� pâ

n� în

locu

l lui B

echir

i Bu

dacu

l

Ghed

eon m

itropo

lit de

Suc

eava

, Dos

oftei

episc

op de

Ro

man,

Ioan e

pisco

p de H

u�i, I

ane n

egu��

tor gi

nere

le Pa

radis

oaiei

, Miha

negu

��tor

gine

rele

poste

lnice

sei, T

�nas

e br

a�ov

ean,

�tefa

n P�tr

u�, G

ligor

a�co

v�taf

al m

itropo

litului

, Gl

igorie

v�taf

al vi

stier

niculu

i, Lup

u bra

�ove

an

2, 35

8, p.3

32;

404,

p.371

328

12 m

ai 16

79

Gram

a f. m

. sto

lnic

Cârst

ina, fi

ica lu

i Gr

ama f

. m.

stolni

c, v�

duva

lui

Stat

ie f. m

. clu

cer

Vasil

e Ghe

uca

m. vi

stier

nic

ma

i sus

de bi

seric

a lui

Danc

u la

schim

b cu l

ocul

lui G

heuc

a cum

p�ra

t de

la v�

duva

lui G

orov

ei f. l

ogof�

t (v.

id 21

0)

boier

i 2,

511,

p.456

345

1 mar

tie

1681

Enac

he fiu

l lui

Pârvu

f. v�

taf

al lui

Nec

ulai

Buhu

� f. m

. log

of�t

Andr

onac

he f.

m.

u�er

ca

s� cu

pivn

i�� de

piatr

� �i lo

c Fr

ango

le m.

s�oa

r, Ian

ache

negu

��tor

fiul lu

i Miha

i Ung

urul,

Mi

halac

he fiu

l lui F

ran�,

Ilea z

�lar,

Necu

lai s�

h�id�

car,

Ambr

ohie

b�rb

ier, P

anait

e b�c

al �i

Gheo

rghi�

� gine

rii lui

Ca

itac

2, 54

6, p.4

87

211

3 noiem

brie

1690

Simi

na so

�ia lu

i Gh

euca

f. m.

vis

tiern

ic �i

giner

ele ei

Va

sile f

. m.

jitnice

r �i fi

ica

ei Ma

ria

Cons

tantin

Ca

ntemi

r vv.

între

casa

lui G

avrili

�� vo

rnic

2,

675,

p.593

Anexa 2

Cartografie

Lista h�r�ilor:

Harta 1 Harta sintetic� de baz� pentru ora�ul Ia�i

Harta 2 Distribu�ia spa�ial� a descoperirilor arheologice medievale �i moderne timpurii pe teritoriul ora�ului vechi.

Harta 4 Cartarea descoperirilor arheologice neata�ate, databile ante quem cu sfâr�itul domniei lui Alexandru cel Bun (secolul al XIV-lea – începutul celui de-al XV-lea).

Harta 5 Delimitarea sectoarelor probabile marcate de descoperirile arheologice neata�ate, datate în secolele XIV-XV, XV �i XVI.

Harta 6 Uli�ele mportante din ora�ul vechi, analizate grafic conform indicelui de densitate comercial�.

Harta 7 Cele trei artere paralele cu marginea platoului, de la nord la sud: Podul Vechi, Uli�a Sf. Vineri + Uli�a Trapez�neasc� �i Uli�a Ruseasc�.

Harta 8 Analiza re�elei stradale a ora�ului vechi.

Harta 9 Progresia construc�iei de biserici, reprezentat� grafic conform datelor din Tabelul 21.

Harta 10 Un model analitic pentru extensia probabil� a Ia�ilor la sfâr�itul secolului al XV-lea.

Harta 11 Un model analitic pentru extensia probabil� a Ia�ilor la mijlocul secolului al XVI-lea.

Harta 12 Spa�iile deschise �i semi-deschise, susceptibile a servi drept pie�e.

Harta 13 Spa�iile deschise �i semi-deschise, susceptibile a servi drept pie�e, în rela�ie cu fronturile de strad� dominate de dughene.

Harta 14 Forma digitizat� �i rectificat� a planului din 1819/1893 (Bayardi).

Harta 15 Perimetrul probabil al Târgului F�inei marcat pe planul din 1789.

Harta 16 Descoperirile arheologice din perimetrul Biserica Alb� – Curtea Domneasc� – M-rea Barnovschi – Sf. Sava.

Harta 17 Descoperirile arheologice din zona biserica catolic� – m-rea Trei Ierarhi

Harta 18 Descoperirile arheologice din zona Sf. Sava – Sf. Vineri.

Harta 19 Localiz�rile (pe zone/uli�e) a locurilor de cas� men�ionate documentar (1580 – 1700).

Harta 20 Zonarea ocupa�ional� în aria Târgului Vechi, 1580-1700, conform datelor documentare.

Harta 21 Zonarea ocupa�ional� în aria Târgului Nou, 1610-1700, conform datelor documentare.

Harta 22 Modelul teoretic al nucleului ora�ului vechi Ia�i la sfâr�itul secolului al XIV-lea.

Harta 23 Modelul teoretic al nucleului ora�ului vechi Ia�i în a doua jum�tate a secolului al XVI-lea.

Harta 24 Modelul teoretic al nucleului ora�ului vechi Ia�i în a prima jum�tate a secolului al XVII-lea, dup� domnia lui Miron Barnovschi.

Harta 1 Harta sintetic� de baz� pentru ora�ul Ia�i Sursa: planul armatei de ocupa�ie ruse, 1789, publicat de Mariana �lapac în Arta Urbanismului ..../ Scanare, rectificare cu Global Mapper, digitizare, suprapunere cu izohipsele de 1m / Toate bisericile existente în perioada 1495-1799 sunt marcate / Contururile urm�resc limitele cvartalelor (insulae). �lapac, Mariana, Arta Urbanismului în Republica Moldova, Academia de �tiin�e a Moldovei, Chi�in�u, 2008, p.79 (Arhiva Militar�-Istoric� a Rusiei din Moscova, F.846, reg.16, d.2543, f.1).

Harta 2 Distribu�ia spa�ial� a descoperirilor arheologice medievale �i moderne timpurii pe teritoriul ora�ului vechi. Sunt marcate descoperirile neata�ate (care nu sunt legate în mod intrinsec unui monument existent sau cu localizare clar�), f�r� a fi diferen�iate cronologic sau pe categorii. Se observ� clar c� densitatea este direct propor�ional� cu disponibilitatea surselor edite, favorizate fiind zonele care au fost cercetate intensiv sau sistematic (Sf. Sava �i incinta bisericii Episcopiei Catolice).

Harta 3 Distribu�ia spa�ial� a descoperirilor arheologice medievale �i moderne timpurii pe teritoriul ora�ului vechi. Sunt marcate descoperirile neata�ate (care nu sunt legate în mod intrinsec unui monument existent sau cu localizare clar�), diferen�iate cronologic conform dat�rii celei mai prudente.

Har

ta 4

Ca

rtare

a de

scop

eriri

lor a

rheo

logi

ce n

eata

�ate

, dat

abile

ant

e que

m cu

sfâr

�itul

dom

niei

lui A

lexa

ndru

cel

Bun

(sec

olul

al X

IV-le

a –

înce

putu

l cel

ui

de-a

l XV

-lea)

. Loc

aliz�

rile

sunt

folo

site

pent

ru tr

asar

ea u

nui p

erim

etru

pro

babi

l al h

abita

tulu

i urb

an p

entru

ace

ast�

per

ioad

�.

Har

ta 5

D

elim

itare

a se

ctoa

relo

r pro

babi

le m

arca

te d

e de

scop

eriri

le a

rheo

logi

ce n

eata

�ate

, dat

ate

în se

cole

le X

IV-X

V, X

V �i

XV

I

H

arta

6

Uli�

ele m

porta

nte

din

ora�

ul v

echi

, ana

lizat

e gr

afic

con

form

indi

celu

i de

dens

itate

com

erci

al�. L

��im

ea b

uffer-

ului

car

e m

arch

eaz�

uli�

ele

este

dire

ct p

ropo

r�ion

al� c

u va

loar

ea in

dice

lui d

e de

nsita

te c

omer

cial�

calc

ulat

stat

istic

pe

baza

m�s

ur�t

orilo

r din

181

1

Har

ta 7

Ce

le tre

i arte

re p

arale

le cu

mar

gine

a pl

atou

lui,

de la

nor

d la

sud:

Pod

ul V

echi

, Uli�

a Sf

. Vin

eri +

Uli�

a Tr

apez

�nea

sc�

�i U

li�a

Ruse

asc�

sun

t sep

arat

e de

inte

rvale

cu

l��im

ea m

edie

de

apro

xim

ativ

100

de

met

ri. P

e ha

rt� fi

ecar

e di

ntre

cel

e tre

i str�

zi e

ste

mar

cat�

de

câte

un

culo

ar c

u l��

imea

de

50 d

e m

etri.

Zon

a di

ntre

Uli�

a M

are

(la v

est)

�i m

ân�s

tirea

Bar

novs

chi (

la es

t) po

ate

fi co

nsid

erat

� dr

ept p

rima

itera

�ie (m

ijloc

ul se

colu

lui a

l XV

I-lea

) a T

ârgu

lui V

echi

, fiin

d m

arca

t� c

a at

are.

Harta 8 Re�eaua stradal� a ora�ului vechi este una topografic� �i organic�, urm�rind atent elementele de relief �i evoluând în mod independent de voin�a administrativ�. Astfel, arterele majore sunt paralele în general cu curbele de nivel, perpendiculare pe direc�ia pantelor, arterele de rangul secund încruci�ându-le pe primele, nu dup� o regul� geometric� acceptabil�, ci conformându-se nevoilor circula�iei cotidiene. Str�zi majore, paralele cu curbele de nivel (c�utând orizontalitatea), cu linii ro�ii: Podul Vechi, Uli�a Goliei, Podul Hagioaiei, Uli�a Sf. Vineri, Uli�a Trapez�neasc�, Uli�a Ruseasc�. Str�zi de rangul secund, perpendiculare pe curbele de nivel (conectând între ele arterele majore), cu linii verzi: Uli�a Strâmb�, Uli�a Cizm�riei, Uli�a Sf. Ilie, Uli�a M�jilor, Uli�a Armeneasc�.

Har

ta 9

Pr

ogre

sie a

con

stru

c�iei

de

bise

rici e

ste

repr

ezen

tat�

gra

fic c

onfo

rm d

atel

or d

in T

abelu

l 21.

Ord

inea

cro

nolo

gic�

a a

pari�

iei

bise

ricilo

r în

perim

etru

l ora

�ulu

i vec

hi (T

ârgu

l Vec

hi p

lus T

ârgu

l Nou

) est

e m

arca

t� p

rin m

�rim

ea �i

cul

oare

a sim

bolu

rilor

.

Har

ta 1

0

Folo

sind

dist

an�a

în li

nie

drea

pt�

dint

re S

f. N

icolae

Dom

nesc

�i b

iseric

a D

ancu

, urm

�toa

rea

din

punc

t de

ved

ere

stric

t cr

onol

ogic

drep

t raz

� a

unui

buff

er cir

cular

din

car

e ex

clud

em z

ona

din

exte

rioru

l plat

oulu

i, ob

�inem

, o se

lec�ie

de

insu

lae c

are

poat

e se

rvi

drep

t baz

� pe

ntru

un

mod

el a

l ter

itoriu

lui u

rban

la sf

âr�it

ul se

colu

lui a

l XV

-lea

�i pr

imul

sfer

t al c

elui

de-

al X

VI-

lea.

Har

ta 1

1 F

olos

ind

drep

t anc

ore

bise

ricile

Sf.

Nico

lae D

omne

sc, S

f, M

aria

arm

enea

sc�

�i bi

seric

a D

ancu

, ob�

inem

un

perim

etru

teor

etic

al zo

nei d

e de

zvol

tare

a o

ra�u

lui v

echi

dup

� sf

âr�it

ul se

colu

lui a

l XV

-lea.

Harta 12 Spa�iile deschise �i semi-deschise, susceptibile a servi drept pie�e, sunt marcate cu verde pe hart�.

Harta 13 Spa�iile deschise �i semi-deschise, susceptibile a servi drept pie�e, sunt marcate cu verde pe hart�. Fronturile de dughene sunt marcate cu ro�u, conform planului din 1789. O oarecare coinciden�� cu spa�iile deschise poate fi observat� doar în dou� cazuri

Har

ta 1

4 F

orm

a di

gitiz

at�

�i re

ctifi

cat�

a p

lanul

ui d

in 1

819/

1893

(Bay

ardi

). Sp

a�iil

e de

schi

se a

par î

n nu

m�r

mul

t mai

mic

�i n

u co

inci

d de

cât

foar

te v

ag c

u ce

le p

reze

nte

în p

lanul

din

178

9

Har

ta 1

5 P

erim

etru

l pro

babi

l al T

ârgu

lui F

�inei

mar

cat p

e pl

anul

din

178

9. R

efer

in�e

le d

e lo

caliz

are

din

text

ele d

ocum

enta

re in

clud

Uli�

a N

ou�

(Hag

ioaia

), bi

seric

a Cu

relar

i, U

li�a

Cher

v�s�

riei,

cap�

tul P

odul

ui V

echi

, M-re

a G

olia

Har

ta 1

6

Des

cope

ririle

arh

eolo

gice

din

per

imet

rul B

iseric

a A

lb�

– Cu

rtea

Dom

neas

c� –

M-r

ea B

arno

vsch

i – S

f. Sa

va. L

ista

com

plet

� in

cluzâ

nd n

umer

otar

ea e

ste

dat�

în ta

belu

l cum

ulat

iv a

l des

cope

ririlo

r arh

eolo

gice

Har

ta 1

7

Des

cope

ririle

arh

eolo

gice

din

zon

a bi

seric

a ca

tolic

� –

m-r

ea T

rei I

erar

hi. L

ista

com

plet

� in

cluz

ând

num

erot

area

est

e da

t� în

ta

belu

l cum

ulat

iv a

l des

cope

ririlo

r arh

eolo

gice

Har

ta 1

8

Des

cope

ririle

arh

eolo

gice

din

zon

a Sf

. Sav

a –

Sf. V

iner

i. Li

sta

com

plet

� in

cluz

ând

num

erot

area

est

e da

t� în

tab

elul

cum

ulat

iv a

l de

scop

eriri

lor a

rheo

logi

ce

Har

ta 1

9 L

ocali

z�ril

e (p

e zo

ne/u

li�e)

a lo

curil

or d

e ca

s� m

en�io

nate

doc

umen

tar (

1580

– 1

700)

. List

a co

mpl

et�

incl

uzân

d nu

mer

otar

ea e

ste

dat�

în ta

belel

e cu

mul

ativ

e ale

locu

rilor

de

cas�

Har

ta 2

0 Z

onar

ea o

cupa

�iona

l� în

aria

Târ

gulu

i Vec

hi, 1

580-

1700

, con

form

dat

elor

doc

umen

tare

(ocu

pa�ii

le a

test

ate

pent

ru p

ropr

ieta

ri de

locu

ri de

cas

� �i

veci

ni/r

�ze�

i men

�iona

�i ca

mar

tori

(v. s

upra

, Tab

elel

e cu

mul

ativ

e ale

locu

rilor

de

cas�

)

Har

ta 2

1 Z

onar

ea o

cupa

�iona

l� în

aria

Târ

gulu

i Nou

, 161

0-17

00, c

onfo

rm d

atelo

r doc

umen

tare

(ocu

pa�ii

le a

test

ate

pent

ru p

ropr

ieta

ri de

lo

curi

de c

as�

�i ve

cini/

r�ze

�i m

en�io

na�i

ca m

arto

ri (v

. sup

ra, T

abele

le c

umul

ativ

e ale

locu

rilor

de

cas�

)

Harta 22 Modelul teoretic al nucleului ora�ului vechi Ia�i la sfâr�itul secolului al XIV-lea

Harta 23 Modelul teoretic al nucleului ora�ului vechi Ia�i în a doua etap� de dezvoltare, în a doua jum�tate a secolului al XVI-lea

Harta 24 Modelul teoretic al nucleului ora�ului vechi Ia�i în a prima jum�tate a secolului al XVII-lea, dup� domnia lui Miron Barnovschi

S.C. Tipolidana S.R.L. - Suceava Telefon: 0230 517 518

e-mail: [email protected]

Iașii în secolele XV-XVIII. Elemente de topografie istorică

Documents

Transcript of Iașii în secolele XV-XVIII. Elemente de topografie istorică