ROMÂNIA ŞI RESTUL LUMII.

COMERŢUL EXTERIOR AL ROMÂNIEI CU BULGARIA DERULAT PRIN PORTUL

CONSTANŢA ÎN PERIOADA INTERBELICĂMariana COJOC

- In Romanians and Bulgarians.The challenges of proximity, Bucharest,Publishing House: Cartea Universitară, 2007, pp. 257-311

ROMANIA AND THE REST OF THE WORLD.

THE FOREIGN TRADE OF ROMANIA WITH BULGARIA MADE THROUGH CONSTANŢA

HARBOR DURING THE INTER-WAR PERIOD

-abstract-

„Fireworks, VIP guests, street parties and live music are taking overBucharest and Sofia on Sunday night (31 December)”, wrote Andrew Rettmanfor the „EUobserver” on 31st of December 2006, “as two more ex-communiststates make the historic step of joining the European Union”. Besides ashort but concise analysis of what the enlargement of the 1st of Januarymeans (that is to see the EU's population swell from 463 million people to493 million, its economy grow and create new EU borders with Moldova andthe Black Sea), of the main problems that the new members still confrontwith, Rettman also presented two statements of Romanian and Bulgarianofficials without mentioning their names, underlining the fact thatRomanian diplomat’s statement contrasts with that of Bulgarian official asthe former highlighted the major EU player role of Romania within EuropeanUnion. Obviously, Romania’s mass media couldn’t miss the event, widelypresenting the “New Year’s Eve of integration”, underlining every time thepresence of European high officials in Bucharest. On 3rd January 2007,“Evenimentul zilei” newspaper wrote Romania, before Bulgaria in EU leaders’ agendafact which shows that even in the first day of integration Romania was thefirst, before Bulgaria, taking into consideration the famous scandal ofRomanian-Bulgarian “tandem” adherence.

Pride or “national jealousy”, as Bulgaria’s representatives statedat the First Annual Congress of Inter-Balkan Commerce and Industry inSalonic, a long time ago in November 1933? Paraphrasing historian ValentinStan, we can say that any kind of discourse in contemporary Romania must befreed from “the trammeling, often tragic, of the past, especially regardingthe relationship with the neighbors separated by centuries of hatred andfights, that is the history lived, but brought closer by today’s commoninterests, that is the future history”.

With Bulgaria, the sensitive spot of Romania was, throughout thehistory, the land between the Danube and the Black Sea, Dobrudja.

1

The idea of the interethnic model unquestionably comes up whenever wetalk about Dobroudja as a stereotype of the modern discourse of any kind.Obviously the historic reality helps up in this regard if we take intoconsideration only the demographic component, in our case, of the biggestcity of the region we talk about, that is Constanta. A feature for thedemography of this city is that of the ethnic mosaic, Romanians being onlythe fifth in the top of the city’s population in 1878. From the perspectiveof the tolerance and collaboration spirit, we can’t talk about any majorinterethnic conflict in Constanta in the period discussed. It issignificant the composition of the first Communal Council of the city orthe existence of a large number of schools for different nationalities orof churches for different denominations and sects before the break out ofthe Second World War .

However, exceptionally and not only, considering its historicimplications, the Bulgarian – Romanian conflict hotbed cannot be ignored,being outlined and accentuated after 1878 when the so-called “Dobroudjanproblem” appeared and became sharper after the Cadrilater had passed overto Romania in 1913. Even if the Bulgarian extremist organizations’ centerwasn’t in Constanta, an argument in this problem is unquestionably thepresence of Christian Rakovski (who took part in the elections in 1912 onthe lists of Constanta’s social democrats), M. Nitcheff, Peter Gandeff,Chr.B. Donkoff who were the first to sign the Memoir of Dobrudja’s CentralCommittee, joined by 283 other Dobroudjan Bulgarian representatives, amemoir which was handed to the Central Powers in 1918, 7 January asking forDobroudja to pass over to Bulgaria. Besides all these, the possibility ofeasier penetration of Bolshevist extremist ideas was also added as theywere encouraged by the sea opening of the city. The militantism of the“east neighbor” for an Independent Republic of Dobroudja within the BalkanCommunist Federation was an unquestionable constant for the entire periodbetween the two world wars.

During the conflagration, the period between 9 October 1916 and 2December 1918 was marked by defining events for the main Romanian city-harbor on the Black Sea coast, which influenced especially the“consciousness” of Constanta, as well as for the entire occupied Romania,but also for all territories occupied by enemies in the conflagrations ofall times, registering all kind of abuses, plunder and the crimes of theoccupying regime. According to Romanian statistics, the most absurd crimesand rapes (of those declared, of course) were committed by Bulgariantroops, whose occupation maintained until the end of November 1918, thecivilian administration remaining until the beginning of the next month. Tooutline Constanta’s disaster of the war years it is enough to remind thefact that “the city of Constanta placed second, after Bucharest, the capital of the country,regarding the damage suffered during the occupation, however the district of Constanta being on thefirst place”.

The occupation of a significant part of the country didn’t mean theend of Romanian diplomatic efforts with a view to “retrieving” Dobroudja,with much insistence on recovering Constanta. In a first phase, through theTreaty of Bucharest (1918, 7 May) it was obtained only “the commercialcorridor” towards the Black Sea, through Constanta. Through the Trucesigned by Bulgaria with the allied countries in 1918, 29 September, it wasallowed to maintain “one group from all its army branches” to defend the

2

east frontier of Bulgaria and of Dobroudja, the Bulgarian civilianadministration remaining in Constanta until the beginning of December 1918.

Ivan Ilcev in his writing Whether Right or Wrong, It Is My Country states that“towards the end of summer of 1919 it became clear that the efforts ofpropaganda missions would not help. The Entente countries had establishedto impose a revengeful peace in the Balkans” and the theme of atrocities, thetheme of martyr or of victim and executioner were preferred by Balkanpropagandists of any nationality. For instance, during the First WorldWar, says Ilcev “from the occupied Belgium testimonies came about thegenocide, women’s violations, murders of peaceful civilians, children’stortures. Later, it became clear that many of these testimonies were notconfirmed or were minutely fabricated by propagandists. Then, liberalpoliticians well-intentioned as Lord James Brice, shaken by the true orfabricated accusations drew the Central Powers’ attention over theatrocities. Because the Bulgarians and the Turkish were their allied, itwas assumed that the atrocities charges, by analogy, would stronglyinfluence large social layers from the Agreement countries. This thing wasrapidly noticed by Serbian propagandists. They unwearyingly exposed theBulgarians’ atrocities in their occupied territories during the First WorldWar. From what they let us understand, Bulgarians were worse than Turkish(...) the Turkish propaganda’s attempts to oppose at least some of theaccusations were weak and with little success.

Bulgarians’ attempts to accuse their neighbors of crimes were not toopersevering as well. After Romania’s defeat, some booklets aboutBulgarians’ destiny in North Dobroudja were published, describing how theywere massacred or taken prisoners by the Romanian army during its retreat.”

So, here is another point of view which brings in foreground therole of propaganda in defining the national sentiment. According to IvanIlcev, the Balkan states developed the syndrome of the national enemy, with allits components, and among these states in the period he analyzed, Romania’spropaganda showed “the most anxiety” because “it feared all its neighbors,maybe except for Serbia”. But, because “the old order of the realistdiscourse has been working for at least 12 centuries”, the politicalobjectives of each country, therefore of Romania and Bulgaria, wereencouraged and consecrated with specific means and methods. For Romaniathey were defined to keep the national integrity which is acquired by meansof treaties from the end of the First World War. Without simply andoldfashionedly including it again among the revisionist countries, Bulgariaaimed at retrieving some lost territories, the Cadrilater or/and the oldDobroudja being our interest. The border between the two countries wasestablished by the Peace Treaty of Neuilly-sur-Seine where the territoriallimits were those drawn by the Treaty of Berlin in 1878 and of Bucharest in1913, Romania signing the treaty by the Act on the 9th December 1919. Hence,if for Romania, the dream of territorial integrity became a fact, for thesouth neighbor the dream was shattered at the end of the First World War.It was therefore natural for one to try to rebuild its ideal and the otherto defend it. Thus, the relationships between the two countries in theinter-war period were marked also by the achievement or defense ofpolitical objectives.

In May 1995 Richard Holbrooke, the ex-assistant secretary of statefor European and Canadian affairs of USA, when addressing the North

3

Atlantic Conference, underlined that: “For the peoples of this region, thewords Versailles, Trianon, Munich, Yalta, or Potsdam are not just names onthe map; they are living legacies of conflicting historical resentments,ambitions, and, most dangerous, unresolved territorial or tribal quarrels--quarrels that allowed the false ideologies of fascism and communism toprosper, and that now threaten progress toward integrating Central Europeinto an undivided Europe”. Starting from what Holbrooke stated, we canplace the Treaty of Neuilly-sur-Seine on the same coordinate of a possibledifficulty of adapting to the new characteristics of the internationalpolitical scene.

Since this study doesn’t set its goal to make an analysis of thissection, but it’s rather an attempt to underline some of the mainasperities of a vicinity “with a past” let’s say, we remind the fact, thataccording to the statistics published by the Ministry of Economy andCommerce of Romania in 2006, Bulgaria placed 7th in top of the list of 10partner countries with our country with a percentage of 2,8% after Italy,Germany, Turkey, France, Hungary and Great Britain, this percentageincreasing with 26,56% as well as the import with a percentage of 20,87%comparatively with 2005. However, the statistics analysis of the Ministryof Economy and Commerce places Bulgaria on a middle position withinC.E.F.T.A., the import and export percentage boost being substantial forRomania with Macedonia and inferior for Croatia. On the same middleposition we find Bulgaria within C.E.M.N countries in the analysis offoreign trade of Romania. Also, the percentage of Bulgaria within thegeneral export of Romania was of 2,56 in 2005 and 2,79 after the first tenmonths of 2006, placing it 7th, while within import Bulgaria places only24th. And to better understand and, why not to surpass the moments,sometimes dangerous, of nationalism, “the lesson of the past” should nolonger represent fears but simply lessons.

In this study, we tried to underline some aspects regarding theeconomic relationships between Romania and Bulgaria in the period between1919 and 1939 within the economic relationships of our country,highlighting the foreign trade made through Constantza harbor with theneighbor in the south of Danube.

Trying to draw some conclusions after a simple presentation ofRomania’s foreign trade through Constanta harbor during the inter-warperiod where we closely evaluated the maritime commercial relationshipswith Bulgaria, we can say that:

- The economic relationships between the two states were under thesign of a positive balance for Romania; - Bulgaria was not a strategic partner, of maximum importance forRomania, within the framework of its foreign trade;- Placed in Romania’s official statistics as a “Danubian state”,Bulgaria was not among the first ones, not even in this category, theway Germany was, until around the Second World war; actually, theimportance of the Danubian States’ group was given by Germany whichslowly imposed itself in the commercial relationships with Romania inthe inter-war period;- Although the “contact” by means of water between the two countriesworked both by sea and the Danube, Bulgaria still failed to scoreimportant percentages;

4

- An increase in the import of oil products by means of sea byBulgaria took place in the specific conditions around the SecondWorld War; it is also difficult not to notice the fact that even inless normal circumstances, the percentage of Sofia’s import, in theinter-war period, increased; I will mention here the quantitiesovertaken by Bulgaria during the international economic crisisbetween the years 1929-1933; juxtaposing the two periods, theinternational economic crisis and the years before the outburst ofthe Second World War, we can say that, in specific situations,Bulgaria oriented itself, as it is natural, towards the nearest areafor its internal needs; - Although an attempt to strengthen the commercial relationshipsbetween the two states could be noticed at the level of officialdeclarations, even in the inter-war period, this was hardlyaccomplished; what Bulgaria stated at Salonic, in 1933 regarding the„national jealousy”, apart from the economic characteristics of eachstate , can be seen as a conclusion in this respect.At the beginning of a new millennium, with new realities on the scene

of international relationships, with new performers and objectives, Romaniaand Bulgaria, starting with the year 2007 have become members with fullrights of the European Union, the main economic partner of our countrybeing the EU. In this framework, as I have shown at the beginning of thisstudy, Bulgaria has an important role in Romania’s foreign trade (positionno.7 in 2006), with a positive balance for our country. The percentagedifference from the “top” states is however a significant one: Bulgaria –2,8; Italy – 18,3, Germany – 15,4, Turkey – 7,7, France – 7,5, Hungary –5,0, Great Britain – 4,7. This somehow privileged position of Bulgariawithin Romania’s foreign trade is specific for the year 2006 because in2005, it reached a percentage of 2,7 being the tenth export partner ofRomania, and for the 2000-2005 period, the percentage was 2,67 under thesame circumstances of the foreign trade. Therefore, we notice that theprogress is not necessarily related to the percentage, but it does not lackimportance. In fact, for the beginning of the 21st century, we have aconsolidation, if not in percentage at least as regards to the status ofBulgaria within the framework of Romania’s foreign trade. It is that of astable economic partner, with no spectacular fluctuations. It should notdepend on the economic or political crises of the moment, and hopefullyneither on the political statements, because in the modern days’ diplomacy,the nationalism game can be dangerous if it gets out of control.

We’ll be sure about this in the years to come

„Artificii, VIP-uri, petreceri de stradă şi muzică live vor fipeste tot la Bucureşti şi Sofia, duminică noaptea, pe 31 decembrie”,scria Andrew Rettman în „EUobserver” din 31 decembrie 2006, „când

5

cele două state vor face un pas istoric spre Uniunea Europeană”1. Pelângă o scurtă dar precisă analiză a ceea ce înseamnă, în fapt,extinderea de la 1 ianuarie 2007 (o creştere a populaţiei U.E. de la463 milioane la 493 milioane, creştere economică dar şi apariţianoilor graniţe cu Moldova şi Marea Neagră), a principalelor problemecu care încă se confruntă noii membri, Rettman a prezentat şi douădeclaraţii ale oficialilor români şi bulgari fără a menţiona numeleacestora, subliniind faptul că declaraţia diplomatului român sedeosebeşte de cea a oficialului bulgar prin faptul că primul asubliniat rolul major, de prim-rang al României în cadrul UniuniiEuropene2. Evident, mass-media din România nu aveau cum să ratezeevenimentul, prezentând pe larg „revelionul integrării”, punctându-se, de fiecare dată, prezenţa înalţilor oficiali europeni laBucureşti. Pe 3 ianuarie 2007, cotidianul „Evenimentul zilei” titracă România, înaintea Bulgariei în agenda liderilor U.E.3 fapt ce arată că dacăţinem cont şi de scandalul celebrului „tandem” al aderării româno-bulgar, chiar şi atunci, în prima zi a integrării, România a fost,iată, prima, înaintea Bulgariei4.

Orgoliu sau „gelozie naţională”, după cum au declaratreprezentanţii Bulgariei la Primul Congres Anual al Camerelor deComerţ şi Industrie Interbalcanice desfăşurat la Salonic, cu multtimp în urmă, în noiembrie 19335? Parafrazând-ul pe istoriculValentin Stan, putem spune că discursul de orice fel şi tip dinRomânia contemporană trebuie eliberat de „încorsetarea, adeseatragică, a trecutului, mai ales în relaţia cu vecinii de care nedespart veacurile de vrăşmăşie şi luptă, adică istoria trăită, darde care ne apropie interesele comune de astăzi, adică istoriaviitoare”6.

1 Andrew Rettman, Fireworks fly as Romania and Bulgaria limp into EU, în „EUobserver”, 31decembrie 2006.2 Ibidem, „We are European and we want to be good students of the EU (...) We hope wewill not be treated like lower-class members and our team will be working no toallow this”, a Bulgarian diplomat said, in an attitude contrasts with Romania’s moregrandiose self-image as a major EU player. „You know there are 2 million people inBucharest alone. This is not Like Estonia, Latvia and Lithuania, witch are basicallxthree cities that joined the EU”, a senior Romanian diplomat told EUobserver. „Thereason we didn’t join the EU in 2004 is because it couldn’t take in two such bigcountries as Poland and Romania at the same time”. 3 România, înaintea Bulgariei în agenda liderilor UE, în „Evenimentul zilei”, 3.1.2007.„Oficialii europeni au venit la Sofia după ce au participat la festivităţile dinRomânia”.4 Asia Penceva, Bucureştiul – încă un mod de a iubi Bulgaria, în „Utro”, 14 septembrie 2006;vezi şi Panait Angarev, Un partener Ataka se gândeşte să anexeze Dobrogea de Sud, în „Dnevnik”,9 ianuarie 2007. Încă din 14 septembrie 2006, Asia Penceva sublinia faptul că„titluri de genul Bucureştiul a întrecut Sofia, Românii vor adera, noi vom aştepta” sunt prezente înpresa românească.5 Arhivele Naţionale Istorice Centrale (A.N.I.C.), fond Ministerul Industriei şiComerţului, c. 90-91.

6

Cu Bulgaria, punctul sensibil al României l-a reprezentat de-alungul istoriei, ţinutul dintre Dunăre şi Marea Neagră, Dobrogea.

Propaganda şi/sau mândrie naţională

Când vorbim despre Dobrogea, indiscutabil, ca un stereotip aldiscursului modern de orice fel, apare şi ideea modelului interetnic.Evident, realitatea istorică ne ajută în acest sens, dacă avem învedere fie doar componenta demografică7, în cazul nostru din cel maimare oraş al zonei aflate în discuţie, Constanţa, pentru că, otrăsătură a demografiei constănţene a fost cea a mozaicului etnic, în1878 românii ocupând abia locul cinci în „topul” populaţieioraşului. Despre vreun conflict interetnic de anvergură înConstanţa, pentru perioada analizată, nu poate fi vorba, dinperspectiva spiritului de toleranţă şi colaborare interetnică,semnificativă fiind şi componenţa primului Consiliu Comunal aloraşului sau numărul mare al şcolilor pentru diferite naţionalităţisau de biserici pe confesiuni şi secte înainte de izbucnirea celuide-al doilea război mondial.

Totuşi, cu titlu de excepţie şi nu numai, ţinând cont şi deimplicaţiile sale istorice, nu poate fi ignorat focarul conflictualbulgaro-român, conturat şi accentuat după anul 1878 când s-aconturat aşa numita „problemă dobrogeană”8 acutizată după trecereaCadrilaterului în anul 1913, la România. În Constanţa, deşi centrulorganizaţiilor extremiste bulgare nu a fost aici, prezenţa luiChristian Rakovski (care, de altfel a şi participat la alegerile din1912, pe listele social democraţilor constănţeni), M. Nitcheff,Peter Gandeff, Chr. B. Donkoff care au semnat primii, alături dealţi 283 reprezentanţi bulgari dobrogeni Memoriul Comitetului Central alDobrogei, înaintat la 7 ianuarie 1918, Puterilor Centrale, prin cares-a solicitat trecerea Dobrogei la Bulgaria, reprezintăindiscutabil, un argument în această problemă. La toate acestea s-aadăugat şi posibilitatea pătrunderii mult mai uşor a ideilorextremiste bolşevice, favorizate de deschiderea la mare a oraşului,pentru întreaga perioadă dintre cele două războaie mondiale fiind oconstantă de necontestat, militantismul „vecinului de la răsărit”6 Valentin Stan, Tratatele minorităţilor, 1919-1920 şi structura garanţiilor colective, în Structuri politice însecolul XX, (coordonator Constantin Hlihor), Bucureşti, Editura Curtea Veche, 2000, p.184.7 Mariana Cojoc, Dinamica vieţii sociale în oraşul-port Constanţa între anii 1878-1916, în „AnuarulMuzeului Marinei Române”, tom IV, 2001, pp. 99-114; Mariana Cojoc, Constanţa – portinternaţional. Comerţul exterior al României prin portul Constanţa (1878-1939), Bucureşti, EdituraCartea Universitară, 2006.8 V. Tonev, Dobrogea în timpul renaşterii naţionale în lupta pentru libertate, 1913-1940, Sofia, 1962, p.18; vezi şi Radostin Mirkov, Brazda însângerată a Dobrogei. Atrocităţile românilor în Moldova 1916-1918, Dobrici, 2000; Simeon Radev, De la triumf la tragedie. Ceea ce am văzut din războiul balcanic,Conferinţa de la Bucureşti şi pacea de la Bucureşti din 1913. Prima catastrofă, Sofia, 2003; BojidarDimitrov, Adevărata istorie a eliberării 1860-1878, Sofia, 2006.

7

pentru o Republică Independentă a Dobrogei în cadrul Federaţiei ComunisteBalcanice.

În desfăşurarea conflagraţiei, perioada 9 octombrie 1916 – 2decembrie 1918 pentru principalul oraş-port românesc de la MareaNeagră a fost marcată de evenimente, pe care le-am putea numidefinitorii, influenţând în mod deosebit „conştiinţa” Constanţeicând, ca de altfel, pentru întrega Românie ocupată dar şi pentrutoate teritoriile ocupate de inamici în conflagraţiile din toatetimpurile, înregistrând abuzurile de tot felul, jaful şi crimeleregimului de ocupaţie. Conform statisticilor româneşti, cele maiabsurde crime şi violuri (dintre cele declarate, desigur) au fostfăcute de trupele bulgare, a căror ocupaţie s-a menţinut până lafinalul lunii noiembrie 1918, administraţia civilă rămânând până laînceputul lunii următoare. Pentru conturarea dezastrului constănţeanal anilor de război este suficient să amintim faptul că oraşul Constanţas-a situat pe locul doi, după capitala ţării, Bucureşti, la pagubele suferite în vremeaocupaţiei, judeţul Constanţa aflându-se, însă, pe primul loc9.

Ocuparea unei însemnate părţi a ţării nu a însemnat însă şistoparea eforturilor diplomatice româneşti în vederea „recuperării”Dobrogei, insistându-se mult asupra redobândirii Constanţei. S-areuşit, într-o primă fază, doar obţinerea „coridorului comercial”spre Marea Neagră, prin Constanţa, în urma Tratatului de laBucureşti (7 mai 1918). Prin Armistiţiul încheiat între Bulgaria şistatele aliate la 29 septembrie 1918, s-a permis acesteia menţinerea„unui grup din toate armele” pentru apărarea frontierei de est aBulgariei şi a Dobrogei, administraţia civilă bulgară rămânând laConstanţa până la începutul lunii decembrie a anului 1918.

Ivan Ilcev în lucrarea Are dreptate sau nu, e patria mea10 susţine că„spre sfârşitul verii anului 1919, a devenit clar că eforturilemisiunii de propagandă nu vor fi de ajutor. Statele Antanteistabiliseră să impună o pace răzbunătoare în Balcani”11 iar temaatrocităţilor, tema martiriului sau a victimei şi călăului, au fost preferate depropagandiştii balcanici de orice naţionalitate. De exemplu, întimpul Primulu Război Mondial, spune Ilcev „din Belgia ocupată auvenit mărturii despre genocid, despre batjocorirea femeilor, despreomorârea civililor paşnici, despre chinuirea copiilor. Mai târziu adevenit clar că multe din aceste mărturii erau neconfirmate saufabricate minuţios de propagandişti. Atunci politicienii liberalibine intenţionaţi de tipul Lordului James Brice, zguduiţi deacuzaţiile adevărate sau fabricate, au atras atenţia asupraatrocităţilor Puterilor Centrale. Deoarece bulgarii şi turcii erau

9 Arhivele Militare Române (A.M.R.), fond 1.683, dosar 273, f. 213.10 Ivan Ilcev, Are dreptate sau nu, e patria mea! Propaganda în politica externă a ţărilor balcanice (1821-1923), Bucureşti, Editura Curtea Veche, 2002; Rodinata mi - Pravila ili ne!, Sofia, EdituraUniversitară „Sfântul Kliment Ohridski”, 1995.11 Ibidem, p. 124.

8

aliaţiia acestora, prin analogie se putea presupune că acuzaţiile deatrocităţi vor avea o influenţă puternică asupra unor largi straturisociale din ţările din Acord Acest lucru a fost sesizat rapid depropagandiştii sârbi. Ei au demascat neobosit atrocităţile bulgarilor înteritoriile ocupate de ei în timpul Primului Război Mondial. Dupăcum lăsau sârbii să se înţeleagă, aceştia îi întreceau pe turci(...) Încercările propagandei turce de a se împotrivi măcar unoradintre acuzaţii au fost slabe şi fără mare succes.

Nici încercările bulgarilor de a-şi acuza vecinii de nelegiuirinu au fost prea stăruitoare. După înfrângerea României, au fostpublicate câteva broşuri despre destinul bulgarilor din Dobrogea deNord, masacraţi sau luaţi prizonieri de armata română în timpulretragerii ei”12.

Iată, aşadar, un alt punct de vedere, care aduce în prim-planrolul propagandei în definirea sentimentului naţional13, statelebalcanice, potrivit aceluiaşi Ivan Ilcev, dezvoltând sindromulduşmanului naţional, cu toate componentele lui iar dintre toate acestestate pentru perioada analizată de Ilcev, propaganda română este „decea mai mare anxietate”, deoarece „se temea de toţi vecinii, cuexcepţia, poate, a Serbiei”14. Dar cum „bătrâna ordine a discursuluirealist funcţionează de cel puţin douăsprezece secole”15, obiectivelepolitice ale fiecărui stat în parte, în speţă România şi Bulgaria,au fost promovate sau contracarate cu mijloace şi metode specifice,acestea definindu-se pentru România în păstrarea integrităţiinaţionale dobândită în urma tratatelor de la finalul Primului RăzboiMondial iar pentru Bulgaria, dincolo de a o mai încadra simplist şidepăşit pentru realităţile contemporane în rândul statelor„revizioniste”, redobândirea unor teritorii pierdute, pentru cazulnostru interesându-ne Cadrilaterul şi/sau Dobrogea veche, graniţadintre cele două state fiind stabilită prin Tratatul de pace de laNeuilly-sur-Seine când limitele teritoriale au fost cele trasateprin Tratatul de la Berlin din 1878 şi cel de la Bucureşti din 1913,România semnând Tratatul prin Actul din 9 decembrie 191916. Aşadar,dacă pentru România, la finalul Primului Război Mondial, visulîmplinirii teritoriale era conturat, pentru vecinul de la sud, visulera spulberat. Firesc, deci, ca celălalt să încerce să-şi

12 Ibidem, p. 278-279.13 Vezi şi Mariana Cojoc, Marian Cojoc, Propagandă, contrapropagandă şi interese străine la Dunăreşi Marea Neagră (1919-1939), Documente, partea I, Bucureşti, Editura Universităţii dinBucureşti, 2003. 14 Ivan Ilcev, op.cit., p. 288.15 Valentin Stan, op.cit., p. 184; vezi şi John J. Mearsheimer, The False Promise ofInternational Institutions, în „International Security”, vol. 19, no. 3, Winter 1994/1995,p. 45. 16 Margareta Patriche, Consideraţii asupra Tratatului de la Neuilly-sur-Seine (27 noiembrie 1919), înRomânia şi Conferinţa de Pace de la Paris (1919-1920), Gheorghe Buzatu, Valeriu FlorinDobrinescu, Horia Dumitrescu (coordonatori), Focşani, Editura Empro, 1999, p. 118.

9

reconstruiască idealul iar un altul să îl apere. Prin urmare,relaţiile dintre cele două state în perioada interbelică au fostmarcate şi de atingerea sau apărarea obiectivelor politice.

În mai 1995, Richard Holbrooke, fostul secretar de stat adjunctpentru afaceri europene şi canadiene al S.U.A., adresându-seAdunării Atlanticului de Nord, sublinia faptul că: „Pentru popoareleacestei regiuni (Europa-n.n.), cuvintele Versailles, Trianon,Munchen, Yalta sau Potsdam nu sunt numai nume pe hartă. Ele suntmoştenirea vie a resentimentelor istorice, ambiţiilor şi, cele maipericuloase, disputelor teritoriale nerezolvate sau a certurilortribale – certuri care au permis falselor ideologii ale fascismuluişi comunismului să prospere şi care acum ameninţă progresul spreintegrarea Europei Centrale într-o Europă nedivizată”17. Pornind dela cele afirmate de Holbrooke, putem plasa Tratatul de la Neuilly-sur-Seine pe aceeaşi coordonată a unei posibile dificultăţi deadaptare la noile caracteristici ale scenei politice internaţionale.

De la politic la economic

Cum studiul de faţă nu îşi propune o analiză a acesteidimensiuni, încercând în acest mod punctarea câtorva dintreprincipalele asperităţi ale unei vecinătăţi să-i spunem „cu trecut”,amintim faptul că potrivit statisticii publicate de MinisterulEconomiei şi Comerţului din România pentru anul 200618, în topulcelor 10 ţări partenere ţării noastre se află pe locul şapte –Bulgaria cu un procent de 2,8% după Italia, Germania, Turcia,Franţa, Ungaria şi Marea Britanie, procentul fiind în creştere faţăde anul 2005 cu 26,56%, ca de altfel şi importul, cu un procent de20,87%19. Cu toate acestea, analiza statisticii MinisteruluiEconomiei şi Comerţului ne plasează Bulgariei în cadrul statelorC.E.F.T.A. pe o poziţie medie, saltul procentual atât la import câtşi la export fiind substanţial pentru România cu Macedonia şi,categoric, inferior pentru Croaţia. Pe aceeaşi poziţie mediană găsimBulgaria şi în analiza comerţului exterior al României pe grupul destate C.E.M.N.20. De asemenea, procentul deţinut de Bulgaria încadrul exportului general al României în anul 2005 a fost de 2,56pentru ca pentru primele 10 luni ale anului 2006 să atingă procentulde 2,79 ceea ce a plasat vecinul de la sud de Dunăre pe un loc 7, în17 Valentin Stan, op.cit., p. 186; Richard Holbrooke, Statement before the North AtlanticAssembly, in Budapest, May 29, 1995, p. 7.18 Vezi şi Anuarul Statistic al României, Institutul Naţional de Statistică, Bucureşti,2005, capitolul 18, Comerţul exterior.19 Ministerul Economiei şi Comerţului, Centrul Român pentru Promovarea Comerţului,Sinteza privind evoluţii în comerţul exterior în perioada 01.01.-31.10.2006; anexele 7, 8.20 Despre relaţiile româno-bulgare de după prăbuşirea comunismului, vezi DanielCain, Relaţiile româno-bulgare, în „Sfera politicii”, An IX/2001, Nr. 99, p. 14-24.

10

timp ce la import, locul deţinut de Bulgaria este 2421. Şi, pentru aînţelege şi, de ce nu, să depăşim momentele uneori periculase alenaţionalismului, „lecţia trecutului” să nu reprezinte spaime, ci,pur şi simplu, lecţii22.

Relaţii comerciale externe: principale aspecte1919-1928

Pe 25 ianuarie 1919, Conferinţa de pace de la Paris a hotărâtînfiinţarea Comisiei regimului internaţional al porturilor, căilor de comunicaţie pe apăşi a căilor ferate (constituită pe 3 februarie 1919) în componenţa căreiaau intrat două subcomisii: Subcomisia chestiunilor relative la libertatea tranzituluişi Subcomisia regimului fluviilor, porturilor şi căilor ferate.

În cadrul Consiliului Suprem Economic Interaliat, începând cu22 februarie 1919, la propunerea unui comitet special, a fost creatăSecţiunea Comunicaţiilor având în componenţa sa reprezentanţi ai StatelorUnite, Marii Britanii, Franţei, Italiei, Belgiei. Obiectivele noiisecţiuni, conform raportului din 19 iunie 1919, a fost de a organizaşi coordona exploatarea porturilor, căilor navigabile, căilorferate, poştă, telefon şi telegraf din Europa Orientală. S-a avut învedere organizarea imediată a unei misiuni tehnice pentru furnizareamaterialelor esenţiale în vederea refacerii posibilităţilor deacces, îndeosebi maritime în zonă23. Secţiunea avea drept scop şiîncurajarea schimburilor comerciale între ţările Europei de Est, dea restabili comunicaţiile poştale cu Polonia, Cehoslovacia, Austria,Iugoslavia şi România, legăturilor directe pentru mărfurile francezecu porturile italiene, austriece precum şi inaugurarea unui serviciuregulat de transporturi între Franţa, Iugoslavia şi România24.

Au fost, astfel, create comisii speciale pentru MareaAdriatică, vizându-se refacerea zonei, în special porturile Fiume şiTriest, pentru Polonia (de reorganizare a căilor ferate şi atransporturilor pe apă) dar şi pentru Cehoslovacia25.21 Ministerul Economiei şi Comerţului, Centrul Român pentru Promovarea Comerţului,Sinteza privind..., anexele 9,10.22 Valentin Stan, Spaimele trecutului nasc erorile prezentului, în „Historia”, nr. 57,septembrie 2006.23 Arhive Diplomatique. Ministére des Affaires Étrangères, France (A.D.M.A.E.),Relations Commerciales Internationales, Direction des Affaire Politiques 1916-1940,Roumanie, vol. 97, f. 33. Raport sur la Section du Conseil Superieur Economique, 19iunie 1919.24 Ibidem, f. 42.25 Ibidem; George Ripert, Droit maritime, tome premier, pp. 13-14. Tratatele de pace dela Versailles şi Saint-Germains au confirmat deschiderea la mare pentru statele carenu aveau porturi în graniţele proprii: Dantzig pentru Polonia, Hamburg şi Stettinpentru Cehoslovacia şi Triest pentru Austria, favorizându-se acele state care

11

Conform aceluiaşi raport, pentru România nu a fost creată niciun fel de comisie care să vizeze reorganizarea transporturilor sau aporturilor sale. A fost deschis doar un credit de 500.000 liresterline pentru materialul necesar căilor ferate, o parte din acestmaterial fiind livrat26.

Misiunea creată pentru Transcaucazia şi Armenia, controlată deComisia tehnică britanică, avea însă drept obiectiv şi organizareaunui serviciu eficient între Marea Neagră şi Marea Caspică27.

În privinţa navigaţiei fluviale, au fost vizate Elba, Dunăreaşi Rhinul. Pentru Dunăre, Consiliul Suprem Economic a autorizatfuncţionarea Comisiei Interaliate aflate sub ordinele ÎnaltuluiComandament, având drept principale funcţii: facilitarea circulaţieipe Dunăre, îndeosebi transporturile comerciale, colaborarea custatele riverane, ameliorarea rapidă a căilor de comunicaţie pesectoarele Dunării (Dunărea de Sus, de la Orşova la Ulm sub comandaamiralului Ernest Troubridge şi Dunărea de Jos sub comandacomandantului francez Belloy şi sectorul Porţile de Fier şi alCataractelor)28. Potrivit unui raport al Ministerului LucrărilorPublice, Transporturilor şi Comerţului francez înaintat MinisteruluiAfacerilor Străine pe 18 mai 1919, Consiliul Suprem Economic nu acreat nici un fel de comisie de acest fel pentru România, tocmaipentru că atât Marea Britanie cât şi Statele Unite se considerauautorizate a acţiona în zonă, ca de altfel şi pentru Bulgaria sauchiar Ukraina. Pe 27 august acelaşi an, generalul Gassouin,directorul general al transporturilor din cadrul MinisteruluiLucrărilor Publice şi reprezentant al Franţei în Secţia Comunicaţiidin cadrul Consiliului Suprem Economic, a considerat util camisiunea franceză de la Bucureşti să-şi extindă aria şi asupraBulgariei şi Ucrainei29. Mai mult decât atât, Thoubridge (care apropus construirea unei baze navale la Sulina), autointitulându-se„Comandantul navigaţiei pe Dunăre”, a nemulţumit pe reprezentantulfrancez, Belloy, tensiunea crescând odată cu efectuarea unuitransport de muniţie pentru Serbia, transport controlat de englezichiar şi pe tronsonul francez30.

Pentru finalul Primului Război Mondial, România se prezintă cuo faţă nouă, schimbată şi aici avem în vedere doi indicatori de

dispuneau de o flotă comercială puternică. 26 A.D.M.A.E., Relations Commerciales Internationales, Direction des AffairePolitiques 1916-1940, Roumanie, vol. 97, f. 33. Raport sur la Section du ConseilSuperieur Economique, 19 iunie 1919, f. 42.27 Ibidem, f. 39.28 Georges Popesco, Le regime du Danube debattre a la Conference de Paris 1919-1920, Paris, 1921,pp. 1-20.29 A.D.M.A.E., Relations Commerciales Internationales, Direction des AffairePolitiques 1916-1940, Roumanie, vol. 97, f. 70.30 Ibidem, f. 83. Nota nr. 4. Raportul Navigation sur le haut et le bas Danube din 14 iunie1919.

12

maximă importanţă: cel teritorial şi cel demografic. România avea osuprafaţă de peste 295.000 km2 şi o populaţie care depăşea 15milioane locuitori, situaţia economică fiind marcată de distrugerileprovocate de război31.

Anii 1919 – 1921 au fost încadraţi de specialişti în aşa-numita„perioadă de tranziţie” când, la nivel mondial, prin stabilireanoului cadru politic internaţional, s-a trecut la adaptareaeconomiei de război la noile cerinţe ale păcii32. De asemenea,tarifele vamale adoptate de ţara noastră în această perioadă au fostîn concordanţă cu măsurile protecţioniste practicate în cadrulcomerţului internaţional. Tariful vamal din iulie 1921 a multiplicattaxele la import cu un coeficient de 5, încercându-se o reducere aimporturilor de produse industriale. Noul tarif vamal, adoptat la 1august 1924, care s-a încadrat, de altfel, în politica liberală„Prin noi înşine”, ca şi cel din 26 martie 1926, culminând în 1927cu „tariful Manoilescu”, care a prevăzut taxe vamale superioare cu50% faţă de cel minimal ţărilor ce nu acordau clauza naţiunii celei maifavorizate şi tariful minimal, au avut, de altfel, certe caracteristiciprotecţioniste33.

Balanţa comercială a României, trei ani consecutiv – 1919, 1920şi 1921 a fost negativă: - 3.658 milioane lei în 1919, -3.532milioane lei în 1920 şi -3.882 milioane lei în anul 1921. Anul 1921a înregistrat, pe plan mondial, criza reconversiunii, de o deosebităamploare în Marea Britanie, când exporturile au cunoscut o scăderebruscă34. Următorii trei ani balanţa comercială a României a fostactivă pentru ca, în 1925 (depresia monetară externă), să seînregistreze din nou un deficit de 786 milioane lei.

În ceea ce priveşte exporturile, se poate observa cu uşurinţă uncontrol strict al statului manifestat cu pregnanţă la fineleconflagraţiei mondiale (taxe la export şi un comision de 2% asupravalorii exportului şi importului), prin Direcţia Generală aComerţului, ce emitea autorizaţii de export, până în mai 1920, prinimpunerea comerţului în compensaţie, asigurându-se produsele deprimă necesitate35 (în iunie 1919 au fost introduse taxe de export laprodusele agricole). Dacă în 1919 valoarea produselor exportate afost de 104 milioane lei, în 1922 s-a ajuns la 14.039 milioane lei,31 Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX, Bucureşti, Editura Paideia,1999, p. 93. 32 Nicolae Dascălu, Irina Gavrilă, Un model de adaptare a comerţului exterior la condiţiile perioadeide trecere de la război la pace, în „Revista de Istorie”, tom 33, nr. 6, 1980, p. 1.119;Michel Beaud, Istoria capitalismului de la 1500 până în 2000, Editura Cartier, 2001, p. 195;Anne Carol, Jean Garrigues, Martin Ivernel, Dicţionar de istorie a secolului XX, Bucureşti,Editura All, 2000, pp. 87-91.33 Nicolae Dascălu, Dimensiunile, caracterul şi structura concepţiei „Prin noi înşine” în perioada 1922-1928,în „Revista de istorie”, tom 32, nr. 12, 1979, pp. 2.319-2.339; I. Ciupercă, Opoziţieşi putere în România anilor 1922-1928, Iaşi, Editura Universităţii „Al. I. Cuza”, 1994.34 Michel Beaud, op. cit., p. 196.35 Nicolae Dascălu, Irina Gavrilă, op. cit., p. 1.127.

13

un salt destul de mare înregistrându-se anul următor, şi anume,24.594 milioane lei. După anul 1925, când a fost abandonată politicarevalorizării, mizându-se pe ideea stabilizării, volumul produselorimportate a depăşit pe cel exportat de România.

Principalele produse româneşti care erau destinate exportului aufost cele petrolifere, cerealele, lemnul, animalele vii, legumele şi seminţele precum şiproduse alimentare şi animaliere36. Totuşi, imediat după încheierearăzboiului, în 1919 România a importat aproximativ 230.000 t cerealeşi peste 18.000 t alte produse alimentare, ajungând ca în 1920 să seexporte 1.031,3 t cereale şi leguminoase37 (exportul de cereale aînregistrat cote maxime în anii 1923, 1927 şi scăderi în 1920, 1925,192838). Mult mai târziu, abia în 1929, produsele petrolifere auîntrecut cu 2,3% procentul de export al cerealelor. Acest lucru afost posibil şi datorită faptului că în anul 1918 funcţiona înRomânia o singură conductă petroliferă cu două linii spre Dunăre.Abia în a doua jumătate a anului 1919 a fost dată în folosinţă oconductă spre portul Constanţa, în timp ce podul de peste Dunăre areintrat în funcţiune în anul 192239. De asemenea, sub regimul Legiiminelor din 4 iulie 1924, sporul producţiei petrolifere a depăşit decca 2,5 ori mai mult nivelul anului 192440. În aceeaşi perioadăpostbelică, o creştere substanţială a înregistrat şi exportullemnului, cantităţile scăzând după 1927, odată cu accentuareaconcurenţei produselor ruseşti (în 1925 din valoarea totală aexportului României, 21,9% era deţinut de exportul lemnului)41.

Principalele articole importate după 1919 au fost cele finite(87,6%), urmate de alimente (10,4%), materii prime şi semifabricate, volumulimportului rămânând până în 1926 la un nivel ridicat şi constant42.

Pe plan extern, au fost încheiate convenţii sau acorduricomerciale pe termen scurt, cu caracter provizoriu, în aprilie 1921fiind abrogate 10 convenţii comerciale şi-anume cele cu Olanda,Spania, Norvegia, Italia, Elveţia, Danemarca, Suedia, Belgia, MareaBritanie sau Grecia43.

36 „Anuarul statistic al României”, 1927, Bucureşti, Imprimeria Statului, pp. 179-181. 37 Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, op. cit., p. 93.38 Virgil Madgearu, Conference Permanente des Hautes Etudes Internationales XII eme Session 1939,Conference Generale d’Etudes sur les politiques economiques et la Paix, La politique economique exterieur de laRoumanie (1927-1938), pp. 6-7.39 Pentru detalii Gheorghe Buzatu, România şi trusturile petroliere internaţionale până la 1929,Iaşi,Editura Junimea, 1981, pp. 74-76; Idem, O istorie a petrolului românesc, Bucureşti, EdituraEnciclopedică, 1998, pp. 86-87, 199. 40 Idem, O istorie a petrolului…, p. 197. 41 Enciclopedia României. Economia Naţională, circulaţie, distribuţie şi consum, Bucureşti, ImprimeriaNaţională, vol. IV, p. 479.42 V. Vesa, V. Puşcaş (coordonatori), Dezvoltare şi modernizare în România interbelică 1919-1939.Culegere de studii, Bucureşti, Editura Politică, 1988, p. 181. „Anuarul statistic alRomâniei”, 1927, Bucureşti, Imprimeria Statului, p. 179-181.

14

Comparativ cu situaţia antebelică, partenerii comerciali aiRomâniei, atât la import cât şi la export, s-au modificat, MareaBritanie şi Franţa fiind acum principalii parteneri comerciali darşi importanţi creditori. Astfel, la export, în anul 1919, Ungariaera urmată de Cehoslovacia şi Iugoslavia, în 1921 primele locurierau ocupate de Marea Britanie şi Italia, în timp ce produseleimportate din Statele Unite ale Americii în 1919 erau concurate decele provenind din Marea Britanie sau Turcia (în 1920 – MareaBritanie, Austria, Cehoslovacia, 1921 – Austria, Cehoslovacia,Germania)44.

Exportul României după statele de destinaţie între anii 1919-1925

(% din total)

1. CantităţiNr.Crt

Statele 1919 1920 1921 1922 1923 1924 1925

1. MareaBritanie

0,11 6,05 10,69

1,95 3,79 4,76 7,52

2. Austria 2,26 5,88 2,33 3,89 5,36 5,86 4,613. Belgia - 8,34 5,72 7,50 11,3

43,72 1,85

4. Bulgaria 9,35 0,67 1,38 2,88 2,81 3,45 3,215. Cehoslovacia 12,9

04,33 3,19 2,71 1,76 3,51 2,86

6. Canada - - - - - - -7. Danemarca - - - - - - 0,478. Egipt - 7,28 2,25 4,77 3,38 3,65 6,249. Elveţia 1,39 0,46 0,14 0,23 0,40 0,03 0,0410. Franţa 10,6

73,90 8,09 6,43 7,16 4,75 4,94

11. Germania - 0,83 2,31 3,57 4,74 2,68 4,0012. Gibraltar - 9,84 6,23 1,98 4,03 6,35 5,2813. Grecia 2,16 7,11 3,99 3,13 4,03 5,79 7,6514. Italia 5,88 19,7

510,30

5,74 2,87 3,80 4,35

15. India - - - - - - -16. Japonia - - - - - - -17. Norvegia - 0 0,00 0,00 0,22 0,06 0,0218. Olanda - 6,86 3,54 0,60 3,10 2,87 3,1319. Polonia 0,27 2,90 6,02 2,14 1,90 1,57 2,1520. Portugalia - - - - - - 0,0721. Palestina - - - - - - 0,3622. Rusia 0,82 0,02 0,00 1,45 - - -23. Iugoslavia 12,0

31,83 2,25 6,91 4,73 3,22 5,00

24. Spania - 1,67 0,11 0,10 0,03 0,13 0,1025. Statele Unite - 0,03 0,03 0,06 0,02 - 0,09

43 Ilie Puia, Relaţiile economice externe ale României în perioada interbelică, Bucureşti, EdituraAcademiei, 1982, p. 11, 85-86; Nicolae Dascălu, Irina Gavrilă, op.cit., p. 1.125. 44 Nicolae Dascălu, Irina Gavrilă, op. cit., p. 1.135.

15

26. Suedia - - - - 0,11 0,02 0,0327. Turcia 12,0

64,50 6,01 3,62 1,37 1,49 1,61

28. Ucraina 0,83 0,01 0,03 0,06 0,02 - -29. Ungaria 23,9

62,11 16.0

836,96

34,29

40,12

33,21

30. Alte ţări 5,31 5,00 9,46 3,32 2,54 2,17 1,21Total 100 100 100 100 100 100 100

* „Anuarul Statistic al României”, 1927, Bucureşti, p. 186-187.

În ceea ce priveşte Bulgaria, nu au fost atinse procente maimari de 2,5% din exportul total românesc (în 1922 şi 1924), cu toatecă, în 1921, la Ministerul Comerţului din Sofia se vorbea desprerelansarea relaţiilor economice româno-bulgare cu petrol, lemn saresau cereale45. În 1921, la Rusciuk, societatea Steaua Română dispuneade nouă rezervoare cu o capacitate de 350 vagoane, din care 170 erauîncă rechiziţionate de statul bulgar, o fabrică de bidoane cu ocapacitate de producţie de aproximativ 2.000 bidoane/zi, o fabricăde lăzi (700/zi), un rezervor la Sofia şi unul în construcţie laFilipoli, în timp ce Standard Oil, încercând să acapareze piaţabulgară, dispunea de rezervoare cu o capacitate de 3.500 vagoane laBurgas46.

Dincolo de declaraţiile şi eforturile mai mult sau mai puţinprincipiale, procentele deţinute de Bulgaria în cadrul exportuluiRomâniei pentru primii ani postbelici, sunt mici şi asta dacă vomanaliza comparativ cu ceilalţi vecini ai ţării noastre iar aici nevom referi la Ungaria, Iugoslavia sau Cehoslovacia. De asemenea,dacă în anul 1919, Bulgaria a atins un procent de 9,35 în cadrulexportului României pentru ca anul următor să se ajungă, după cum sepoate constata şi din tabelul de mai sus, la un 0,67.

Comerţul exterior prin portul Constanţa; relaţiile comerciale cu Bulgaria

În perioada 1919 – 1928, România a fost semnatara unordocumente internaţionale importante pentru conturarea registruluilegislativ propriu comerţului său exterior, cu referire îndeosebi lacel maritim şi fluvial iar dintre acestea amintim: Convenţia şiStatutul asupra regimului căilor navigabile de interes internaţional(Barcelona, 20 aprilie 1921), Convenţia şi Statutul asupralibertăţii tranzitului (Barcelona, 20 aprilie 192147), ConvenţiaInternaţională stabilind Statutul definitiv al Dunării (Paris, 2345 Arhiva Ministerului Afacerilor Externe (A.M.A.E.), fond 71/România, dosar 1/1920-1931, f. 98. 46 A.N.I.C., fond Ministerul Industriei şi Comerţului, Serviciul Secretariat, r.797, c. 231-233. Raportul lui D.A. Milescu, ataşatul comercial al României la Sofiacătre Ministerul Industriei şi Comerţului din 20 iulie 1921. 47 Gheorghe Tratatele internationale ale României, vol. III: 1939-1965, Bucureşti, EdituraŞtiintifică si Enciclopedică, 1983, p. 8-9.

16

iulie 1921)48, Convenţia Internaţională privitoare la regimulStrâmtorilor (Lausanne, 24 iulie 1923), Convenţia Internaţionalăcomercială cu Turcia (Lausanne, 24 iulie 1923), Convenţia relativăla regimul Strâmtorilor semnată la 24 iulie 1923 la Lausanne decătre Marea Britanie, Franţa, Italia, Japonia, Bulgaria, Grecia,România, U.R.S.S., Iugoslavia şi Turcia (Convenţia a instituitComisiunea Strâmtorilor)49, Convenţia Internaţională pentrumodificarea anumitor reguli în materie de conosament (Bruxelles, 25august 1924), semnată de Germania, Belgia, Chile, Spania, Estonia,Statele Unite ale Americii, Franţa, Marea Britanie, Italia, Ungaria,Japonia, Polonia, România, Iugoslavia, aderând Palestina, ColoniileBritanice, Portugalia şi Monaco, Convenţia privitoare la controlulcomerţului internaţional al armelor, muniţiilor şi materialelor derăzboi (Geneva, 17 iunie 1925), Convenţia Internaţională referitoarela imunitatea vaselor de stat (Bruxelles, 10 aprilie 1926; au semnatGermania, Belgia, Brazilia, Chile, Danemarca, Spania, Estonia,Franţa, Marea Britanie, Ungaria, Italia, Japonia, Letonia, Mexic,Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, România, Iugoslavia, Suediaaderând Finlanda, Portugalia şi Monaco), Convenţia Internaţionalăpentru desfiinţarea prohibiţiilor şi restricţiilor la import şiexport (Geneva, 8 noiembrie 1927), Protocol la ConferinţaInternaţională pentru desfiinţarea prohibiţiilor şi restricţiilor laimport şi export (Geneva, 8 noiembrie 1927) sau Acordul complementarla Convenţia din 8 noiembrie 1927 pentru abolirea prohibiţiilor şirestricţiilor la export (Geneva, 11 iulie 1928)50 şi care aucompletat registrul amintit.

Datorită lipsei legăturii directe cu restul ţării, ca urmare adistrugerii podului de peste Dunăre în 1918, comerţul maritim alRomâniei, prin principalul său port maritim, a înregistrat doar46.294 t, o cifră neînsemnată comparativ cu anul 1911, când a fostatinsă cifra de 1.400.725 t. După ce iniţial, în 1918 şi 1919 aufost importate alimente şi cereale, pentru prima oară în istoriaRomâniei moderne, în 1920, balanţa activităţilor comerciale externeale portului Constanţa a devenit pozitivă, exportul depăşindimportul cu 146.078 t. Cea mai mică valoare a importului a fostatinsă în 1921 şi-anume, de 71.358 t, cantităţi mari înregistrându-se la export în 1926 şi 1927, cifrele depăşind cu mult exportul princelelalte porturi maritime ale ţării (exportul prin portul Brăila aatins punctul maxim pentru perioada analizată în 1927 – 787.483 t,în timp ce Constanţa a înregistrat 1.861.092 t51).

48 Conferecnce internationale pour l’,etablissement du Statut definitif du Danube, vol. I, Paris, 1921,passim.49 Pe larg în Alexandru Vianu, Zorin Zamfir, Constantin Buşe, Gheorghe Bădescu, Relaţiiinternaţionale în acte şi documente, vol. I, (1917-1939), Bucureşti, Editura Didactică şiEnciclopedică, 1974, p. 59-60.50 Gheorghe Gheorghe, op.cit., p. 14, 18, 43, 136, 138, 164-166, 177.

17

Anii Importul prinportul Constanţa

Exportul prinportul Constanţa

Total în t

1918 46.294 - 46.2941919 80.384 12.825 93.2091920 90.737 236.815 327.5521921 71.358 496.767 568.1251922 144.587 608.845 753.4321923 118.341 492.562 610.9041924 155.006 543.068 698.0741925 156.266 707.292 863.5581926 234.128 1.631.485 1.865.6131927 168.211 1.861.092 2.030.1031928 139.421 2.057.133 2.196.554

* Direcţiunea Generală a Porturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă. S.P.M.

Darea de seamă asupra activităţii S.P.M. pe exerciţiul financiar 1926 – 1927, 1928.

Totuşi, totalul mărfurilor importate şi exportate prin portulConstanţa a întrecut pe cel al porturilor bulgare – Burgas sau Varnacare a atins în 1924 cifra de 173.957 t la Burgas şi 228.054 tVarna, acesta din urmă stabilind multiple legături cu Odessa52.

Principalele produse exportate în 1920 au fost cerealele şileguminoasele în proporţie de 50,2% din totalul exportuluiconstănţean, iar în proporţie de 49,8% produsele petrolifere. PrinJurnalul Consiliului de Miniştri nr. 3.032 din 15 decembrie 192353,exportul ţiţeiului a fost prohibit, produsele derivate, mai puţinpăcura, fiind libere după plata taxelor necesare. Mai mult decâtatât, întreprinderile petrolifere erau obligate să încheie cuS.M.R., N.F.R. şi C.F.R contracte pentru procurarea păcuriinecesare. Cu toate acestea, produsele petrolifere au luat loculcerealelor la exportul prin principalul port maritim al ţării, odiferenţă considerabilă înregistrându-se în 1928 când au fostexportate 1.734.531 t petrol şi derivate, ceea ce a reprezentat84,30% din totalul exportului acelui an. Evident, cele mai maricantităţi de produse petrolifere (petrol, păcură, benzină, motorină,uleiuri minerale) au fost exportate prin staţia de petrol, ajungândîn 1927 la un procent de 98,49 şi doar 1,5% în bidoane împachetateîn lăzi sau direct după platforme în nave.

Dacă în 1925 exportul total al ţării de produse petrolifere s-aridicat la 787 mii t, cel prin portul Constanţa a fost, după cum sepoate observa şi din tabelul de mai sus, de 493 mii t, în 1926totalul fiind de 1.494 mii t, iar cel constănţean de 1.248 mii t, unan mai târziu fiind de 1.441 mii t, din 1.920 mii t exportul depetrol al României54.

51 Paul Demetriad, Activitatea portului şi docurilor portului Brăila în anul 1933, în „AnaleleBrăilei”, an XI, nr. 1, ianuarie-martie 1934, p. 57 52 „Revista Marinei”, an II, nr. 2, aprilie-mai-iunie 19217.53 „Monitorul Oficial”, nr. 209/18 decembrie 1923.

18

Cele mai mari cantităţi de petrol au fost îmbarcate pe nave subpavilion englez, care au ajuns în 1926 să preia peste 40% dincantitate, urmate de cele italiene, cu 16,37%, româneşti – 11,19%,la mare distanţă procentuală cu 7,79% situându-se Franţa55. Remarcămfaptul că în anul 1926, în portul Constanţa nu a încărcat petrolnicio navă sub pavilion bulgăresc.

Navele de petrol pe pavilion şi T.R.N. ce au operat în portulConstanţa în anul 1926Nr.Crt.

Pavilionul Statului

NumărulNavelor

T.R.N. Procent

1. Marea Britanie 114 341.569 47,462. Italia 59 117.828 16,373. România 57 80.533 11,194. Franţa 36 55.980 7,795. Olanda 16 36.883 5,136. Spania 16 6.099 0,857. Germania 15 25.845 3,608. Norvegia 8 18.737 2,619. Belgia 8 13.772 1,9210. Grecia 8 5.152 0,7211. S.U.A. 5 5.945 0,8312. Turcia 4 699 0,0113. Suedia 3 10.914 1,52

* A.N.C, fond D.N.M., dosar 1/1923 – 1928, f. 276; Direcţiunea Generală aPorturilor şi Căilor de Comunicaţie pe Apă. Serviciul Porturilor Maritime (S.P.M.)Darea de seamă asupra activităţii S.P.M. pe exerciţiul financiar 1926 – 1927, 1928, tabloul 11.

În 1920, pe primul loc la exportul românesc prin Constanţa s-ausituat, aşa cum deja am arătat, cerealele (grâu, secară, ovăz, porumb)şi leguminoasele, procentul lor scăzând, ajungând în 1927 la doar18,79%. Comparativ cu celelalte porturi maritime ale ţării – Brăilasau Galaţii, Constanţa, în ceea ce priveşte exportul de cereale, areuşit să depăşească doar Galaţii, nu însă şi celălalt port dunăreancare a exportat în 1925 – 420.254 t (Constanţa doar 156.209 t). Cutoate acestea, saltul a fost spectaculos pentru oraşul dobrogeandeoarece doi ani mai târziu a exportat o cantitate de 349.426 t,acelaşi lucru întâmplându-se şi la Galaţi56.

Relaţii comerciale externe: principale aspecte54 V. Axenciuc, Evoluţia economică a României. Cercetări statistico-istorice 1859-1947,vol. I, Industria,Bucureşti, Editura Academiei, 1992, p. 275; Mihail Pizonty, Le Petrole en Roumanie et al’etrangeres. Apercu general sur la situation statistique, geologique, juridicue, economique et financiere ainsi quesur le developpement de la consumation, Institut d’Arts Graphiques „Cartea Românească”,Bucureşti, f.a., p. 17.55 Arhivele Naţionale Constanţa (A.N.C.), fond Direcţia Navigaţiei Maritime(D.N.M.), dosar 1/1923-1928, f. 276.56 Radu Portocală, Evoluţia negoţului internaţional al Brăilei. Probleme economice regionale, în„Analele Brăilei”, an I, nr. 2-3, martie-iunie 1929, pp. 54-55.

19

1929 – 1933

Pentru perioada cuprinsă între anii 1929 – 1933, Tariful vamal alRomâniei adoptat în iulie 1929, înscris în programul economic deguvernare al Partidului Naţional Ţărănesc, a împărţit produseledestinate comerţului exterior în două categorii: pentru mărfurilecare se produceau în ţară şi nu puteau fi reduse prin convenţiicomerciale, supuse la taxe vamale minimale, ireductibile şi mărfurisupuse la taxe ce se puteau reduce prin negocieri (tarif general-convenţional). În plus, prin adoptarea noului tarif vamal, România acontinuat totuşi să ţină cont de recomandările Societăţii Naţiunilordin anul 1927 stabilite la Geneva. Acestea vizau posibilităţile deîncheiere a unor convenţii comerciale pe perioade îndelungate precumşi înlăturarea taxelor vamale existente, statul român fiind semnatara diferitelor conferinţe internaţionale a căror subiect principal afost desfiinţarea protecţionismului57. Totodată, Legea pentru aranjareaplăţilor cu statele ce au introdus restricţiuni de devize din 29 februarie 193258,instituirea prin Jurnalul Consiliului de Miniştri din 17 mai 1932 amonopolului comerţului cu devize, urmărindu-se centralizareacomerţului cu devize la B.N.R., Legea pentru comerţul cu devize (30septembrie 1932), Regulamentul de aplicare (25 octombrie 1932),restricţiunile la import prin contingentarea a 130 articole(Jurnalul Consiliului de Miniştri din 22 noiembrie 193259) şiinstituirea Comisiunii Superioare a Contingentării au fostprincipalele repere ale încercărilor României de a contracaraefectele negative ale crizei declanşate în anul 192960. În perioadaanalizată (1929 – 1933), balanţa comercială, cu excepţia anului1929, a fost excedentară, nu însă suficientă pentru a echilibrapasivul balanţei plăţilor, datorat creşterii datoriilor externe.

Scăderea excedentului balanţei comerciale în anul 1933, s-adatorat reducerii exportului, regimul contingentării neputândîmpiedica creşterea produselor importate, îndeosebi produse brute şisemifabricate61. Principalele produse care au definit exporturileRomâniei au rămas, şi în această perioadă: produsele petrolifere, cerealele,lemnul, animalele vii, seminţele şi leguminoasele. Primele, produselepetrolifere, au ajuns ca în anul 1933 să deţină 55,3% din valoareatotală a exporturilor României (în 1920 doar 19%), statul român

57 I. Puia, Relaţii economice externe ale României în perioada interbelică, Bucureşti, EdituraAcademiei, 1982, p. 100-101.58 Regimul comerţului exterior în România, Bucureşti, Atelierele Curierul Judiciar, 1935, p.5-6. 59 Ibidem, p. 8-9. 60 V. Vesa, V. Puşcaş, Dezvoltare şi modernizare în România interbelică 1919-1939. Culegere de studii,Bucureşti, Editura Politică, 1988, p. 121-123.61 Regimul comerţului exterior, p. 10.

20

mărindu-şi producţia de petrol, aceasta crescând cu 19% în 1930 faţăde anul precedent, reprezentând 3% din producţia mondială62.

Cele mai mari cantităţi de produse petrolifere au fostcumpărate, în intervalul menţionat, de Marea Britanie (în anul 1930– 469.523 t), Italia, Egipt, Austria, Franţa sau Germania, însăprocentele cele mai ridicate au fost deţinute de Austia cu 82,9,Grecia – 54,6 sau Egipt cu 49,2.

Cerealele României, în condiţiile în care sistemulprotecţionist mondial era deosebit de aspru (doar în Italia, una dinpieţele de desfacere a cerealelor româneşti, taxele au fost ridicatesuccesiv, îndeosebi asupra produselor cerealiere importate63), îşigăseau din ce în ce mai greu debuşee. În aceste condiţii, în lunaiunie 1931 au fost introduse primele de export pentru grâu şi făinăiar din 1933 a fost constituit un Comisariat pentru cumpărareagrâului şi valorificarea cerealelor64.

La import s-au impus produsele finite cu 83% în 1930 dar şi materiileprime şi semifabricatele, cu un procent de 12,6 din totalul importurilorRomâniei în anul 1933.

În ceea ce priveşte partenerii săi comerciali, România a semnatîntre anii 1929 – 1933 o serie de convenţii comerciale şi denavigaţie, cu Italia (16 august 1930, 8 noiembrie 1932),Cehoslovacia (10 aprilie 1931), Islanda (14 septembrie 1931),Ungaria (2 aprilie 1932) sau cu Grecia (14 aprilie 1932) care auconturat cadrul legislativ al comerţului exterior maritim şifluvial.

La sud de Dunăre, în Bulgaria, Camera de Comerţ din Varnamilita pentru atragerea comerţului de tranzit cehoslovac cu OrientulApropiat pe linia Rusciuk – Varna, cu ocolirea porturilor Brăila şiGalaţi65. În acest sens trebuie privite şi restricţiile la importintroduse de guvernul bulgar, autorizaţiile putând fi eliberate doarde Banca Naţională66, cât şi încercările prin diferite măsuriadoptate, de intensificare a comerţului său exterior pe calefluvială şi maritimă cu Austria sau cu U.R.S.S67.

Pe piaţa bulgară mărfurile ruseşti erau mai scumpe deoareceerau venite pe ruta Berlin, Viena sau Constantinopol. Începând culuna octombrie a anului 1932, Ost Export, reprezentând direcţiacomercială sovietică la Viena, a încheiat cu societatea Zadruga dinBulgaria un contract de exclusivitate a mărfurilor ruse în zonă, al62 Octavian C. Tăslăuanu, Politica economică a României. 1930. Contribuţii la rezolvarea crizei, parteaa III-a, Politica Industrială, Bucureşti, 1931, p. 242, 244-245.63 A.M.A.E., fond 71/Italia, dosar 48/1932-1935, f. 5.64 I. Puia, op.cit., p. 100.65 Arhiva Naţională Istorică Centrală (A.N.I.C.), Serviciul Convenţii Comerciale, r.1.586, c. 76-78. 66 Ibidem, Raportul ataşatului comercial al Legaţiei României din Bulgaria nr. 4/27ianuarie 1933.67 Ibidem, c. 124.

21

căror preţ devenea astfel, mai mic. Contractul viza îndeosebiprodusele petrolifere ruse şi derivatele lor precum şi tutunulbulgar. Totodată, sovietele au insistat să înregistreze marca„Secera şi ciocanul” pentru mărfurile proprii desfăcute pe piaţabulgară68.

Relaţiile economice ale României în cadrul Micii ÎnţelegeriEconomice după crearea Consiliului Economic în februarie 1933 aufost diferite şi nu tocmai avantajoase, ţara noastră exportând înCehoslovacia cereale, animale şi petrol, în volum mare şi preţ micîn comparaţie cu produsele industriale importate. Astfel, în 1933,balanţa comercială a fost deficitară, Cehoslovacia reprezentând laimportul total al României 9,84% (valoric) iar la export 4,79%(valoric). Nu acelaşi lucru se poate spune despre Iugoslavia,balanţa comercială dintre cele două state fiind favorabilă ţăriinoastre, însă ponderea sa în comerţul exterior al României eraredusă (în 1933, Iugoslavia deţinea 1,13% din importuri şi1,30% laexport)69. Trebuie să subliniem faptul că anul 1932 a însemnat pentruIugoslavia anul de vârf al crizei economice, comerţul său exteriorreorientându-se spre Germania.

La Salonic, în luna noiembrie a anului 1933, a avut loc PrimulCongres Anual al Camerelor de Comerţ şi Industrie Interbalcanice, lacare au participat reprezentanţi din Albania, Bulgaria, Grecia,România, Turcia şi Iugoslavia. La congres, România a subliniatnecesitatea intensificării schimburilor economice între ţărilebalcanice, susţinând existenţa unei uniuni vamale. La aceastăpropunere, Bulgaria nu a subscris, considerând-o ca nerealizabilădeoarece ţările balcanice erau „de o exagerată gelozie naţională”70.Şi avea dreptate!

Exportul şi importul României pe ţări de destinaţie şi provenienţă în anul 1933

ŢăriExportul în miilei

Procent % Importul în miilei

Procent %

Austria 933 6,6 1.078 9,2Belgia 699 4,9 478 4,1Bulgaria 99 0,7 18 0,2Cehoslovacia 679 4,8 1.155 9,8Elveţia 91 0,7 338 2,9Franţa 1.753 12,4 1.238 19,6Germania 1.502 10,6 2.180 18,6Grecia 323 2,35 116 1Italia 1.300 9,2 1.236 10,5Iugoslavia 184 1,3 90 0,8

68 Ibidem, c. 8, 35-36.69 Ilie Puia, Relaţiile economice…, p. 142-145.70 A.N.I.C., fond Ministerul Industriei şi Comerţului, r. 1.586, c. 90-91.

22

Marea Britanie 2.182 15,4 1.744 14,9Norvegia 6 - 22 0,2Olanda 1.010 7,1 316 2,7Polonia 238 1,7 372 3,2Spania 248 1,8 28 0,2Suedia 16 0,1 90 0,8Turcia 99 0,7 91 0,8Ungaria 562 4,0 351 3,0Statele Unite 29 0,2 356 3,0Egipt 759 5,4 181 1,5Alte ţări 1.459 10,1 264 2,0Total 14.171 100 11.742 100

* Ilie Puia, Relaţiile economice…, pp. 130-131.

Comerţul exterior prin portul Constanţa; relaţiile comerciale cu Bulgaria

Totalul mărfurilor exportate şi importate de România prinprincipalul său port maritim, Constanţa, a cunoscut în perioadaanalizată o linie ascendentă, ajungând în anul 1933 la 5.789.402 tfaţă de 2.780.437 t în anul 1929. Saltul cantitativ faţă de anul1928 a fost însă de 583.883 t. Dacă exporturile prin portulConstanţa au urmărit aceeaşi creştere ca şi în anii precedenţi,astfel încât s-a putut vorbi de o multiplicare a exportului în 1933de 2,18 ori faţă de anul 1929, nu acelaşi lucru s-a întâmplat şi cuprodusele importate. Acestea au înregistrat o scădere substanţială,plasându-se în anul 1932 la nivelul importurilor anului 1919.

Anul Import t Export t Total t1929 174.141 2.606.298 2.780.4371930 165.317 3.548.402 3.713.7191931 119.152 4.557.790 4.696.9421932 80.901 5.101.581 5.182.4821933 85.012 5.704.390 5.789.402

* A.N.C, fond Căpitănia Portului Constanţa, dosar 18/1933, f. 57.

Creşterea exportului României prin portul maritim Constanţa afost susţinută în special, de produsele petrolifere, care au reprezentat82% din totalul exportului şi 70% din exportul total al produselorpetrolifere ale României. Dacă în anul 1929 au fost expediate pecale maritimă 2.130.762 t, la finalul crizei economice, în anul 1933s-a atins cifra de 4.949.500 t. Cele mai mari cantităţi exportate aufost cele prin staţia de petrol (99,1%) şi doar 0,9% în bidoaneîmpachetate în lăzi şi butoaie de pe platformă, direct la nave.

Dintre produsele petrolifere exportate prin Constanţa, păcuraşi benzina au cunoscut creşteri apreciabile, îndeosebi prin staţiade depozitare, smoala deţinând întâietatea la exportul direct de peplatformă.

23

Cele mai mari cantităţi de produse petrolifere exportate deRomânia mergeau în anul 1930 spre Iugoslavia care importa petrol dinţara noastră în procent de 94,9, în Bulgaria de 89,5, Austria – 83,Ungaria – 78,9, în timp ce Marea Britanie îşi asigura consumulintern cu doar 5,2%. De asemenea, Marea Britanie importa 10,8%petrol din U.R.S.S., în timp ce Franţa aducea din statul sovietic10,6% (din România 6,4%) iar Germania 11,2% din U.R.S.S. şi doar6,5% din ţara noastră. Statele care îşi asigurau cea mai mare partede produse petrolifere din România erau în 1930: Siria cu 54,9%,Grecia cu 54,4% şi Egiptul cu 49,2%71.

Prin portul Constanţa cele mai mari cantităţi de produsepetrolifere româneşti exportate ajungeau însă pe pieţele MariiBritanii care a importat în 1930 un procent de 23,8, Italiei – 22,5,Franţei – 18,5, Egiptului – 12,2, Spaniei – 3,5 sau Germaniei cu3,2.

Dacă în anul 1930 Marea Britanie a importat 697.493 t depetrol, în anul 1933 a ajuns să preia 1.081.635 t, procentul scăzândînsă la 22. Acelaşi fenomen, creştere cantitativă dar scădereprocentuală, a cunoscut şi Italia sau Franţa. Pe o poziţie constantăîn importurile de produse româneşti petrolifere s-a aflat Germania,cu 3,2% în 1930 şi 3,6% în anul 1933, salturi uşoare procentualeînregistrând Olanda, Spania sau Belgia.

Exportul de produse petroliere prin portul Constanţa dupăţările de destinaţie

Nr.crt. Statele 1930 t 1933 t Procent în 1933%

1. Algeria 66.022 1,32. Albania 1.762 0,33. America 44.025 17.823 0,34. Belgia 68.996 137.847 2,85. Bulgaria 7.999 2.1686. Danemarca 3.128 10.226 0,27. Egipt 421.583 609.032 12,38. Finlanda 8.520 0,29. Franţa 496.512 728.015 15,810. Germania 88.173 177.668 3,611. Grecia 88.919 94.718 212. Italia 606.763 1.038.827 2113. India 84.825 1,714. Iugoslavia 7.685 84.825 1,715. Marea Britanie 697.493 1.081.635 2216. Maroc 23.579 0,317. Norvegia 7.229 12.617 0,218. Olanda 25.248 228.367 4,719. Palestina 19.366 48.631 120. Polonia 23421. Portugalia 77.079 1,622. U.R.S.S. 14.561

71 Enciclopedia României…, vol. IV, p. 480.

24

23. Siria 71.926 1,624. Suedia 6.005 19.498 0,425. Spania 96.458 280.418 5,626. Turcia 55.786 69.889 1,427. Tunis 1.261

* A.N.C., fond D.N.M., dosar 67/1930, ff. 50-51.

Deşi Bulgaria a important cantităţi însemnate de petrol dinRomânia deţinând pentru anul 1930 un procent de 89,5 cu care aocupat poziţia a doua în cadrul statelor importatoare de petrol dinţara noastră, prin portul Constanţa, Bulgaria a importat în acelaşian 7.999 t plasându-se pe un loc de mijloc din cele 27 de statesurprinse de statisticile române, pentru ca la finalul crizeieconomice mondiale, în anul 1933, Bulgaria sa deţină un palid procentce nu atingea nici 1%. Comparativ cu Iugoslavia, care apare înstatisticile referitoare la portul Constanţa, putem spune că atâtpentru anul 1930 cât şi pentru anul 1933, cantităţile de petrolimportate de aceste state din România ca şi procentele, de altfel,au fost asemănătoare.

Cerealele au constituit după produsele petrolifere, un element debază în exportul constănţean. Procentual, dacă în anul 1930,exportul acestor produse atingea 16,4 din totalul exporturilorRomâniei prin principalul său port maritim, trei ani mai târziu ascăzut cu patru procente, deşi cantitativ s-a produs o creştere deaproximativ 2,5 ori. Cea mai mare cantitate de cereale exportată afost prin magaziile cu silozuri, în fapt 75,3% din totalulproduselor de acest fel ieşite din port în anul 1930. Restul de24,7% direct la nave din căruţe şi vagoane. Prin portul Constanţa,au fost exportate în anul 1930, 269.691 t orz reprezentând 61,3% dintotalul cerealelor exportate, porumb – 29,9%, ovăz şi grâu, darcantităţi neînsemnate. Treptat s-a impus îndeosebi exportul deporumb, care a ajuns să depăşească jumătate din cantitatea ieşită penavele maritime, în timp ce mari cantităţi de grâu au fost exportateprin portul fluvial Brăila (în 1930 – 200.417 t, prin Constanţa doar8.600 t).

Semnatară a Conferinţei preparatorii pentru constituireaBlocului Agrar al Statelor din Europa Centrală şi Orientală,desfăşurată la Varşovia între 28 – 30 august 1930, alături deBulgaria, Estonia, Letonia, Polonia, Cehoslovacia şi Iugoslavia,România s-a angajat să dezvolte o întreagă reţea de silozuripotrivit nevoilor comerţului său exterior. Cu toate acestea, RizeriaRomânească înştiinţa Direcţia Generală a Porturilor şi Căilor deComunicaţie pe Apă despre porumbul jilav sosit la silozuri, a căruiuscare urca preţul sau, de multe ori, era refuzat de piaţa străinădatorită gradului ridicat de umiditate.

25

Exportul de cereale prin portul Constanţa a continuat să rămânămult în urma Brăilei (în 1929 – prin portul dunărean s-au scurs536.677 t, iar prin Constanţa – 284.409 t) însă, la fluviu,cantitatea era inferioară anilor precedenţi, când, numai în anul1921 s-a atins cifra de 773.490 t72. Ca şi în anii trecuţi cauzeledecăderii porturilor fluviale – Brăila şi Galaţi erau văzută întaxele ridicate ale C.E.D. precum şi în preţul mult mai mare deachiziţie oferit de piaţa constănţeană, preţ cu până la 1.000 leimai mult pe vagon. Astfel, la Constanţa au fost atrase în anul 1933peste 5.000 de vagoane cu cereale73. La acestea se adăuga şiinstalaţiile performante existente la silozurile portului Constanţacomparativ cu cele ale porturilor dunărene.

O altă cauză a scăderii exporturilor de cereale româneşti prinporturile maritime şi fluviale ale ţării a fost şi concurenţaproduselor similare sovietice. În 1931, creşterea traficului decereale în porturile italiene s-a datorat impunerii cerealelorruseşti, Italia cumpărând cantităţi mari prin Odessa74.

Din Constanţa, cele mai mari cantităţi de cereale în anul 1930ajungeau în Germania (în procent de 41), Marea Britanie (16%),Olanda (11%) sau Belgia. La finalul perioadei analizate, Germaniadeţinea locul doi la importurile de cerealele româneşti exportateprin portul Constanţa, poziţia principală având-o însă, Olanda cu28,7%.

Exportul cerealelor prin portul Constanţa după ţări de destinaţieNr.crt. State 1930 t 1933 t Procent în 19331. Bulgaria 9.231 52. Belgia 60.415 101.971 14,73. Danemarca 8.168 24.324 3,64. Egipt 17 576 0,15. Franţa 24.814 46.531 6,76. Grecia 304 19.740 37. Germania 226.221 179.557 25,98. Italia 32.731 28.727 4,29. Marea Britanie 94.624 85.059 12,310. Olanda 97.816 198.561 28,711. Palestina 107 2.785 0,412. Portugalia 1013. Spania 9.730 2.860 0,413. Siria 959 0,114. Turcia 363

* Dare de seamă…, tablou rezumativ de mărfurile exportate şi importate prin portulConstanţa în anul 1933.

72 Paul Demetriad, Activitatea portului şi Docurilor Brăila în cursul anului 1929 faţă de activitatea anului1928 şi precedenţi, în „Analele Brăilei”, an I, nr. 4-5-6, iulie-decembrie 1928, p. 62.73 Idem, Activitatea portului şi Docurilor Brăila în anul 1933 faţă de activitatea anilor precedenţi, în„Analele Brăilei”, an XI, nr. 1, ianuarie – martie 1934, p. 63-64.74 „The Dock and the Harbour Autority”, vol. XI, nr. 129, iulie 1931, p. 258.

26

Acelaşi prim loc a fost ocupat de Germania şi la importurile decereale româneşti prin portul Galaţi. Astfel, în anul 1930 ajungeaupe piaţa germană din portul dunărean – 89.286 t (cu vase maritime)iar din Brăila 103.441 t. Aici însă a dominat Italia prin cele147.716 t cumpărate în anul 1930 , Olanda – 133.345 t, Belgia, MareaBritanie sau Franţa (63.856 t)75.

Dacă din datele prezentate mai sus, lipsesc state precumIugoslavia sau Cehoslovacia, iată că Bulgaria a importat prin portulConstanţa, în timpul crizei economice mondiale nu doar petrol ci şicereale (9.231 t în anul 1930), pentru ca aceste cantităţi să scadă,ca şi în cazul petrolului la doar 5 t în anul 1933. Importul deproduse româneşti a fost făcut de Bulgaria cu vase maritime doarprin Constanţa şi nu prin Brăila, în timp ce prin Galaţi, Sofia apreluat lemn brut şi lucrat.

Produse exportate prin portul Brăila după ţări dedestinaţie în anul 1930 (cu vase maritime)

Denumireaproduselor

MareaBritaniet

Americat

AfricaT

AlgeriaT

Belgiat

DanemarcaT

Cereale 64.223 3.735 770 596 99.383 22.159Minereurişi metalebruteLemn brutşi lucrat

1.867

EgiptT

Franţat

Greciat

GermaniaT

Italiat

NorvegiaT

8.943 63.856 1.841 103.141 147.716 8.802

13.977 1.821 6.779 12.844

OlandaT

Suediat

Spaniat

TurciaT

Portugaliat

GibraltarT

133.345 300 619 456 8.2112.920

42 666 1.701

* Raport de mişcarea porturilor României cu vase fluviale şi maritime pe anul 1930. Tablouri statisticecu vase fluviale ca şi cu vase maritime şi monografia porturilor, Galaţi, Tipografia „Comercială”A.D. Fichmann, p. 61.

Produse exportate prin portul Galaţi după ţări de destinaţie în anul 1930 (cu vase maritime)

Denumirea Marea America Africa Bulgaria Belgia Danemarca

75Raport de mişcarea porturilor României cu vase fluviale şi maritime pe anul 1930. Tablouri statistice cu vasefluviale ca şi cu vase maritime şi monografia porturilor, Galaţi, Tipografia „Comercială” A.D.Fichmann, pp. 61, 71, 102.

27

produselor Britaniet

t T T t T

Cereale 25.863 1.333 34.285 25.615Minereurişi metalebruteLemn brutşi lucrat

4.902 23.801 5.595 438 1.438 510

EgiptT

Franţat

Greciat

Germaniat

ItaliaT

Norvegiat

Olandat

PalestinaT

176 29.177 3.119 89.286 97.451 1.348 71.225 4082

98.420 28.118 78.911 2.155 42.406 9 7.714 20.395

SpaniaT

Turciat

SiriaT

Persia

1.373 710 36

9.885 3.156 20.959 3.524

* Raport de mişcarea porturilor României cu vase fluviale şi maritime pe anul 1930. Tablouri statisticecu vase fluviale ca şi cu vase maritime şi monografia porturilor, Galaţi, Tipografia „Comercială”A.D. Fichmann, p. 71.

Prin portul Constanţa au mai fost exportate însemnate cantităţide cherestea, făină de grâu, zahăr, sare, fructe, vite (îndeosebi din Banat), turteoleaginoase sau articole din lemn (căutate pe piaţa franceză), procentullor în comerţul exterior fiind totuşi destul de mic (în anul 1930,cheresteaua a reprezentat 1,1% şi 0,8% în anul 1933). Ţărileimportatoare de cherestea românească au fost Palestina (cu 36,8% în1933), Franţa, Spania, Siria sau Germania76.

O concurenţă serioasă a reprezentat-o pentru sarea românească,cea sovietică. La Constantinopol, U.R.S.S. era reprezentată deTropedsvo, organizaţie comercială de stat, cantităţi importante desare fiind importate de Bulgaria din Odessa, navele venind până laGalaţi de unde erau încărcate pe şlepuri. Deşi era inferioarăcantitativ aceasta, alături de cărbunii sovietici erau preferate deSofia, fiind mult mai ieftine77.

Cu toate că, aşa cum am văzut, în perioada crizei economicemondiale, Bulgaria a importat atât petrol cât şi cereale româneştiprin portul Constanţa, totuşi, în statisticile oferite deDirecţiunea Serviciului Porturilor Maritime pentru perioadaanalizată, nu găsim Bulgaria între primele 11 state care au deţinutprocente însemnate la comerţul exterior prin principalul port

76 A.N.C., fond D.N.M., dosar 18/1933, f. 59.77 Arhivele Naţionale Brăila (A.N.Br.), fond Poliţia Portului Brăila, dosar 68/1933,ff.34-35; dosar 68/1933, ff. 114-116.

28

maritim românesc nici pentru anul 1930 şi, cu atât mai puţin pentruanul 1933.

Procentele deţinute de principalele state participante lacomerţul exterior al României prin portul Constanţa

Nr. crt. Statele 1930 19331. Belgia 4,6 4,22. Italia 19,2 18,83. Franţa 15,5 14,64. Egipt 13,4 10,85. Germania 9,7 6,36. Grecia 2,7 2,37. Marea Britanie 21,5 20,88. Olanda 3,6 7,69. Spania 3 5,110. Turcia 2,4 1,311. Statele Unite ale

Americii1,5 0,4

* A.N.C., fond D.N.M., dosar 8/1930, f. 55; Direcţiunea ServiciuluiPorturilor Maritime, Dare de seamă asupra activităţii portului Constanţa şi a celorlalte porturi maritimede la 1 ianuarie 1933 la 31 martie 1934, 1934, f..

Relaţii comerciale externe: principale aspecte1934 – 1939

În perioada premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial,balanţa comercială a României a fost pozitivă, înregistrând însă, caexcedent în anul 1934, cea mai mică sumă din întreaga perioadăinterbelică şi-anume de 447 milioane lei. În anul 1937 balanţacomercială a României a depăşit pentru prima dată, după anul 1919,suma de 10.000 milioane lei, un an mai târziu, scăderea exporturilorcu peste 10.000 milioane lei ducând la un excedent comercial de doar2.765 milioane lei78. În vederea stopării efectelor crizei economicemondiale, începând cu 1 mai 1934 au fost acordate prime pentrustimularea exporturilor de produse agricole căutându-se, în acelaşitimp, comprimarea importurilor prin impunerea unor taxe pe produseleaduse în ţară79. Începând cu ziua de 2 mai 1934, o serie de mărfuriau fost scoase de sub regimul contingentării, ceea ce a dus la ocreştere a importurilor de la 11.742 milioane lei în anul 1933 la13.209 milioane lei în anul 1934, valoric exportul atingând cifra de13.656 milioane lei80.

Din 7 mai acelaşi an, s-a dispus ca importul din ţările cu careRomânia avea o balanţă deficitară (Germania, Cehoslovacia, Polonia

78 Enciclopedia …, vol. IV, p. 477.79 Dumitru Şandru, Relaţia industrie – agricultură în România interbelică, în „Anuarul Institutuluide istorie şi arheologie A.D. Xenopol”, Iaşi, XXIV, II/1987, p. 235-236. 80 Ibidem, p. 431.

29

şi S.U.A.) să se facă doar în compensaţie, cererile fiind adresateDirecţiunii Reglementării Importurilor, şi cu export prealabil înţările de unde importul a fost cerut. Devizele, astfel obţinute,erau la dispoziţia Băncii Naţionale. La rândul lor, taxele decontingentare se depuneau tot la B.N.R., în Fondul special, pentruplata primelor de export81. Din toamna anului 1934 s-a urmărit caimporturile să nu se poată efectua decât în virtutea unui exportfavorabil, mărfurile importate nedepăşind 60% din valoareaexportului efectuat. În consecinţă, articolele pentru export au fostîmpărţite în trei categorii. Într-o primă categorie au intratprodusele petrolifere, cerealele şi lemnul, celelalte fiind cuprinseîn cea de a doua categorie, negociabile pe piaţă. B.N.R putea reţine40% din devizele obţinute din prima categorie pentru plăţile pe caretrebuia să le facă în contul statului român precum şi 40% dinprodusele celei de a doua categorii care erau efectuate, în special,pentru lichidarea arieratelor comerciale82.

Prin Decretul Nr. 3.342 din 8 decembrie 1934 s-au avut învedere crearea Fondului pentru subvenţionarea exportului (prin plata uneiprime de 6%) şi a trei birouri pentru exportul de petrol, de cerealeşi pentru exportul de lemne. Prin plata primelor suplimentare dinfondul taxelor de contingentare la exportul de cereale şi lemne seîncuraja exportul acestor produse83. Ca urmare, în anul următor,ponderea cerealelor şi leguminoaselor în exportul României a crescutde la 17,4% la 19,6%, scăzând exportul de petrol de la 52,8% la51,7% şi cel al lemnului (de la 10,8% la 8,7%)84.

O altă lege care a conturat regimul comerţului exterior alRomâniei în perioada analizată a fost şi Legea pentru completarea unordispoziţii din Legea pentru reglementarea comerţului cu devize din 15 aprilie 1935,reglementările vizând regimul comerţului exterior al Românieicontinuând cu dispoziţiile din 10 iunie 1935. Atunci a fostsuprimată negociabilitatea devizelor şi s-au luat măsuri în vedereaîncurajării exportului şi dirijării lui către ţările cu devizelibere: Marea Britanie, Belgia, Danemarca, Egiptul, Statele Uniteale Americii, Franţa, Italia, Olanda, Elveţia, Cehoslovacia. Înaceeaşi ordine, reţine atenţia Constituţia din februarie 1938 în bazacăreia a fost organizat, în luna iunie, Consiliul Superior Economiccare, printre celelalte atribuţiuni, aviza proiectele de tratate şiconvenţii economice cu ţările străine85.

În ceea ce priveşte exportul principalelor produse ale ţării,cele petrolifere, care au constituit şi acum baza comerţului exterior,

81 Regimul comerţului exterior în România, p. 10-11. 82 Ibidem, p. 12. 83 Virgil Madgearu, Evoluţia economiei româneşti după războiul mondial, Bucureşti, 1940, pp.233, 251; B.A.R.A.I., fond XII, dosar 3.461, f. 86-87. 84 Enciclopedia…, vol. IV, p. 479.85 V. Vesa, V. Puşcaş, op. cit., p. 112.

30

susţinând o balanţă comercială pozitivă, au continuat să deţină maimult de jumătate din totalul exporturilor româneşti – 52,8% în anul193486. În 1935 cifra a scăzut la 40,5%, crescând exportul cerealelorşi leguminoaselor87, maxima exportului produselor petrolifereînregistrându-se în anul 1937 când a fost obţinută cifra de12.790.942.000 lei (minimum obţinut de pe urma exportului produselorpetrolifere a fost în anul 1933 – 6.901.090.000 lei, dacă luăm înconsideraţie ca punct final al perioadei analizate anul 1937)88.

Analiza cifrelor statistice pentru anul 1939 prezintămodificări importante atât în ceea ce priveşte destinaţia produselorpetrolifere cât, mai ales, vămile prin care au fost realizatexportul. Diminuarea cantitativă a exportului anului 1939 faţă deanul 1938, cu 317.191 t, s-a datorat reducerii exportului prinportul Constanţa cu 591.433 t, proporţia micşorându-se de la 74,5 la66%. Pe de altă parte, prin portul Giurgiu a fost înregistrată ocreştere de 268.804 t, proporţia majorându-se de la 20,8 la 28,8%89.

Pentru exportul produselor animaliere, zona Orientului Mijlociua rămas o piaţă importantă de desfacere, România exportând între 25%şi 34% din totalul cantităţilor sale, din care doar 1,6% bovine şi6% porcine90. Acest lucru s-a datorat primelor de export extrem demici în comparaţie cu cele asigurate de Polonia sau Iugoslavia, darşi birocraţiei existente. Pentru fiecare vagon la exportul de viteerau necesare peste 20 de cereri pe care comerciantul trebuia să lesemneze în alb pentru a le depune la Casa de Expediţiuni (numaiBanca Naţională a României cerea patru tipuri de formulare),semnături şi aprobări, debarcarea şi îmbarcarea cu personalnecorespunzător cu mijloace, de asemenea, improprii. Toate acesteaduceau la pierderi mari ale exportatorilor români, multe animalemurind în timpul transportului91. În aceste condiţii, produseleanimaliere ale României au pierdut şi debuşeul francez în favoareaAlgeriei şi Marocului, păstrându-se cu mari dificultăţi Orientul şiGermania92.

Importul a continuat să fie dominat de produsele finite şi de materii primeşi semifabricate, acestea din urmă reprezentând în anul 1938 un procentde 20,2 din totalul importurilor ţării.

86 Mihail Pizanty, Apercu general sur l’’industrie petroliere de Roumanie, Bucureşti, „CarteaRomânească”, 1940, p. 27. 87 Biblioteca Academiei Române, Arhiva Istorică (B.A.R.A.I.), fond XII, dosar 429,ff. 5-6. Raport asupra problemei agrare în România prezentat Consiliului Superior Economicde către C. Garoflid în mai 1938. 88 „Moniteur du petrol roumain”, nr. 16, 15 august 1939; Gheorghe Buzatu, O istorie…,p. 261. 89 „Moniteur du petrole roumain”, nr. 5, 1 martie 1940. 90 „Buletinul Uniunii Exportatorilor de Animale”, nr. 3, 1938, p. 7.983.91 N. Ogrin, Zootehnicizarea agriculturii şi problema finanţării producţiei şi a exportului de animale, în„Exportul animalelor”, nr. 3, martie 1938, p. 79-83.92 B.A.R.A.I., fond XII, dosar 429, f. 39.

31

În anul 1939, Marea Britanie a deţinut locul principal înexportul României cu 14,1%, înregistrând însă o scădere faţă de anul1933, fiind urmată de Germania care a urcat de la un procent de 10,6în anul 1933 la 32,3 la finalul perioadei analizate. Locurileurmătoare au fost ocupate de Italia cu 12,1% în anul 1939,Cehoslovacia – 10,1% în timp ce Franţa a atins un palid procent de3,4 din totalul exporturilor României în 193993.

În ceea ce priveşte Bulgaria, procentul deţinut de aceasta afost de doar 1,1 cu mult inferior Cehoslovaciei sau Ungariei şiapropiat de cele atinse de Iugoslavia, Olanda sau Statele Unite aleAmericii.

Exportul României în anul 1939 după ţări dedestinaţie

Ţări Milioane lei ProcentMarea Britanie 3.768 14,1Belgia 743 2,8Bulgaria 295 1,1Cehoslovacia 2.909 10,1Elveţia 633 2,4Franţa 915 3,4Germania 8.665 32,3Grecia 877 3,3Italia 3.246 12,1Iugoslavia 432 1,6Olanda 357 1,3Polonia 112 0,4Spania 26 0,1Suedia 73 0,3Turcia 180 0,7Ungaria 818 3,1S.U.A. 274 1,0Egipt 518 1,9Alte ţări 1.948 7,3Total 26.809 100

* Ilie Puia, Relaţiile…, p. 130; „Moniteur du petole roumain”, nr. 5, 1940, p.252.

Analizând doar destinaţia exportului de produse petrolifere

acestea, în anul 1939, în proporţie de 30,76% erau desfăcute pepiaţa Germaniei şi Cehoslovaciei (o creştere substanţială faţă deanul 1938 când Germania importa 15,67%), Italia cu Albania – 15,24%,Marea Britanie (Gibraltar, Malta, Cipru, Irlanda) – 15,22% iarFranţa – 5,7% înregistrând o scădere faţă de cele 6,44 procente aleanului 193894.

93 I. Puia, Relaţiile…, p. 132-133.

32

Pe piaţa României, la import, format în primul rând dinprodusele industriale, textile, maşini şi utilaje care au dat peste trei sferturidin valoarea totală a importurilor anilor ́30 ai secolului trecut95,la începutul celui de-al doilea război mondial, statul care s-aimpus a fost Germania (39,3%), urmată de Cehoslovacia (16,8%),produsele din Marea Britanie cunoscând o scădere accentuată în anul1939 – 5,9% faţă de 14,9% în anul 1933. În fapt, aceeaşi situaţie acaracterizat şi produsele ce veneau din Franţa (în 1939 doar 8,2%din importurile ţării proveneau de pe piaţa franceză), comerţulexterior al României cu Franţa şi Italia aflându-se într-un declinvizibil faţă de cel din urmă cu 10 ani96.

Importul României în anul 1939 după ţări deprovenienţă

Ţări Milioane lei ProcentMarea Britanie 1.342 5,9Belgia 534 2,3Bulgaria 10 0,1Cehoslovacia 3.843 16,8Elveţia 428 2,1Franţa 1.874 8,2Germania 9.000 39,3Grecia 206 0,9Italia 2.017 8,8Iugoslavia 232 1,8Olanda 313 1,4Polonia 647 2,8Suedia 102 0,4Turcia 197 0,9Ungaria 522 2,3S.U.A. 719 3,1Egipt 428 1,9Alte ţări 411 1,9Total 22.890 100

* Ilie Puia, Relaţiile…, p. 131.

94 „Moniteur du petrole roumain”, nr. 5, 1940, p. 256. Ungaria a importat în anul1939 produse petrolifere în proporţie de 3,95 de pe piaţa românească, Iugoslavia-3,59, Belgia-3,46, Elveţia-1,98, Bulgaria-1,77, Grecia-4,46, Turcia-1,19, Spania-3,18, Polonia-0,01, Danemarca-0,62, Suedia-0,72, Letonia-0,03, Finlanda-0,20,Egiptul-6,30, Tunisia, Maroc, Algeria-2,62, Siria şi Liban-1,77, Palestina-1,47,Japonia-0,26, Indiile britanice-0,01, Mexic-0,02.95 David Britton Funderburk, Politica Marii Britanii faţă de România (1938-1940). Studiu asuprastrategiei economice şi politice, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1983, p.65. 96 Ibidem, p. 66. În ceea ce priveşte Marea Britanie, autorul consideră că până înanul 1938, Marea Britanie nu a avut o strategie politică bine definită privindRomânia.

33

Balanţa României cu Bulgaria, analizând importul şi exportulRomâniei cu vecinul de la sud de Dunăre, pentru anul 1939, a fostuna pozitivă, însă nu putem să nu remarcăm faptul că relaţiilecomerciale dintre aceste două state aproape că lipseau cudesăvârşire.

În ceea ce priveşte relaţiile comerciale ale României cupartenerii săi din Mica Înţelegere sau Înţelegerea Balcanică97,amintim faptul că la prima conferinţă economică a Micii Înţelegerideschisă la Praga între 9 şi 15 ianuarie 1934, Consiliul Economic aredactat 16 rezoluţii, adoptându-se şi proiectul de înfiinţare aunei asociaţii a societăţilor de navigaţie98. Rezultatele colaborăriieconomice a statelor Micii Înţelegeri nu au fost dintre cele maifructuoase, simţindu-se, încă în anul 1934, efectele crizeieconomice dar şi de caracteristicile economice a fiecărui stat înparte era alta: România şi Iugoslavia99 – state agrare, Cehoslovaciacu o dezvoltare îndeosebi industrială. La 4 octombrie 1935 a fostîncheiat la Ankara Acordul comercial şi de plăţi între România şi Turcia; la 13martie 1937 – Aranjamentul comercial între România şi Iugoslavia; 5 ianuarie1938 – Acord comercial încheiat de România şi Turcia; 6 decembrie 1938 – Actsuplimentar la Acordul comercial dintre România şi Turcia încheiat la 5 mai 1938.

În ceea ce priveşte Bulgaria, în iunie 1939, cu prilejulvizitei lui Gafencu la Ankara, acesta urma să analizeze şi problemabulgară cu autorităţile turce vizându-se un tarif preferenţialpentru importul de cereale bulgar din România, precum şi un eventualschimb de populaţie în Cadrilater.

În cadrul Înţelegerii Balcanice, la Atena, între 18 şi 26martie 1937, în cadrul celei de a V-a Sesiuni a ConsiliuluiEconomic, Comitetul Maritim a analizat posibilitatea deschiderii denoi linii maritime interbalcanice, accentul căzând pe dezvoltarealiniilor maritime existente100.

Comerţul exterior prin portul Constanţa; relaţiile comerciale cu Bulgaria

Traficul total al portului Constanţa (importul şi exportul) încreştere după primul război mondial, a continuat să se desfăşoare în

97 Gheorghe Gheorghe, op.cit., pp. 529. 98 I. Puia, Relaţiile economice…, p. 141.99 Matjaz Klemencic, The Rise and Fall of Yugoslavia: from King Aleksandar to Marshall Tito, 1918 – 1980,în Empire and States in European Perspective, coordinated by Ann Katherine Isaacs, Universitadi Piza, Edizione Plus, 2002, p. 222; Les arhives secretes de la Wilhelmstrasse, vol. II,livre 1, Paris, doc. nr. 150. Memorandum asupra negocierilor economice germano-iugoslave, pentrua servi ca bază pentru eventuale convorbiri cu Preşedintele Consiliului de Miniştri şi ministrul Afacerilor Externe alIugoslaviei, Stoiadinovici, redactat de consilierul de legaţie raportor, Clodius, Berlin, 7ianuarie 1938. 100 Nicolae Dascălu, Contribuţia României la edificarea structurilor economice ale Antantei Balcanice(1934-1940), (II), în „Revista Istorică”, tom VI, nr. 3-4, p. 299-330.

34

acelaşi ritm şi în perioada analizată, mai precis până în anul1937101. În anul următor, exportul aceloraşi produse a crescut la6.332.202 t pentru ca în anul 1939 să scadă la 2.763.767 t.

Principalul stat care a importat produse petrolifere dinRomânia prin portul Constanţa, în anul 1934, a fost Italia, cu unprocent de 22,4, urmată de Marea Britanie cu 18,3, Franţa – 16,2,Egipt – 9,2, Olanda – 8, Germania – 5,7, Spania – 5,2.

Semnificativ pentru anii 1934 – 1939, în ceea ce priveşteimporturile de produse petrolifere prin portul Constanţa, a fostscăderea accentuată a cantităţilor preluate de Marea Britanie, carea continuat, totuşi, să domine în clasamentul anului 1935, fiindsurclasată în anul 1939 de Italia. Din cauza sancţiunilor impuseacesteia de Societatea Naţiunilor după invadarea Etiopiei (1935),importul de petrol românesc a scăzut, însă, în anul 1939, aceasta s-a aflat în fruntea statelor importatoare de produse petrolifere prinportul Constanţa, urmată de Marea Britanie şi Franţa102.

Bulgaria, după cum se poate observa şi din tabelul de mai jos,a importat cantităţi tot mai reduse de petrol prin portul Constanţaiar în anul 1935, chiar deloc.

Destinaţia produselor petrolifere exportate prin portul Constanţa (t)Nr.crt. Statul 1934 1935 19391. Italia 1.219.208 721.169 749.1972. Marea

Britanie998.597 1.458.891 474.387

3. Franţa 883.670 1.071.085 323.0494. Egipt 498.432 337.913 162.8715. Grecia 250.876 154.270 171.8146. Canada 427.769 - -7. Spania 284.730 109.152 29.0568. Turcia 190.846 103.340 27.4329. America 23.157 39.606 -10. Belgia 145.698 206.245 28.09011. Germania 312.889 786.006 476.37612. Bulgaria 4.863 - 1.34613. Palestina 37.820 168.581 69.08414. Portugalia 59.300 - -15. Danemarca 23.400 - 10.54816. Finlanda 1.130 - -17. Siria 32.100 - 84.46018. India 38.450 - -19. Suedia 12.500 19.898 7.41520. Olanda - 313.868 74.315

101 Frank Seberechts, Antwerp, Rotterdam and Hamburg (1914-1939): politics and the developement ofthree North Sea ports, în The Sea in European History, edited by Luc Francois and Ann KatherineIsaacs, Pisa, 2001, p. 76; „Journal de la Marine Marchand”, nr. 985, 17 februarie1938, p. 250; Ibidem, nr. 986, 24 februarie 1938, p. 286. 102 A.N.C., fond Căpitănia Portului Constanţa, dosar 19/1935, f. 28; dosar 93/1939,f. 21.

35

21. Iugoslavia - - 5.251

* A.N.C., fond Căpitănia Portului Constanţa, dosar 19/1935, f. 28; dosar93/1939, f. 21; Raport statistic de mişcarea porturilor României, 1939, Bucureşti, 1940, p. 128.

În anul 1938, la importul de produse petrolifere româneşti pe calea apei statul care a preluat cele mai mari cantităţi a fost Germania cu 735.364 t (383.344 t pe cale maritimă şi 352.020 t pe ruta fluvială), urmată de Italia cu 616.274 t, de Marea Britanie (533.183 t) şi Franţa (465.843 t). De subliniat este faptul că întreaga cantitate de petrol ce a fost desfăcută pe pieţele Italiei,Marii Britanii şi Franţei a fost exportată prin portul Constanţa, întimp ce Germania prelua toată cantitatea ce ajungea pe piaţa propriepe ruta Marea Neagră – Marea Mediterană.

Un an mai târziu, în 1939, în Germania ajungeau pe căilefluvială şi maritimă, 922.722 t de produse petrolifere, loculsecund fiind ocupat şi acum de Italia cu 749.197 t, clasamentulneschimbându-se nici pentru celelalte poziţii – Marea Britanie(474.387 t) şi Franţa (323.049 t). Diferenţa este aceea că dacăpentru primele două state cantitativ, exportul României a crescut,pentru celelalte, a scăzut. Şi acum, în anul 1939, a fostînregistrat acelaşi fenomen, şi anume, întreaga cantitate de produsepetrolifere importată pe ruta maritimă a fost expediată din portulConstanţa. Diminuarea cantitativă a exportului României de produsepetrolifere din anul 1939 s-a datorat şi reducerii exportului prinprincipalul port maritim al României (o altă cauză fiind şireducerea producţiei), proporţia faţă de anul 1938 micşorându-se,aşa cum am arătat de altfel, de la 74,5 la 66%. Pe de altă parte,dintre porturile fluviale, a crescut importanţa portului Giurgiu,prin portul Brăila nefiind exportate direct astfel de produse înanul 1939, iar prin portul Galaţi doar 9 t, în timp ce prin portulGiurgiu a fost înregistrată o creştere de la 935.563 t în anul 1938la 1.204.367 t în anul 1939)103.

Exportul de produse petrolifere al României pe calea apei (înt)

Destinaţia 1938 1939Înspre ţările dunăreneBulgaria 86.254 92.898Cehoslovacia 208.366 311.092Germania 352.029 446.356Iugoslavia 132.546 125.932Ungaria 162.127 117.181Alte ţări 200 23.426Totalul ţărilor dunărene 941.543 1.116.885Înspre ţările maritime

103 „Moniteur du petrol roumain”, nr. 5, 1 martie 1940.

36

Marea Britanie 533.183 474.387Belgia 53.877 28.090Danemarca 14.813 10.548Egipt 313.125 162.871Franţa 465.843 323.049Germania 383.344 476.376Grecia 279.960 171.814Italia 616.274 749.197Norvegia 2.367 8.803Olanda 170.797 74.324Palestina 126.896 69.084Polonia - -U.R.S.S. - -Siria 79.276 84.460Spania 158.963 29.056S.U.A. - -Suedia - 7.415Turcia 64.697 27.432Alte ţări 68.565 60.273Totalul ţărilormaritime

3.331.980 2.757.179

Total general 4.273.493 3.874.064

* Raport de mişcarea porturilor României, 1938, Bucureşti, 1939, p. 35; Raport statistic de mişcarea porturilor României, 1939, Bucureşti, 1940, p. 35.

Statisticile oficiale din România pentru anii 1938 şi 1939 cu

privire la exportul de produse petrolifere al României pe caleaapei, plasează Bulgaria în randul statelor dunărene. Analizând acestgrup de state din care mai făceau parte: Cehoslovacia, Germania,Iugoslavia şi Ungaria, observăm că Sofia a preluat cantităţile celemai mici, deşi avea accesul atât la porturile maritime cât şi lacele dunărene ale României spre deosebire de celelate state care aupreluat, în general, de la Dunăre (excepţie a făcut Germania). Deasemenea, deşi mult mai numeroase, statele din grupa „ţărilormaritime” au importat pe calea apei o cantitate ce a depăşit dublulcelei preluate de statele dunărene. De menţionat este faptul căstatul care s-a impus în această perioadă în comerţul exterior alRomâniei a fost Germania, prezent în ambele grupe statistice cucantităţi mari de petrol importat. Prin urmare, importanţa statelordunărene în comerţul exterior al României a fost dată de Germania şinicicum de celelalte state aflate în această grupă, respectivBulgaria sau Cehoslovacia.

Dacă produsele petrolifere au deţinut 90% din exportul Românieiprin portul Constanţa, cerealele, cheresteaua şi vitele defineau încă optprocente, astfel încât întreaga activitate de export a principaluluiport dobrogean s-a ridicat la 98% din totalul traficului său, aşa

37

cum deja am arătat, în anul 1934104 (în anul 1936 – 99% din exportultotal al portului Constanţa a fost deţinut de petrol, cereale,cherestea şi vite)105.

În anul 1935, aproximativ 40% din totalul cerealelor exportateau fost reprezentate de grâu, pentru al doilea an exportându-se soiapentru Germania106. La rândul său, porumbul exportat era de ocalitate inferioară, având în vedere faptul că prezenta un grad deumiditate extrem de ridicat în comparaţie cu normele internaţionale.

Ţările importatoare de cereale din portul Constanţa au fost:Germania, cu un procent de 33 la începutul perioadei analizate,Olanda – 16,3, Franţa – 10,7, Italia – 10,3, Belgia – 8,8, MareaBritanie – 8,3, Danemarca – 6,4 sau Grecia cu 4,4.

În anii următori, dacă poziţiile Marii Britanii, Italiei sauGreciei s-au consolidat în clasamentul ţărilor importatoare decereale româneşti prin portul Constanţa, Franţa a ajuns să preia înanul 1939 doar 28.111 t cereale (în 1935 a importat 66.696 t). Deasemenea, dacă în anul 1935 Germania a importat 107.016 t, în anul1939 cifra a coborât la 41.414 t. În fapt, Londra şi Berlinul auimportat însemnate cantităţi de cereale din porturile Brăila şiGalaţi.

Exportul de cereale prin portul Constanţa după ţările de destinaţie (t)Nr.crt Statul 1934 1935 19391. Italia 36.275 47.117 107.5732. Marea Britanie 27.850 187.062 226.6273. Franţa 37.403 66.696 28.1114. Egipt 1.270 - 2.658

104 A.N.C., fond Căpitănia Portului Constanţa, dosar 93/1939, f. 15.105 Ibidem, fond D.N.M., dosar 21/1936-1938, f. 5.106 Ioan Chiper, România şi Germania nazistă, Bucureşti, Editura Elion, 2000, p. 163-165.În perioada interbelică, în România, cultivarea soiei a fost consemnată oficial lamijlocul anilor ‚30. La originea răspândirii accelerate a culturii soiei în Românias-a aflat, potrivit autorului menţionat, „un complex de puternice intereseeconomico-financiare germane, interferate cu anumite interese, mai mult de naturăeconomică, româneşti”, Germania fiind un mare importator de oleaginoase, inclusiv desoia din Manciuria şi din alte regiuni îndepărtate. În Bulgaria şi în Româniasocietăţile Soia au fost create la mijlocul lunii august 1934.

38

5. Grecia 15.344 46.531 33.7366. Canada 57.802 - -7. Spania 2.442 1.119 6.7008. Turcia 556 1.201 509. America - - 1.11510. Belgia 32.171 - 34.60411. Germania 114.820 107.016 41.41412. Bulgaria - - -13. Palestina 1.530 5.283 12.51214. Portugalia - - -15. Danemarca 22.540 - -16. Siria 1.010 - 72317. Olanda - - 24.752

* A.N.C., fond Căpitănia Portului Constanţa, dosar 14/1934, tablou 25; dosar28/1935, f. 28; dosar 93/1939, f. 21; Raport statistic de mişcarea porturilor României, 1939,Bucureşti, 1940, p. 128107.

În perioada premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial,Bulgaria nu a preluat cereale prin portul Constanţa. De remarcatfaptul că ele nu au fost importate nici prin porturile dunărene.

Un alt produs destinat exportului României prin portulConstanţa a fost cheresteaua, care a marcat faţă de anul 1933 ocreştere la export cu 18% (la aceasta s-au adăugat şi articolelede lemn cu 4.097 t şi cherestea – 57.865 t).

Cantitatea redusă s-a datorat şi insuficienţeiplatformelor şi cheului destinat exportului unor astfel deproduse, ceea ce a dus la existenţa numeroaselor dificultăţiîn momentul încărcării navelor. Totuşi, în anii următori,exportul de cherestea şi produse din lemn a urmat un cursascendent, ajungând în anul 1939 să fie exportate 106.566 t.

Principalele ţări importatoare de astfel de produse au fostPalestina, care a dominat anul 1934 prin preluarea unui procent

107 Raport de mişcarea porturilor României, 1938, Bucureşti, 1939, p. 35; Raport statistic de mişcarea porturilor României, 1939, Bucureşti, 1940, p. 35.

Exportul de cereale al României pe calea apei (t)

Destinaţia19381939Înspre ţările dunăreneBulgaria--Cehoslovacia62.48448.358Germania125.998488.027Iugoslavia--Ungaria1.219280Alteţări27.20651.055Totalul ţărilor dunărene216.907587.720Înspre ţările maritimeMareaBritanie405.991432.900Belgia81.38094.679Danemarca15.0493.744Egipt1874.741Franţa58.83351.494Germania292.97587.186Grecia168.717116.715Italia61.731351.944Norvegia--Olanda80.75661.722Palestina14.40218.390Polonia--U.R.S.S.--Siria132960Spania2516.700S.U.A.1261.115Suedia7.0411.590Turcia96750Alteţări71.78639.376Totalul ţărilor maritime1.260.3241.273.306Totalgeneral1.477.2311.861.026

39

de 39,5, Grecia cu 17 procente, Italia – 11,4, Egiptul – 11, Spania – 8,2, Franţa – 4,1, Germania – 3,5 iar Siria cu doar 2 procente. În anul 1939, Palestina şi-a menţinut locul I, fiind urmată acum de Italia, Egiptul sau Grecia.

În general, Siria, Libanul, Palestina şi Egiptul au formatprincipala piaţă de desfacere a lemnului românesc, Levantul fiindconsiderat un debuşeu natural pentru România108. Cu toate acestea, şiîn acest punct important de distribuire a diferitelor mărfuri aleţări (adăugăm aici şi făina şi cerealele), treptat, la finalulanilor ,30 ai secolului trecut produselor venite din Australia sauCanada concurau puternic pe cale româneşti. Lemnăria era un produsal cărui transport convenea doar anumitor tipuri de nave, cu punţidegajate şi cu suprastructură. Timpul pentru export era extrem deredus, iar când Dunărea îngheţa (din aprilie până în decembrie),funcţionând doar Constanţa109. Astfel, pe timpul iernii, cantitateade cherestea şi articole din lemn pentru export era în scădere,faptul datorându-se atât navlului destul de ridicat cât şirigidităţii politicii tarifare a României. La aceste cauze s-aadăugat imposibilitatea contracarării manevrelor concurenţei careîşi asigura din timp spaţii de depozitare sau contracteavantajoase110.

Exportul de cherestea după ţările de destinaţie prin portulConstanţa (t)

Nr. crt. Statul 1934 1935 19391. Italia 7.146 4.564 19.6242. Marea Britanie 330 4.455 1.0933. Franţa 2.488 6.073 6.0394. Egipt 6.226 18.637 11.4555. Grecia 10.754 10.665 6.2396. Canada 30 - -7. Spania 5.135 408 3968. Turcia 615 4.198 1.5359. Belgia - - 3310. Germania 2.235 10.819 5.01611. Bulgaria - - 1.58112. Palestina 24.536 27.447 46.07613. Siria 1.299 - -14. Africa 1.168 - -

* A.N.C., fond Căpitănia Portului Constanţa, dosar 14/1934; dosar 28/1935, f.12; dosar 93/1939, f. 14; Raport statistic de mişcarea porturilor României, 1939, Bucureşti,1940, p. 128.

108 „Curentul”, an X, nr. 3.337, 18 mai 1937.109 „Marea Noastră”, an VI, nr. 7-8, iulie-august 1937.110 A.M.R., fond 3.822, dosar 2.459, f. 55.

40

Ca şi în cazul cerealelor, nici cheresteaua nu a constituit unprodus preferat de Sofia pentru a fi importat în anii imediat ce auurmat crizei economice mondiale. Abia în anul 1939, Bulgaria aimportat o cantitate de 1.581 t de cherestea, cifră ce a plsat-o pelocul 7 în rândul statelor care au importat un astfel de produs prinportul Constanţa. În anul 1934, importul României prin portulConstanţa s-a ridicat, după cum am precizat deja, la 120.335 t,fiind în creştere cu 50% faţă de anul 1933. Ca şi până acum,importul a fost susţinut de diferite articole din fier, manufactură, articole defarmacie, dintre acestea impunându-se articolele din fier. În anul1934, acestea au fost importate în proporţie de 19,5%, colonialele –11,8%, cărbunii de piatră – 8,7%, fructele – 9,8%. Diferenţa dintreimportul anului 1934 şi cel din anul 1933 s-a datorat în mare partediferenţei înregistrată la importul pământului de Santorin (10.138 t înanul 1934; 6.424 t în anul 1933). Totodată, a apărut un articol nouîn produsele intrate în România prin Constanţa, anume, fierul vechi,importat de Societatea Reşiţa pentru a fi prelucrat în ţară (14.143 t înanul 1934)111. Şi în această perioadă, maşinile unelte şi accesoriileau dominat importul României prin portul Constanţa, alături decoloniale sau produsele de manufactură112. În anul 1934, colonialele şifierul vechi în proporţie de 22,2% proveneau din Egipt, 16,6% -coloniale, fructe, manufactură din Italia, 15,2% - cărbuni, fier,manufactură din Marea Britanie, 13,6% - alimente, fructe din Grecia,7,6% - fructe, Palestina, 7% - chimicale şi maşini din Germania, 4%- coloniale din Olanda113. Cinci ani mai târziu, principalele ţăriale căror mărfuri ajungeau pe piaţa României prin portul Constanţaau fost Grecia, Statele Unite ale Americii, Italia, Egiptul şiGermania114.

Bulgaria a ocupat ultimul loc în rândul statelor din careRomânia a importat produse pe cale maritimă.

Provenienţa importului prin portul Constanţa (t)Nr. crt. Statele 1934 19391. Marea Britanie 18.274 8.3152. Italia 19.274 19.2913. Franţa 3.420 14.4594. Egipt 26.620 16.9445. Grecia 16.428 21.5226. Canada 4.868 -7. Spania 1.289 -8. Turcia 2.635 8.3679. America 6.516 18.08810. Belgia 1.805 17.21911. Germania 8.305 15.871111 A.N.C., fond Căpitănia Portului Constanţa, dosar 14/1934, f. 19.112 Ibidem, dosar 93/1939, f. 21.113 Ibidem, f. 17.114 Ibidem, f. 21.

41

12. Bulgaria - 1213. Palestina 9.152 13.62314. Siria 1.115 3.29215. Suedia - 14416. Alte ţări - 397

* A.N.C., fond Căpitănia Portului Constanţa, dosar 14/1939, tabel nr. 25; dosar93/1939, f. 21.

Concluzii:

Încercând conturarea câtorva concluzii după o simplă prezentarea comerţului exterior al României prin portul Constanţa în perioadainterbelică în care am urmărit relaţiile comerciale maritime cuBulgaria, putem spune că:

- raporturile economice dintre cele două state au stat subsemnul unei balanţe pozitive pentru România;

- Bulgaria nu a fost un partener strategic, de maximăimportanţă pentru România, în cadrul comerţului săuexterior;

- plasată în statisticile oficiale ale României în cadrul„statelor dunărene”, Bulgaria nu a deţinut, nici înacest grup un loc fruntaş, aşa cum a fost Germania,decât în preajma celui de-al Doilea Război Mondial; înfapt, importanţa grupului „statelor dunărene” a fostdată de Germania care s-a impus treptat, în relaţiilecomerciale cu România din perioada interbelică;

- deşi „contactul” pe calea apei intre cele două statevecine a funcţionat atât pe cale maritimă cât şidunăreană, Bulgaria nu a marcat nici aşa, procenteimportante;

- o creştere a importului produselor petrolifere pe calemaritimă de către Bulgaria s-a produs în condiţiilespecifice din preajma celui de-al Doilea Război Mondial;de asemenea, nu putem să nu remarcă şi faptul că încondiţii mai puţin „normale”, procentul importului decătre Sofia, în perioada interbelică, a crescut; aici aşmenţiona cantităţile preluate de Bulgaria în timpulcrizei economice mondiale dintre anii 1929-1933;alăturând cele două perioade, criza economică mondialăşi anii premergători izbucnirii celui de-al DoileaRăzboi Mondial, putem spune că, în situaţii specifice,Bulgaria s-a orientat, cum este şi firesc, de altfel,spre zona cea mai apropiată pentru nevoile interne;

- deşi la nivelul declaraţiilor oficiale şi în perioadainterbelică s-a putut observa o încercare de dinamizarea relaţiilor comerciale dintre cele două state, acest

42

lucru s-a realizat într-o mică măsură; ceea ce asusţinut Bulgaria la Salonic, în anul 1933 cu privire la„gelozia naţională”, dincolo de caracteristiceleeconomiei specifice fiecărui stat în parte, poate fi oconcluzie în acest sens.

La începutul unui nou mileniu, cu noi realităţi pe scenarelaţiile internaţionale, cu noi actori şi obiective, România şiBulgaria, începând cu anul 2007 au devenit membre cu drepturidepline în cadrul Uniunii Europene, principalul partener economic laexport al ţării noastre fiind Uniunea Europeană. În acest cadru, aşacum arătat la începutul acestui studiu, Bulgaria ocupă un locimportant în cadrul comerţului exterior al României (locul 7 în2006), cu o balanţă pozitivă pentru România. Diferenţa procentualăfaţă de statele din „top”, este, însă, una destul de însemnată:Bulgaria – 2,8; Italia – 18,3, Germania – 15,4, Turcia – 7,7, Franţa– 7,5, Ungaria – 5,0, Marea Britanie – 4,7. Această poziţie oarecumprivilegiată a Bulgariei în cadrul comerţului exterior al Românieieste specifică anului 2006 deoarece pentru anul 2005, Bulgaria aatins un procent de 2,7 fiind al 10-lea partener la export alRomâniei, iar pentru perioada 2000-2005, pe aceeaşi dimensiune acomerţului exterior, procentul atins este de 2,67. Observăm, aşadar,că saltul nu este unul procentual dar nu este lipsit deimportanţă115. În fapt, pentru începutul secolului XXI, avem oconsolidare dacă nu procentuală a Bulgariei în cadrul comerţuluiexterior al României, cel puţin una de statut, mai precis departener economic stabil, fără fluctuaţii spectaculoase care să nudepindă de crizele economice sau politice ale momentului şi, sperăm,nici de declaraţiile politice pentru că, în diplomaţia timpuluimodern, jocul naţionalismului, scăpat de sub control, poate fipericulos116.

De acest lucru vom fi siguri în anii ce vor urma.

115 Ministerul Economiei şi Comerţului, Centrul Român pentru Promovarea Comerţului,Sinteza privind evoluţii în comerţul exterior în anul 2005; Dinamica exportului,importului şi a balanţei comerciale, în perioada 2000-2005.116 Mariana Cojoc, Magdalena Tiţă, Proiecţii teritoriale bulgare la Dunăre şi Marea Neagră, în„Ziua de Constanţa”, an VII, nr. 1.777, 23 septembrie 2006.

43