COPERTA 8-2015_coperta 1,4.qxd

Serie nouãAUGUST 2015

8(CLXIX)36 pagini

10 lei

D i n s u m a r:Aniversare George EnescuSăptamâna Internaţională a Muzicii Noi (I)Festivalul “Tintea muzicală”Festivalul “George Grigoriu”Interviu cu Jolt KerestelyAmintiri cu Sergiu Cioiu

R E V I S T Ă L U N A R Ă A U N I U N I I C O M P O Z I T O R I L O R Ş I M U Z I C O L O G I L O R D I N R O M Â N I A

MUZICAL~ACTUALITATEAAm

În imagine: George Enescu

DIN CUPRINS

1

Editorial

Aniversare GEORGE ENESCU........2-3

REMEMBER SERGIU CIOIU..............17

GĂRÂNĂ - ENCORE (I)......................16

TINTEA MUZICALĂ.......................14-15

VIORELA FILIP....................................25

EDUCAŢIA PRIN MUZICĂ.............28-29

FESTIVALUL “G. GRIGORIU”......18-21

CONCURSURI TV..........................22-23

CINSTIRE ÎNAINTAŞILOR............24-25

CONVORBIRILE “A.M.”................26-27

JUNIORII........................................30-31

MANIFESTĂRI POPULARE..........32-35

MUZICA PE MICUL ECRAN...............36

SIMN 2015 (I)...................................4-13

Maşinărie şimaşinaţiune

Liviu DĂNCEANU

Ne asumăm, din ce în ce mai incurabil, robiaconfortului. Adică, suntem la cheremul acelor nade alerăutăţii care, puse înaintea unui suflet lacom (şi, slavăDomnului, suntem constitutiv lacomi), îl atrage lesneîn unda pieirii. Confortul, în sine, e un impostor. El nelivrează pachete cu fericiri trecătoare sau cu vicii pecare doar aparent le stăpânim. E un fals ghid, unrefugiu a celor săraci cu duhul ori a celor pervertiţi.Confortul derivă abundent din eliminarea iluzorie aproblemelor existenţiale, o eliminare prezentată şi eaîn termeni exageraţi, ca exprimând mai multcompasiune decât echitate. Cine prezintă? Ei bine,aceeaşi entitate ce preia sarcinile pe care obişnuiausă le îndeplinească indivizii. E vorba despre mass-media (inclusiv cea electronică). Cu alte cuvinte, forţaimensă a prezentului, care a deturnat şi deformat,dacă nu chiar a distrus, structurile mentaletradiţionale. Încă nu ne dăm prea bine seama ceefecte produc anexarea, dominarea şi subordonareaconştiinţei individuale şi colective, printr-un mecanismdeopotrivă subtil şi oneros de încadrare şiînregimentare asistenţială. Ce se va întâmpla cu artasunetelor dacă publicul meloman se va lăsa încontinuare împachetat de configuraţiile mass-media,atât de abil-ştiutoare în a-i penetra şi parazitadiscernământul, gustul, atitudinea, la urma urmai chiarconştiinţa? Probabil că va deveni, dacă nu cumva şieste, un public înregimentat estetic, aşa cum seprezintă publicul tânăr „iubitor” pătimaş al muzicii rock.Un public ce a devenit rentier al unui univers sonor ceîşi devorează modernitatea ca pe o marfăachiziţionată la noile hipermarketuri informaţionale(:suporturi preînregistrate, internet, televiziune etc).Graţie canalelor mass-media, în loc să sporească îndeschidere şi autonomie, lumea noastră muzicală acrescut în dependenţă şi încadrare, în obedienţă şialiniere. Nu mai există idei, convingeri personale.Compozitorii nu se mai confruntă între ei pe problemeestetice; au dispărut disputele teoretice adevărate, înceea ce priveşte stilul, tehnica de compoziţie, viziunileformale. S-a ajuns astfel la administrarea demersurilorlor pe baza unui consens păgubos. Toţi trebuie să fiela fel, pe linie, să producă acelaşi fel de muzică, peînţelesul tuturor. Să fie, adică, un fel de calfe aleconfortului. Şi asta pentru că mass-media îi trateazăca pe nişte copii cretini sau ca pe nişte minori (şi chiarsunt minori!), care musai să nu se maturizeze şi săconştientizeze actuala stare de fapt.

Urmare în pagina 2

ACTUALITATEA MUZICALĂ l Nr. 8 l August 2015

Continuare din pagina 1

Motivaţiile sunt, bineînţeles, deordin exclusiv financiar. Uitaţi-vă lacât câştigă o vedetă rock sau pop!Doar fotbaliştii mai pot obţinevenituri echivalente. Mass-medianu-şi poate înfrâna râsul.Jubilează. A reuşit sănaţionalizeze creativitatea. Săcolectivizeze spiritul. Să goleascăarta sunetelor (dar mai e oareartă?) de acel conţinut specificunui fenomen viu. Să transformecreaţia muzicală într-o maşinărie,dar şi într-o „maşinaţie”. Totulsubordonat unei scheme desubordonare ierarhică: mass-media e superiorul iar muzica esubalternul. Nici vorbă de legeacererii şi a ofertei, de oreglementare conformă cunormele unei pieţe adevărate, aşacum tot mas-media proclamă. Eca şi cum ai obişnui pe cineva cuhalucinogene şi apoi îl aştepţi lacotitură pentru a-i furniza doza dedrog. Singura scăpare ar fi săevităm cât mai mult contaminareacu aceste stupefiante; să lerefuzăm cât mai categoricprezenţa în viaţa noastră. Apoi, săîncercăm prezervarea propriilornoastre sensibilităţi, înclinaţii şichiar plăceri. Şi nu în ultimul rând,a libertăţii noastre. În fond, artrebui să fim un popor demelomani cu gusturi şi orientăriindividuale, liber exprimate. Iatăun fragment a unui text de JohnStuart Mill scris, greu de crezut, în1859, text de o actualitatedezarmantă: „Dacă un popor –mai ales unul a cărui libertate nua devenit încă prescriptivă – nuapreciază libertatea cât să luptepentru ea şi s-o păstrezeîmpotriva oricărei forţe care se potstrânge în ţara sa, fie şi prinimplicarea celor care controleazăvenitul public, este o chestiune deani sau de luni până când poporulcu pricina va fi adus în stare desclavie. (…). Căci, dacă nu esteputernic spiritul libertăţii într-unpopor, cei în mâinile cărora se aflăputerea executivă, împing uşororice instituţie către scopuriledespotismului”. Aferim!

Viorel COSMA

Astăzi este ziua sfântă a muzicii românești. Ziua nașteriipersonalităților de geniu ale oricărui popor civilizat trebuie înscrisă însufletul oamenilor, nu în cărțile de istorie. Enescu, Brâncuși, Hașdeu,Iorga, Grigorescu, Luchian, Caragiale – au lăsat posterității moștenirispirituale singulare. La 19 august 1881 (stil nou), într-un sat uitat de lumedin Moldova, a răsărit geniul artei sunetelor românești: George Enescu.Acest om , atins de aripa geniului, a trăit – paradoxal – o dramă asuperdotării harurilor naturale. Enescu nu a fost doar un artist polivalental muzicii (compozitor, dirijor, violonist, pianist, organist, violist, violoncelist,

flautist, cornist, dascăl muzical), ci și un excepțional artist plastic, folclorist,actor, literat și... cântăreț vocal! Cum s-ar spune, mai exact, un omuniversal, un umanist de statură renascentistă, de dimensiunea luiMichelangelo și Leonardo da Vinci, de factura savantului literat JohannWolfgang Göthe.

Dar iată că anul 2015 marchează nu doar 134 de ani de lanașterea lui Enescu, ci și 60 de ani de la moartea muzicianului. Ammărturisit-o (la o sesiune de comunicări științifice cu un sfert de veac înurmă), că dimensiunea reală a geniului enescian trebuie comparată cuun imens iceberg, care continuă să ne surprindă, fiindcă nu i-am pututcalcula încă adâncimea ascunsă a blocului de gheață ce se ascunde sublinia de plutire de pe mări și de pe oceane.

Enescu a murit la 74 de ani, lăsând posterității doar 33 de opusuri.Într-un interviu din perioada interbelică, însă, compozitorul a declarat căpoartă în proverbiala sa memorie atât de multe lucrări –gata finisate, încâtar trebui să mai trăiască încă 300 de ani, spre a le așterne pe toate pehârtie. Nu era o glumă, dacă ne gândim că numai pentru tragedia lirică„Oedipe” Enescu a lucrat 30 de ani! Urmașii maestrului, Pascal Bentoiu


Aniversare

Enescu după

ACTUALITATEA MUZICALĂ l Nr. 8 l August 2015 3

Aniversare

154 ani de la naştereși Cornel Țăranu i-au pus pe portative schițeleSimfoniilor nr.4 și nr.5, poemul simfonic Isis, Capriciulromân pentru vioară și orchestră și poemul vocalStrigoii, pe versurile lui Eminescu. Astăzi, catalogulcreației enesciene a trecut de 100 de titluri,posteritatea descoperind în geniul din Liveni un marecompozitor al secolului al XX-lea și, pentru noi românii,cel mai reprezentativ creator al tuturor timpurilor.

Cine parcurge cu atenție manuscrisele luiEnescu rămâne surprins de multitudinea temelor,motivelor, ideilor muzicale, risipite de creator pecarnețele, hârtii volante, cu portative, meniuri de masă

din restaurante, plicuri de corespondență, cărți devizită, afișe și programe de sală. Compozitorul purtaîn memorie partituri întregi pe care nu avea timpul șilocul liniștit să le aștearnă pe portative, în ramadefinitivă.

Orice compozitor, poet, pictor, savant, își areun laborator intim de creație. Ei bine, Enescu nu adispus de o locuință proprie decât în clipa în care și-aconstruit vila Luminiș de la ... Sinaia (1925). Adresa luidin România (pentru un artist de renume mondial) erafirma din București a unui impresar (Antoine Cohen,Str. Brezoianu, nr. 51), nu casa liniștită plină de flori șiverdeață. Până la vârsta de 55-60 de ani, Enescu alocuit la hotelurile Metropol și Bratu din Capitală, laCastelul Peleș din Sinaia, la vila Marucăi din Tescani,jud. Bacău și – doar pe timpul vacanțelor – la Cracalia,Mihăileni și Dorohoi, în sânul familiei. Chiar și dupăcăsătoria din 1937 cu Maruca Cantacuzino, Enescuavea 3 locuințe în București, una la Luminiș, în Sinaia

și doua la Paris! Un ciclu de lieduri, o simfonie și numai amintesc de opera Oedipe poartă menținea pemanuscris a câte 5-7 localități din România, Franța șiElveția. Cum poate lucra un creator într-un asemeneaclimat?

Corespondența lui Enescu este o hartăincredibilă a peregrinărilor de-a dreptulînspăimântătoare ale unui om singuratic și ale unuitrubadur cu scripca și bagheta pe două continente timpde peste o jumătate de veac. Dar aceste sute descrisori, coroborate cu memoriile Marucăi (Lumini șiumbre), o femeie capricioasă, megalomană și

posesivă, demonstrează posterității că Enescu nu afost – în intimitate – un om fericit. Ca un cercetătorconstant și pasionat muzicolog de aflarea adevărului,am ajuns la concluzia – dureroasă - că geniul muziciiromânești nu și-a aflat partenerul de viață idealnecesar unui om de artă.

Astăzi, după 60 de ani de nemurire și 134 deani de la clipa răsăritului pe lume, Enescu – creatorula lăsat posterității o moștenire spirituală pe care abiareușim să o cuprindem în întreaga sa dimensiune. Ceamai spectaculoasă cucerire postumă însă rămânebogata sa avere de partituri care așteaptă săcucerească auditorii români și străini, spre a „daCaesarului ce este al Caesarului”. Criticul român(stabilit la Paris) Antoine Golea afirma în carteaEstethique de la musique contemporaine acumaproape o jumătate de veac: „Enescu este cel mainedreptățit compozitor al veacului XX.” Timpul însă, afăcut dreptate!

Vlad VĂIDEAN

Câţi scriitori înaintea mea nu vor fi deplâns inaptitudinealimbajului de a realiza o vizualizare, de a produce un portretîntr-adevăr exact al individului! Cuvântul a fost creat pentrulaudă şi omagiere, îi e dat să uimească, să admire, săbinecuvânteze şi să definească un fenomen prin sentimen-tul pe care-l trezeşte, dar nu să-l evoce şi să-l reconstituie.(Thomas Mann)

Ştefan Niculescu, fondatorul festivalului„Săptămâna Internaţională a Muzicii Noi”

Despre Ştefan Niculescu (1927-2008) am auzitdeja în repetate rânduri vorbindu-se nu numai cadespre un creator în preajma căruia sintagma „marecompozitor”, altfel atât de zdrenţuită din cauza abuzu-lui, îşi recapătă din plin sensul şi veritabila importanţă,ci şi ca despre o exemplară prezenţă umană,care a marcat pedagogic şi moral destinelemultora dintre cei ce sunt acum la rândul lorvrednici de a fi consideraţi modele demne deurmat. Fie că se amintea despre el în cadrulunor cursuri universitare, fie că era evocat într-un cadru mai colocvial, aproape de fiecare datărelatarea se petrecea din perspectiva vie a dis-cipolului sau a prietenului, astfel încât aveamputernica senzaţie că, din clipă în clipă, ŞtefanNiculescu trebuia să apară păşind cu distincţiepe holurile Conservatorului din Bucureşti, pen-tru a tutela spiritual pe măsura atât deînsufleţitelor veşti şi zvonuri care se făceauauzite despre el. Totuşi, chipul pământesc alacestui maestru se supusese deja de câţivaani inconturnabilei legi a efemerităţii, una dintrepuţinele lui ipostaze pe care aveam şi euocazia să le admir rămânând cunoscutulportret ce străjuieşte intrarea în rectoratulUniversităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti.Chiar dacă apariţia mea se întâmpla tardiv, înmomentele în care nu mai putea fi vizibilădecât trena strălucitoare lăsată în urma treceriicometei, puteam să resimt, de fiecare datăcând treceam pe lângă acel portret, cu aceeaşiemoţie cu care era atât de des amintită,străfulgerarea unor priviri inevitabil hipnoti-zante, căci ele, întrucâtva camuflate de prezenţaochelarilor, păreau să aibă putinţa de a ţinti cu pre-cizia laserului, de a scormoni măruntaiele cele maianalitice, în aceeaşi măsură în care se angajauîntr-o neostenită ţâşnire contemplativă înspre zări câtmai luminoase, cât mai înalte, cât mai eterate. În

fruntea larg boltită, tinzând spre sfericitate şi aureolatăfiind de o nobilă cărunteţe, în lipsa de solemnitate,aproape prozaismul veşmintelor din care înainteazăspre întâlnire mâinile, în aşa fel încât, aparent,împreunarea lor nu e decât rezultatul adoptării uneipoziţii mai comode, vag „intelectuale”, dar care, defapt, trimite neîndoios la semnificativul gest alrugăciunii, în toată sobrietatea şi tainica luminozitatea acelui portret puteau fi întrezărite atât principalelemărci ale persoanei, cât şi cele ale muzicii nicule-sciene: apetenţa pentru claritate conceptuală, dar şipentru sacralitate şi religiozitate autentică, seriozi-tatea intelectualului şi deopotrivă aceea a credincio-sului care, după frumoasele cuvinte ale lui Dan Dediu,îşi ipostaziază creaţia într-„o tectonică a sufletului, orugăciune împietrită ce pluteşte între cer şi pământ,asemenea Omului”.

În virtutea acestei fascinaţii, nu pot să îmi per-cep decât cu admirativă şi respectuoasă emoţie con-temporaneitatea cu dorinţa, de bună seamăîndreptăţită, pe care unii muzicieni români o manifestădin timp în timp întru impunerea – cât de lentă, darsigură – în patrimoniul spiritual românesc a uneia din-


Muzică nouă

Letopiseţ despreSIMN 2015 (I)

Ştefan Niculescu


SIMN 2015tre cele mai luminoase şiemblematice personalităţicomponistice care a căpătat glasde la Enescu încoace. Pentrulumea muzicală românească,figura lui Ştefan Niculescu acăpătat deja, la puţin timp dupămoartea compozitorului, coloraturasclipitoare a aceluia ce merită

preţuit nu doar pentru că a izbutit a-şi individualiza un univers creatorpropriu, imediat recognoscibil şi,de-acum, inconturnabil, dar şi pen-tru că a avut harul de a călăuzipedagogic, de a tutela şi a inspira.Alături de creaţia muzicală, rămâneîn acest sens una dintre cele maidurabile şi rodnice moşteniri spiri-tuale niculesciene faptul că acestmaestru a putut a-şi concretizaforţele şi dăruirile necesare pentrua întemeia SăptămânaInternaţională a Muzicii Noi, mani-festare festivalieră anuală care,între puţinele de acelaşi gendesfăşurate în România, rămânepână în ziua de astăzi poate ceamai reprezentativă şi stimulativăformă de expresie a actualuluiefectiv muzical autohton. Acumdouăzeci şi cinci de ani, când com-pozitorii români, abia scăpaţi,dimpreună cu întreaga societateromânească, dintre văzutele şinevăzutele graniţe ale grotesculuisistem naţionalist-comunist pa-tronat de Nicolae Ceauşescu, se

confruntau cu necesitatea de a-şicontura identităţile în contextulglobalizării şi al unei tot maineîngrădite deschideri spre lumeaoccidentală, cea cu care aspiraserădintotdeauna să comunice de pepicior de egalitate, o iniţiativăvizionară precum cea a luiNiculescu nu putea avea decât

efecte dintre cele mai benefice şichiar vitale căci, în fond, ei trebuiasă i se acorde pe atunci meritulîntâietăţii. Pentru publicul uneicapitale europene, şi deopotrivăpentru creatorii lipsiţi, altminteri, deo rampă de lansare, un evenimentprecum SIMN, fără echivalent înimediata apropiere geografică aEuropei de Sud-Est, se dovedea afi cu adevărat o necesitate. Căci,dacă iniţial fusese asumată, în nu-mele libertăţii de exprimare tocmairecâştigate, recuperarea partiturilorşi a personalităţilor componisticepe care regimul politic de dinaintede 1989 le ţinuse în penumbră,făcându-se astfel auzite şi pescenele din România creaţii aleunor „monştri sacri” precum Karl-heinz Stockhausen, Krzysztof Pen-derecki, John Cage, György Ligeti,Olivier Messiaen, dar şi ale unorvoci româneşti din diaspora şi com-pozitori români rămaşi în ţară, care,în timpul comunismului, îşiumpluseră sertarele cu numeroasepartituri cenzurate sau cenzurabile;

începând însă cu anii 2000, an-grenarea tot mai profundă aexperienţelor muzicale româneştiîn fenomenul global a transformatmisiunea principală a festivaluluiîntr-una de sondare a aventuriisonore contemporane. Atât de tipicromâneasca sete nemistuită desincronizare şi de „apreciere a pro-priilor valori prin standardele muzi-cale internaţionale” căpătase astfelîn sfârşit libertatea de a se exprimanestânjenită în cadrul unei expliciteşi „paşnice competiţii culturale”, dea se dezbăra, încetul cu încetul, decomplexele provinciale şi de a de-veni o cât mai deplină integrare înfirescul unei lumi muzicaletransnaţionale, interconectate,fascinantă prin policromia-icopleşitoare, destul de confuză, şinu lipsită de periculoase arcane.Căci în continuare valoareacardinală şi cea mai înaltă exigenţăpe care această lume i-o propuneindividului creator rezidă în liber-tatea – de nimeni şi nimic îngrădită– de a căuta expresia personalăcât mai convingătoare, coerentă,persuasivă, dacă se poateoriginală, nefiind pretins alt criteriudecât acela al unui cât mai compe-tent şi justificat bun plac.

Am folosit mai devreme, întreghilimele, câteva din formulările luiDan Buciu, cel care, în calitatea sade director artistic al ediţiei SIMNdin 22-29 mai 2015, şi-a propus sămarcheze simbolic caracteruljubiliar reprezentat de sfertul deveac scurs de la prima ediţie prindedicarea întregii săptămânidesfăşurate în acest anpersonalităţii creatoare şideopotrivă fondatoare a lui ŞtefanNiculescu. Din aceastăperspectivă, festivalul nu se puteabucura de o mai potrivită înrămaremuzicală decât prin a prezenta,înainte de orice altceva, Ison II, şi,drept semnificativă încheiere, Sim-fonia a IV-a, Deisis, adică două din-tre acele piese niculesciene desprecare se poate afirma fără risculhazardării că au dobândit overitabilă pondere canonică, dacănu neapărat în repertoriul ce estepropriu-zis prezentat în concerte,măcar în conştiinţele celor ce

Dan Buciu


SIMN 2015creează şi studiază. Căci, dacă apelez la modesta-miexperienţă de student, trebuie să adaug că creaţia luiŞtefan Niculescu a ajuns să facă parte, în special prinIson II, dintre subiectele ce sunt predate înînvăţământul universitar nu doar la clasele decompoziţie, ci la mai multe specializări, în cadrul anu-mitor obiecte de studiu de factură mai analitică, faptce atestă cu prisosinţă înalta altitudine valoricăsesizată în cazul acestui compozitor. De altfel, aicipoate fi sesizat doar un capitol din strădania maiamplă de a aduce în atenţia măcar a tinerilor muzi-cieni proeminenţele unei întregi generaţii, supranumită„de aur”, din care Niculescu a făcut semnificativă parte(alături de Anatol Vieru, Tiberiu Olah, Myriam Marbé,Aurel Stroe, pomelnicul putând foarte bine continua laaceeaşi altitudine valorică). Dacă, în rarele ocazii încare au putut fi informaţi, mulţi muzicieni străini şi-aumanifestat sincerul entuziasm şi s-au arătat convinşidespre ceea ce între muzicienii români s-a afirmatdeja în repetate rânduri, anume că majoritatea mem-brilor acestei generaţii de vârf pot fi consideraţioricând personalităţi de o originalitate şi o anvergurăperfect echivalente cu cele ale contemporanilor lor dinalte ţări, multe din demersurile muzicologice ceîncearcă să facă „lobby”, oricât de entuziaste, oricâtde insistente, se dovedesc, din păcate, insuficiente,căci ele continuă să fie întreprinse doar în maniera

răzleţită a unor proiecte personale, pe cât depasionate, pe atât de neputincioase în ceea cepriveşte impunerea decisivă în afara graniţelorromâneşti a unor nume de compozitori care, altfel, aufost descoperiţi şi preţuiţi cu maximă atenţie de cătreconfraţi mult mai celebri din Europa occidentală(rămâne, în această privinţă, de o adâncă elocvenţăafinitatea resimţită de György Ligeti pentru însuşiŞtefan Niculescu). Or, ştim foarte bine că dorinţa de a

scoate din anonimat, de a propulsa în afara graniţeloro entitate atât de vastă precum actuala şcoalămuzicală românească nu poate fi îndeplinită înabsenţa unui efort cât se poate de programatic, de ocoerenţă colectivă şi o anvergură fundate financiarcare să fie asigurate şi din partea altor instituţii, nudoar a celor direct interesate (precum UCMR, deexemplu). Căci numai astfel circulaţia datelor nece-sare, a partiturilor, a înregistrărilor, se va putea bucurade o difuzare mai largă, care să treacă dincolo de ad-mirabile, însă puţin iradiante sesizări în cadrul sim-pozioanelor sau cu prilejul momentelor aniversare, şicare să prilejuiască factorul ce decide în cele din urmăconsacrarea, anume înseşi prezentările interpretativerealizate în mod regulat şi în multiple colţuri, nu doarîn puţinele deja ştiutoare. În acest sens, modalitateade organizare a SIMN în decursul ultimelor trei ediţiiar merita lăudată pentru faptul că a dorit extindereaitinerant naţională a festivalului, cuprinzândparteneriate desfăşurate cu numeroase instituţii despectacole şi concerte în afara celor consacrate dinBucureşti (Bacău, Cluj-Napoca, Craiova, Iaşi, Oradea,Piteşti, Ploieşti, Târgovişte, Târgu Mureş, Timişoara).Ca să îmi continui însă mica ieremiadă, accentuezfaptul că opera cât se poate de notabilă a celor maipregnante individualităţi componistice postenescienenu poate nicidecum să capete meritata prezenţă înconştiinţa publică doar prin evenimente „promoţionale”precum SIMN, ci ea se cuvine inclusă cu firească reg-ularitate în repertoriile de stagiune ale instituţiilorfinanţate din bugetul public, căci râvnita excelenţă astandardului cultural numai printr-o astfel de vieconstanţă îşi poate găsi adevărata cale de exprimare.

Dar iată că de-abia ce-am început, că m-am şiabătut considerabil de la, ba chiar încă nici măcar nuam declanşat traseul cronicăresc asumat. Chiar dacăinsuficienta vizibilitate internaţională (şi chiarnaţională) a muzicii contemporane româneşti a fostdeplânsă de atâtea ori, am vrut totuşi să punctez şi euproblematica situaţiune tocmai întrucât, citindradiografia făcută de Niculescu în cadrul unui dialogcu Valentina Sandu-Dediu, am constatat că, deşispuse în 1999, cuvintele lui ar putea fi citate şi acumcu aceeaşi îndreptăţire, căci încă par să prezinte oexasperantă actualitate, mai ales dat fiind accentul pecare îl pun asupra faptului că reprezentarea muziciimoderne româneşti în străinătate este, cu toată nereg-ularitatea ei, chiar şi aşa mai considerabilă decâtprezenţa ei efectivă în programele de concert sau înactivităţile didactice din ţară:

„În actuala lume românească, arta e lăsată peultimul loc, iar muzica, la coada artei. Mai ales muzicanouă (simfonică, de cameră, operă...) se află la noiîntr-o criză de recepţie. Nu e vorba doar de creaţiaromânească (programată mai degrabă în străinătatedecât în ţară), ci de întreaga cultură muzicală asecolului XX. Melomanii şi majoritatea profesioniştilornoştri n-au cum să se familiarizeze cu acest de acumvast domeniu. Căci muzica veacului ce se încheie e,

Anatol Vieru

la noi, practic inexistentă. Nu e degăsit în librării printre partituri, cărţisau discuri, nu e de auzit în con-certe decât rarisim şi accidental, nue predată în învăţământul muzical,inclusiv universitar, decât cusalutare şi prea puţine excepţii. (...)Şi totuşi, în ciuda proporţiilor uneiasemenea crize de recepţie saupublic, nu există la noi şi o criză decreaţie. Dimpotrivă, personalităţicreatoare din toate generaţiile

continuă cu mare vigoare săcompună, chiar şi fără vreosperanţă în normalizarea situaţiei.”

Tot fără vreo speranţă în nor-malizarea situaţiei, adică reuşindde fiecare dată să suplineascăparcimonia sponsorizărilor finan-ciare şi să pareze adversităţileignoranţei şi ale indiferenţei (mani-festate mai mult fără de voie decâtcu voie), festivalul SIMN a avutresursele necesare pentru a sedesfăşura până acum, an de an,„metronomic”, în răstimpul a 24 deediţii; a izbutit, pe scurt, admirabilaperformanţă de a supravieţui, de a(încă) fi, obişnuindu-se să-şi per-petueze parcursul aproape exclu-siv în virtutea acelor oportunităţiocazionale şi „relaţii” preponderentpersonale în măsură să fie catal-izate de către fiecare eroic com-pozitor care îşi asuma directoratulartistic şi se oferea astfel să-şi sac-rifice energia, timpul şi chiar banii

proprii pentru a face cu putinţă or-ganizarea reuşită a încă unei ediţii.Astfel, personalitatea fiecărui direc-tor artistic şi-a pus fără îndoialăamprenta asupra modului în carefestivalul îşi contura poziţia în ra-port cu problematicul caractereterogen şi, în genere, inert pecare îl capătă publicul larg atuncicând această la fel de problematicăşi enigmatică muzică nouă cautăsă i se adreseze. De-a lungul tim-

pului au devenit evidente, înaceastă privinţă, două atitudini, ex-treme în felul lor: pe de o parte, re-semnata îngăduinţă transformatăîn contemplativă autoizolare va fifost cea mai comodă, căci flata înrândurile restrânse ale breslei muz-icale sentimentul de autosuficientăelită; pe de altă parte, încercareade a căuta cu orice preţ comuni-carea imediată prin impunerea unuiconcept generos care să fuzionezegenuri multiple, adică să nuocolească a se apropia considera-bil de pestriţul desiş al lumii multi-media, chiar câteodată de acela allumii pop-art, nelipsit, la noi, decondimentul hibrid al folclorizărilor,va fi fost, fără îndoială, atitudineacea mai riscantă, căci, în pofidabunelor ei intenţii, nu putea finiciodată complet sigură dacă nucumva pierdea pe drum valori careerau reticente la „impuritatea” mix-ajelor de tot felul.

Nepropunându-şi să adopteunilateral doar una dintre acestedouă direcţii posibile, ci voind săpună în lumină beneficiile amân-durora, ediţia din 2015 a încercatsă se păstreze, la fel ca preceden-tele două, aflate sub acelaşi direc-torat artistic al compozitorului DanBuciu, pe o cale de mijloc, aceeamenită să împace reliefurile dejaconturate cu plăcile tectonice încăangrenate în plină mişcare. A fost,

fără îndoială, atât din punctul devedere administrativ, cât şi dinacela al viziunii de ansamblu, unexerciţiu de echilibristică, aşa cumaproape întotdeauna se întâmplăatunci când este posibilăîntrezărirea şi apoi dorităadoptarea unei căi de mijloc. Ce-idrept, am avut impresia că inte-grarea în program a pieselorinternaţionale interesante saumăcar a capodoperelor româneşticonfirmate, compuse în ultimajumătate de secol, nu a mai fost înacest an atât de abundentă precumîn ediţiile din 2013 şi 2014; iar alteevenimente şi premiere ample, înafara celor două concerte simfon-ice care au marcat ridicarea şicoborârea cortinei, nu prea s-au în-tâmplat, căci manifestările au pro-liferat în zona camerală,limitându-se la a respecta, pealocuri rutinier, „organigrama” ciclu-rilor stabilite acum doi ani. E o


SIMN 2015

situaţie întrucâtva de înţeles, dacă luăm în consider-are chestiunea mereu spinoasă a finanţărilor. Trebuietotuşi în mod limpede consemnat faptul că deja rele-vatele aspecte definitorii ale formatului pe care l-aucăpătat ultimele ediţii s-au păstrat şi în 2015: varie-tatea echidistantă prin care lucrări intrate deja în pat-rimoniul valoric universal şi/sau românesc au flancatproducţiile celor mai noi generaţii de compozitori;încercarea de a oferi spaţiu de desfăşurare unei câtmai considerabile diversităţi repertoriale, indiferent deprovenienţa stilistică; implicarea tinerilor, chiar aelevilor, în interpretarea muzicii noi; extinderea eveni-mentelor pe plan naţional.

SIMPOZION - Personalitatea şi opera lui ŞtefanNiculescu

Coagularea în jurul personalităţii fondatoare alui Ştefan Niculescu a reprezentat zodia simbolică subcare ultima ediţie a SIMN a dorit să se plaseze. Însăea nu numai că a constat în reverenţiosul gest de adeschide şi a închide festivalul cu câte o capodoperăniculesciană, ci a fost realizată şi prin organizarea unuisimpozion dedicat compozitorului. Certa consistenţăa simpozionului, petrecut sub impecabila îndrumareorganizatorică a Olguţei Lupu, în ultima zi a festivalu-lui, 29 mai, m-a determinat totuşi să conştientizez încăo dată că, uneori (sau, de fapt, mai totdeauna), dis-cursul secundar are nevoie el însuşi de câteva reflec-toare critice care măcar să atenţioneze asupra faptului

că acest tip de discurs încă mai există şi că menirealui de a mijloci nu poate fi îndeplinită în condiţiile încare, general vorbind, chiar în rândurile restrânse alecunoscătorilor, predomină indiferenţa politicoasă. Măexprim astfel întrucât umplerea aproape completă asălii „Dinu Lipatti” din UNMB, măcar în primele ore aleevenimentului, ar fi putut părea un fapt încurajator,însă, în realitate, ea s-a datorat în mare partenumărului abundent de vorbitori care se ascultau reci-

proc. Desigur, când vine vorba despre simpozioanemuzicologice, a visa la cine ştie ce masive năvăliri depublic e curată neghiobie, iar a persista în îmbufnareareproşurilor aduse, zadarnic, postfestum e inelegantşi oarecum inoportun. Până la urmă, discursul muzi-cologic îşi are şi el partea lui considerabilă de vină înaceastă jalnică stare de fapt, căci, obişnuit fiind culipsa de audienţă, riscă de atâtea ori să băltească înlicorile călduţe şi anestezice ale autosuficienţei,lăsându-se năpădit fie de naftalina variilor istorii şi is-torioare, fie de zgura pseudo-mistagogiei analitice şia ghirlandelor verbale ce uită că sunt menite sămijlocească, iar nu să producă autoetalare.

Pot să depun însă mărturie că într-o prea micămăsură a fost vorba despre astfel de predilecte păcateîn cazul simpozionului „Ştefan Niculescu”, căci nu amputut sesiza vreo contribuţie care să nu aibă, în felulei, lucruri interesante de transmis, astfel încât suntconvins că, la final, personalitatea compozitoruluiomagiat a căpătat în conştiinţa fiecărui ascultător oportretizare cât se poate de multifaţetată şi viucolorată. A fost vorba, mai întâi, despre conturărianalitice ale unor concepte specific niculesciene, pon-derea decisivă având-o, bineînţeles, relevarea sin-taxei eterofone şi a specificei forme de sincronie pecare aceasta o prilejuieşte. La acest capitol, se cuvineamintit în cap de listă impresionantul, căci aproape ex-haustivul survol analitic, deopotrivă filosofic şi estetic,întreprins de Olguţa Lupu asupra eterofoniei: autoareaa manifestat o deosebită atenţie atât pentru amplatratare „metodologică” a conceptului, cât şi pentru acompara elaborata viziune niculesciană cu ceaincipientă întâlnită în cazul lui Enescu sau cu ceateoretizată de Boulez, realizând apoi, cu pasiunea rig-orii, un studiu de caz despre lucrarea Eterofonii pentruMontreux. De asemenea, întrucât au etalat aceaprivire mai detaşată şi mai aptă de a găsi inedite in-terconexiuni, privire specifică celor ce activează din-colo de lumea muzicală românească, deosebit deinstructive s-au dovedit prezentările compozitoruluiLiviu Marinescu şi ale pianistului Gary Barnett, primulabordând, într-o manieră mai eseistică, aceeaşiproblematică a eterofoniei şi a seducţiilor produse înplan formal de fenomenul sincronizării, iar cel de-aldoilea axându-se pe asemănările ce pot fi sesizate,din „perspectivă transatlantică”, între lucrările timpuriiale lui Niculescu, mai pronunţat experimentale, şi con-temporanii săi americani. Admirabilă, căci probabil ceadintâi realizată la o asemenea amploare, a fost şicontribuţia analitică adusă de Livia Teodorescu-Ciocănea şi Joel Crotty cu referire la Pomenire – UnRecviem Românesc, tulburătorul „cântec de lebădă”al lui Ştefan Niculescu.

Atractivitatea celorlalte comunicări a rezultat dinpreocuparea lor pentru a contura, din punctul devedere al discipolului sau al prietenului, fie laturapedagogică şi umană, înalt morală, a lui Niculescu(Lavinia Coman în Amintiri cu Ştefan Niculescu, şiAdrian Mociulschi în Ştefan Niculescu: amintiri despre


SIMN 2015

Olguţa Lupu

un Om), fie statura respectabilă, destul de rar întâlnităîn rândurile compozitorilor moderni, pe care Niculescua dobândit-o prin perpetua lui angrenare în orizontulsacrului (Corneliu Dan Georgescu în Ştefan Niculescuşi noţiunea de „ethos” muzical). Inedite şi cu adevăratcaptivante au fost cele două restituiri propuse deSanda Hîrlav-Maistorovici şi Andrei Tănăsescu: primaa întreprins o cotrobăire cât mai exhaustivă cu putinţăîn fonoteca Societăţii Române de Radiodifuziune pen-tru a aduna la un loc toate intervenţiile radiofonice ale

lui Ştefan Niculescu păstrate până în prezent, iar celde-al doilea a reamintit despre restrânsa ce-i drept,dar demna de luat în considerare activitate a luiNiculescu în zona muzicii de film.

În condiţiile în care acest simpozion s-a dovedita fi pe cât de divers şi atractiv cu putinţă (îndeosebi şidatorită insistenţei discrete prin care Olguţa Lupu aştiut să îi obişnuiască din timp pe toţi vorbitorii cu fap-tul că trebuie să îşi încadreze intervenţiile în răstimpula maximum 20 de minute), devine cu atât mai re-gretabil faptul că ascultarea reciprocă aconferenţiarilor a fost firav surmontată doar deprezenţa a 2-3 studenţi pioşi şi a tot atâţia profesorimai conştiincioşi. Nu-mi rămâne decât să sper că, înpofida zvonurilor despre eventuale impedimente finan-ciare, toate lucrările vor fi reunite într-o publicaţie, aşacum de altfel s-a putut proceda în cazul contribuţiilorprezentate anul trecut, volumul respectiv fiind lansatchiar în debutul simpozionului de anul acesta,dimpreună cu traducerea în premieră, de cătreCristian Dumea, a autobiografiei A trăi muzica deRoman Vlad (în îngrijirea lui Viorel Munteanu), dar şicu două CD-uri deja premiate internaţional (Flute play,ce cuprinde lucrări de Violeta Dinescu, în interpretareaflautistului Ion Bogdan Ştefănescu, şi Tango withZombies, ce cuprinde lucrări de Anatol Vieru, LauraManolache, Mihaela Vosganian, Diana Rotaru şi DanDediu, în interpretarea trombonistului Barrie Webb şia saxofonistului Emil Şein).

TREI SIMFONICE MARIOrchestra Filarmonicii „George Enescu”

Vorbind despre ceea ce sunt sigur că nu doareu am considerat cele mai împlinite momente ale fes-tivalului, va trebui să acord întâietate tocmai concer-tului care, desfăşurat la Ateneul Român în data de 22mai, a reuşit să puncteze cu fastul şi profesionalismulcuvenite începerea SIMN. Orchestra Filarmonicii“George Enescu” s-a prezentat atunci, sub îndru-marea dirijorală a lui Camil Marinescu, într-o formă dezile mari, lucru cu atât mai încântător, cu cât reperto-riul abordat a optat, aşa cum tematica festivalului ocerea, în întregime pentru piese compuse în a douajumătate a secolului XX; au fost alese adică, dat fiindşi marcajul inaugural purtat de acest concert, unelemostre mai reprezentative, devenite deja, înconştiinţele celor avizaţi şi pasionaţi, aproape canoni-ce în ansamblul atât de divers al muzicilor din vre-murile recente. Ponderea elogiilor mele tinde să seîndrepte îndeosebi înspre a doua parte a serii, cândConcertul pentru orchestră al lui Witold Lutosławski acăpătat, în versiunea propusă de Filarmonica “GeorgeEnescu”, toată puterea de seducţie pe care aceastăcapodoperă scrisă în 1954 izbuteşte să şi-o menţină,prin cunoscuta apetenţă a compozitorului polonezpentru a turna vinul vechi şi nobil al arhitecturilor for-male tradiţionale şi al aluziilor folclorice în cât mai mul-ticolorele sticle noi făurite de splendorile virtuozităţilor

timbrale ce sunt puse în joc la tot pasul. Însă tratareainterpretativă pasionată nu s-a lăsat mai prejos nici înprivinţa celor două extrem de consistente şiaventuroase concerte instrumentale propuse în primaparte a serii: mai întâi, Ion Bogdan Ştefănescu a nav-igat cu fermă graţie printre toate capcanele şi cursele,ameţitoarele întorsături coloristice şi imprevizibilelemetamorfoze formale ale labirintului muzical derulatde Costin Miereanu, cu un inepuizabil simţ narativ, în


SIMN 2015

Witold Lutosławski

Liviu Marinescu


SIMN 2015al său Concert pentru flaut şi orchestră; apoi, MarinCazacu şi Mirel Iancovici au dovedit o angajareaproape afectivă în meditaţiile pe care Anatol Vieru ledesfăşoară, cu eleganţa calmă a meandrelor, asupraunei structuri modale fundamentale ce traversează

nutritivă întregul Concert pentru două violoncele şiorchestră. Iar despre Ison II ar fi probabil de ajuns săspun că, în condiţiile unei interpretări deopotrivăscrupuloase şi sensibile, are întotdeauna darul de arămâne, ca multe alte lucrări ale lui Niculescu, puternicimpregnată în memoria celui ce ştie să asculte fărăprejudecăţi, tinzând chiar să prilejuiască o experienţăspirituală, căci, până la urmă, conform unei profesiunide credinţă des citate a compozitorului, „sacrul esteţinta supremă a muzicii”. În plus, dacă ar fi să detaliezpuţin, mi-am dat seama că circularitatea Sălii Mari aAteneului Român este într-un fel ideală pentruprezentarea unei muzici atât de atente la dispunereaspaţială a sonorităţilor, întrucât ascultătorii au astfelocazia să se simtă îmbrăţişaţi, reintegraţi între întin-derile protectoare ale unui luminiş cu irizaţii edenice,în sânul căruia proliferează şi se îngemănează, se jux-tapun şi superpoziţionează, cu lentoarea creşterii or-ganice, eterofonice tapiserii şi cumulative unduiri devarii făpturi sonore modale şi „pan-tonale”, toate nu-trite fiind din adânc de caracteristica pedală menţinută,în manieră bizantină, pe întregul parcurs alramificaţiilor şi rodirilor melodice. E captivantă maiales închegarea treptată a tuturor sevelor muzicaleîntr-un sclipitor ghem planetar care levitează şi seautoregenerează perpetuu aidoma unui microcosmos,aidoma unui caleidoscop hipnotic în cadrul căruia oseamă de iluzii figurative se transformă şi serecombină continuu, cresc dintr-una într-alta cu o atâtde firească agilitate, încât compozitul de ansamblupare să dăinuie în imperturbabilă nemişcare. Capătăastfel o deosebită pregnanţă în conştiinţa fiecăruiascultător acuitatea şi fascinaţia cu care Niculescu asimţit nevoia să reitereze o meditaţie de sorginte atâtde străveche şi, în fond, perenă, precum cea asupra

reciprocului raport de coincidentia oppositorum exis-tent între Unu (unisonul conceput ca reper şi limansacru) şi Multiplu (texturi alcătuite din agregatearmonice şi eterofonice), între continuitate şi disconti-nuitate.

Orchestra Naţională Radio Capodopera niculesciană plasată la celălalt

capăt al festivalului, Simfonia a IV-a, Deisis, a încu-nunat concertul simfonic din 29 mai, concert prin careOrchestra Naţională Radio, dirijată de Adrian Morar, areuşit să pună punct ediţiei SIMN din 2015 cu aceeaşisubstanţială încărcătură cu care am arătat că a avutloc momentul inaugural, binemeritând încă o datăaprecierea pentru consecventa disponibilitate, destulde rară în cazul unui ansamblu de o asemeneaanvergură, de a asigura în cadrul festivalului impor-tantul capitol al concertelor simfonice, chiar dacămuzica nouă nu este nici pe departe zona lor de in-teres specializat şi nici o pasiune. Probabil căadăugarea unei lucrări atât de pline de miez precumDeisis după trei prime audiţii care la rândul lor s-audovedit „săţioase” va fi fost pentru unii ascultători în-trucâtva obositoare. Presupun totuşi că, oricât de so-licitat se va fi simţit, niciun ascultător sensibil nu aputut să nu prindă măcar o nuanţă din acea îmbinare,specific niculesciană, dintre tragism şi reculegere, din-tre accentele emoţionale de care se lasă străbătutăorice „suplicaţie” şi sobrietatea luminoasă de care este

cuprinsă orice „speranţă răsărită paradoxal din abisuldeznădejdii” (ca să folosesc caracterizările folosite decompozitor în descrierea propriei lucrări). Spre deose-bire de mai timpuria Ison II, unde toate glăsuirile cuirizaţii pastorale gravitau senine în jurul reperuluireprezentat de pedala pe sunetul si bemol pe care,căutând desăvârşirea stazei sonore, îl cizelau în

Costin Miereanu

Octavian Nemescu


SIMN 2015permanenţă, în Deisis semnul de referinţă nu mai esteun obiect sonor punctual, ci tot mai amplele apariţii aleunei structuri acordice cu profil de coral compact, im-pozant, a cărui melodică este preluată dintr-un canonînchinat Sfântului Andrei, canon ce se cântă în cadrulBisericii Ortodoxe în prima şi a patra săptămână a

postului Paştelui. Cunoscând şi adânca semnificaţieeshatologică pe care termenul „deisis” o are în icono-grafia bizantină, intervenţiile coralului nu pot să nu im-presioneze prin autoritatea transcendentă cu care eleţâşnesc la răstimpuri, din compartimentul alamelor,aidoma unor stâlpi de foc meniţi să lumineze acele„abisuri ale deznădejdii” pe care coardele şi lemnelele urzesc în manieră texturală. Aşa cum în bisericiscena Judecăţii de Apoi este dominată de imagineaîmpărătească şi deopotrivă terifiantă a lui Iisus Hristosca judecător al lumii întregi, tronând la sfârşitul tim-purilor peste toate destinele consumate, ca supremăîmplinire a acelei „paradoxale speranţe” care hrăneştetrăirea creştină întru orizontul celei de-a doua veniri,tot aşa coralul capătă pe parcursul simfoniei Deisis otot mai implacabilă suveranitate, conferind întregiilucrări o robusteţe dramatică aparte, rezultat al ten-sionatei sinergii instituite între acţiune şi contemplaţie,între continuitate şi discontinuitate. Pe scurt, e mani-fest în Deisis, din nou, punctul de aspiraţie al compoz-itorului înspre coincidentia oppositorum, însprecuprinderea şi îmbrăţişarea plină de patos aintegralităţii, totul petrecându-se cu atât mai intens, cucât majoritatea ultimelor lucrări ale lui ŞtefanNiculescu depun pregnantă mărturie despre iremedi-abila adumbrire pe care vârstele târzii o resimtaruncată asupra lor de către luminile venite de dincolode lume.

Însă ultimul concert simfonic din cadrul SIMN2015 este menit să rămână în memoria lumii noastremuzicale în special pentru faptul că a prilejuit primeaudiţii a trei opusuri pe cât de ample, pe atât de diferiteşi individualizate în privinţa tipului de viziune creatoaredevoalat de fiecare dintre ele. A fost vorba, mai întâi,

despre Muzica primelor 14 minute ale unei ore fatale,propusă, cu caracteristica-i gravitate introspectivă şisobră lentoare a gestului, de către Octavian Nemescu.Deşi, de regulă, promisiunea de a oferi ilustrareasonoră a unei „ore fatale” ar crea în rândulascultătorilor aşteptarea a tot felul de copleşitoaredeversări şi zgomotoase învălmăşeli care să sugerezeeşuarea totalităţii în haos şi neant, această piesăalege o abordare mai meditativă, mai esenţializată, numai puţin monumentală totuşi: astfel, în viziuneaapocaliptică expusă aici de Nemescu, sfârşitul începegranitic, autoritar, cu răsucirea, descendentă, apoiascendentă, a unei terţe mici copleşite de vâscozităţişi gemete, făcându-se parcă aluzia la un gestcadenţial dramatic care, neputându-se hotărî pentruun moment de definitivă tăcere, îmbracă variiveşminte timbrale, îşi exersează necontenit capaci-tatea de pecetluire, îşi caută înfăţişarea cea mai de peurmă, alura de piatră tombală. La un moment dat terţadevine mare, metamorfoză care însă nu este resimţităneapărat ca o posibilă cale de iluminare, ci maidegrabă ca o disperată „sete de repaos”, de scrutarea unui dincolo definitiv şi irevocabil. Intervine acumreminiscenţa unui citat din Mozart; apoi a unuia dinCeaikovski; încep deci să se înlănţuie, probabil cusperanţa într-un nou început, fragmentare aluzii cul-turale; toate vor să iniţieze, pe rând, câte o nouă

căutare a tonului; zadarnic însă, căci abia ce prindglas, că şi intră în derivă, scufundându-se dezinte-grate în curentul general nimicitor, cel care le permite,pentru câteva clipe, plutirea la suprafaţă, aidoma unorultime şi dureroase tresăriri, dar care mai apoidegrabă le decapitează, măcinându-le, scrâşnindu-le,disipându-le, ca şi cum nici n-ar fi fost, ca şi cum nicinu s-ar fi cuvenit să fi fost. Între timp, ochiuri de tăcerese cască lacome, destrămând năvodul, iar fatidicaterţă mică revine şi pune sigiliul.

Pe de altă parte, în Vitrine & Vitralii, dublu con-cert pentru vioară, violoncel şi orchestră, Dan Dediu

Dan Dediu

Marc Mellits

Foto

: Rut

h G

rigor

ov


SIMN 2015mi s-a părut angajat într-o goană nebună cu sineînsuşi, bântuit de personaje sonore seducătoare pecare fie le înzestra cu putere deplină de acaparare, fiele supunea celor mai pitoreşti, deopotrivă cinice şi dra-matice căi de alterare, deformare, luare în derâdere,decupare, încălecare, vociferare. Mai precis, spectreleobsesive care structurau întregul concert au putut firecunoscute în două autocitări provenite din opera O

scrisoare pierdută – valsul lent şi sentimental ce ocaracteriza pe Zoe în momentele ei de cumpănă, şidezmăţul balcanic al fanfarei lăutăreşti care marcanăvălirea serbării populare şi populiste din finalul pie-sei caragialeşti. Compozitorul părea să trateze acestefredonabile entităţi ca pe nişte ugere care seumpluseră până la refuz şi care deci trebuiau stoarsede toate sevele lor latente. Astfel, surveneau momentede paroxism când recognoscibilele personajeajungeau să-şi expună chipul carnavalesc în vitrinaformulării explicite; însă, în cea mai mare parte a tim-pului, ele călătoreau subversive, răsucindu-şi şifrângându-şi spinările prin spatele vitraliilor sonore pecare aliajele timbrale le făureau cu necontenită setede elocventă stridenţă. Memorabile mi s-au părutpunţile abrupte care au legat partea lentă mediană decele ce o înconjurau: după hăituirile şi plesnetele atâtde burduhănoase prilejuite de primele minute ale con-certului, se cască, într-o singură clipită de nimicanunţată, un hău liric din a cărui încremenită inimăglasurile celor două instrumente soliste se înalţătremurătoare aidoma unor flăcărui în noapte. Şi, toc-mai când ascultătorul s-ar lăsa pe de-a-ntregul împletitprintre fibrele acestui miez elegiac, tocmai atunci,aceleaşi instrumente soliste care până mai înainte îşifrazaseră suflurile în ritm melancolic deznoadă,dintr-odată, câte-un scârţâit metalic, persiflant, nemi-los semnal dat orchestrei pentru a reporni şi împlinicutreierul printre sarcasme şi postromantice mugete.

Merită din plin amintită piesa pe care, angajândo aceeaşi necesară forţă de versatilitate tehnică şiafectivă desfăşurată pe parcursul freneticului concert

al lui Dediu, violonista Raluca Stratulat şi violoncelistaAndreea Ţimiraş au oferit-o ca bis: este vorba despreFresco meets Baldi, lapidar şi pitoresc duo pe parcur-sul căruia tânărul Sebastian Androne mânuieşte grad-uale şi ghiduşe coliziuni între cele două personajeinstrumentale, punându-le ba să flirteze unul cu altul,ba să se contreze, până când, după cum anunţă şi ti-tlul, ajung la un liman prin reunirea lor în intonareaeterată a unei arii frescobaldiene („Se l’aura spira”).

Având în vedere audienţa extrem de scăzută şiîntrucâtva nefavorabilă de care minimalismul încă areparte în lumea muzicală românească, deşi dincolo deocean rămâne până în prezent una dintre direcţiilestilistice cele mai acaparatoare, programarea suiteipentru orchestră de cameră Brick, aparţinând com-pozitorului american Marc Mellits, în cadrul concertuluide încheiere a SIMN 2015, a putut fi considerată unact de veritabil curaj. Arborând cu senină nonşalanţăfluenţa unor secvenţe armonice repetitive care păreausă rezulte din radicalizarea şi scoaterea la suprafaţăa varii modele de acompaniament clasic; agremen-tându-şi momentele lirice cu unele ghirlande melodiceîmpletite în cel mai direct şi afectuos suflu neoroman-tic; şi, de fapt, înscriindu-se, destul de cuminte, îndescendenţa fondatorilor Philip Glass şi Steve Reich,însă fără a etala în acelaşi grad supleţea şi rafinamen-tul cu care mai ales cel de-al doilea ştie să-şi condi-menteze partiturile, oricât de repetitive ar fi ele; credcă, datorită unei agreabile bonomii de ansamblu,piesa lui Mellits putea fi savurată, asta însă numaidacă, bineînţeles, erau înţeleşi şi acceptaţi termenii încare ea se încadra cu bună-ştiinţă. Totuşi, nu mi-a fost

deloc greu să sesizez reacţiile destul de exasperatesau pur şi simplu plictisite în care ascultători dintre ceimai respectabili începeau de la un moment dat să secomplacă. Aveau, desigur, tot dreptul să procedezeastfel. Dar, dacă mi se îngăduie, simt nevoia săpledez: până la urmă, nu poate fi negat faptul că acesttip de muzică rămâne în continuare cât se poate deactual şi, atunci când e mânuit cu eleganţă, el poate

Wolfgang Rihm

Adrian Iorgulescu


SIMN 2015să îi ofere ascultătorului acel tip de experienţă fertilăpe care orice muzică actuală validă îl oferă: prilejul,deopotrivă estetic şi întrucâtva terapeutic, de a eliminacamuflajul subversiv sub care funcţionează un anumitmecanism cultural al prezentului, de a conştientiza şi

a valorifica, tocmai prin sublimarea lui în plan estetic,modul său de funcţionare. În privinţa muzicii minimal-ist-repetitive, e vorba, conform unei inspirate expresiipropuse de S. Reich, despre „soundtrack-ulmilioanelor de burgeri vânduţi”; altfel spus, sunt reflec-tate în plan sonor excesul de bunuri de consum întâl-nite în supermarket, precum şi procesele publicitarecare, reiterând aceiaşi stimuli pentru a produce ogradată creştere a atenţiei, interesului şi dorinţei,raţionalizează, chiar generează artificial şi controleazănevoia de consum. Chiar dacă neconfortabile, acesteasunt, într-adevăr, unele din realităţile cele mai certe şimai răspândite care marchează „spiritul veacului” nos-tru, iar faptul că muzica minimalist-repetitivă tocmaiconform lor găseşte de cuviinţă să-şi structureze iden-titatea s-ar cuveni tratat nu cu îmbufnare snoabă, aşacum presimt că unii rafinaţi compatrioţi tind să pro-cedeze, ci mai degrabă cu îngăduinţa empatică pentrucare epoca noastră lipsită de hegemonia autoritară aunui consens stilistic a devenit deja atât de faimoasă.

Orchestra de Cameră RadioAlte prime audiţii demne de remarcat în mod

special s-au petrecut în cadrul concertului susţinut, laun nivel neobişnuit de ridicat, de către Orchestra deCameră Radio, în 27 mai, contribuţie decisivă la put-erea de pătrundere şi persuasivă prezentare aproaspetelor partituri având, fără îndoială,minuţiozitatea deopotrivă discretă şi autoritară a diri-jorului Gheorghe Costin. Concertul a început prin astabili un benefic contact cu creaţia unuia dintre ceimai prolifici şi notabili compozitori actuali, germanulWolfgang Rihm, masiva şi întrucâtva neoexpresionistaErscheinung (Skizze über Schubert), scrisă în 1978,fiind interpretată cu această ocazie pentru prima oară

în România. Apoi, deşi sunt sigur că Alexandru Mateis-a obişnuit demult cu laudele, trebuie totuşi spusrăspicat faptul că graţia şi fermitatea cu care el s-a„foit” printre instrumentele sale, aidoma unui om deştiinţă aflat în toiul experimentului, trepidând printrealambicurile şi poţiunile sale misterioase, a fost înmăsură să confere Concertului pentru percuţie şiorchestră, proaspăt ieşit de sub condeiul lui AdrianIorgulescu, o prezentare cu adevărat captivantă. Dealtfel, după cum a mai procedat, cu aceeaşi putere desugestie, şi în alte consacrate lucrări de-ale sale,Iorgulescu a înzestrat acest concert cu un simţ dra-maturgic măiestru articulat, cu atât mai admirabil în in-epuizabila-i inventivitate, cu cât era centrat pedemonstrarea faptului că până şi o singură celulămelodică, lapidară şi suverană, poate declanşa explo-rarea unor tainiţe formale şi timbrale cât se poate devariate şi numeroase.

Partea a doua a concertului a propus o Istoriepentru orchestră de cameră, povestită de GeorgeBalint cu maleabilitate aproape pointilistă, întrucâtpărea să descrie foarte policroma perindare printremetamorfozele sintactice ale unui motto melodic for-mulat criptic de către clarinet chiar la începutul lucrării.Iar în Sonorităţi şi Anemone II pentru violoncel şiorchestră (interpretată cu remarcabilul aport solistic altânărului Mircea Marian), Ulpiu Vlad a structurat o bi-lateralitate narativă între două personaje sonore –mecanism barbar versus stază diatonică – prezentateiniţial ca două cosmosuri independente, transformate

apoi, prin reluări ale lor în măsuri fie mai ponderate,fie mai pregnante, şi mai ales prin circulaţia lor întreinstrumentul solist şi ansamblul orchestral, transfor-mate deci în doi „combatanţi” care, încetul cu încetul,s-au dizolvat într-o relaţie de complementaritate încadrul căreia tandreţea melodică tipică pentru acestcompozitor şi-a spus cuvântul decisiv.

(Va urma)

George Balint

Ulpiu Vlad


Corespondențe

FestivalulInternaţional

„ŢINTEAMUZICALĂ”,ediţia a 7-a

George BALINT

Personalizat activ de către surorile Dana şi AdinaTeodorescu, în parcursul a şapte ediţii, festivalulinternaţional Ţintea Muzicală s-aconservat în spirit şi s-a dezvoltat caproiect. S-au articulat astfel o serie derepere ale varietăţii în consecvenţă, prinfaptul că, de fiecare dată: au participatartişti profesionişti - instrumentişti şivocalişti - din diferite ţări europene; aexistat o altă temă de orientareinstrumentală pentru compozitorii invitaţi săscrie, ediţia a 7-a memorându-se sub titlul„Focus Clarinet”; muzica nouă a fostcontextuată de cea clasică; au fost invitaţisă participe personal şi cu lucrări ineditecompozitori din diferite ţări şi generaţii, fiindprezentă la propriu şi o figură proeminentă,de această dată, Octavian Nemescu;dinspre „Casa Teodorescu” din Ţintea,locaţiile susţinerilor publice au configurat un areal deamplă vecinătate: Universitatea Naţională de Muzică

din Bucureşti, Biserica romano-catolică „Cristos Rege”din Ploieşti, Casa de Cultură Lilieşti din Băicoi.

Dacă, tematic, ŢM 7 s-a axat pe clarinet,repertorial, conexiunea cu clasicul s-a centrat peMozart -12 Duete pentru clarinet K.V. 478 (1786) şi,

mai ales, 5 Divertimenti pentru 3 cornuri de basset K.V.Anh.229/439b (1783-1788) prezentate într-unaranjament pentru 2 clarinete şi bas-clarinet, alături decare menţionăm şi 3 Duete progresive pentru clarinet(1821) aparţinând lui Bernhard Henrick Crusell.Instrumentiştii protagonişti au fost: Mikko Raasakka(Finlanda), Eberhard Reiter (Austria), Emil Vişenescu(România). Toţi s-au dovedit a fi excelenţi performeriale diferitelor tipuri de clarinete. În plus, M. Raasakkaa adus şi un instrument tradiţional finlandez, liru, pecare Doina Rotaru l-a integrat componistic alături dedouă clarinete dispuse acusmatic în lucrarea Old Song(2015), acelaşi instrument fiindu-ne prezentat şi încontextul unui repertoriu de origine, în care melodiipopulare pentru liru şi clarinet au alternat cu pieseasemănătoare ca sursă de inspiraţie şi simplitatemelodică, concepute de Einojuhani Rautavaara sub

titlul The Fiddlers op.1 pentru pian solo (1952),măiestrit relevate de pianistul finlandez Antti Vahtola.La acelaşi plus de timbralitate menţionăm şi prestaţiile

pe saxofon ale lui E.Reiter, memorabil îninedita piesă a DianeiGheorghiu, Dragonfly V.The two voices pentrusax alto și sunetepreînregistrate (2015) şiinteresant în Figurenpentru sax solo de GeraldResch. Valenţele de ordindramaturgic ale clarine-tului/ saxofonului s-auconturat şi în asociereacu alte instrumente, înconfiguraţia unoransambluri deja existen-te, precum “Trio Mozaic”:E. Vişenescu (cl), Oana

Vişenescu (vioară/violă), Diana Spânu-Dănilă (pian),care ne-au încântat, deopotrivă, în Opt piese op.83 deMax Bruch (1908), Coline albastre (1994) de FeliciaDonceanu şi Un beau dimanche (1957) de Suzanne

Ariadna Mihai (soprana), Antti Vahtola (pian), Mikko Raasakka (clarinet),Lucian Simon (percuţie), George Balint (dirijor)

Instantaneu din timpul lucrării “Destine paralele” de Octavian Nemescu

Haïk-Vantoura. Alte formule de ansamblu s-au mulatpe diferitele distribuţii instrumentale ale partiturilor:Sonata pentru clarinet şi pian (2011) de SebastianFagerlund, Suite lyrique op. 51 (1922) de LeeviMadetoja şi Introduction et Air Suédois varié op.12(1804) de B. H. Crusell, interpretate de M. Raasakkaşi A. Vahtola. Aceleiaşi sfere de compoziţie timbrală is-au integrat şi E. Reiter și E. Vişenescu, îninstrumentarea lucrării Danei Cristina Probst, SoundCircle pentru cl. bas/cl., pian şi două clarinete (2015).Fermecătorul timbru de clarinet, pentru care austriaculFlorian Bramböck a compus în 2006 I Love MyClarinet (executată admirabil de E. Reiter), a fostconjugat şi atmosferei generate de banda electronică,precum în piesele: Duel-Duo nr. 12 (2015) - cl., cl. basşi bandă-, semnată de compozitoarea ucraineanăKarmella Tsepkolenko; Destine paralele (2015) - cl.bas, cl. contrabas şi bandă- de Octavian Nemescu. Încompania benzii, pe lângă piesa deja menţionată a D.Gheorghiu, saxofonul a căpătat multiple faţete înlucrarea Pénitence et Anthropologie pentru saxofoane(1 sopranino, 2 alto), violă și bandă (2007) de AdinaDumitrescu. Toate piesele cu bandă au fostprogramate în cadrul concertului de la CasaTeodorescu, regia de sunet fiind asigurată de EricaNemescu. Un ultim şi spectaculos capitol deconexiune cu clarinetul l-au reprezentat lucrările încare principalul protagonist a fost vocea umanăfeminină, prin participarea a două încântătoare soliste:soprana Ariadna Mihai, în lucrări de Sébastien deBrossard, Adina Dumitrescu, Drew Wilson, GeorgeBalint; mezzosoprana Carolina Astanei (Austria), înpiese de Alessandro Stradella şi César Frank. Înultimul concert al festivalului, sub genericul “Jazz,

Pop, Musical”, Carolina Astanei s-a alăturat unui bandalcătuit din austriecii E. Reiter (sax alto), Otto Probst(pian), Clemens Rofner (chitară bas), Simon Springer(tobe), publicului oferindu-i-se o largă paletă din

genurile muzicale ale divertismentului occidental, prinlucrări semnate de Artie Shaw, Andrew Lloyd Webber,George Gershwin, Harold Arlen ş.a.

Pe parcusul celor patru zile de festival, alături deinterpreții și compozitorii mai sus amintiți, s-au aflat și

doi muzicologi, vechi prieteni și susținători aifestivalului Țintea Muzicală: Irina Vasilescu șiAlexandru Bădulescu.

Festivalului Intenațional de Muzică Clasică șiContemporană Țintea Muzicală a putut avea locdatorită sprijinului venit din partea mai multor firme șiinstituții din România și din străinătate: PrimăriaOrașului Băicoi, Firma DIGIMED Medical Imaging,Forumul Cultural Austriac, Academia Sibelius dinHelsinki, British Coucil, București. Un aport deosebitla reușita festivalului l-au avut, desigur, și instituțiilepartenere: Universitatea Națională de MuzicăBucurești, Biserica romano-catolică „Cristos Rege” din

Ploiești, Casa de cultură Liliești din Băicoi, CentrulJudețean de Cultură Prahova, Muzeul Memorial „PaulConstantinescu” din Ploiești, Radio România Muzicalși Asociația OPUS.


Corespondențe

Emil Vişenescu, Adina Dumitrescu, Mikko Raasakka, Dana Probst, Eberhard Reiter

Ariadna Mihai


Punctul pe... jazz

GĂRÂNA -ENCORE (I)

Florian LUNGU

Ca la fiecare mijloc de iulie am revenit şi în 2015la Gărâna cu pioasa cuvioşenie a debitorului fascinat deexplozia de frumuseţe naturală ce învăluie muntele Se-menic la 1000 metri altitudine... Dar totodată şi cu aceanăvalnică bucurie a regăsirii de sine în ambientul apartemarcat de întâlnirea cu redutabili muzicieni de jazz depretutindeni şi mai ales cu extraordinarul publicbănăţean: vorbim de peste opt mii de suflete care – in-credibil – aflate sub cerul liber, termometrul arătând numai mult de cinci grade, cereau bis-uri la ora trei dinnoapte! Bis-uri, definite în limbaj jazzologic prinfranţuzismul encore.

Ediţia a XIX-afestivalieră (9 – 12 iulie)pe care demiurgul eiMarius Giura a estimat-o drept o avanpremierăla speciala ediţie a XX-adin 2016, a impus prinmulte puncte de interes,prin tentaţii realmenteatractive, constituite în-deosebi în numele... nu-melor cu majusculă aleinterpretării creative.Este şi motivul pentrucare vom începe rezu-mativa noastră cronică,referindu-ne la atarecapete de afiş.

Cel mai notoriu instrumentist, bass-istul –evoluând la contrabass şi deopotrivă la ghitară bass –Stanley Clarke, o „legendă vie” a jazz-ului american (64de ani, patru decenii de carieră artistică, membru alfaimosului grup de fusion „Return To Forever” condusprin anii ’70 de Chick Corea, deţinător a patru premiiGrammy, realizator a peste douăzeci de albume subnume propriu şi al altor zeci în calitate de co-lider şi side-man, semnatar a douăzecişinouă de coloane sonorepentru filme), şi-a onorat cu strălucire palmaresul printr-un recital de zile mari (ce a cuprins şi patru compoziţiiproprii) susţinut împreună cu coechipierii săi de quartet,Camaron Graves - claviaturi, Michael Mitchell - baterieşi mai ales tânărul pianist georgian Beka Gochiashviliîn vârstă de numai nouăsprezece ani, un talent precocecare promite mult.

În aceeaşi seară de sâmbătă 11 iulie, de faptseara cea mai lungă şi mai densă sub aspect valoric, cucea mai numeroasă participare de public, a urcat pescenă un alt muzician mult apreciat, de astă dată euro-pean: ghitaristul francez Biréli Lagrène cu al său„Gypsy Project” (alăturându-i pe iscusiţii instrumentiştiPaul „Hono” Winterstein - ghitară şi Diego Imbert -contrabass). El a oferit asistenţei un program de briliantăvirtuozitate, pulsând de swing, ilustrând conceptul

manouche la modă în ţara sa cu creaţii proprii şicompoziţii ale aceluia care a fost ilustrul ghitarist DjangoReinhardt (1910 – 1953).

Amânat cu o zi din cauza unor inadvertenţetehnice, grupul „Volcan Projekt” al pianistului cubanezGonzalo Rubalcaba a lăsat vineri 10 iulie o puternicăimpresie, remarcîndu-se printr-o puţin comună vitalitateraportată la filonul latino al jazz-ului. El însuşi un clavia-turist exploziv, vulcanic (precum numele proiectului) darşi un înzestrat compozitor – de amintit piesele „Volcan”,„Sin Punto” „Nueva Cubana” ce-i poartă autograful com-ponistic – Gonzalo Rubalcaba a beneficiat de aportul deuluitoare velocitate tehnic-instrumentală vădită debinecunoscuţii ritmicieni Horatio „El Negro” Hernandez- baterie şi Giovanni Hidalgo - percuţie congas, cei treifiind însoţiţi în demersul lor eclatant de nu mai puţin ve-locele bass-ist Jose Armando Gola.

Considerat de Chick Corea „un artist matur,excepţional, prolific şi profund”, pianistul armean Tigran

Hamasyan în vârstă de 28de ani (care a fost aplaudatanterior şi la Bucureşti), s-a produs pe podiumul de laGărâna în formulă de trio,cu bass-istul Sam Minaieşi bateristul ArthurHnatek, confirmîndu-şirenumele printr-un pro-gram de intensă implicareafectivă şi de oindiscutabilă originalitate.

De bună calitate,meritând din plin aplauzelemelomanilor, s-au demon-strat a fi apariţiilegrupurilor: Enzo FavataQuartet din Italia (joi 9iulie), cu saxofonistul lider

şi compozitor, cu Enrico Zanisi - pian, Danilo Gallo -contrabass şi Umberto Trombetta Gandhi - baterie, cutoţi improvizând eficient şi inspirat pe teme semnate deprotagonist; alţi talentaţi interpreţi italieni reuniţi în trio(duminică 12 iulie), Stefano Battaglia - pian, SalvatoreMaiore - contrabass, Roberto Dani - baterie, cultivatoriai unui limbaj sonor plin de subtilitate, claritate şi firescal exprimării; tandemul de ghitarişti Ralph Towner (SUA)& Wolfgang Muthspiel (Austria) care vineri 10 iulie, s-au aventurat într-un expresiv dialog sonor gîndit ca „ocălătorie aptă a explora culorile, frumuseţea muzicii şipovestea care se desfăşoară”; un interesant, original şipolicrom episod interpretativ l-au oferit joi 9 iuliecomponenţii grupului german de nujazz şi fusion numit„Nighthawks” reunindu-i pe liderii Reiner Winter-schladen - trompetă şi Dal Martino - bass, secondaţi deJörg Lehnhardt - ghitară, Jürgen Dahmen - claviaturi,Thomas Alkier - baterie; admirabil prin profesionalism şiautentică inventivitate improvizatorică, duo-ul polonez altinerilor, dar atât de înzestraţilor instrumentişti AdamBałdich - vioară şi Paweł Kaczmarczyk - pian a cuceritprin prospeţime a ideilor muzicale şi nonconformism.(foto: Liviu Tulbure)

(Va urma)

Stanley Clarke

Eram tineri şi frumoşi...

Amintiri cu şi despre Sergiu

CioiuOctavian URSULESCU

June fiind, la începutul activităţii mele jurnalis-tice, scriam febril, zi şi noapte (era o expresie aiurea pevremuri, “în flux continuu”!), la câteva publicaţii: “Scân-teia tineretului” (cotidian), “Magazin” (săptămânal) şi“Femeia” (revistă lunară), toate cu tiraj uriaş, deneimaginat pentru presa de azi, abia ceva mai târziuvenind şi consacrarea, prin rubrica permanentă însăptămânalul de mare prestigiu “Contemporanul”. Spe-cializarea pe muzică începuse odată cu prima ediţie afestivalului internaţional “Cerbul de aur” de la Braşov,iar la una din ediţii Dorin Anastasiu ştiu că intenţiona săinterpreteze o melodie lansată de Sergiu Cioiu, “Merçi,Bécaud!”. Cu Sergiu m-am împrietenit la un concursde... frumuseţe! Pe vremea aceea nu se puteau orga-niza competiţii ca în ziua de azi, cu defilare pe scenă,costume de baie şi altele, dar cei de la revista “Femeia”au improvizat totuşi ceva: cititoarele au trimis fotografii,iar juriul, din care făceam parte alături de Ion Caramitruşi Sergiu Cioiu (foarte buni amici), trebuia să decidăierarhia finală. Nu mai contează cine a triumfat, impor-tant e că am rămas prieteni, i-am urmărit evoluţia, i-amînvăţat pe dinafară repertoriul şi din acea clipă ne-amvizitat des, mai mult eu în apartamentul lui de pe Bd.Republicii. Acum bulevardul poartă numele unui... rege,de parcă România n-ar fi republică! Mai există oarevreo Capitală de Republică unde să nu existe o arterăimpunătoare cu acest nume? În fine, ciudăţenii post-decembriste, în care numele bulevardului 1 Mai esteînlocuit cu acela al unui politician din secolul trecut, iar1 Mai înlocuieşte titulatura străzii Compoyitorilor, cândmult mai simplu era să nu se schimbe cărţile de identi-tate ale bieţilor oameni de pe două străzi, ci doar de peuna! Guvernanţii din acea vreme, se vede treaba,doreau însă un bulevard uriaş pentru aproape uitatulMihalache... În fine, ca să revin, serile de muzică şipoezie de la Sergiu de acasă erau minunate, neapropia aceeaşi dragoste pentru versul cântat cu talent,iar în acest domeniu Cioiu era inegalabil, fiind actorul-cântăreţ cu cea mai mare cotă (puteţi crede că la unmoment dat s-au interzis la TVR melodiile de muzicăuşoară interpretate de actori? Violeta Andrei, Cioiu,Dichiseanu, Rucăreanu, Bănică au fost un timp puşi laindex...). Dacă pentru ceilalţi actori care cochetau cumuzica era vorba doar de un hobby, Cioiu era cântăreţîn toată puterea cuvântului, se depărtase tot mai multde teatru şi film, participa cu succes la festivalul demuzică uşoară de la Mamaia. Dar de teatru nu se

rupsese de tot, mărturie stând excepţionalul său spec-tacol de muzică şi poezie de la Teatrul Foarte Mic,desfăşurat mereu cu sala plină. Era o premieră pentruRomânia, lumea gusta pe atunci mult mai mult ca aziîngemănarea dintre muzică şi poezie, se citea maimult... Între Sergiu Cioiu şi compozitorul AlexandruMandy s-a cimentat în acei ani o colaborare şi o priete-nie unice, pentru că Mandy scria special pentru el, gân-dea cântecele de la bun început pentru tălmăcireadramatică, vibrantă a artistului. Cu Mandy m-am împri-etenit la cataramă, paradoxal, după plecarea lui Sergiuîn Canada, unde se stabilise şi fiul lui Mandy, Sergiu,şi el muzician. L-am vizitat mult în apartamentul dinblocul vechi de pe str. Paleologu (ce cafea la ibricfăcea!), depănând amintiri despre soţia sa, o femeieexcepţională, şi vorbind mult despre cei... doi Sergiu.Când, în urmă cu mai bine de 10 ani secretarul de statla Ministerul culturii Ion Antonescu a organizat la salaRadio o Gală în care a premiat personalităţi ale muziciiuşoare, folk şi rock, m-am luptat efectiv “la baionetă”pentru a fi inclus şi Mandy, omis de pe listă din motiveobscure (le cunosc, dar n-are rost să le fac cunoscuteaici): noroc că, fiind şi prezentator, realizatoarele de laTVR au trebuit să mă asculte... L-am revăzut cu bucuriepe Sergiu Cioiu după Revoluţie (îi ştiam noul “look” dinfotografiile de turneu american pe care mi le trimisesespre publicare Margareta Pâslaru): îmi pare rău că nua putut materializa nici un nou proiect, dar l-am simţitparcă mai dornic să-l promoveze pe fiul său, care i-amoştenit talentul. Canada e departe, dar n-ar trebui (înprimul rând TVR e datoare în acest sens, ca şi radioulpublic) să-i uităm pe artiştii care ne-au dăruit cândvaatâtea clipe de fericire şi adevăr...


Remember

Festivalul “George Grigoriu”


Ana-Maria SZABOMarius GHERMAN

A fost prima competiţie internaţională (de la atreia ediţie a sa) de muzică uşoară din ţară dupădefunctul “Cerb de aur” şi cea dintâi unde încă de laediţia nr. 1 a existat un acompaniament “live”, asiguratde cea mai bună orchestră de profil din ţară, ceacondusă de compozitorul Ionel Tudor. Festivalul“George Grigoriu” de laBrăila, ajuns la ediţia a XI-a,acordă şi azi cele mai maripremii din ţară: până anultrecut “Trofeul” însemna unautoturism străin, acumpremiile totalizează circa13.000 de euro, din care 5000pentru “Trofeu”. E interesantce traiectorii au urmatcarierele câştigătorilor depână acum, plecaţi de laBrăila la volanul maşinilor:Elena Mândru s-a orientatcătre jazz (încă de atuncidovedea aplecare către acestgen) şi s-a stabilit pestehotare, Nicoleta Floroni era laun moment dat angajată laTeatrul de revistă “C.Tănase”, dar nici despre ea,nici despre Angelica Vasilcovdin Rep. Moldova,următoarea câştigătoare, nus-a mai auzit nimic. AlexandraNistor a “cârmit-o” cătredance şi sub numele Ralukaare succes alături DJ Sava.Cariera cea mai serioasă,inclusiv internaţională (cu două prezenţe în finalaEurovision, în postură de compozitor şi interpret,premii la Mamaia şi “Cerbul de aur” alături de AndreiTudor), a avut-o Pavel Alexandru “Pasha” Parfeni, dinRep. Moldova. Tot de peste Prut au venit câştigătoriide anul trecut, Art Band, şi cea de acum câţiva ani,Olga Gorcinschi, dar aceasta i-a păcălit peorganizatori, fiind vorba de fapt de reputata formaţieMillenium! Senzaţională şi necontestată a fost victoriaduetului mixt elveţian Aliose, iar italianul AntonioMarino (categoric mai bună a fost la ediţia respectivăconcurenta din Malta, Eleanor Cassar, câştigătoare a

“Cerbului de aur”) a revenit anul acesta în postură deproducător-impresar. Este o manifestare serioasă,profesionistă, aşezată pe baze organizatorice solidede Consiliul judeţean şi de Centrul de creaţie, condusde inepuizabila Maria Puşcaciu: program de sală,expoziţie foto în foyer, ecran de proiecţie în faţa CaseiTineretului, sunet şi lumini de calitate (aici însăfestivalul de la Amara este pe primul loc). Şi dacă totam amintit de Amara, festivalul ialomiţean, cel de la

Brăila şi de “Dan Spătaru” de la Medgidia alcătuiesc“Triunghiul de aur” al evenimentelor de profil, toate treicu orchestra lui Ionel Tudor pe scenă şi depăşind cumult festivalul de la Mamaia, aşa cum ajunsese elînainte de desfiinţare. Dar să dăm Cezarului ce e alsău: prima manifestare de top a fost cea de la Brăila,acum 10 ani, de aici a început totul, ambiţionându-i peceilalţi organizatori.

La ediţia 2015 a festivalului “George Grigoriu”în fruntea partenerilor media s-au situat “ActualitateaMuzicală”, “Ultima oră”, “Literatorul”, Radio România,manifestarea fiind transmisă în direct de TV Neptun,

Aurel Hada, A. Scarpellino

A doua decadă la Brăila

singurul post apropiat de muzica uşoară românească,în condiţiile în care postul TV public se dezintereseazăde tot ce înseamnă manifestare artistică naţională.

Acum, TVR a apărut în chip de... co-producător (lace?) şi a difuzat doar un filmuleţ de toată jena. În juriu,cei 5 reprezentanţi ai ţării noastre au fost toţi numerespectate, de valoare: Marius Ţeicu (preşedinte),Horia Moculescu, Andreea Andrei, Cristian Faur, TitusAndrei, ceilalţi membri fiind din Rusia, Rep. Moldova,Bulgaria (Rumiana Naceva a acordat şi două premii,constând în invitarea la festivalul ei de la VelikoTărnovo, “Silver Yantra”), Italia. Greu de înţeles ce acăutat în juriu Rocco Palazzo, mai ales că Italia a avut4 concurenţi de la casalui de producţie, dintrecare 2 laureaţi, unulchiar cu “Trofeul”!Acest lobby peninsulartrebuie să înceteze,fiindcă, iată, au rămasînafara palmaresuluiElena Petcu, IuliaConstantin, RobertFeraru (toţi dinRomânia), VitalieNegruţa (Rep.Moldova), Yana Gurko(Rusia), Valeria Papiş(Ucraina). Mai mult,italienii au impus, fărăa fi în program, unmoment înafară deconcurs cu AlessioPaddeu şi AlexandraCrişan! În schimb,foarte gustat a fost micro-recitalul învingătorilor din2014, Art Band din Rep. Moldova (Marina Djundiet,Eugen Andrianov, Sergiu Miţa), cu cele două melodii

de anul trecut, plus savuroasa compoziţie a lui PashaParfeni (în chiar ziua sa de naştere!), “Maricica”, locul2 la preselecţia basarabeană Eurovision.

Cum spuneam,calitatea muzicalăindiscutabilă rezidă dinacompaniamentulformaţiei conduse deIonel Tudor (pian),având în componenţăalţi doi membri aiUniunii Compozitorilor,Andrei Tudor(claviaturi), cadrudidactic la UNMB, şiMarian Georgescu(chitară). Ceilalţivaloroşi instrumentiştiau fost Laurenţiu Zmău(baterie), Dan Pirici(percuţie), DanielBouroşu (chitară),Eugen Tegu (chitarăbas), Dan Marin Ioniţă(saxofoane, percuţie).

Orchestra a repetat zile şi nopţi, a orchestrat, fiindcăsă nu uităm că mulţi dintre solişti cântau pentru primaoară cu o orchestră în spate, nemaivorbind de cei 11interpreţi de peste hotare, la primul contact cumelodiile lui George Grigoriu (fiecare din cei 24 definalişti a cântat obligatoriu o piesă aparţinândcompozitorului omagiat).

Palmaresul a fost, în cea mai mare parte,necontestat, cu excepţia unor nume surprinzătoare laMenţiuni, plus clasarea italianului pe prima poziţie, în

dauna unui valoros bulgar. Centralizarea matematicăa notelor şi atât, fără o minimă consultareprofesională, este cu două tăişuri, permiţând jocuri de



H. Moculescu, M. Scripcaru

M. Țeicu, N. Manolov

culise păguboase. Aşadar, menţiunile au fost acordatesoliştilor Carmen Busce (Italia), Ion Moise “Johnny”Bădulescu (România) – care merita indiscutabil maimult, Alexandra Costache (România) – idem pentrueleva de 16 ani a lui Adrian Daminescu. PremiulConsiliului Judeţean a fost acordat studentului ieşeanla UNMB, Emilian Nechifor, iar premiul III călărăşenceiAdriana Gavrilă. Pe poziţia a doua a podiumului s-a

situat solista originară din Rep. Moldova, absolventăa UNMB, Marcela Scripcaru, dar ea a venit cu aceeaşi“Lie, ciocârlie” cu care triumfase la Medgidia... Cumspuneam, foarte bun, impunător, cu o voce frumostimbrată, a fost bulgarul Nikolai Manolov, premiul I; ela impresionat, ca şi la “DanSpătaru”, cu piesa “Podobre” (Mai bine), produsăde faimoasa Lili Ivanova.Simpatic, zglobiu, italianulAmato Scarpellino a reeditatvictoria de la Medgidia, fiindun favorit al publiculuinostru, momentul decisivfiind interpretarea piesei luiMassimo Ranieri “Perderel’amore”, despre carecunoscutul specialist înmuzica uşoară italiană DorinIrimia afirmă că se află înTop 10 al şlagărelorpeninsulare din toatetimpurile. Din creaţia luiGeorge Grigoriu,reprezentat pentru primaoară la festival de toţi cei treicopii ai săi, Andreea,gemenii Patricia şi Cezar,s-au cântat iarăşi până lasaturaţie (organizatoriitrebuie să stopeze cumvaacest fenomen,compozitorul are sute de

melodii minunate!) “Eternitate”, “Speranţe vis,speranţe flori”, “Cui îi pasă de mine?”, “Nu suntemîngeri”, ca o rază de soare venind abordarea unortitluri cum ar fi “Amurgul”, “Fetele cu ochi albaştri”, “Teştiu de mult”, “Iubirea mea de-o viaţă”, “Aşa edragostea”, “O fată şi-o chitară”, “Steaua iubirii”, “Credcă m-am îndrăgostit”, “Marea mea iubire, marea”,“Niciodată, niciodată”. În aranjamente moderne,

actuale, originale,aceste mai vechicântece au sunatîncântător, cu nimic maiprejos (din contră,adesea!), alături decreaţii din repertoriul dedată mai recentă,semnate Cornel Fugaru,Horia Moculescu,Marius Ţeicu, GeorgeNatsis, Andrei Tudor,Viorel Gavrilă, NicolaeCaragia, AdrianRomcescu, CristianFaur, Mihai Pocorschi,Mihai Trăistariu, LiviuŞtirbu, Holograf.

Recitalurile, în ciuda recomandărilor noastre dinfiecare cronică, au inclus doar o vedetă de muzicăuşoară, Luminiţa Anghel, care a evoluat superlativalături de orchestra Ionel Tudor. E păcat, pentru căeste un festival DE MUZICĂ UŞOARĂ, aşa figurează



J. Bădulescu

A. Gavrilă

Diana AntonicăŞtefania REMIŞ

La cei 22 de ani ai săi, DianaMaria Antonică este nu numai o

autentică speranţă a muzicii uşoareromâneşti, dar şi una dintre cele maititrate soliste ale generaţiei sale. S-anăscut la Constanţa, absolvind înoraşul natal Şcoala de arte, la secţiile

canto, dans modern şi instructor muz-ical. Şi-a şlefuit înzestrările la Şcoala“Adrian Daminescu”, unde în prezenteste profesoară de canto, ocupându-se de grupa mică a şcolii. Estebinecunoscută de la radio şi de pemicul ecran, participând între altele şila concursurile “Vocea României” şi “X

factor”, dar notorietatea i-au adus-o înainte de toate numeroaseledistincţii importante cucerite în-cepând cu anul 2011 la competiţiide gen, desfăşurate la Craiova(Trofeul “Portativul veseliei”),Constanţa (“Trofeul şlagărelor”,Trofeul “Farmecul muzicii”, “Re-member”), Craiova (“Micul artist”),Piatra Neamţ (“Camena”), Iaşi(“Music for kids”), Moreni (“Cu-nuna petrolului”), Alexandria(“Primăvara teleormăneană”),“Liga campionilor” (Premiul “MihaiTrăistariu”), Drobeta Turnu-Sev-erin (“Iulian Andreescu”), Focşani(“Florentin Delmar”), Piteşti(“Vasile Veselovski”). Dar clasărilecu adevărat notabile sunt cele dela cele mai puternice şi mai impor-tante festivaluri din ţară, toate trei

desfăşurate în acompaniamentul or-chestrei conduse de Ionel Tudor:Amara 2014 (menţiune), “GeorgeGrigoriu” - Brăila, 2012 (Premiu spe-cial) şi mai ales Trofeul festivalului

internaţional “Dan Spătaru” de laMedgidia, în 2013. Pe lângă piese dinrepertoriul internaţional, DianaAntonică a impresionat la competiţiileamintite prin tălmăcirea inspirată aunor melodii româneşti, pe care le“predă” azi şi micilor săi elevi: “Doarbăieţii sunt de vină” (George Grigoriu),“Nici o lacrimă” (Ion Cristinoiu),“Hăulita” (Vasile Veselovski), “Vino,vino!” (Ionel Tudor), “Prin ochii tăi potvisa” (Cristian Faur), “O fată singură-nnoapte” (Marian Ionescu/RăzvanMirică), “În singurătate” (Laura Stoica),“Mi-e frică” (Sfera), “The winner”(Claudiu Bulete). Anul acesta, sub nu-mele de scenă Aiyana şi în colaborarecu solistul Shayan, a lansat la casa deproducţie Red Clover piesa proprie“Voi doi”, compusă de Ciprian Diac şiOvidiu Goja, textul fiind semnat de ceidoi împreună cu Bogdan Teslovan. Unalt succes al său pe piaţa muzicalăromânească din 2015 este prezenţaalături de băieţii de la Noaptea Tîrziuîn piesa “La bunica”, apărută la GlobalRecords şi Voices Media. În curând vafi lansat primul său single, un proiectaparţinând producătorilor Ciprian Diacşi Ovidiu Goja (Bros Project). Indis-cutabil, Diana Antonică este un numede urmărit cu mare atenţie, chiar şi subpseudonimul Aiyana! (Foto: LauraGiurgiu)


Festivalul “George Grigoriu”şi pe afiş, şi dorim să aplaudăm aici marile vedetecare au dat strălucire acestui gen, mai ales că multedin ele au colaborat cu George Grigoriu: cereconfortant ar fi să ascultăm şlagărele acestuia înversiune originală, cu tinerii concurenţi muţi de uimireîn sală, fiindcă sigur nu i-au văzut niciodată “pe viu”!Pepe a susţinut obişnuitul, incendiarul,

temperamentalul său recital latino, cu o formaţieminimală (senzaţie a făcut exotica Live GarciaConstanten din Cuba, care n-a mai rezistat şi a urcatpe scenă!), iar Bodo şi ProConsul au oferit un recitalsolid, cu titlurile binecunoscute, surpriza fiind apariţiaalături de trupă a Luciei Dumitrescu, menţiune înconcursul din 2006.

L. Anghel

Concursurilemuzicale TV

Florin-Silviu URSULESCU

Nu mai producem nimic. Nici stofe, nici strun-guri, nici ţevi, Cumpărăm mere din Polonia, struguri

din Israel, roşii din Turcia. Situaţia esteidentică şi privinţa emisiunilor TV de di-vertisment. Pe vremuri, creatorii televi-ziunii române erau campioni în acestdomeniu, începând cu Valeriu Lazarov,continuând cu Tudor Vornicu, AlexandruBocăneţ, Titus Munteanu şi mulţi alţii,cărora le cer scuze pentru omisiune.După 1990, totul a fost anulat, pe moti-vul discutabil că ideile de import suntmai valoroase. Se uită, de pildă, că TitusMunteanu (iniţiatorul “Şcolii vedetelor” şial altor emisiuni notabile) a luat premiula festivalul TV de la Montreux şi chiaracum, după dispariţia sa, emisiunea in-ventată de el, “Odată-n viaţă”, este port-drapelul TVR. Un timp, emisiunile aufost cumpărate de toate televiziunile dela Valeriu Lazarov, stabilit în Spania, iardupă decesul său, de la alte firme. Cutitluri puţin schimbate, toate emisiunilede divertisment ale televiziunilor noastresunt acum preluate (se numeşte Franciză), cumpă-rate: Burlacul, Burlăciţa, Insula iubirii, Next star, Nexttop model, Te pui cu blondele?, Te cunosc de undeva,

Scoate-mă de aici, Ferma vedetelor. Un capitolaparte, cel care ne interesează în mod special, estecel al emisiunilor – concurs (care se numesc acum “ta-lent show”), în care muzica este subiect de bază, şi alurmărilor lor asupra carierei participanţilor.

În 5 ani s-au dat premii de peste un milion deeuro la cele mai urmărite emisiuni (cu rating mare) TVadică „Românii au talent”, „X Factor, „Vocea Româ-niei”. Dar cei aflaţi în palmares nu au reuşit să seafirme în industria muzicală (numită acum show biz),abandonând pur şi simplu pentru a se avânta în alte

direcţii.... sau, în cel mai bun caz,evoluând undeva pe la marginea te-renului.

Andrei Leonte, câştigătorulprimului sezon „X Factor” (francizădupă „The X Factor” apărut în An-glia) a lansat 3-4 cântece fără mareimpact apoi s-a axat pe preluareapieselor internaţionale (cover); nu-mele său a revenit pe prima paginădupă ce a tradus în engleză textulpiesei „De la capăt” cu care Voltaj s-a prezentat la Eurovision. Alt câşti-gător la acelaşi concurs dar din2013 este Florin Ristei, gălăţeancare devenise cunoscut cu formaţiade elevi Amici şi hitul „Dana”, daracum nu a mai reuşit să revină înprim plan cu formaţia sa Free Stay(a fost prezent totuşi pe micileecrane la divertismente ca „Splashvedete la apă” şi „Te cunosc de un-

deva”). În 2012 a câştigat Tudor Turcu, care s-a zbătutşi el un timp fără ecou, apoi s-a afiliat unei şcoli dearte – muzică şi plastică, căci s-a întors la pictură,unde se pare că are succes, vânzând tablouri cu sute


Puncte de vedere

Ştefan Stan

Andrei Leonte

de euro. Tânăra câştigătoare Adina Răducan (16 ani)a dispărut complet...

Spre deosebirede „X Factor” (undecontează mai puţinvocea, urmărindu-semai mult calităţi deshowman, vigoare, în-drăzneală, factorul destar) avem şi „VoceaRomâniei” (francizădupă „The Voice”, iniţiatîn Olanda), aflat tot la apatra ediţie, unde calită-ţile vocale ar trebui săconteze. Prima ediţie afost câştigată de ŞtefanStan, care a semnat cuo casă de discuri şi alansat un CD, dar fărăurmări notabile. Dar s-apretat să apară pe miculecran în malaxorul unor emisiuni tabloidcu iubiri şi părăseli, apoi a intrat şi la„Ferma vedetelor”. Tot pe primul loc la„Vocea României”, dar în 2012, s-a cla-sat mulatra Julie Mayaya din Timişoara:„antrenorul” său Horia Brenciu a luat-oîn spectacole, dar nu a fost în-deajunspentru o decolare, aşa că tânăra s-a în-dreptat spre musical (apare în „Ştii ceam făcut în America”), domeniu în carese poate impune. Despre câştigătorul Ti-beriu Albu nu se mai ştie nimic.... Mailucid se dovedeşte câştigătorul MihaiChiţu, şi el dispărut în anonimat, carezice: „Un concurs de talente e un sprijin,dar apoi trebuie să munceşti foarte mult.Eu încă n-am prins peştele cel mare”.

N-am avut idei şi în acest dome-niu? Ba da, şi în acest domeniu am avut

realizări remarcabile de pionierat: emisiu-nile “Steaua fără nume” (muzică uşoară)şi “Floarea din grădină” (muzică populară)realizate de Simona Patraulea şi regreta-tul Sorin Grigorescu, care au lansat maitoate vedetele acelor ani. Cu etape clare,probe dificile, întrebări complexe, jurii exi-gente şi competente.

Oare de ce nu mai reuşesc con-cursurile actuale să producă vedete ade-vărate, care să poată confirma în timp, săse afirme? În primul rând mediul social-cultural s-a deteriorat, nu mai acceptă va-loarea de durată, ci numai poleiala,impunerea rapidă, vedetele de-o zi. Chiarconcursurile sunt croite pe ideea specta-culosului cu orice preţ, deseori îmbrăcatcu poveşti mondene. Ciudat este faptul că

profesorii care pregătesc concurenţii nu le oferă decâtpiese străine – din zecide cântece prezente înconcursuri un procentinfim aparţine creaţieiautohtone. Poate publi-cul doreşte alt reperto-riu... Apoi, niciconcurenţii nu mai autăria să lupte, să se im-pună: pentru ei muzicaeste un hobby, nu o vo-caţie. Se luptă pentru orecompensă financiară,nu pentru un ideal mu-zical. De fapt, să nuavem speranţe: nicăieriîn lume tipul acesta deconcursuri nu a dat laiveala staruri.


Puncte de vedere

Julie Mayaya

Mihai Chiţu

Tiberiu Albu

Oana GEORGESCU

Într-o perioadă în care nu mai există nici un felde respect faţă de adevăratele valori, în toatedomeniile (să ne mai mirăm că ţara a ajuns unde esteacum?), nici muzica uşoară nu putea face excepţie.Corifeii genului, fie ei compozitori sau interpreţi, suntcatalogaţi drept “dinozauri”, la textierii profesionişti nuse mai apelează, rezultatul fiind ceea ce vedem şi maiales auzim de dimineaţă până seara: melodii uşurele,cu “versuri” adesea jenante, agresând nu o dată limbaromână. Pe vremuri exista la radio şi televiziune ocenzură a valorii, plus comisii de creaţie care nupermiteau să ajungă la difuzare toate inepţiile; cândvom înţelege oarecă democraţie nuînseamnă triumfulsub-culturii? Câtdespre CNA, ce sămai vorbim? Estemai mult decâtevident că acestorganism nu reu-şeşte nicidecum săplivească buruie-nile care au crescutcât casa pe ogorulaudio-vizualului...

În acestecondiţii, reconfort-ant este efortul sin-gular al unorartişti-realizatori dea promova adevă-ratele valori, ne-uitând săcinstească aşacum se cuvine peacei creatori carene-au dăruit clipe de inefabilă bucurie prin şlagărelelor. O asemenea întreprindere demnă de toată stimadesfăşoară în fiecare duminică seara, la TV Favorit,îndrăgitul Paul Surugiu – Fuego, în emisiunea pe careo realizează şi o prezintă. Greu de înţeles cum maiare timp şi pentru aşa ceva, fiindcă este mereu pescenă, în ţară şi peste hotare, în lungi turnee, materi-alizând noi şi noi proiecte. În cel mai recent, intitulat“Trăiesc”, l-a avut ca invitat de onoare, în concerteledin România şi din Republica Moldova, pe compozi-torul Jolt Kerestely. Şi să nu uităm că de fiecare datăspectacolele sale sunt costisitoare, au loc cu regie,decoruri, orchestră, deci departe de minima rezistenţăcare se întâlneşte prin alte părţi. Doamna ElenaStoica, mare susţinătoare a fenomenului artistic,

ne-a relatat incredibila atmosferă de la Focşani, undespectatorii din sala teatrului monument istoric auaplaudat şi ovaţionat minute în şir, în picioare, mo-mentul culminant fiind atins atunci când Fuego a datviaţă celebrei piese “Copacul”. Revenind la emisiuneade televiziune de care aminteam, putem spune căeste singura de acest fel de pe toate “canalele” (încazul unora chiar că e potrivit termenul!) TV în care,timp de 2 ore, nu evoluează decât nume de certă cal-itate, nu o dată din “generaţia de aur” a muzicii uşoare,atât de hulită şi de urgisită. E uimitor şi demn de toatăstima respectul pe care acest artist tânăr, de 39 deani, el însuşi compozitor şi textier, îl poartă colegilormai în vârstă, pe unii dintre ei neavând ocazia să-i

cunoască (astfel, s-a dus cu o coroană la catafalcullui Constantin Drăghici, lucru pe care nu l-au făcutcolegii de generaţie ai acestuia...). Două sunt emisiu-nile recente care ne-au reţinut atenţia. Una din ele i-aavut în centrul atenţiei pe cei doi muzicieni Kerestely,Jolt (care împlinea 81 de ani!) şi fiul său Andrei, larându-i talentat compozitor şi regizor muzical, între ceicare au cântat în platou fiind Daniela Vlădescu, StelaEnache, evident Fuego (cu cântece de pe albumul deautor dedicat lui de “Joly” şi premiate de UCMR),tinerele Miss Mary (Maria Florea) şi Alina Păun, ne-maivorbind de un emoţionant omagiu adus lui GabrielCotabiţă, laureat cândva la Mamaia cu o melodie a luiAndrei. Cea de-a doua emisiune i-a fost consacratăregretatului mare autor de şlagăre Marcel Dragomir


Vedete

Cinstire înaintaşilor


Vedete(iată că Fuego a făcut la TV Favoritceea ce TVR n-a fost în stare... Dar,oare, mai e în stare de ceva?), întrecei care l-au evocat pe compozitor şii-au cântat din titlurile faimoase fiindMarina Voica, Marina Florea, fiulcompozitorului, Rareş Dragomir (elînsuşi compozitor şi cântăreţ, lansatla “Şcoala vedetelor” a lui TitusMunteanu) şi, fireşte, Paul Surugiu.Ce colaborare s-ar fi putut naşte întresensibilul Fuego şi Marcel Dragomirdacă acesta din urmă nu ne-ar fipărăsit atât de devreme! Să nebucurăm, dincolo de toate, că maiexistă oameni care respectă,preţuiesc valorile şi mai ales nu uităcât datorăm acestora...

ViorelaFilip

Marin VOICAN-GHIOROIU

Muzica bună are în esenţa eiceva dumnezeiesc, ne dă pofta de-atrăi și a ne bucura de viaţă. Aceastăstare de beatitudine am simţit-o douăsăptămâni de zile la cea de a XI-aediţie a „Festivalului Tinereţii” -Mangalia 2015, când am avut minu-natul prilej să fie alături de noi dis-tinsa solistă, prof. Viorela Filip,membră a juriului.

Cântărea cu mult discernământnota pe care o acorda și nu rareorifredona cântecele respective (cu unfarmec aparte) ca o elevă de liceu, iarde multe ori am înţeles-o din privirecă-și spunea: „... Iată încă o steluţăcare bate la porţile afirmării. Nu-i răudeloc, dimpotrivă în această pepi-nieră - „Festivalul Tinereţii” cresc floriminunate care vor deveni în timp(prin talent și o muncă susţinută) vii-torii noștri înlocuitori”.

Și, fără să știe că am să-i fac unportret literar-artistic, în micile pauzeam pus întrebări, am primit răspun-suri pe măsura așteptărilor și, ușor-ușor... ridicând „Cortina Timpului” amreușit să descopăr o artistă poliva-lentă: prof. Viorela Filip - absolventăa Conservatorului “Ciprian Porum-bescu” din București, vorbitoare delimba italiană și franceză, profesoarăeminentă de canto-muzică usoară (la

Şcoala de Artă din Bucuresti), com-pozitoare, textieră, cântăreaţă renu-mită care a abordat toate genurile demuzică: ușoară, clasică, populară, ro-manţă, membră a Uniunii Compozi-torilor şi Muzicologilor din România,colaboratoare cu com-pozitori cum ar fi: JoltKerestely, MariusŢeicu, Marcel Drago-mir, Viorel Gavrilă, Şer-ban Georgescu,Dumitru Lupu, MihaiAlexandru, Cătălin Cri-şan, Nicolae Caragia;autoarea versurilorunor melodii cântate deîndrăgiţi interpreţi ca:Gabriel Dorobanţu,Mirabela Dauer, CorinaChiriac, Angela Simi-lea, Dan Spătaru,Ovidiu Komorniyk,Alexandru Jula, DenisRoman, Aurelian Temi-şan, Loredana Groza,Marina Florea, CătălinCrișan, Daniel Iordă-chioae, Florin Apostol, Cornel Con-stantiniu, Dumitru Lupu, Nico,mesager al cântecului românescpeste hotare (în zeci de concerte) înSUA, Italia, Bulgaria, Republica Mol-dova, Ungaria, creatoare a sute demelodii intrate în fonoteca de aur aSocetăţii Naţionale RADIO, zeci dealbume muzicale editate la Electre-cord, Eurostar, etc. și câștigătoare azeci de premii la interpretare și crea-ţie. Anul acesta a reușit să obţină pri-mul loc la Secţiune „Creaţie” -Festivalul Tinereţii-Mangalia 2015,cu o piesă minunată „UN CASTEL

DE NISIP” interpretată de o tânărăfoarte talentată (de 9 anișori), penume Francesca Trofin.

Cântecul „SCRISOARECĂTRE DUMNEZEU” a fost a douasurpriză ce ne-a făcut-o distinsa

doamnă Viorela Filip - interpretatăfiind de eleva Bianca Ștefan (o vocecristalină, dicţie bună) aducându-nebucurie deosebită, atât juriului formatdin Viorel Gavrilă - vicepreşedinteleUCMR-ADA, soprana Rodica Anghe-lescu, prof. Viorel Covaci, sopranaprof. Anca Pârjol, prof. TraianBroască, Marin Voican-Ghioroiu -scriitor-compozitor, solistul italianCarlo Cori și îndeosebi... iubiţilornoştri spectatori ce umpleau seară deseară spaţiul din jurul scenei pluti-toare.

Cum vezi starea muzicii româneşti actuale - uşoară,pop, dance, etc?

Foarte puţini artişti mai păstrează – în sensul tradi-ţional – muzica românească. Există câteva formaţii carecântă şi compun muzică originală, autohtonă: Holograf, Pro-consul, Voltaj, Iris – care şi-au impus un stil propriu, recu-noscut de marele public şi care, pe baza acestei „reţete” auşi foarte mult succes. Desigur că şi la ei există câteva influ-enţe occidentale, dar rămân... accidentale! Pasul următorne aduce într-un peisaj plin de grupuri şi grupuleţe care aparşi dispar, cu tineri care au o pregătire muzicală precară, darcare ştiu foarte bine să manevreze tastatura calculatoarelor.Îşi aleg un program care, în combinaţie cu o „clapă” bună(sintetizator), combină ritmuri (pre)stabilite de fabricant şi,inspiraţi de o piesă de mare succes în străinătate, oschimbă ici şi colo, cu minimum de aport personal şi gata„creaţia”. Din păcate, aceştia domină viaţa muzicală din Ro-mânia.

Ce părere ai despreconcursurile muzicale TV?Lansează ele cu adevăratnoi talente româneşti? Ce artrebui îmbunătăţit la ele?

Aş rezuma acestrăspuns în doar trei cuvinte:„Stăpânul nostru, rating-ul”.Aceste concursuri sunt, defapt, nişte producţii care aumenirea de a umple niştespaţii de emisie. Rareori seîntâmplă ca un premiant săfie promovat pe măsură.Desigur că şi aceste concur-suri sunt nişte producţii cum-părate din străinătate: „Vocea României”, „Românii autalent”, „X-factor”. Însă mai grav este faptul că există astfelde emisiuni – concurs în care copiii devin subiect de diver-tisment pentru adulţi. Într-o astfel de emisiune am văzut unconcurs absurd: copii care sunt aduşi pe scenă pentru aprezenta de-a valma măsura talentului lor: muzică uşoarăcu teatru, coregrafie cu muzică populară şi aşa mai departe.Dacă faci un concurs de mere, nu poţi aduce în competiţiegutui, prune şi pere. De ce? Pentru că este un „Concurs demere”! Producătorii acestor emisiuni îi obligă pe foarte mulţidintre micii artişti să abordeze partituri cu mult peste limitalor de interpretare, piese străine din care nimeni nu înţelegenimic. Glasurile sunt forţate, obligate să atingă note inacce-sibile şi – culmea! – cu acordul scris al părinţilor care sem-nează „ca primarul” numai de dragul de a-şi vedea copilulla televizor. Aceste exagerări vocale pot duce la afecţiuniiremediabile ale corzilor vocale. Pe lângă toate acestea, amobservat şi un dispreţ total faţă de muzica noastră. 99,99%dintre piese sunt cântate în limba engleză (deseori cu o pro-nunţie modestă) şi chiar am observat că sunt alese nişteproducţii cel puţin ciudate. Vreau să spun „muzică fără mu-zică”, piese greoaie, fără melodie, fără sensibilitate, deparcă cineva a aruncat pe portativ notele cu furca. Miorlăi-turi, melisme, imitaţii nereuşite şi extazul de a ţipa cât maitare, cât mai sus: aceasta este reţeta lor. Cum aş îmbunătăţiaceastă situaţie? Aş face exact invers.

Lansează ele cu adevărat noi talente româneşti?Ce ar trebui îmbunătăţit la ele?

Mă faci să râd. Prietenul nostru comun, textierulMarian Stere, are o vorbă: „Dacă vrei să devii interesant,

bagă un citat”. Citatul care îmi vine în minte este dintr-unscheci al regretatului Toma Caragiu: „Aş vrea să-i fac pe ne-poţeii mei solişti de muzică uşoară, bineînţeles dacă noră-mea naşte gemeni”. Cam aşa se întâmplă şi astăzi. La noinu există o competiţie a valorilor de tip occidental. Încă func-ţionează promovarea prin pile, cunoştinţe, legături perso-nale, inclusiv cele ale caselor de producţie cu televiziunileşi radiourile private. Am observat un fenomen. Înainte de1989, existau foarte multe concursuri şi festivaluri pentru ti-neri de peste 15-16 ani, iar cele pentru copii erau practicinexistente. Astăzi, situaţia este exact pe dos, chiar şi înceea ce priveşte repertoriul. În acele vremuri, copiii nu preaaveau cântece dedicate vârstei lor. Lăsând la o parte cân-tecele „patriotice” („Soarele şi pionierii”, „Şoimii patriei”,„Noi, copiii României”, „Am cravata mea”, etc.) existau pieseprecum „Săniuţa fuge”, „Roata morii”, „Iepuraş drăgălaş”,„Vai, săracul pui de cuc”, şi altele numite „din repertoriul co-

piilor”. Acestea erau destul desimple, întinse pe un ambitusmic, tocmai pentru a fi acce-sibile tuturor. Între timp lucru-rile au evoluat, copiii pot săabordeze, de la vârste din ceîn ce mai fragede, cântecemai pretenţioase. În acestmoment, multe dintre pieseleanilor `70 - `80, interpretatede solişti maturi, sunt abor-date de tineri de la 11 – 12 aniîn sus. Mulţi copii au deja vociformate, sunt adevăraţi so-lişti. Foarte mulţi au trecut şiprin studioul meu, iar dacă arfi să vă ofer exemple, m-aş

opri la Alina Păun şi la Miss Mary (Maria Florea). Ele au avuttoate datele unui artist complex şi complet, încă de cânderau copii în clasele I – IV. Întorcându-mă la întrebare: NU,nu lansează noi talente, acelea sunt deja descoperite şi aulucrat din greu cu profesorii de canto. Televiziunile nu şle-fuiesc talente, doar le folosesc pentru audienţă.

Cum se prezintă difuzarea muzicii uşoare româ-neşti, la radio, TV, pe discuri?

Din păcate, la radio şi la TV este mare criză de ade-vărate voci. Cum spuneam şi mai devreme, difuzările suntaranjate pe relaţiile caselor producătoare care aşteaptă uncâştig sigur şi imediat. Vocile difuzate sunt puţine, ai sen-zaţia că în România există cel mult 10 artişti şi atât. Pe pos-turile muzicale există o meteahnă care este destinată„setării” ascultătorului pe o anumită producţie. Se lanseazăun cântec şi se difuzează repetitiv, obsesiv, aproape bolnă-vicios de des, pentru a induce publicului ideea de „şlagăr”.Ele, ca producţii componistice, din punct de vedere muzicalsunt „apă de ploaie”: o temă repetată până la refuz, cu untext care nu spune mare lucru (ba chiar uneori frizează pe-nibilul şi chiar pornografia), ci doar leagă nişte cuvinte şiatât. Rareori întâlneşti piese cu un mesaj clar, emoţionant,vibrant, care să îţi rămână în suflet – nu doar în urechi. Înalte ţări, există o regulă ca, la radio şi la TV, să fie difuzatămuzica lor autohtonă într-un procent mai mare, iar cea depeste hotare într-unul mai mic. La noi este invers. Muzicaromânească şi în special cea cântată în limba română esteaproape uitată, aruncată la gunoi, în timp ce producţiileanglo-americane zburdă vesele pe calea undelor. Mai mult,parcă soliştilor noştri le este ruşine să cânte în limba ma-


Convorbirile A.M.

Jolt Kerestely

ternă. Rezultatul este şi mai devastator: mulţi au o pronunţiedefectuoasă, un soi de „romgleză”, iar textele sunt scrise lanivelul anilor doi sau trei de studiu al limbii engleze. Depildă, mă gândesc cu drag la complexitatea şi frumuseţeaproducţiilor muzicale şi ale versurilor scrise de Björn şiBenny, cei doi băieţi cantautori de la formaţia ABBA, care,deşi erau suedezi, iar engleza era o limbă de împrumut, auajuns la sufletul miliardelor de ascultători din toate genera-ţiile şi, deşi grupul s-a destrămat cu mai bine de trei deceniiîn urmă, muzica şi mesajele lor sunt ascultate şi astăzi deparcă acum o oră au ieşit din studio. Asta înseamnă muncabine făcută: să rămână valabilă peste timp. Aşa s-a întâm-plat şi în muzica românească. Au existat şi încă mai existăcompozitori care au creat adevărate bijuterii muzicale – dariubitorii acestor cântece nu mai au unde să le asculte. Aces-tea au fost lăsate de izbelişte, iar locul lor a fost luat de cân-tecele de-un sezon, repetate până la saturaţie, iar apoidispărute fără urmă, de parcă nici nu au existat. Nimeni nule mai vrea, nimeni nu le mai cere.

De ce compozitorii importanţi ocolesc concursurilede creaţie gen Eurovision?

Răspunsul este simplu. Nici concursul Eurovisionnu mai este ce a fost. „Compozitorii importanţi” cum îi nu-meşti tu sunt conştienţi că acolo nu se mai caută melodia,mesajul, frumuseţea unui cântec, ci „show-ul” şi atât. Piesaori artistul trebuie să şocheze prin apariţie, nu prin muzică.Şi acum, la drept vorbind: ce aţi mai auzit despre cariereleartistice ale câştigătorilor din ultima vreme ai Eurovisionu-lui? Mă întorc iar la formaţia ABBA, pentru care acest con-curs a fost o adevărată rampă de lansare într-o carieră cuadevărat strălucitoare. Acel „Waterloo” a fost cântat pe totglobul pământesc, aşa cum s-a întâmplat şi cu piesele altorartişti care au fost pe scena Eurovision: Vicky Leandros,Gigliola Cinquetti, Udo Jürgens, Frida Boccara, SandieShaw, Céline Dion, Toto Cutugno şi alţii. Pe de altă parte,notele sunt acordate pe zone politice şi geografice, iar dacăRomânia va câştiga vreodată (sigur, ne putem imaginaorice) va fi nevoie de o sală adusă din altă parte. Noi nuavem. Poate închiriem din vecini...

Ce ar trebui să întreprindă UCMR, cu prestigiulsău, pentru a reda muzicii uşoare româneşti demnitateameritată?

Nu cred că UCMR poate interveni într-o problemăatât de complicată, în care există o concurenţă bazată pebani foarte mulţi între „bogaţii muzicii”. Din nefericire, defoarte mult timp există o fascinaţie a pseudo-artei. De ce?Pentru că PARE artă, dar nu e. Dacă o dezbraci de efectesonore şi scoţi corecţiile de voce, vei descoperi o temă mu-zicală săracă şi un glas care nu alătură corect două note.Toate aceste producţii aduc bani foarte mulţi, cum am maispus, repede şi sigur. Pe aceşti producători nu îi intere-sează Uniunile de Creaţie (poate doar pentru orgoliul per-sonal), ci, mai degrabă, asociaţiile de gestiune a banilor.Bani, care sunt foarte mulţi, ţinând cont de drepturile de di-fuzare. UCMR-ul a pierdut de mult forţa dominantă în a ge-stiona muzica uşoară românească, nu mai are nicicapacitatea, nici puterea de a lupta într-o bătălie pierdutădin start. Marii producători ne râd în nas. Este trist şi ade-vărat.

Mergi în jurii la festivaluri? Care crezi că e rolul lor?Câteva dintre ele (“George Grigoriu” - Brăila, “Dan Spătaru”-Medgidia, Amara) sunt televizate în direct, organizate pro-fesionist, cu participare internaţională, preluând cu succesrolul defunctelor Mamaia şi “Cerbul de aur”.

Da, sunt invitat în juriul diverselor festivaluri dinţară. Sunt doar câteva şi, din păcate, încă nesemnificative– dacă ne raportăm la impactul pe care l-au avut cele douăamintite – Mamaia şi Cerbul de aur. Încă de la începuturi şi

la Cerb şi la Mamaia am fost maestru de sunet. De aceeaştiu tot. Toate festivalurile au un rol bine determinat, atâtpentru creatori, cât şi pentru interpreţi: o evaluare „la cald”a posibilităţilor de exprimare. Creatorii (compozitori, textieri,orchestratori) îşi ascultă piesele, le compară, le pun în ba-lanţă şi (indiferent de premiile obţinute) au o imagine clarăa produsului finit. Acelaşi lucru este valabil şi pentru solişti,în ceea ce priveşte capacitatea interpretativă, a forţei de atransmite publicului un mesaj de pe scenă. Nu mai vorbescşi de faptul că aceste festivaluri ar trebui să constituie orampă de lansare pentru ei. Ei bine, aceste rampe de lan-sare există, dar dacă rampele „Cerbului” şi ale Festivalului„Mamaia” puteau fi comparate cu acelea de la NASA, prinanvergura lor şi importanţa pe care le-o acordau posturileRadio-TV, acestea rămase, nebăgate în seamă de marileposturi TV, sunt nişte rampe mici şi aproape neînsemnate.Păcat de munca tuturor. Oricum, este bine că aceste festi-valuri rămase EXISTĂ. Şi asta demonstrează încă o datăcă „Omul sfinţeşte locul”. Tot respectul pentru conducereaacestor oraşe (Brăila, Medgidia, Amara) şi pentru organiza-torii implicaţi pentru efortul depus de a menţine aceste fes-tivaluri în situaţii grele. Muzica uşoară românească încă mairespiră, mai are puţin oxigen şi sunt sigur că, indiferent deceea ce vor unii şi alţii, atât timp cât publicul iubeşte acestgen, ea nu va muri niciodată.

Care crezi că a fost cauza dispariţiei manifestăriloramintite?

Încep să cred că în fruntea ţării sunt strecuraţi di-verşi indivizi care ţin cu tot dinadinsul să distrugă tot ceeace înseamnă tradiţie. Dacă „Cerbul de Aur” a fost întreruptdestul de repede după ce a luat naştere, apoi s-a încercato resuscitare care nu a mai ţinut, Festivalul „Mamaia” s-anăscut în 1963, a avut doar o întrerupere, dar a ţinut steagulsus până când „dezvoltatorii” au pus ochii pe „Teatrul deVară” din staţiunea Mamaia, l-au pus la pământ, l-au distrus,au mutat Mamaia la Constanţa şi, pentru că mai-marii localiaveau nevoie de bani foarte mulţi pentru carnavaluri noc-turne inspirate din călătoriile edilului la Rio, ceea ce nu aufăcut comuniştii, au reuşit „democraţii”: i-au pus perna pefaţă şi „Mamaia” a murit. Ori, mult mai bine spus, a fostucisă. Sigur că după 1989 trebuia să asistăm la multeschimbări, unele chiar radicale. Societatea evoluează, mo-durile de abordare sunt în mişcare, dar unele instituţii (ca şioamenii) au rămas înfipte în vechile mentalităţi şi a începuto luptă mult mai evidentă între vechi şi nou. Din păcate, re-zultatul a fost dezastruos. În loc să alegem grâul de ne-ghină, am aruncat tot silozul. S-a întâmplat pe modelul dintrecut când anumite cărţi erau arse în piaţa publică. Amasistat neputincioşi cum s-a răsturnat o întreagă scară devalori. Expresia „Omul potrivit, la locul potrivit” şi-a pierdutorice însemnătate. Pentru că de mai bine de un sfert deveac, am pus vulpea să fie paznic la coteţul de găini.

Proiectele personale pentru perioada următoare?Fără doar şi poate, mă concentrez în continuare pe

creaţie. Am solicitări pentru piese dedicate copiilor, dar înacelaşi timp scriu muzica unui album pentru o solistă deoperetă. Prefer să nu-i divulg numele, până când nu se rea-lizează proiectul. Este un soi de superstiţie pe care o avemfoarte mulţi... Nu în ultimul rând, voi răspunde provocăriitale, Tavi Ursulescu, aceea de a scrie din nou pentru „Cri-zantema de Aur” de la Târgovişte, festivalul de romanţecare şi el a rămas într-un con de umbră. Din păcate, ro-manţa este şi ea pe cale de dispariţie. Se cântă la Târgo-vişte, dar posturile Radio-TV nu îi mai acordă atenţie. Îmiplace acest gen muzical şi voi reveni, după ani şi ani în careeram nelipsit din acest festival, unde am obţinut numeroasepremii. (O. U.)


Convorbirile A.M.


Superlativ TV

Educaţia prinmuzică

Clara MÂNZATU

Copleşiţi de valul de vulgaritate, prost-gust,exhibiţionism şi erotism ieftin cu care televiziunile neblagoslovesc mai abitir în sezonul estival, “butonăm”adesea în căutarea unei oaze de cultură, spiriteducativ, decenţă. Ei bine, înacest caz vă sfătuiesc să văopriţi două ore vineri seara peun post mai mic, Estrada TV,unde realizatoarea şiprezentatoarea ValentinaSpânu este gazda uneiemisiuni reconfortante ca aerulcondiţionat pe vreme decaniculă (deci acum se impunemai mult ca oricînd!), “Româniamea”. Da, vrem să neînchipuim că aceasta este cuadevărat România noastră, acelor care mai credem învalorile eterne ale spiritualităţiişi tradiţiilor ancestrale, şi nuţara cu imagine abjectă pe carene-o propun cu insolenţă programele “mondene” dela televiziunile comerciale, cu divorţuri, părăsiri,împăcări, bătăi, blesteme şi alte alea. Într-una dinemisiuni, de pildă, doamna Spânu ne-a provocat la o

întâlnire pe coordonatele şlagărului românesc demuzică uşoară, protagonişti fiind Alexandru Jula şiIoana Sandu, cu melodii frumoase compuse de IonelTudor, Dumitru Lupu, Vasile Veselovschi (Jula a “şterspraful” de pe un vechi cântec al acestuia, reorchestratpentru această ocazie şi pentru viitorul său album alartistului de Francisc Reiter). În altă emisiune invitaţiau fost Carmen Rădulescu, Alexandra Canareica,Antonio Furnari, Petrică Pană şi George Nicolescu,acesta din urmă fiind sărbătorit cu ocazia zilei sale denaştere. Cu ocazia “Zilei mondiale a iei” (iată, am aflatcă există şi aşa ceva!) s-au dat premii, s-au premiatcele mai frumoase costume populare (din juriu aufăcut parte Prinţul Paul şi Prinţesa Lia), s-a cântat

(Gheorghe Sărac – romanţe, Gheorghe Gheorghe şialţii), momentul de vârf fiind cel oferit de corul “CantusDomini” al studenţilor de la Teologie. O altă piatrăpreţioasă în această diademă strălucitoare a fost

emisiunea consacrată în întregime luiConstantin Drăghici (o palmă pentru TVR,care are mii de angajaţi şi nu e capabilă săfacă o asemenea emisiune!), cu amintiri,partituri originale, fotografii de arhivă, filmăride pe un DVD editat de casa Eurostar cuConstantin şi Olimpia Drăghici şi mai alescu cântece ale regretatului cantautorinterpretate în direct de Ioana Sandu, carea înregistrat un album împreună cumaestrul său. Dar cea mai emoţionantărealizare a Valentinei Spânu a fost oemisiune filmată la Casa Universitarilor dinBucureşti, cu public, în vederea strângeriide fonduri pentru corala “Cantus Domini” aAsociaţiei studenţilor teologi dirijat depreotul Răzvan Ştefan, pentru ca aceastasă poată face deplasarea la un mareconcurs internaţional la Sankt-Petersburg(ei bine, fondurile au fost obţinute, într-unnumăr viitor vă vom relata “aventuramuzicală” de la competiţia din Rusia!). Seînţelege, corul a susţinut cea mai mareparte din program, cu câteva din lucrările

C. Rădulescu, G. Nicolescu, A. Canareica, A. Furnari, V. Spânu

V. Spânu, A. Jula, S. Enache, P. Pană

PromisiuniGabi MATEI

TimeBelle. MirunaMănescu, solista formaţiei elve-ţiene TimeBelle, petrece mult timpîn avion, cu multe deplasări întreRomânia şi Elveţia. Multiculturalita-tea are un nou nume: trupa Time-Belle - 5 muzicieni din 5 ţări diferite.Succesul a venit odată cu partici-parea la Eurovision 2015. Grupulsusţine concerte în România, El-veţia, Serbia, Ungaria. Single-ul dedebut este compus şi produs deMihai Alexandru (Al Mike), iar vi-deoclipul a fost regizat de BogdanDima, alături de Mihai Alexandru.Miruna Mănescu este cunoscutăpublicului din România cu proiectulShaka Muv, iar TimeBelle în-

seamnă 5 muzicieni profesionişti,absolvenţi ai Universităţii dinBerna, cu 5 instrumente diferite

(acordeon, clarinet/ saxofon, tobe,chitară şi bass).

Eliza şi Dorian Popa lan-sează piesa “Trofeu”, care repre-

zintă şi single-ul de debut al uneinoi apariţii feminine din industria

muzicală românească. Eliza esteabsolventă a Universităţii Naţionale

de Muzică din Bucureşti şi are ex-perienţă scenică în sfera pop-jazzunderground. Proiectul ELIZA in-clude şi un band ce o va însoţi pe

artistă în viitoarele concerte. Piesa“Trofeu” este produsă de KAZIBOMusic, compusă de Alex Pelin, Da-niel Costache, Deaconu Dan An-drei şi Ovidiu Baciu iar videoclipuleste regizat de Deaconu Dan An-drei şi Daniel Costache.

Two şi Lora. Piesa “C’estla vie”, semnată TWO feat. Lora, aintrat în topuri muzicale internaţio-nale, în dance chart-ul Channel VAsia. In plus, videoclipul “C’est lavie”, în regia lui Anthony Icuagueste difuzat de MTV Asia. Single-ulgrupului TWO (Mihai Gruia şi SorinBrotnei) feat. Lora reprezintă ocontinuare a hit-ului “My Passion”,lansat de fostul grup Akcent în anul2011, la al cărui refren a cântatatunci tot Lora.

pregătite pentru concurs, fiind ovaţionat la scenădeschisă. Foarte interesant a fost repertoriul

originalului taraf “Muzica de odinioară”, condus desolistul Daniel Trifu, absolvent de Conservator. Ca o

translaţie pe aceleaşi coordonate a fost recitalul demuzică veche oferit de Cristina Gheorghiu, iarElena Merişoreanu, Marioara Man Gheorghe şiElisabeta Turcu au evoluat pe coordonatelefolclorului de calitate, în timp ce Gheorghe Săracne-a amintit câteva romanţe celebre pe versurilelui Eminescu. Muzica uşoară a avut reprezentanţide seamă în Carmen Rădulescu, Ioana Sandu şiJoli Barta. Iată deci că se poate, atunci când existăpasiune, inteligenţă, bun-simţ, ca în cazulValentinei Spânu, rezultând emisiuni la care te uiţicu plăcere, fie vară fierbinte, fie toamnă sau iarnă.Aşa încât aşteptăm emisiunile “România mea” dinnoul sezon de la Estrada TV!


Superlativ TV

Preot Răzvan Ștefan, V. Spânu

TimeBelle


Juniorii

“Inocenţă de copil”Lidia MACARENCU

La nivelul copiilor, în muzica uşoară stăm bine,numărul adepţilor fiind foarte mare, din păcate mulţidintre ei se pierd pedrum... La Focşani,oraş în care există unconcurs pentru ceimari, “Florentin Del-mar”, Consiliuljudeţean, prin Centrulcultural Vrancea(manager: prof. dr.Liviu Nedelcu), a or-ganizat în sala“Balada” a ansamblu-lui “Ţara Vrancei”prima ediţie a concur-sului “Inocenţă decopil”. A fost un realsucces, pentru ocompetiţie fără “vad”:50 de concurenţi dinjudeţele Vrancea, Tul-cea, Galaţi, Brăila,Neamţ, Buzău, o sală plină, în ciuda concurenţei cu

marele show din Piaţa Unirii, la doi paşi, unde mii despectatori se pregăteau să-i aplaude pe Fuego şiDelia. Juriul a fost mic şi competent, prezidat de com-pozitorul Ionel Tudor, care a şi acordat în nume per-sonal un premiu special, impresionat de evoluţia SareiGiană din Focşani. Din comisie au mai făcut parteprof. dr. Maricel Ghinea, dirijor al orchestrei ansamblu-lui folcloric “Ţara Vrancei”, şi prof. Dumitru Săndulachi,director şi dirijor al coralei “Pastorala” (la ediţia viitoare

se impune completarea cu specialişti în muzicauşoară chiar acum, de pildă, în sală se afla AndreeaAndrei, membră a UCMR). Edificator pentru ceea cescriam la începutul articolului este numărul deconcurenţi finalişti: 27 la 7-9 ani, 13 la 10-12 ani şidoar 9 la 13-16 ani, aşadar copiii vin la muzica uşoarăcu drag, dar încet-încet se pierd pe drum, mai ales că

în unele centre nu există dascăli competenţi. FamiliaBratosin, din com. Popeşti, jud. Vrancea, a dat loviturala două categorii, cucerind premiul I la 7-9 ani prinMihai Bratosin şi la 13-16 ani prin Andreea Bratosin!La 10-12 ani a triumfat Diana Zaharia din Galaţi,într-o competiţie în care oaspeţii au fost surclasaţi degazde (slab pregătiţi, de pildă cei din Tecuci). Doar lacategoria ultimă de vârstă Bianca Dimian din Galaţi(premiul III) şi Cosmina Spânu (menţiune) au mai“spart” dominaţia vrânceană, alte voci de viitorpremiate fiind ale copiilor Mădălina Vasilache,Ana-Maria Istudor, Bianca Brîulung, Gabriel Ploşniţă-Străoane, Alexandra Necula. În timpul jurizării auîncântat publicul cu evoluţia lor elevi ai cunoscuteiprofesoare Aurelia Vaida: Sofia Ciobanu, MirunaBălan, Diana Zaharia, Alexandra Necula, JuliaAndonescu, duetele Dynamic şi Energy. Cea maimare bucurie ne-a pricinuit-o abordarea de către copii,cu prospeţimea specifică vârstei, a unor pieseaparţinând (unii profesori şi părinţi nu cunosc însă, dinpăcate, autorii melodiilor...) compozitorilor FlorinBogardo, Ion Cristinoiu, Cornel Fugaru, MarcelDragomir, Şerban Georgescu, Marius Ţeicu, GeorgeNatsis, Nicolae Caragia, Virgil Popescu, ViorelGavrilă, Andrei Tudor, Mihai Alexandru, Mihai Vanica,Viorela Filip, Gabriel Băruţă, Cristian Alivej, MarcelIorga, Daniel Iordăchioae, Laura Stoica, MihaiTrăistariu. A fost un concurs în care nu s-au simţit ni-cidecum ezitările specifice debutului, organizarea fiindimpecabilă. De-acum Focşanii au şi un puternic con-curs de muzică uşoară pentru copii!

M. Bratosin

Juriul şi laureaţii

Şlagăre la fileuThalida ENE

Dacă în fiecare oraş din ţară am avea un ani-mator muzical asemeni lui Cristian Simionică la Iaşi,cu siguranţă n-am mai vorbi atât de îngrijoraţi deviitorul sumbru al muzicii uşoare româneşti. În ciudaunor probleme medicale, cantautorul este mereu înprim-plan la marile concerte populare. Astfel, el şi dejacelebra sa fiică, Maria Sabina, au concertat la FIE2015 pe scena profesionistă amplasată în PiaţaVoievozilor din cartierul Alexandru cel Bun (de remar-cat grija primăriei din Iaşi de a programa spectacolenu numai în centrul oraşului, ci şi în cartiere). Familiamuzicală Simionică a fost invitată să susţină un recitalde o jumătate de oră în aer liber, tot în cadrul FIE2015, în Parcul Muzeului Literaturii, lângă Casa Pogor.După un scurt răgaz, datorat faptului că Sabinaparticipa la un mare turneu de tenis la Arenele CFR,organizat de FRT, cei doi au încheiat cu un amplurecital Festivalul “Înşir-te mărgărite”, desfăşurat pescena amplasată de Primăria Iaşi în Parcul Expoziţiei.Şi tot atunci a cântat într-un show oferit copiilor din 5ţări, sosiţi la Iaşi într-un schimb cultural. Evident, întoate aceste spectacole cei doi reiau toate piesele desucces compuse de Cristian, incluzând însă şi altemelodii româneşti sau şlagăre din repertoriulinternaţional. E uimitor cum micuţa Maria Sabinareuşeşte să îmbine învăţătura (este o elevă model laŞcoala “B. P. Hasdeu”, fiind mândria directorului IonelNechifor), muzica şi sportul, fiindcă practică cu succestenisul de câmp la clubul “Giglio” din Iaşi. În luna maia reuşit performanţa de a intra în clasamentul FRT lacategoria 12 ani, după numai două turnee reuşind săocupe poziţia 159, deşi sunt 308 fete legitimate. Mer-

itoriu este faptul că Sabina, care abia a împlinit 11 anipe 3 mai, este nevoită să înfrunte adesea jucătoaremai în vârstă! Mândria ei, deocamdată, în aceastădorinţă de a călca pe urmele Simonei Halep, este locul

IV obţinut la Turneul Premier “Ruxandra Dragomir”,unde punctele se acordă exact ca în circuitul WTA.Seara, micuţa artista-tenismenă ajunge epuizatăacasă, dar Puffy, porcuşorul ei de Guineea (să sperămcă nu află că acesta e în Peru o delicatesă culinară!),simpatic foc fiind, o ajută să adoarmă cu zâmbetul pebuze, visând la viitoarele victorii, pe scenă şi la fileu!


Juniorii

Nume noiDorin MANEA

Alama revine cu un nou sin-gle, “Să ai grijă de ea”, alături de unvideoclip alb-negru, în regia lui AntonSandu, lansat împreună cu Media-Pro Music şi Live Artist. Muzica şitextul au fost produse de Alama lastudiourile Lanoy Production.

Baroq. Alex Baroc este untânăr de 23 de ani, născut în Con-stanţa, a studiat la liceul GeorgeEnescu, secţia Jazz, apoi a urmatcursurile Universităţii Naţionale deMuzică Bucureşti, tot la secţia deJazz. Succesul l-a cunoscut încă dela 16 ani, când a participat la primulfestival din viaţă sa, Sibiu Jazz Fes-

tival, pe care l-a şi câştigat. Baroqlansează piesa “Departe”, cu un vi-deoclip ieşit din tipare, într-un decorSF, în care joacă starleta tv AdelinaPestriţu. Regia a fost realizată deAnton Sandu şi Octavian Răchită.

Onny - “Un momento”, lan-sat alături de Cat Music şi VoicesMedia, compus de Allexinno & Star-child, este prima piesă cu versuri înlimba spaniolă pentru fosta concu-rentă a emisiunii X Factor. Onny a în-ceput să cânte de mică, la 14 ani acâştigat 7 ediţii ale emisiunii BravoBravissimo, iar în 2005 a fost desem-nată cea mai tânără prezentatoareade ştiri din România. Doi ani maitârziu lansează primul single alăturide Cat Music, “Like a drum”, ur-mează single-ul “Love at 2nd sight”şi prima piesă în limba română –“Arde dragostea”, lansată în 2014.

Octavian URSULESCU

Ştiţi cum se spune în sport: e greu să ajungi pelocul I, dar şi mai greu e să te menţii! Ei bine, de douădecenii Focşaniidomină cu autoritatetot ce înseamnămari concertepopulare, asemeneaevenimente avândloc, de cele maimulte ori în PiaţaUnirii, de Revelion, 1Mai, Ziua Europei,Festivalul “Bachus”fiind programatultimul, în octombrie.După cum se vede,spectacole iarna,primăvara, toamna,cel estival făcândobiectul rândurilorde faţă: este vorbade “Zilele municpiului Focşani”. Mare iubitor şicunoscător de muzică modernă, preşedintele C. J.Marian Oprişan a supervizat şi de această dată,avându-i alături pe colaboratorii săi Andreea şi Radu

Fornea, un program extraordinar de atractiv, destinatîn primul rând tineretului. Şi cum vacanţa este în toi,în fiecare din cele trei seri mii de spectatori au luat cu

asalt piaţa, dominată, sunet şi lumini, deimpresionantul eşafodaj scenic patronat de OvidiuPopică, rezultând o convingătoare paradă asucceselor de top.

Primul concert a fost intitulat “Searaadolescenţilor”, propunându-ne câteva dintre numelenoi din clasamentele muzicale, cu videoclipuri difuzateintens. Carmen este fiica lui Adrian Minune, dar

adoptă un stil muzicalmodern, ilustrat de hit-ul“Domino”, pus în scenăalături de dansatorii de laTRBL Crew. Lansaţi deLaLa Band şi “Pariu cuviaţa”, CristinaCiobănaşu (Criss) şiVlad Gherman trăiesc şiîn viaţă o frumoasăpoveste de dragoste. Eialcătuiesc duo-ul TheOne, care are la activalbumul “Aprinde un vis”şi piesele de succes “Tillthe End of Time”, “Unnou început”, “Run forLove”, “Super-stare”.Fiica lui Mircea Baniciu,Ana (hit la zi: “Karma”), afost revelată mareluipublic de aceleaşi 2proiecte ale ProTV, darexperienţa sa e maimare: a studiat pianul la

Şcoala de muzică, a făcut parte din corul Allegretto (cucare a fost în China şi Japonia!), dar şi din celebra“Şcoală a vedetelor-2” a lui Titus Munteanu. Acelaşi


În țară

Mereu în frunte

Nicu Covaci

traseu, plus serialul “O nouă viaţă”, l-a urmat şi AlinaEremia, dar aceasta se mai poate mândri cu prezenţa

în show-ul lui Titus Munteanu, “Numai cu acordulminorilor”, sau cu premiile obţinute alături de

profesorul său CornelFugaru în Egipt, Maltasau Belarus. Tinerii aureluat în cor cânteceleei “With or WithoutYou”, “Tu eşti varamea”, “În dreapta ta”,“Cum se face”.Nonconformista CorinaBud n-a ocolit nici ea,cu temperamentu-icunoscut, şlagărele“Fete din Balcani”,“Pernele moi”, “Quieresuna aventura”,“Autobronzant”, “Fărătine”. Doi autentici idoliai adolescenţilor auîncheiat prima seară.Alex Velea, tatuat şisimpatic, a debordat deenergie, înlănţuind titluricum ar fi “Yamasha”,“Defectul tău sunt eu”,“Din vina ta”, “Whisper”,“Minim doi”, “Cândnoaptea vine”. Bunulsău prieten Smiley aconcluzionat apoteotic“Seara adolescenţilor”,trecând în revistă,alături de formaţia sa,


În țară

The One

Smiley

un deceniu de succese, cu“Oficial îmi merge bine”,“Acasă”, “Dincolo de cuvinte”, “Înlipsa mea”, “Oare ştii?”, “Zece”.

“Zilele municipiuluiFocşani” pot rivaliza oricând cuorice manifestare de gen depeste hotare, prin organizare,afluenţa de public, condiţiiletehnice, profesionalism,seriozitate (niciodată n-a lipsitvreun nume de pe afiş!). Searaa doua a fost la fel de incitantă,cu alte nume îndrăgite detineret. Mike Diamondz,compozitor, producător şi MCoriginar din Congo, a cântat cuaplomb “La onda” (hit-ul săuestival actual), “Thailanda”,

“Kalya”, “Deep in love”,“Loving You”. F. Charm estela rândul lui producător(multe din numele de frunte îidatorează succesul, de laDelia la Miss Mary) şiinterpret apreciat, cu succeseinternaţionale, în SUA sauJamaica. Piaţa a răsunat derefrenele binecunoscute aleunor melodii cum ar fi “30 degrade” (deşi erau maimulte!), “Departe de tine”,“Nici măcar 1 milion”.

Selecţia a fost făcutăextrem de inspirat, acestlucru fiind probat departiciparea intensă a


În țară

Alina Eremia

Uddi, Jo

Puya

publicului, care cunoştea pe dinafară toate hit-urile “lazi” (firesc, la Focşani se perindă în permanenţă toţiartiştii de succes). N-au lipsit numele noi, aflate petoate buzele, cum ar fi cei 3 prieteni lansaţi la X-Factor2012: ieşeanul Uddi (Dragoş Udilă) a venit cu “RaggaDay”, “Aseară ţi-am luat basma”, dar şi cu “Lasă-măpe mine”, cântată în duet cu Jo (Ioana Anuţa). Aceastadin urmă nu putea ocoli “Dragoste nebună”,“Până vara viitoare” şi “Şoapte” (dar, atenţie,mai este un cântec omonim cu Celia!). Trio-ula fost completat de libianul Nadir: asaltat deadmiratoare, acesta a înlănţuit toate pieselesale de succes, de la “Mână în mână”,“Interzis”, “Leyla”, “Vanessa” până la“Prietena ta” (cu Uddi). Cei 3 băieţi de laMaxim (dintre care Marcus Sucilea a obţinutpr. II în 2012 la festivalul internaţional “GeorgeGrigoriu” de la Brăila!) au isterizat piaţa cu“Atât de bine” şi mai ales “Sărutări criminale”.DJ şi remixer de top, descoperit de RaduFornea şi Dani Alexandrescu de la K1, LLP(arădean pe numele lui Paul Vasilescu) s-aoprit la titlurile care l-au făcut cunoscut şianume “I Miss You”, “Maya”, “Burning”, “Miide stele”, “Tell Me Why”. Dacă în cazul tinerilorrepertoriul a inclus obligatoriu cele câteva titluri dintopuri, în cazul “greilor” alegerea a fost mult maidificilă, chiar pentru 45 de minute. Cu o carierăprodigioasă de 17 ani în spate, după experienţeleExotic şi Blondy Andreea Bănică a cucerit zeci depremii, o colaborare extrem de fructuoasă fiind cea cu

compozitorul Laurenţiu Duţă. Alături de dansatoarelesale a pus pe jar publicul, pasională şi senzuală, cumelodiile “Dansez, dansez”, “Fiesta”, “Rupem boxele”,“Samba”, “Îndrăgostiţi”, “Dulce şi amar”, “Rendez-vous”, “Încredere”, “Sexy”, “Love in Brasil”. ŞtefanMihalache, alias Connect-R, este şi el de vreo 18 aniîn show-biz, colaborările cu Loredana, DJ Sava,Arsenie impunându-l ca un artist cu personalitate.Merita să vedeţi cum până şi copiii cântau de mamafocului împreună cu el “Eu vara nu dorm”, “Noi ne

potrivim”, “Mai dă-te-n dragostea mea”, “Dacădragostea dispare”! Foarte special a fost proiectul “Noisă fim sănătoşi!”, cu care s-a prezentat Puya şi în carei-a invitat pe Vescan şi Doddy (“Pleacă”, “Nici o zi fărătine”, “În dreapta ta”, “Poze de album”), Ester(studentă la Conservator), Anastasia, DJ Ami şi DJWicked (mai vechi colaborator, din perioada La

Familia). Pe numele real Dragoş Gărdescu, Puya areo carieră prodigioasă, editând primul album 18 ani,“Băieţi de cartier”. Următoarele (“Muzică de tolănealăşi depravare”, “Românisme”, “Nicăieri nu-i ca acasă”)l-au transformat într-un idol al generaţiei sale, printitluri ca “Tupeu de borfaş”, “E foame de bani”, “Haos”,“Maidanez”, “Bagă bani”. A jucat în filmul “Legături

bolnăvicioase” alături de Tudor Chirilă, cu cares-a reîntâlnit aici pe scenă, trupa Vamaîncheind prima seară de festival. Chirilă are unpublic fidel, nu neapărat adolescentin, care-ldivinizează, entuziasmul fiind de nedescris lapiesele “Perfect fără tine”, “Copilul carealeargă”, “Vara asta”, “Vama veche”, “18 ani”.Nu greşim însă afirmând că senzaţiafestivalului a fost marea legendă Phoenix,desemnată inspirat să încheie, apoteotic şimagic, festivalul. Cu 50 de ani de activitatea înspate (câţi se mai pot lăuda, în rock, cu asta?),Nicu Covaci a pornit, practic, la un nouînceput, alăturându-şi doi intrumentişti virtuozi(baterie şi chitară) care abia şi-au luat...buletinul de identitate, un chitarist-bas tânăr,un solist vocal tip motociclist (voce bună,charismă, temperament). Nicu i-a strunit de

minune, iar primirea formidabilă făcută de public(alături de tineri, mulţi veterani de 60-70 de ani întremiile de spectatori din Piaţa Unirii!) a dovedit justeţeademersului său. A fost delir la “Nunta”, “Fată verde”,“Mica ţiganiadă”, “Negru-Vodă”, “Mugur de fluier”,“Strunga”, “Fie să renască”... Phoenix 2015, nouaformaţie creată de Nicu Covaci, confirmă titlulalbumului celebru de altădată: da, cu cântecele lornemuritoare, membrii Phoenix sunt “Cei ce ne-au datnume”!


În ţară

Connect-R

Andreea Bănică

Doru IONESCU

Ediţiile „O poveste... cu cântec!” ale emisiunii„Lumea şi Noi” se difuzează la TVR Internaţional (înfiecare vineri, de la ora 20.30), şi, în aceeaşi zi, la TVR1, de la 8.00 şi 12.30.

Elena Mândru (Helsinki, Finlanda) Absolventă aAcademiei de Muzică din Cluj-Napoca şi multipremiatăla concursurile şi festivalurile de jazz şi pop din România,una dintre talentatele soliste românce ale prezentuluis-a perfecţionat în ultimii ani la academiile de muzică dinnordul Europei. La Helsinki i-a plăcut mai mult şi aadăstat până în prezent. Acolo se află cvintetul său, con-dus împreună cu soţul său, pianistul Tuomas Turunen, şi

tot acolo lucrează la doctorat. Cu recitalurile, însă,străbate toată Europa şi nu numai, mai ales că de anultrecut are de promovat internaţional al doilea ei disc,„Evening in Romania”. Un vârf al activităţii sale, ca şilocul secund şi premiul publicului obţinut la MontreuxVoice Jazz Competition în 2012. Performanţele sale suntmult mai numeroase, contabilizate într-o poveste... cumult cântec.

Michael Cretu (Manchester, Marea Britanie)Deşi unchiul său a fost celebrul jazzman JohnnyRăducanu, portretul muzicianului nu conţine nici urmă denepotisme. Dimpotrivă, viaţa sa cu cântec se despartede aceea a celebrului înaintaş din momentul obţineriiunei burse la Manchester, în 1990. Un conservator ren-umit, unde contrabasistul şi compozitorul a funcţionat deatunci până în prezent. Conceptul Stringboxes întrupatcu Holly Marland şi exoticul ei instrument Kora nu lasădeoparte ideea de folclor românesc (în contextul celuiinternaţional – sub generoasa egidă world music), iaromagiul contrabasistului pentru unchiul său a fost trans-ferat şi emisiunii, concomitent o reverenţă mareluiJohnny, care în toamnă va fi reamintit de a treia ediţie afestivalului-concurs internaţional de la Brăila, care îipoartă numele.

Adrian Dinu (Heppenheim, Germania) Chitaristtimişorean orientat din copilărie spre chitara clasică, Adia cântat în adolescenţă cu diverse grupuri, în studenţiestabilizându-se la un concept propriu folk-rock, Abra. CuChristian Podratzky şi Vali Potra a câştigat ani de ziletoate concursurile naţionale la care au participat. Pânăîn 1990, când pleacă în Germania şi dă de o altăindustrie muzicală. Cântă în continuare, cu succes,împreună cu un alt chitarist performant, Rolf Munkes, dar

Muzica pe micul ecran

şi cu foştii colegi. Profesor de chitară la Heppenheim,după 2000 revine pe piaţa muzicală din România cu me-lodiile vechi, apoi şi cu cele noi, pe care i le cântă şi Mir-cea Baniciu, iar la chitară îl pune în valoare peconcitadinul Horea Crişovan. Primul dintre cele trei al-bume discografice Abra – „La frumuseţea ei” – este unuldintre cele mai valoroase discuri româneşti.

Toni Dijmărescu (Saarbrucken, Germania)Chitarist reşiţean postdecembrist, Toni a plecat la muncăîn Germania încă de la jumătatea anilor ’90, urmărindu-şi în subsidiar visul de a reveni pe scenă. A vândut in-strumente, a predat muzică, iar în cele din urmă a ajunsdistribuitor de tehnică medicală. În paralel, a cântat cumai multe grupuri rock, atât acolo cât şi în vacanţeleromâneşti. Astăzi chitaristul este membru al unei formaţiicunoscute, Heilige Bruehder, dar nu uită să-şi acom-panieze prietenii mai vechi ori mai noi din ţara natală, decâte ori se iveşte ocazia, vezi Narcisa Suciu, Desant oriScreaming Heads.

Post scriptum cu Marius Luca (Montreal): Re-spectându-şi promisiunea din 2012, rockerul fost pe vre-muri la Metropol, Metrock şi Compact a revenit acasă întoamna lui 2014; deocamdată fără grupul său O.N.E.,dar cu două discuri proaspăt înregistrate, anunţând unturneu de cluburi pentru 2015, în România. Până atunci,ziarul „Zig Zag român canadian” a organizat un concertla Montreal în 28 martie, foarte bine primit!

A C T U A L I T A T E AM U Z I C A L ĂŞef producţie: Costin ASLAM

Redactori:Mihai COSMA

Octavian URSULESCU Editorialist: Liviu DĂNCEANU

Semnează în acest număr:George BALINT, Viorel COSMA,

Oana GEORGESCU, Doru IONESCU, Florin-Silviu URSULESCU, Vlad VĂIDEAN

www.ucmr.org.ro

Adresa redacţiei: Bucureşti, Calea Victoriei 141, sect.1,010071, România. Tel./Fax: +40-21-312.98.67

E-mail: [email protected], [email protected] - ERICOM PRINT SRL

TEL: 021-410.64.88 ISSN: 1220-742x

REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂUNIUNEA COMPOZITORILOR ŞI MUZICOLOGILOR

DIN ROMÂNIA

Muzicieni români din diaspora (XIII)

Elena Mândru

COPERTA 8-2015_coperta 1,4.qxd

Documents

Transcript of COPERTA 8-2015_coperta 1,4.qxd