Patria mea e PLANETA MOLDOVA - Revista Tiuk!

Patria mea e PLANETA MOLDOVAPreşedintele Patriei Mele e SANDU VAKULOVSKI

revistă lunară de literatură, artă şi atitudine

Fondatori: Dumitru CRUDU, Marius IANUŞ

5 lei moldoveneşti2 lei româneşti

Anul II, numărul 11martie 2009

http://staredeurgenta.wordpress.com

Frate-meu de peste Prut,

la propriu

Mihail VAKULOVSKI

Dacă îl suni pe frate-meu pe telefonul celular îţi răspunde o voce feminină: „Ocupat-Zaniato”. Asta pentru că de astăzi frate-meu nu mai e în România - a fost amendat, expulzat şi interzis - ca om, nu neapărat ca scriitor. Existenţialism românesc (pe modelul „postmo-dernismului românesc”), un exemplu crud şi concret de frăţie româ-no-română.

Frate-meu, Alexandru Vakulovski, român, scriitor român, a publicat doar în România, a fost cofondatorul revistei web Tiuk! – www.tiuk.reea.net, a absolvit Facultatea de Litere în România (Uni-versitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca), apoi a muncit şi a locuit în Cluj, Bucureşti şi Braşov (din 1996), lucrînd ca ziarist, a tradus şi publicat cărţi în română (3 cărţi de Vladimir Sorokin, jurnalul lui Venedikt Erofeev, romanul Fraţilor Presniakov, texte din muzica rock rusească), a scris în română, a vorbit în română... A debutat în 2002 cu „Pizdeţ” (roman, editura Aula, Braşov), „Oedip regele ma-mei lui Freud” (poezie, editura Aula, Braşov) şi „Ruperea” (teatru, Biblioteca de Poezie, Bucureşti). A mai publicat „LETOPIZDEŢ. Cactuşi albi pentru iubita mea” (Ed. IDEA Design & Print, Cluj, 2004), „ecstasy” (poezie, Ed. Pontica, Bucureşti, 2005), „TU” (Bi-blioteca de Poezie, Bucureşti, 2002) şi BONG (roman, Ed. Polirom, 2007). Piesele sale de teatru s-au jucat în România, Germania, An-glia; prezent în antologii şi dicţionare din România şi străinătate cu poezii, proză, teatru, eseuri.

Născut în Basarabia (1978), părinţi, bunici, străbunici, stră-stră-stră-străbunici români, aşteaptă cetăţenia română de mai mult de 4 ani (a apărut o dată în „Monitorul Oficial”). Între timp a absolvit fa-cultatea, lucrează, lucrează, lucrează şi aşteaptă cetăţenia română. A aşteptat-o pînă acum cîteva zile, dar pe 9 aprilie, ziua lui de naştere, îi va expira paşaportul moldovenesc, aşa că s-a dus la Poliţia din Cluj-Napoca, să-şi plătească amenda (inevitabilă) pentru că i-a expirat „şederea temporară”. Verdictul a fost acesta: 12 mln. lei vechi amen-dă, expulzarea din România (în maximum 15 zile) şi interdicţie de a intra în România în următorii 2 ani şi jumătate. Doar pentru că scriitorului român i-a expirat „şederea temporară” şi tot n-a obţinut cetăţenia română, această doamnă Godot. Asta cu cetăţenia e super dură pentru cei cinstiţi (material didactic: Mitoş Micleuşanu – „Tă-rîmul lui Kaf ka”, poate fi citit în nr. 21 din Tiuk!). Dacă te uiţi pe lista noilor cetăţeni români găseşti aproape doar nume străine (mai ales arabe). Cît despre basarabeni, nu ştiu cum se întîmplă, dar cel mai uşor îşi iau cetăţenia română basarabenii de limbă rusă... Frate-meu aşteaptă de ani de zile cetăţenia, iar alţii pun mîna pe ea într-o săp-tămînă. Vorbesc de cazuri de mită, dar există şi un exemplu public, recent, cu fotbalistul Maximilian Nicu. Maximilian Nicu s-a născut în Germania, a trăit toată viaţa în Germania, dar şi-a obţinut cetă-ţenia română în cîteva zile, iar la jurămînt a vorbit doar în germană. N-am nici o treabă cu omul, dar e un exemplu.

Azi dimineaţă am primit un mesaj de la frate-meu: „am trecut vama. sal”.

(25 martie 2009, Braşov, România)

Maşini din Republica Moldova, foto: Vladimir US, 2009

Comunismul, prin ochii unor şmenari Dumitru CRUDU

Despre mafiile culturale George DAMIAN

„Casa e acolo unde merg bine afacerile” interviu cu Călin FUSU

Povara libertăţii noastre Valeriu BABANSKI

Scriitorii şi securitatea Nicolae DABIJA

Sub rochie Diana IEPURE

Oberliht Carnet SDU

RO-MD/Moldova în două scenarii

SUPLIMENTE:

3

7

4

24

5

31

anul II, nr. 11, martie 2009STare dE urgenTA

2

STare dE urgenTA

Dumitru CRUDU

Personajele centrale ale uneia dintre cele mai bune piese de teatru contempo-rane din Polonia-Baladă despre Zakac-zawie- sunt nişte bandiţi care evoluează de la nişte simpli hoţi de buzunare la

nişte temuţi reprezentanţi ai lumii interlope. Ei se af lă într-o continuă perfec-ţionare profesională transformîndu-se din nişte ageamii cu caş la gură în nişte solizi mafioţi în jurul cărora miliţienii umblă cu căciulile în mîini. Piesa cu-prinde toate etapele vieţii lor, începînd cu tinereţea lor zbuciumată şi frivolă şi terminînd cu o bătrîneţe prosperă şi înconjurată de respect şi admiraţie. Întîm-plător, însă, personajele îşi trăiesc juneţea în primii ani de după cel de-al doilea război mondial, cînd Polonia fusese ocupată de armata sovietică şi senectutea în momentul cînd Polonia scapă de comunism şi intră în Nato.

Deci, aşa sau altfel, existenţa lui Benek Ţiganu şi a părtaşilor săi se deru-lează în una dintre cele mai controversate şi mai confuze perioade istorice. Practic, istoria le intră în casă, prinzîndu-i într-un joc pervers şi dramatic. Cu voia sau fără voia lor, evenimentele istorice se rostogolesc peste aceştia, mo-delîndu-le existenţele. De multe ori, fără să-şi dea seama şi fără să-şi dorească

explicit aceasta, farsele pe care aceştia le fac au şi ecouri politice. Cum e şi glu-ma pe care i-au făcut-o Aloizei Bananova, secretar al comitetului regional de partid, cînd au scos-o cu tot cu patul în care dormea în plină stradă şi aceasta s-a trezit sforăind pe una dintre arterele oraşului. Drept urmare nomenclaturista a căzut, cum se zice, din pod în glod, fiind destituită din atît de rîvnita funcţie şi fiind pusă în fruntea unui obscur cinematograf de cartier. Ca, un pic mai tîrziu, Aloiza Bananova să devină disidentă.

Dar ar fi devenit ea oare o luptătoare anticomunistă înverşunată dacă Be-nek Ţiganu nu ar fi glumit atît de crud pe seama ei? Nu e sigur, întrucît în faţă i se desena o carieră de invidiat. Pînă la urmă, dacă ne uităm la lucruri din per-spectiva schimbărilor care au avut loc în Polonia, hoţul de buzunare i-a făcut un mare bine, bătîndu-şi joc de ea. Întrezărim aici o ironie necruţătoare şi şfi-chiuitoare la adresa unor disidenţi ale căror gesturi de revoltă au uneori nişte cauze ridicole.

Pînă la urmă, această piesă nu e despre nişte golani oarecare, ci e despre instaurarea comunismului şi prăbuşirea acestuia în Polonia. Doar că perspec-tiva din care e scrutată istoria e una inedită. Aceasta e văzută prin ochii unor şmenari. Poate, de aceea, aceasta ne pare a fi mai degrabă grotescă decît tragică.

REDACŢIA:

Marius IANUŞ - director onorificDumitru CRUDU - directorVladimir US - ilustraţii, supliment OberlihtAndreea TOMA - coordonator proiecte, promovareEmanuela SPRÎNCEANĂ - redactor

COLABOR ATORI:

Alexandru Buruiană - corectorLeo Butnaru - traduceriIulian Ciocan - editorialistDiana Iepure - editorialistPavel Păduraru - editorialistMihail Vakulovski - Tiuk!Angelina Olaru - redactorDinu Cojocaru - corespondent în Bălţi

EDITOR: I.M.P.P. Revista Stare de Urgenţă SRL.

WEB: http://staredeurgenta.wordpress.comEmail: [email protected]: MD/2028, str. Gh. Asachi 53/1, mun. Chişinău, Republica Moldova

Finanţator: Institutul Cultural Român.

ISSN 1857-2963Revista a fost înregistrată la Camera Înregistrării de Stata Ministerului Dezvoltării Informaţionale al R. Moldova cu nr. 148211 la 14.12.2007

Tipar: Tipografia PRAG 3, şoseaua Petricani 94/1.Tiraj: 1500 ex. Preţul unui exemplar: 5 lei moldoveneşi, 2 lei româneşti.

© I.M.P.P. Revista Stare de Urgenţă SRL (nu pot fi preluate materiale fără acordul redacţiei)

Răspunderea pentru materialele apărute în revista „Stare de urgenţă” revine integral autorilor.

În Martinica, carnavalul îi face loc revoluției

Benoit Vitse

E ca un ritual. În fiecare dimineață, iau vaporul ca să ajung la Fort-de-France. Benzină nu mai exis-tă şi nici alte mijloace de a circula. Prima întâlnire este mereu lângă Atrium, un imens centru cultural condus de Manuel Césaire, nepotul lui Aimé Cé-saire. Trebuie să traversez un oraş mort, în care niciun magazin nu este deschis şi nicio benzinărie în care se lucrează. Toate obloanele din fier sunt co-borâte de săptămâni întregi. La Atrium artiştii îşi dau întâlnire iar discuțiile despre rolul lor în socie-tate ocupă un loc important.

Apoi mergem la Casa Sindicatelor. Mai întâi ne informăm asupra ultimelor negocieri, asupra incidentelor din timpul nopții şi a programului zilei. Aici se organizează, printre altele, şi diverse ateliere pentru copii. Adesea, unul dintre membrii Colectivului din 5 februarie (ziua declanşării gre-vei generale) ia cuvântul şi furnizează informațiile importante ale zilei: oraşele în care vor avea loc manifestații sau susținerile primite din partea Franței metropolitane şi nu numai. După aceea în-cepe mitingul. În fruntea mulțimii merg delegații Colectivului urmați de trupele sindicatelor ce susțin această mişcare. Asta înseamnă foarte multă lume. Parcursul este presărat cu caricaturi ale lui Sarkozy. O adevărată maree roşie se revarsă peste Fort-de-France fiindcă toți purtăm tricouri roşii cu sloganul: „Pentru victorie milităm!”. Toate vârstele şi toate profesiile sunt prezente. Câteodată îşi face apariția un val alb cu lozinca: „Iisus este soluția”. Mulți sunt foarte amuzați la vederea acestei co-horte creştine dar îşi spun că de fapt acest lucru nu este deloc deranjant ci, dimpotrivă, fac să pară mulțimea şi mai impresionantă. Imediat după, pe 19 februarie, urmează o delegație compusă în ex-clusivitate de femei ce f luturau drapelul Republicii Dominicane. Cineva îmi spune că sunt prostituate din Santo Domingo, foarte numeroase în Martini-ca. În general, artiştii sunt cei care încheie marşul cu sloganuri de genul: „Împotriva manipulatori-lor!” sau „Gata cu ego-urile”.

Populația susține mişcarea în unanimitate, asta se vede în numărul manifestanților, de ordinul zeci-lor de mii şi se aude la fiecare colț de stradă fiindcă, trebuie ştiut, aici există libertate de expresie. Sunt foarte impresionat de calitatea, calmul,serenitatea şi hotărârea acestei mase de oameni atât de diferiți. Bineînțeles, anumiți comercianți nu sunt tocmai încântați că au magazinele închise de patru săptă-mâni, dar majoritatea sunt solidari. La fel şi micii întreprinzători. Când e vorba de spații comerciale mari, de supermarket-uri, problema se complică. Trebuie organizate baraje pentru a le obliga să în-chidă. Dar oricum, întreg personalul este în grevă.

În cele din urmă, mergem în cortegiu până la Prefectură pentru a-i conduce pe delegații Colec-tivului şi pentru a-i susține în negocierile cu patro-natul. „Pa ni moli!”(„Nu cedați!”) cântă mulțimea în fiecare zi, din ce în ce mai hotărâtă. Ne grăbim spre grilajul clădirii cu muzică şi versuri. Chiar şi jandarmii care păzesc Prefectura se mişcă în rit-mul percuțiilor. Delegații sunt aplaudați, membrii patronatului sunt primiți cu f luierături şi adesea sunt chiar împiedicați să mai iasă de acolo, ca să-şi continue vrând-nevrând negocierile.

Să nu înțelegem greşit. Nu este vorba aici de o simplă revoltă, de toane. Este adevărat că totul a început şi în Martinica şi în Guadelupa de la un protest împotriva vieții prea scumpe şi pentru mă-rirea salariilor. Născută dintr-o mobilizare de tip sindical asupra puterii de cumpărare, a locurilor de muncă şi recunoaşterea faptului sindical martini-chez, greva generală s-a transformat într-o revoltă populară de o mai mare amploare. Oamenii poli-tici „tradiționali” s-au îndepărtat de dezbatere, ne-maiavând decât un rol de „observatori”. Astăzi asis-tăm la un proces revoluționar. Ca dovadă a acestui lucru sunt suficiente aceste câteva rânduri extrase dintr-un text înmânat manifestanților: „Februarie 2009 nu ne invită să toalerăm corpul putrefiat al statutului nostru de departament francez pentru o nouă rundă macabră a unor zombi. Ne îndeamnă, dimpotrivă, să îngropăm cât mai repede cadavrul şi să ne asumăm viitorul în libertate şi în luciditate.” Acolo, nimic nu va mai fi ca înainte. Și tuturor ne revine obligația să conştientizăm acest lucru.

COMUNISMUL, PRIN OCHII UNOR ŞMENARI

Concepţia cu care a pornit la drum regizorul Chris M. Nedea a fost cu totul alta decît cea pe care am descifrat-o în ţesătura spectacolului Romeo şi Julieta, premiera căruia a avut loc la sfîrşitul săptămînii trecu-te. Iniţial, regizorul clujean se gîndise să-l moldoveni-zeze pe Shakespeare şi să adapteze arhimontata trage-die realităţilor de pe malul Bîcului. În prima versiune, spectacolul îşi propunea să refacă epoca declinului imperiului sovietic atunci cînd tensiunile interetnice atinseseră o amploare fără precedent, făcînd nenu-mărate victime în taberele care se confruntau, direct sau indirect, în parlament sau pe străzile oraşului. În această variantă, Romeo era român şi Julieta era ru-soaică şi, respectiv, se trăgeau din două familii rivale, una românească şi alta rusească, ce se duşmăneau din

vremuri imemoriale. Cei doi tineri orbiţi de dragoste vorbeau într-o aculalie: el i se adresa în rusă, ea îi răs-pundea în română, dar se înţelegeau perfect, sărind, rînd pe rînd, peste toate obstacolele lingvistice ce stă-teau în calea dragostei lor înflăcărate.

Un asemenea Shakespeare, adaptat realităţilor interetnice de la începutul anilor 90, ar fi putut, fireşte, surprinde, chiar şi dacă lumea teatrală mai are vie în minte memorabila montare a regizoru-lui lituanian Korşunavis. Cel din urmă a rupt gura tîrgului făcînd din Romeo şi Julieta odraslele unor proprietari de pizzerii care uitaseră de cînd şi de ce se duşmăneau. Concepţia regizorală a lui Nedea ar fi putut-o concura pe cea a regizorului lituanian. Cel puţin, în ce priveşte ineditul şi originalitatea ei.

Și, totuşi, cu toate că succesul îi era ca şi asigu-rat, aproape în ultimul moment, regizorul a sărit într-un alt tramvai, renunţînd la această viziune regizorală proaspătă şi incitantă în favoarea unei piste extrem de spectaculoase, dar deja bătătorite, în care capii celor două familii cîrcotaşe erau ma-fioţi. Cu toate că această versiune scenică finală e dinamică şi alertă, nu poate să nu ne amintească de un film contemporan celebru, rezolvat într-o cheie similară.

Nimic nu ne mai trimite spre realităţile din Chişinău, iar spectacolul pare a fi de oriunde şi în acelaşi timp din nicăieri. Păcat, pentru că ar fi putut fi un spectacol mare. Dar aşa e doar un spectacol bun.

Romeo şi Julieta: ar fi putut fi un spectacol mare

Veşti proaste

CORUPŢIA ÎN CULTURĂMini-interviu cu Ştefan CAR AMAN

Există corupţie în cultură?

Întrebarea corectă este, cred, dacă există corupţie în instituţiile cultuale. Iar răspunsul, la fel de corect, este – evident. Numai că instituţiile culturale sunt atât de multe (uniuni, teatre, minister, Inspectorate, instituţii locale, asociaţii, etc.), încât a vorbi despre asta am nevoie de o cantitate imensă nu doar de timp ci şi de f legmă. Prefer s-o arunc înspre Ion Iliescu – el e alfa şi omega.

Aţi dat vreodată mită ca să fiţi montat, publicat, ca să apară recenzii şi cronici despre dumneavoastră, ca să primiţi premii sau ca să fie finanţate / premiate produsele şi acţiunile editurii / asociaţiei / insti-tuţiei dumneavoastră? Aţi primit mită pentru vreuna dintre acestea? Cunoaşteţi persoane care au dat/primit mită în spaţiul cultural?

Dacă am dat mită… nu-mi amintesc, probabil că nu. De felul meu sunt un ins zgârcit şi nu dau bani ca să obţin foloase… prefer să-l bag în pizda mă-sii pe acela care îmi cere cadouri – asta da, am făcut-o. Nu mi-a ajutat. Iar de luat n-am luat, cine să-mi dea?

Găştile culturale reprezintă o formă a corupţiei sau nu?

Da şi nu. Asta depinde numai de calitatea celor care le populează. Dacă indivizii ăia sunt corupţi, gaşca va fi coruptă. Dacă nu, nu.

Pe care dintre oamenii de cultură i-aţi identifica în Dinu Paturică?

Toţi, dar toţi, care au pus botul la funcţii în cultură.

UN CRISTIAN

Corupţia în cultură?

Greu, prea greu. Să vedem. Nu ştiu ce spun actele oficiale. Nu mă interesează dovezile cu ştampilă din context. Pentru cei interesaţi documentaţia ministerială (fonduri şi alte devize) se găseşte la liber, de multe ori posteveniment. Uneori e strigătoare la cer, alteori e mascată abil. Dar la ce ne putem aştepta într-o ţară în care se fură orice? De ce nu s-ar fura şi-n cultură? Deci, nu e ceva neobişnuit. Se practică. Sub diverse forme, cam pe la toate uşile. Că ţine de haina universitară (concursuri, doctorate, burse), de cea competiţională (premii, jurii) sau de cea tradiţională (reviste, festivaluri), corupţia pare să facă şi aici casă bună cu impostura. De cele mai multe ori veleitarii prind glas (cazul „festivalului” Primă-vara Poeţilor, o trambulină în care sunt amestecaţi autori foarte valoroşi cu glorii locale de tot râsul). Cum nu cunosc exact pârghiile, nu pot spune decât că, aşa, cu ochiul liber, revistele au subvenţionări mari în fiecare caz necunoscute (puţin se pot mândri cu încasări proprii, nu doar infuzii de capital), iar plecările în afară se fac pe baza prieteniilor. Tocmai de aceea, mi se pare ciudat că unii pot trăi din scris (doar pentru că au asemenea pile), iar alţii stau pe bară şi fac diverse meserii de autosusţinere. E o formă individuală de corupţie, uşor de detectat, dar atât de greu de spus.

3

anul II, nr. 11, martie 2009 STare dE urgenTA

Ion SAPDARU

Dupa, ce stai cam 10 zile in Basarabia, indiferent cu ce treaba ai venit, brusc iti doresti sa faci un film despre ce se intimpla in jur, sau sa faci un reportaj amplu, sau sa scrii o piesa de teatru. Pentru ca subiectele sunt la tot pasul, unui mai kafkian decit altul, unul mai pitoresc decit altul. Si atita seva, atit nerv si atit umor, din ala de calitate, nu gasesti pe tot globul pamintesc. Ce sa mai zic de personaje, girla de perso-naje care te imbie; descrie-ma, ma, si Oscaru’ tii asigurat, sau macar premiul Pulitzer, iar daca te concentrezi s-ar putea sa iei premiul Uniunii scriitori-lor, filiala Grigoriopol, sa zicem.

Asadar, vii acasa te asezi la calculator si scrii titlul piesei si desigur personajele, ca asa incepe lucrul asupra unei piese de teatru, nu? Va trimit stimati cititori, deocamdata titlul si lista personajelor:

Jora, cazeol, zi lu‘ Liusea s-aduci curtca, blea!/feerie nationala/

VAMESUL. Baiat finut, de vreo 30 de ani care dupa ce pune sacramen-tala intrebare; <ARME, DRO-GURI, OBIECTE DE ARTA> se baga in valiza calatorului, nu gaseste nimic din cele cerute mai sus, si ramine perfect dezamagit. Nici asta nu-i infractor, blea!In ce priveste OBIECTE DE ARTE, ai da 100 de lei moldovenesti sa vezi cum ar reactiona daca ar gasi un Brincusi de exemplu, in valiza. Shi-i cu chiatra asta din valiza, matali?

MUHTAR. Ciinele Vamesului, mare, negru,urit. Isi baga botul in valiza si miroase drogurile. Nu inhata nimic, lasa doar dire de bale pe sosetele frumos impachetate.

RECEPTIONERUL DE LA HOTEL. Om in toata firea, fost ofiter in armata, cu mustata perfect tunsa, nu raspunde la cacaturi, gen: Buna ziua. Spuneti-mi va rog. Nu va suparati. Pot sa…etc etc. Dialogul dintre client si dumnealui se desfa-soara cam asa;Receptionerul: Si? Clientul: Cheia.Receptionerul: Natz-o!… Receptionerul: Si? Clientul: Cheia. Receptionerul: Da-o.

SOFERUL DE MAXI-TAXI. Baiat dragut, imbracat in geaca de piele, cu tigara in gura,la intrebari raspunde cu placere. Dapu si,ti sui in masini s-nu stii undi ti duci? Daci eu avem marsrutu’ in America, si, merge-i cu mini? / in soapta timbra-ta / Blea, si mudaci!…

VINZATOAREA DE LA ALI-MENTARA, Fata draguta, frumisi-ca, chiar. La intrebarea cumparato-rului; Cit costa?, raspunde Tritziti tri lei!/ nu lea,ci lei/. Daca insa cumpa-ratorul e prost si incepe cu ,,eu te-am intrebat intr-o limba, dupa fatza ta se vede ca esti de la Durlesti si nu din Magnitogorsk, sa nu-mi spui ca nu-ti cunosti limba de stat, si bla–bla, si chestii din astea sforaitoare, Vinzatoarea roseste, bubitzele alea din jurul guritei neprihanite rosesc si ele, si cheama Patroana.

PATROANA. Femeie volubila, par vopsit blond–otelit, are o singura replica; Lasi, domnu’ nu mai tipa, ai vinit aisi s-nivetz s-traim. / in soapta / Cazeol!

PORTARII DIN INSTITUTII. Fiinte nevorbitoare, oameni de peste 50 de ani, privire de copoi, fosti militieni, probabil. La replica stranie; Buna ziua, raspund cu un miriit abia perceptil. Toti maninca ceva din borcane de jumatate de

litru.Daca avansezi o intrebare, lasa lingura in borcan, si pun mina pe telefon. Telefonul, ca si in Romania, e inchis intr-o ladita si are lacat.

VINZATOAREA DE COSTU-ME BAL–MASCAT DIN PIATA. Femeie corpolenta, imbracata in trening de fis, vopsita strident dar cu mutritza inca ok. Zice ca a vindut toate costumele de SPIDERMAN pentru copii, dar este o colega la cea-lalta poarta care cu siguranta mai are. Si o suna imediat: Lariska, seiceas pridet c tebe mujic, emu nujen spi-dermen detschii, ti prodai, duracu, na 50 lei doroje, on iz Ruminii.

POETUL MOLDOVEAN. Fire abulica, asteapta seara, sub platani un maxi-taxi. Inbracat gri, trist, aba-tut, marcat, constipat, sase beri la bord, nemultumit, blazat, resemnat, amici mediocri, sound ostil, bar-batie relativa. La salutul unui vechi prieten, intoarce capul pe jumatate si zice o replica naucitoare. Ce cacat faci si tu pe aici? Adinc.

OMUL IN CIVIL. Barbat voinic, ochi albastri, de soim. Sta la un colt de strada.; Incotro? Pai, la teatru. Si, teatru, nu stii cii samit! Dar, am invitatie. Si ai in rucsac?/ verifica rucsacul / Si-i asta? Apa minerala. / miroase petul / Ati crezut ca-i vre-un molotov? Hai, lasa glumili si rade-o de- aisi. Pot sa merg la teatru? Bai, n-ai itales, ii samit,si teatru? Du-ti acasa! / In soapta / Pidaras!

OMUL POLITIC. Imbracat la patru ace, miroase excelent, are 3 mobile, masina neagra, lunga. cu geamuri atenuate. Maninca la restaurant cum l-a invatat maica-sa acasa. Vorbeste cu colegii care au si ei cite 3 mobile. Mizanscena iti aminteste de filmele lui Scorseze. Daca maninci la masa din apropiere

George DAMIAN

Definiţii şi concepte

Nu pot scrie despre acest subiect fără a cita definiţia - e drept a mafiilor literare, dar care se potriveşte perfect şi mafiilor culturale – oferită de Dan Petrescu: „Un grup de interese comune, fireşte, ceea ce nu e grav, care se coagulează de regulă în jurul unei surse de stipendii, dar care face concesii spre a şi le păstra şi spori (sub forma fie a obsecviozităţii faţă de sti-pendiator, fie a rabatului de la finalitatea gratuit-ludică a travaliului literar sau de la probitatea actului critic, fie adesea sub toate aceste forme la un loc), devenind re-pede un cerc închis, în care intrarea neo-fiţilor este condiţionată sever (şi în gene-re se plăteşte într-un fel oarecare) şi care monopolizează anumite domenii pentru membrii săi, apărându-le de nepoftiţi, oricât ar fi ei de buni şi competenţi, cu mijloace nu tocmai ortodoxe. Rezultatul este de cele mai multe ori impostura, o dată fiindcă, lipsiţi de emulaţia unei con-curenţe reale, „mafioţii” se devitalizează, a doua oară din pricină că o astfel de reţea, punând mai presus de orice fidelitatea faţă de propriile interese materiale ajunge să susţină o seamă de nulităţi numai pe acest criteriu”(Dan Petrescu, În răspăr, Editura Nemira, Bucureşti 2000, repu-blicare a unui text apărut în anul 1997 în artPanorama).

O definiţie „nemţească” după cum spune autorul ei. Eu aş vrea să aduc doar co completare acestei definiţii: o „mafie cul-turală” nu se rezumă doar la a-şi apăra teri-toriul cucerit, dimpotrivă, face tot posibi-lul să-şi extindă aria de influenţă. În acelaşi

timp există şi o „rotativă guvernamentală” în domeniul mafiilor culturale, care func-ţionează conform unui mecanism descris de I.L. Caragiale cu 100 de ani în urmă: există două partide, în timp ce unul se hră-neşte intens, celălalt posteşte; după o peri-oadă cel aflat la masă devine imobil prin supra-alimentare, în vreme ce f lămândul, asaltat de spectrul inaniţiei, devine extrem de activ - astfel se declanşează o criză care are drept rezultat inversarea rolurilor. Me-canismul descris de Caragiale se referea la spectrul politic - însă el există în această formă, aproape nemodificată şi în viaţa culturală românească. Voi încerca în rân-durile ce urmează să glosez pe marginea definiţiei lui Dan Petrescu, în speranţa că rîndurile mele ar putea oferi oarece clarifi-cări suplimentare.

Grupul cultural de interese

Grupurile de interese au existat, există şi vor exista - până la urmă nu este vorba decât despre instinctul primitiv de vânătoare în grup: dacă mamutul sau ursul de peşteră sau cine ştie ce altă di-hanie este foarte mare, atunci oamenii se vor aduna mai mulţi la un loc şi vor mânca mai mult, pentru că - nu-i aşa? - şi mamutul este mai mare decât iepurele. Acelaşi lucru se întâmplă şi în cultură: scriitorii, pictorii, sculptorii, scenogra-fii, regizorii, compozitorii şi restul se grupează în haite şi pornesc la vânătoa-re pentru a-şi asigura un prânz bogat în proteine, glucide, acizi graşi şi carbohi-draţi. Astfel se formează grupul cultural de interese - o extensie a instinctului de vânătoare din epocile imemoriale.

Bineînţeles că grupul cultural de in-terese are o dinamică a sa: un şef de hai-

tă care domină şi mănâncă mai mult, şi mâncând mai mult domină şi mai mult şi este din ce în ce mai nesătul - până în momentul în care haita se coalizează împotriva lui şi îl elimină ca pe o măsea stricată. Combinaţiile posibile din ca-drul grupului cultural de interese sunt nesfârşite, limitate doar de imaginaţia umană; din arsenalul unui astfel de grup nu lipsesc trădarea, minciuna, laşitatea, turnătoria - mai pe scurt toată mizeria de care este capabilă fiinţa umană f lă-mândă. Pentru că nu trebuie să uităm că omul de cultură este în primul rând om şi trebuie să se hrănească. Pe scurt: gru-pul cultural de interese este o haită de vânători, culegători în căutare de stipen-dii. Uneori haitele se aliază şi formează hoarde culturale de interese - însă acesta este un fenomen cu durată limitată în timp, dinamica internă a fiecărei hai-te nepermiţând menţinerea pe termen lung a hoardei.

Sursa de stipendii

Cei care hrănesc haitele culturale de interese sunt îndeobşte cunoscuţi sub numele de stipendiatori. Stipendiatorii sunt de două tipuri: stipendiatorii de stat şi stipendiatorii privaţi. Fiecare dintre aceştia alege să hrănească o anumită hai-tă culturală de interese dintr-un anumit interes. Iar haita culturală de interese se conformează agendei stăpânului până în momentul în care apare alt stăpân, mai bogat şi mai darnic. În acel moment hai-ta culturală de interese se împarte: cei mai puternici pleacă la noul stăpân, cei mai slabi rămân cu vechiul stăpân. Aces-ta este şi momentul propice pentru plata poliţelor mai vechi: oamenii de cultură

sar cu măciuca unul la celălalt mai ales în aceste momente de modificare a echi-librului resurselor. Scopul: asigurarea f luxului de bani, favoruri, avantaje.

Sursa de stipendii cea mai căutată este statul. Aici viţelul este gras, vaca este bună de muls, oaia are lâna deasă. În so-cietăţile est-europene, unde conceptul de public accountability (tradus la noi prin răspundere ministerială) este cvasi-ine-xistent, o scoică goală de orice conţinut, visul oricărei haite culturale de intere-se este conectarea la resursele statului. Această conectare se realizează prin acor-darea de favoruri politicienilor, în speran-ţa că aceştia, o dată ajunşi la putere, vor şti să răsplătească respectiva haită culturală de interese prin racordarea la o sursă de finanţare publică. Aici intervine prostitu-area omului de cultură: acesta în loc să se exprime liber se va exprima condiţionat de factorul politic. Actul cultural va fi unul comandat şi controlat de raţiuni po-litice. Libertatea de exprimare, libertatea de creaţie devin expresii şi locuţiuni: hai-tele culturale de interese se vor conforma ordinelor politice.

Acelaşi fenomen se constată şi în cazul stipendiatorilor privaţi. Stipendi-atorul privat nu va hrăni o anumită hai-tă culturală de interese doar de dragul haitei. Va plăti această haită pentru ca ea să ducă la îndeplinire anumite sarcini. Evoluţia şi dinamica acestei legături nu se deosebeşte cu nimic de legătura haită culturală-stat.

Controlul teritoriului

Haita culturală de interese, după co-nectarea la o sursă de finanţare va face tot posibilul pentru a menţine controlul

asupra acesteia. Nu foarte multă lume vorbeşte de exemplu despre faptul că traducerile din autori români în limbi străine sunt controlate de o mână de oameni. Sau despre faptul că în toate co-misiile de jurizare a proiectelor culturale se regăsesc aproape aceiaşi oameni - de parcă ar fi vorba de o singură listă obliga-torie pentru toţi finanţatorii, de stat sau privaţi. Controlul asupra acestei „moşii” virtuale se face apelând la orice mijloa-ce af late la îndemână, orice mizerie este permisă. Dacă omul de cultură aparţine unei haite culturale de interese corecte nu are nici o importanţă faptul că a fost turnător, a furat sau a încălcat în orice fel legea. Membrul haitei culturale de interese va fi protejat atâta vreme cât va dovedi loialitate faţă de respectiva haită.

* * *Cam aşa văd structura actuală a ceea

ce ne-am obişnuit să numim cultură: un apendice al sursei de finanţare. De fapt aşa a fost dintotdeauna. Cei care pictau pereţii peşterilor în paleolitic nu cred că o făceau de amorul artei, mai degra-bă fie erau preoţi ai vreunui cult fie erau puşi de preoţi să mâzgălească stâncile cu ocru. Michelangelo lucra la comandă papală şi trebuia să-şi schimbe ideile în funcţie de cum îi dicta comanditarul.

Comuniştii au ştiut cel mai bine cum să „industrializeze cultura”. Iar moşteni-rea lor a fost preluată şi îmbunătăţită de actuala societate de consum. Cam aces-tea ar fi rădăcinile corupţiei în „cultură”. Cazurile practice se mulează perfect pe această structură, aşa că nu mai plicti-sesc cititorul, lăsându-i lui plăcerea de a introduce în această schemă orice nume de „om de cultură”.

PIESA DE TEATRU DESPRE MOLDOVA

Despre mafiile culturale

incepi sa te uiti prin parti si sa-ti calculezi drumurile de retragere in caz ca intra cineva din banda rivala cu mitralierele in mina.

PROSTITUATA. Fata foarte frumoasa, cu blana artificiala dar credibila, dulce–dulce. Are o voce guturala si pe toti ii gratuleaza cu un zimbet invaluitor. Nu shto zaicik, pasli? Daca e linga hotel te intreaba; Jelaite devociku? Te uiti in stinga, dreapta si depistezi un barbat cu profil caucazian, care-ti zimbeste dulce –dulce afisindu-si un dinte de aur.Bea apa plata si mesteca guma.

CERSETORUL CU ACOR-DEON. Orb, imbracat saracacios dar curat. Cinta; Raskinalas more siroka, i volni busuiut v dali. Are

o cutie goala de cafea ness, in care isi stringe banutii. Acordeonul se numeste „Iunosti”. Una din clape da o stridentza falsa, si toata maretia cintecului se duce dracului.

Alte personaje; politisti, carabini-eri, agenti sub acoperire, ziaristi in geci de piele, bomboane bucuria, doamna Litvinova, Un ciine cu nasul spart, Un violonist celebru cumparind ziarul Soverseno secret-no, Femeia care vinde medalii, O zarzavagioaica cu agica si coreiskie spetzii, pensionari la coada de piine, un japonez care nu mai are mult si are sa ucida cersetori pentru ca l-au inebunit de-o luna. Chelneri aratosi cu inclinatii ciudate, un lider spiritual foarte batrin si defazat la care unii se uita ca la marele calugar

tibetan iar el e un om normal, anor-mal de normal, alt lider despre care Cehov a spus; A trecut vremea, si minunatul lui zimbet s-a transfor-mat in rinjet.

Orice asemanare cu personaje reale este o asemanare.

*In spectacol autorul doreste ca regizorul sa foloseasca melodii

strictamente de compozitori locali. Repetitiile vor incepe cu scena aplau-zelor de la final. Autorul v-a intra in

scena in bubuituri de tun, se v-a intona imnul national, se vor spune cuvinte de

multumire ca iata, batrin–batrin dar sunteti unicul care mai prostiti un popor

intreg, iar rolul asta de lider spiritual vi se potriveste exact ca o talanga la gitul

unei mioare. Balang-balang.


Dimpotrivă


4

Efraim BAUH: Eu cînd am emigrat din Uniunea Sovietică, iar asta se întîmpla în 1977 , am jurat că picior de al meu nu va mai călca vreodată în Chişinău. Și am jurat acest lucru fiindcă pur şi simplu autorităţile sovietice mă aduseseră pe culmile deznădej-dii. Aproape că îmi veniseră de hac. Dar au trecut paisprezece ani. Fusese perestroica, glasnosti, Uniunea Sovietică s-a destrămat şi eu am călcat peste cuvîntul meu şi m-am întors. De atunci am vizitat de 21 de ori spa-ţiul post-sovietic. Fireşte totul s-a schimbat. Nici nu se poate compara ceea ce a fost cu ceea ce este. Aceste transformări se ref lectă şi în romanele mele. Cotitura de la începutul anilor 90. Toate primenirile care s-au pro-dus. Dar şi perioada aia gri şi dificilă din pri-mii ani de independenţă. Am scris şi despre asta. Exact în acei ani am fost în Moscova şi la Kiev şi peste tot era foarte rău, oamenii

nu prea aveau ce să mănînce şi în societate domnea o cumplită plictiseală. Acum sigur că e cu mult mai bine. Despre toate lucrurile astea eu scriu, fireşte.

Dumitru CRUDU: Unul dintre motivele literaturii dumneavoastră e căinţa. Consideraţi că ar fi important şi pentru foştii nomenclatu-rişti sovietici să-şi recunoască greşelile şi crimele pe care le-au făcut?

Efraim BAUH: Eu cred că cel mai im-portant lucru pe care l-ar putea face astăzi cei care au deţinut funcţii de conducere pe timpul Uniunii Sovietice e să se căiască în public. Treaba asta este cerută de ucraineni care, cer să se recunoască faptul că foametea din anii treizeci ai secolului trecut a fost un genocid contra poporului ucrainean. Faptul că autorităţile sovietice şi-au hărţuit popo-

rul, au împuşcat şi au deportat oameni ne-vinovaţi în Siberia. Toate lucrurile astea nu pot fi trecute sub tăcere. Cineva trebuie să răspundă pentru toate aceste crime. Oame-nii ar trebui să înveţe să se căiască. Ar trebui să recunoască ceea ce au făcut şi să nu cos-metizeze trecutul. Dar asta nu se întîmplă, din păcate. Ceea ce a fost cîndva rău este trecut sub tăcere, coşmarul e minimalizat sau e prezentat ca fiind un lucru pozitiv. Dar asta e cel mai important lucru astăzi. E doar o impresie falsă şi greşită că toate grozăviile de cîndva pot fi uitate şi ascunse sub nisip. Oricum, va ieşi la suprafaţă. De aceea, astăzi este cea mai importantă temă. Inclusiv pen-tru mine ca scriitor. Dar nu trebuie să dăm vina pe alţii, ci să ne-o asumăm. Să nu dăm vina pe alţii, aşa cum face Soljeniţîn acuzînd pe evrei. De ce ar fi vinovaţi evreii? Pentru că au fost omorîţi?

TOP IANUARIE

Scriitori români:n Caietele, 3 vol. – Emil Cioran, ed. Humanitasn Tratat de istorie al religiilor – Mircea Eliade, ed. Humanitasn Ghicitoarea fără sfîrşit – Grigor Vieru, ed. Prut Internaţionaln Scrisori către fiul meu – Gabriel Liiceianu, ed. Humanitasn Cel mai iubit dintre pămînteni – Marin Preda, ed. Cartex

Literatura tradusă:n Mănâncă, roaga-te, iubeşte - Elizabeth Gilbert, ed. Humanitasn P.S. – Te iubesc - Cecelia Ahern, ed. Alln Eva Luna -Isabel Allende, ed. Humanitasn Zăpada – Orhan Pamuk, ed. Curtea Vechen Dragostea e un câine venit din iad – Charles Bukowski, ed. Poliromn Kaf ka pe malul mării – Haruki Murakami, ed. Poliromn Umbra – Ismail Kadare, ed. Humanitasn Teorema papagalului – Denis Guedj, ed. Cartiern Maigret şi şcoala crimei - Georges Simenon, ed. Poliromn Teatru – Sartre, ed. Rao

TOP FEBRUARIE

Scriitori români:n Ora 25 - Constantin Virgil Gheorghiu, ed. Gramarn Plînsul Centaurului – Andrei Ţurcanu, ed. Cartiern Taina care mă apără – Grigore Vieru, ed. Princepsn Amintiri din viaţă – 20 de ani în Siberia – Anita Nandris-Cudla, ed. Humanitasn Chira Chiralina – Panait Istrati, ed. Cartier

Literatura tradusă:n Amurg – Stephene Meyer , ed. Raon Lolita – Nabokov, ed Poliromn Naşul – Mario Puzo, ed. Raon Ignoranţa – Milan Kundera, ed. Humanitasn Micul Prinţ - A. Saint-Exupery, ed. Raon Gradul zero al scriiturii – Roland Barthes, ed. Cartiern Vrăjitoarea din Portobelo - P.Coelho, ed. Humanitasn Cronica păsării-arc – Haruki Murakami, ed. Poliromn Îndrăzneala de a spera - Barack Obama, ed. Raon Memoriile Gheise - A.Golden. , ed. Humanitas

LIBRĂRIILE

n Casa Cărţii, bd. Mircea cel Bătrân, nr. 9, Chişinău. Tel./fax: 34 64 61, Email: [email protected] Librăria din Hol, str. Bucureşti, nr. 68, Chişinău. Tel.: 24 10 00, Email: [email protected] Librăria din Centru, bd. Ștefan cel Mare, nr. 126, Chişinău Tel.: 21 42 03, Email: [email protected] Librăria9 , str. Puşkin, nr.9, Chişinău. Tel.: 22 37 83, Email: [email protected] Vărul Shakespeare, str. Sciusev, nr. 113, Chişinău. Tel.: 23 21 22, Email: [email protected] Maşini din Republica Moldova, foto: Vladimir US, 2008

„Eu cred că cel mai important lucru pe care l-ar putea face astăzi cei care au deţinut funcţii de conducere pe timpul Uniunii Sovietice e să se căiască în public”Interviu cu Efraim BAUH, preşedinte al Asociaţiei Israeliene a Scriitorilor

femei cu semneVlad GATMAN

iubitele voastre nu vor ieşi niciodată din poemul acesta

buzele lor vor arde de turbarea bărbaţilor femeile de dincolo liniştite îşi vor întinde rochiile sau chiar se vor dezbrăca în faţa acestor indivizi

câteva fete vor încerca după aceea să evadeze cumva de sub pojghiţa de cuvinte cercetându-vă cu privireaînsă de umerii lor albi vor atârna semne de întrebaresemne îmbobocite sau ofilite sau steluţe cu mai multe colţuri

altele dintre ele spre sfârşit vor sta în cuvinte moi amintindu-şide mâinile voastre încordate şi de muşchii voştri aceste femeivor cânta ceva de leagăn şi toţi copiii din apropiere vor adormi

mai târziu unii dintre voi vor da din cap grăbindu-se undevaalţii îşi vor căuta în buzunare bani dar niciunul nu va pleca de aici

primul semn/ cine crede că ar muri dacă-şi va pierde femeia

bărbaţii de dincoace stau aproape de femei însă par nehotărâţiprimul pas pentru ei/ le vor şopti ceva şi ele vor râde şi vor crede

aceştia sunt bărbaţii cu semne care se vor îndrăgosti şi vor deveni artişti umblând tot timpul cu sâni şi cu buzeei vor pândi femeile de dincolo rugându-se în gând

în urina bătrânului paznicîn sperma lui uscată în sperma lui caldă ce curgeaîn fiecare searădin gândurile luidin vaginul femeilor voluptoasea femeilor goale care se plimbă pe străzi uşuratice curvepe care mâinile lui mototolitenu le ajungeaute-am aşteptatîn fiecare dimineaţă era mai frig ca în dimineaţa din urmă

în fiecare dimineaţă totulera mai micîn fiecare dimineaţă eram mai cuminteşi apoi iar eu încercând să te descriu femeii cu limba neînţeleasăi-am povestit tot până la ultima picătură aşa cum era în visele mele despre tineîn plapuma care mă înveleaîn toate visele care atunciaveau să vină ca dumnezeu şi împărăţia cerurilor şi ea mi-a turnat pe rând pahare până când totul s-a îndepărtat şi s-a făcut linişte

ch.i.Andreea TOMA

Semne

5


Sînt puţini basarabeni care s-au impus în mediul afacerilor din Romania. Pînă azi, cei veniţi/refugiaţi aici s-au afirmat mai degrabă în arte, literatură, ştiinţe umaniste. Am găsit totuşi un tînăr om de afaceri basarabean care lucrează la scară mare în România. E vorba de Călin Fusu, acţiona-rul majoritar al portalurilor Neogen şi Bestjobs. Dintr-o prezentare a acestuia făcută de Evenimentul Zilei: „La 16 ani era student la ASE, iar la 26 de ani a înfiinţat, împreuna cu trei colegi, o companie de internet care acum valorează peste 10 milioane de euro.”

1. Cum ţi-a venit ideea să investeşti în internet şi de ce ai făcut-o?

Ideea mi-a venit citind arti-cole pe internet despre antrepre-norii de internet din SUA, acum vreo 10 ani.

2. Afaceriştii din România au încredere în astfel de investiţii?

Unii da, alţii nu. E un dome-niu destul de nou, dar lumea a auzit totuşi că „internetul repre-zintă viitorul”.

3. Ai extins portalul bestjobs şi în Republica Moldova. Vezi vreo diferenţă între felul cum se fac afacerile dincolo de Prut şi fe-lul cum se fac aici?

Nu neapărat. Diferenţa este doar de etapă la care se af lă dez-voltarea pieţei de comunicare online. Moldova e cu un an - doi

în urma României, care e şi ea un an - doi în urma Bulgariei, şi tot aşa.

4. A fost greu să convingi două fonduri de investiţii din Occident să ia în considerare afacerea ta?

Mai curând ele au dus mun-că de convingere, deci nu a fost chiar greu.

5. Cu cîţi bani ai pornit Neogenul, afacere care ţi-a adus, se zice, cîteva milioane de euro?

Presei îi place să exagereze cu milioanele, de fapt a avut loc o investiţie în firma Neogen. Am pornit Neogen cu nu prea mulţi bani, mai curând munca depusă de-a lungul anilor a fost adevăra-ta investiţie.

6. Portalul Bestjobs e eficient la ora asta? Ai intîlnit oameni - angajatori sau angajaţi - care să considere portalul tău mai eficient decît vechea metodă de angajare (prin cunoştinţe, relaţii)?

Bestjobs este cu mult mai eficient decât folosirea ziarelor pentru angajare, pentru că e mai ieftin şi oferă acces mai multor oameni interesaţi de căutarea unui loc de muncă. Angajarea prin cunoştinţe/relaţii e bună şi ea uneori, în special dacă vrei să-ţi angajezi rudele/prietenii :)

7. Cîţi angajaţi are firma ta la ora asta? În ce măsură ai angaja tu un om pe care nu îl cunoşti şi care nu îţi e recomandat de un apropiat?

Firma are 100 de angajaţi în 4 ţări - toţi sînt oamenii pe care nu-i cunoşteam înainte de anga-jare.

8. Dacă nu sînt indiscret: ce vînzări de publicitate au cele două portaluri mari ale tale - Neogen şi Bestjobs? Cum merge piaţa de publicitate în mediul virtual?

Nu voi detalia prea mult ci-frele, merge bine :)

9. Cum a primit mediul de afaceri din România un basarabean?

Mediului de afaceri nu-i prea pasă în ce loc s-a născut persoana care conduce o firmă sau alta, ci mai curând ce beneficii îi poate oferi respectiva firmă.

10. Cît de des ajungi la Chişinău? Unde te simţi „acasă”?

Ajung la Chişinău o dată la câteva luni, mă simt la fel de aca-să la Chişinău, Bucureşti sau So-fia. Casa e acolo unde merg bine afacerile :)

11. Mai ai cetăţenie RM? Vei vota în aprilie?

Mai am, desigur, şi - da, voi vota în aprilie. Cred că nu ne pu-tem plânge de viaţă grea sau con-ducători neinspiraţi şi, în acelaşi timp, să nu participăm la alegerea oamenilor din vârf şi a direcţiei în care merge ţara.

Mulţumesc, Călin Fusu, te mai aşteptăm în paginile revistei „Stare de urgenţă”.

Perestroika, lansată de Mihail Gorbaciov la mijlocul anilor 1980, se prezintă retrospectiv drept un proiect politic şi economic foarte

ambiţios şi, incoerent, totodată, de reformare a societă-ţii sovietice. Gorbaciov însuşi a dat postfactum aprecieri destul de contradictorii privind finalitatea programului său politic. În Rusia a afirmat că a intenţionat refacerea societăţii sovietice şi dacă ar fi dorit, ar fi putut rămâne la putere pe viaţă. În Occident, a spus adeseori, cu totul altceva, şi anume că regimul nu putea fi reformat şi că intenţia sa a fost de la bun început să distrugă sistemul comunist. E greu de spus când Gorbaciov este mai sin-cer, în primul sau în al doilea caz? În plină Perestroikă, în 1988, RSSM era dominată de oamenii lui Bodiul, om al stagnării prin excelenţă, care a stăpânit în Mol-dova aproape două decenii, până în 1980. Chiar dacă liderul nomenclaturii locale după Bodiul, pe nume Si-mion Grossu, era primul moldovean basarabean care deţinea funcţia de prim secretar al partidului de la 1944 încoace, acesta era nu mai puţin rusificat decât prede-cesorii săi şi a manifestat o servilitate deosebită faţă de interesele Moscovei. Se pare că Grossu avea o susţinere importantă în Biroul Politic al PCUS, o dată ce acesta va fi ultimul prim secretar al unei republici unionale demis de Gorbaciov, abia în noiembrie 1989. Cu atât mai imperios se impunea în Moldova mobilizarea soci-etăţii împotriva conservatorismului elitelor de partid şi de stat. Un rol decisiv în promovarea Perestroikăi l-au avut organizaţiile neformale, cum se spunea atunci. Pri-ma organizaţie de acest fel era cenaclul literar-muzical Alexe Mateevici, creat la data de 15 ianuarie 1988, de ziua de naştere a lui Eminescu. O dată aleasă, evident, nu întâmplător. Principalul animator al cenaclului era Anatol Șalaru, medic de profesie, alături de alţi tineri şi studenţi de la varii facultăţi din Chişinău. Întrunirile aveau loc la început pe Aleea Clasicilor din parcul Puş-

kin din Chişinău, actualmente Grădina Publică Ștefan cel Mare. Ulterior, locul preferat a devenit Teatrul Verde de la lacul Comsomolist, azi parcul de agrement Valea Morilor. La aceste manifestări erau prezenţi şi înalţi demnitari de stat sau de partid, care păreau en-tuziasmaţi pe moment, dar care ulterior condamnau cenaclul în „Moldova Socialistă” sau „Sovetskaia Mol-davia”, pe motiv că activităţile sale ar avea un caracter naţionalist, aşa cum a fost cazul vice-ministrului Învăţă-mântului Public, Simeon Musteaţă. Există numeroase cronici despre aceasta în ziarele vremii. Vom invoca aici mărturia scriitorului Vlad Zbârciog, publicată în Literatura şi Arta din 7 iulie 1988. „Ce platformă pro-movează aceşti tineri uniţi de comune idealuri? – se în-treba acesta, invocând autoritatea liderului sovietic în acest sens. „Despre ce se vorbeşte, se discută, se cântă la aceste spectacole ale tineretului? – se interoghează scriitorul basarabean, şi răspunde: „Despre probleme-le vieţii spirituale ale republicii, despre durerea pentru destinul pământului strămoşesc, suprasaturat şi con-taminat cine ştie câţi ani înainte de pesticide, despre condiţia umană în atari circumstanţe, despre problema limbii materne, despre cărţi şi dicţionare, a căror lipsă le resimţim acut. Și toate aceste dureri, doleanţe, conti-nuă Vlad Zbârciog, sunt rostite în strofe polemice, cân-tate, plânse pe strune de chitară, şi ele răscolesc sufletul, învolburează conştiinţele. Niciodată ca acum sufletul uman n-a cunoscut o asemenea descătuşare”, spune încântat cronicarul nostru. Anume spiritul cenaclului literar-muzical Alexe Mateevici a contagiat, în sens po-zitiv, societatea basarabeană de la sfârşitul anilor 80, şi a servit drept prima tribună de la care a pornit procesul lung şi anevoios al regăsirii identităţii româneşti şi a condamnării crimelor comunismului sovietic, un pro-ces care, din păcate, nu s-a încheiat nici astăzi.

Text difuzat la Radio Europa Liberă Maşini din Republica Moldova, foto: Vladimir US, 2009

„Casa e acolo unde merg bine afacerile”Interviu cu Călin FUSU, patronul portalurilor Neogen, Bestjobs şi Faces.md. A consemnat Marius IANUŞ.

După douăzeci de ani –istoricul Igor CAŞU despre Moldova anului 1989„Niciodată ca acum sufletul uman n-a cunoscut o asemenea descătuşare”

Punct de vedere


6

Ce bine că Uniunea Sovietică nu mai există

Zilele acestea, m-am întîlnit cu un tînăr scriitor care, deşi are doar vreo douăzeci şi ceva de ani, a publicat vreo zece cărţi, majo-ritatea dintre ele fiind foarte bine primite de critica literară. Ce mai încolo şi încoace, e un scriitor cunoscut, e un scriitor care vrea să schimbe faţa literaturii şi să dea cea mai bună carte de poezie a tran-ziţiei. Pe lîngă poezie, însă, tînărul poet mai face şi publicistică, una extrem de îndrăzneaţă. Fireşte că nu am putut să nu voltez spre acest subiect, dar tînărul poet mi-a tăiat rapid macaroana mărturisindu-mi franc că îi este frică. Da, da, mi-a şoptit precipitat în timp ce ochii îi jucau în cap, asta e starea cea mai frecventă pe care o trăiesc atunci cînd îmi văd publicate articolele: frica. Aproape că, de fiecare dată, mă cuprinde un fel de groază că aş putea păţi ceva. Mă tem să nu-mi dea cineva peste nas pentru curajul de care dau dovadă în publicisti-ca mea. Ieri, de exemplu, am publicat o tabletă despre kaghebe unde afirmam că singurul obstacol real în calea democratizării Moldovei e anume această organizaţie ocultă şi omniprezentă care a supravie-ţuit timpului; ziceam acolo că securişti sînt peste tot, chiar şi acolo unde te aştepţi cel mai puţin să-i întîlneşti, adică în organizaţiile proeuropene sau în redacţiile unor reviste culturale foarte progre-siste şi atunci cine şi contra cui oare mai luptă?; ei bine, din cauza acestei tablete nu am putut dormi toată noaptea. Mă temeam că o să-mi facă ceva. Mă temeam că o să-mi deregleze frînele de la ma-şină. Îmi era frică de fata mea: oare nu o vor molesta, oare nu o vor sechestra? De fapt, îmi mai este şi acum frică şi mă grăbesc să ajung mai repede la şcoală ca să mă conving cu ochii mei că Andreea nu a păţit nimic. Fireşte că l-am lăsat să plece. Totuşi, eram un pic mirat: cum, tocmai lui să-i fie frică? Tocmai lui care taie în carne vie? Nu-mi venea să-mi cred ochilor. Apoi, nu ştiu cum, dar m-am gîndit că ce bine e că nu mai e Uniunea Sovietică: oare dacă imperiul ar mai fi existat şi acum, despre ce ar fi scris şi cum s-ar fi purtat colegul meu? Îmi este greu să spun. Dar dacă ar fi trăit pe timpul lui Stalin sau al lui Brejnev, oare şi-ar mai fi descleştat maxilarele ca să vorbească despre kaghebe? Și tot gîndindu-mă la lucrurile astea mi-am amintit de Vladimir Beşleagă, Serafim Saka, Grigore Vieru, Andrei Burac, Marcela Benea, Gherasim Păduraru, adică mi-am amintit de cîţiva scriitori basarabeni care au prins vremurile roşii şi nu s-au ascuns după ulm, ci au avut suficient curaj ca să meargă contra curentului li-terar dominant în epocă. O bună parte dintre scriitorii în vîrstă s-au purtat foarte curajos în perioada sovietică, plătind pentru aceasta, unii dintre ei, cu viaţa sau cu cariera şi poziţia în societate. De ace-ea, trebuie să recunosc că am toată admiraţia pentru o parte dintre scriitorii bătrîni care au trăit în nişte vremuri foarte dure şi, totuşi, nu au cedat. Hai să ne amintim de ei atunci cînd ne este frică. Și, totuşi, să ne imaginăm pentru cîteva secunde că Uniunea Sovietică mai există. Oare ce fel de articole am scrie? Și despre ce ar fi acestea? Ar fi oare despre kaghebe?

Ce bine e că Uniunea Sovietică nu mai este!Dumitru CRUDU

Vîrfurile societăţiiSunt saturată de orgoliul semenilor mei. Eradicarea din infantilism nu ne va aduce o re-catalogare uniformă a claselor sociale. Problema e în mentali-tate, cultură şi naţionalitate.

Ecaterina BARGAN

Azi am descoperit că majoritatea şoferilor consumatori ai Mcdonalsului sunt ruşi. O pereche de îndrăgostiţi, care vorbeau principial în rusă, îmi luau comanda. Eu încercam să le răspund în limba lor, ca să nu dureze procesul. Prin fiecare cuvînt, repetat consecvent, vroiau să-mi arate cît sunt de redusă, ca şi cum lipsa mea de înţelegere venea nu din tonul lor diminuat, ci pentru că sunt eu proastă. În momentul în care am repetat comanda totală, ca să încasez banii, am vorbit în română. Ei m-au întrebat tărăgănînd dispreţuitor „A po ruscomu mojno?”. Am răspuns rapid „Nu”, moment în care ei au început să rîdă isteric, de parcă eu i-aş fi luat peste picior. Băiatul de la volan îşi etala pe chip aerul de superioritate. Prietena lui îi ţinea companie. Eram în Drive2 şi le repetam suma cu o seriozitate firească pe faţă, cînd ei încă rîdeau. O pauză de amuzament în care mă simţeam bufon din simplul motiv că nu înţelegeam miza glumei.

De fapt, nu mă mai miră nimic. Nu mă înfioară barbarismul civilizaţiei „de elită”. Iluzia puterii ne anulează inocenţa, sinceritatea, dăruirea necondiţionată... sau ceea ce mai poate fi definit drept calitate umană. Discrepanţele dintre naţionalităţi se bazează mai mult pe dorinţa unora de a-şi impune dominaţia, din crezul naiv al unora că ar fi lideri de la naştere, din principii prosteşti şi mîndrie ieftină.

Teodor Ajder, dr. psiholog

Artur Klinau (uneori scris şi Klinov) este editorul almanahului „pARTizan” - singura pu-blicaţie de „subsol” din Belarus, dedicată proble-maticilor artei contemporane. A scris şi un roman

industriei catafalcelor au fost anunţate în catalog drept „o colecţie de mobilier elegant pentru a fi folosit în ritualuri”, iar autorul lor a fost declarat „înger al râsului, cuceritor al demonului fricii”. Obiectele expuse în sălile castelului Ujazdowski, af lat în inima Varşoviei, erau cât se poate de haioa-se. Unele catafalce au fost înfăşurate în paie, altele acoperite cu ziare de propagandă sau legume pro-venite de pe câmpurile belaruse, erau obiecte cu

De pe frontul belarusventilaţie, stilate, încălzite şi suplimentate cu sis-teme de alarmă şi de canalizare. Se găseau chiar şi mobiliere masive lucrate de renumiţii meşteri din Tula. În vitrinele acestor ultime catafalce se af lau şi nişte şipuri negre (gata să devină cocktailuri Molotov) pe care erau scrise cu roşu titluri de tra-tate filozofice celebre.

Nu mai puţin interesante mi s-au părut şi „va-lizele-cărţi” incluse în catalog. În valiza pe care scrie cu litere gotice „Karl Marx - Das Kapital” descoperi borcane cu felurite murături. În valiza pe care e scris „V.I Lenin – Sochineniya” descoperi cocktailuri Molotov. În „Z. Freud” pe o catifea ro-şie, între crizanteme de plastic sunt aranjate două mănuşi negre şi vechi de box. Pe ele scrie citeţ „In-terpretarea viselor” în rusă şi în germană. Klinau a tâlcuit în aşa fel opera mai multor autori remar-cabili: Kaf ka, Kim Ir’ Sen, Kant, Schopenhauer, Nietzsche, Marcuse, Kropotkin, Camus ş.a Aceste geamantane şi ironia autorului m-au impresionat mult. În primul rând pentru că valiza e simbolul hoinarului. Cât de mulţi locuitori ai Basarabiei au devenit recent (în bine şi în rău) hoinari! Mă mai gândeam şi la faptul că aceste texte comple-xe transformate fiind într-un limbaj vizual sim-plificat, mult mai accesibil oricui, ar putea, cât de puţin, stârni şi interesul faţă de carte în noi, copii unei fărâme de popor cu limba încurcată, care încă mai are mult de suferi de pe urma năprasnicii po-litici sovietice de moldovenizare. Admiram repro-ducerile cu geamantanele-cărţi ale lui Klinau şi am simţit că vreau să împărtăşesc experienţa mea cu cei de acasă. Nu şti dacă vor ajunge vreo dată lucrările sale până la publicul basarabean. Această expunere este un prim pas în acest sens.

„Minsk, mic ghid pentru călători”. Cartea a fost tradusă în mai multe limbi şi foarte bine primit în Europa. Klinau descrie în paginile acestui text autobiografic un anumit mod de viaţă decadent - necro-romantismul - care se iveşte într-o societate pe parcursul anumitor perioade istorice (bunăoa-ră, declinul unui sistem politic sau a unui imperiu) caracterizate prin faptul că oamenii presimt şi aş-teptă reforme sociale majore. În aceste perioade scriitorii, artiştii au tendinţa de a sublinia în ope-rele sale aspectul tragico-comic al vieţii şi morţii. Mulţi dintre ei găsesc un refugiu în umor şi ironie. Un sistem represiv poate găsi ac pentru cojocul oricui – poate speria pe oricine. În acest context, adevărata Artă are funcţia de a îndemna omul să sfărâme prin intermediul râsului atmosfera de fri-ca care-i înconjoară. Klinau susţine, deci, că arta contemporană angajată înseamnă - tăria omului de a continua să glumească. „Doar prin zâmbet poate un artist să inf luenţeze curentul de eveni-mente din ţara sa.” - declara Klinau unuia dintre alcătuitorii catalogului expoziţiei de catafalce pe care o pregătea acum 10 ani în Polonia. Bunăoa-ră, Klinau glumeşte afirmând, că la fel precum în Germania s-a dezvoltat industria automobilistică sau în Franţa - cea a parfumurilor, aşa şi în Be-larus a apărut o importantă ramură a industriei naţionale – producerea de catafalce - o industrie izvorâtă din trăsătura de „autodistrugere” a popo-rului belarus. (Cred că şi noi basarabenii posedăm aşa ceva, deşi nu doar noi ci şi celelalte popoare din componenţa defunctului Imperiu Sovietic.) „Omul n-ar fi supravieţuit – afirma Klinau – fără capacitatea sa de a transforma tragedia realităţii obiective într-o subiectivitate comică.” Mostrele

Artanţeapă


7


Valeriu BABANSKI

Păzea, dragii mei! Păzea şi iar păzea!

Pe 13 februarie, în aşa-numita „Sală cu cămin” a Uniunii Scriitorilor din Moldova, a avut loc lansarea

unui calendar, dedicat post-mortem lui Grigore Vieru, inserând numeroase foto-grafii şi poeme ale marelui poet al neamu-lui, şi scos în lumina tiparului cu suportul financiar şi logistic al PLDM. Sala a fost li-teralmente tixită de lume. Și au vorbit mul-ţi. Dar n-am să fac măcar o scurtă trecere în revistă a oratorilor. Am să-l remarc numai pe Spiridon Vangheli. Unul dintre cei mai vechi şi mai intimi prieteni ai regretatului Maestru, acesta l-a şi cunoscut ca nimeni altul şi a evocat un şir întreg de momente pe drept cuvânt revelatoare din viaţa celui plecat de printre noi, inclusiv a mărturisit că, în anumite clipe de suferinţă mistuitoa-re provocată de jocurile politice deocheate de pe la noi şi, mai ales, de condiţia existen-ţei mizerabile şi umilitoare a basarabenilor, Grigore Vieru răbufnea că tot noi purtăm vina pentru o asemenea stare de lucruri, de unde parcă am fi nişte ostatici ai trei „p”: „pâra”, „pizma” şi „prostia”.

Nu ştiu dacă am reprodus întocmai cuvintele pe care, la rândul său, le-a repro-dus şi Vangheli, însă cât priveşte sensul, asta e! Toate ni se trag de la p.p.p., adică de la „pâra” noastră, „pizma” noastră şi „prostia” noastră. M-am gândit mult la această triadă şi în cele din urmă mi-am zis că Poetul (poate că unul dintre figuri-le noastre emblematice cele mai „pârâte” cele mai „pizmuite” şi cele mai pătimite de pe urma „prostiei omeneşti”) avea perfectă dreptate. Căci într-adevăr, dacă ne scrutăm istoria, vedem că n-am fost mai bolnavi de ceva decât ca de „pâră”, „pizmă” şi „prostie”. N-am fost, dar şi mai suntem bolnavi. Exemple? Câte vreţi! Și nu neapărat din vremuri afunde, când din pizmă sau şi din prostie curată, pâra înf lorea pretutindeni şi ducea nu numai la „schimbarea domnilor – bucuria ne-bunilor”. În vremuri mai apropiate, iar mai precis, pe la mijlocul secolului trecut, anume pâra a stat şi la temelia alcătuirii listelor celor deportaţi în siberii, deoare-ce foarte mulţi dintre cei înscrişi în aceste liste deloc n-au avut, ca ciobanul moldo-vean din „Mioriţa”, „oi mai multe, / ciute şi cornute, / cai învăţaţi / şi câini mai băr-baţi”, ci pur şi simplu au fost pârâţi pentru câte-n lună şi-n stele. De consăteni, de mahalagii, de vecini, de unele rude chiar.

Sau să luăm o atare structură a sta-tului cum a fost KGB-ul. Ce personal în serviciul activ avea acesta? Presupun că la vreo 100 şi ceva sau la vreo 200 şi ceva de „specialişti”. Dar câţi „informa-tori-turnători” racolaţi? Mii şi mii prin toate păturile sociale. Încât dacă astăzi s-ar face cunoscute arhivele care, chipu-rile, se păstrează la Tiraspol, se poate în-tâmpla ca societatea să explodeze şi să se dezbine în două tabere – una constituită din „pârâtori-turnători”, alta din cei ce au fost „pârâţi-turnaţi”. Și încă nu se ştie care tabără ar fi mai numeroasă!

Dar câte acţiuni penale au fost inten-tate liderilor politici Vladimir Filat, Se-rafim Urecheanu şi altora numai în baza unor pâre! Intentate, apoi clasate, deoa-rece pârele, de fiecare dată, se dovedeau a fi nişte minciuni.

Ori iată un exemplu clasic de prostie naţională, căci alt cuvânt nici că să se potrivească mai bine. În una dintre scri-sorile sale din Basarabia, datată cu 13 ianuarie 1906, Constantin Stere scrie: „Foarte ciudată este soarta poporului român din Basarabia.

Nu s-ar putea găsi un popor mai loial şi mai supus. Peste 7 ani se va împlini un veac de la anexarea Basarabiei de către im-periul rus şi în tot acest răstimp niciodată nu s-au manifestat tendinţe separatiste sau spirit de revoltă contra autorităţii. În vreme de război, ca şi în vreme de pace, pe toată întinderea imensului imperiu al ţarilor, nu se găsesc supuşi mai fideli, în-deplinindu-şi toate datoriile cu mai mul-tă bunăvoie şi mai multă conştiinţă...” Și peste câteva alineate: „... anexarea însăşi a fost oficial prezentată bieţilor basarabeni nu ca o cucerire, ci ca o „eliberare” [eman-cipation] de sub jugul turcesc.

Mai mult, după anexare , împăratul Alexandru I a acordat Basarabiei un „sta-tut” pentru formarea acestei provincii, în care citim că... „moldovenilor din Ba-sarabia le permitem cu bună voinţă [gra-ciensement] să-şi folosească tot timpul limba, în şcoli, în faţa tuturor instanţelor administrative şi judecătoreşti; la fel, ei îşi vor păstra drepturile, privilegiile şi legile naţionale...”

Și cu două rânduri mai jos: „Cu toate acestea, bieţii „eliberaţi” au rămas de un secol fără şcoli, fără biserică, fără limbă naţională, condamnaţi la sălbătăcie...”

Și ştiţi ce e cel mai ciudat în această prostie? Că are ca fundament o înţelep-ciune de veacuri. Suntem mai că popo-rul cel mai înţelept din întreaga Europă. Dar înţelept nu din spirit, ci dintr-o lipsă totală de curaj şi de elan de afirmare. E o înţelepciune paralizantă care ne face să ne resemnăm în faţa celor mai jalnice si-tuaţii, să ne împăcăm cu orice rău şi ast-fel să ne prostim noi înşine, dar, mai ales, să ne lăsăm prostiţi de alţii. Și aici vreau să mai aduc un exemplu. Pe 23 mai 1999, în cadrul referendumului consultativ, peste 55 la sută din electorat s-au pro-nunţat pentru modificarea constituţiei RM şi instituirea sistemului prezidenţi-al. Dar toate partidele noastre politice, inclusiv cele democratice parlamentare, împreună cu PCRM s-au pronunţat îm-potriva sistemului prezidenţial şi şi-au îndemnat alegătorii să boicoteze refe-rendumul ori să voteze împotriva modi-ficării respective a Constituţiei, iar pe 5 şi 21 iulie 2000, ignorând voinţa politică a majorităţii alegătorilor, au votat una-nim (92 de voturi) pentru modificarea inversă a Constituţiei, instaurând siste-mul parlamentar de guvernare, prin care au şi deschis calea victoriei comuniştilor la alegerile parlamentare din anul 2001.

O greşeală istorică? O prostie istorică colectivă a partidelor democratice din Parlament

şi cel puţin a 55% de electorat care nu s-a revoltat, ci s-a lăsat prostit de aceştia în nu-mele unor „interese naţionale majore”, in-terese care, în perioada anilor 2001-2005, perioadă de „glorie” a guvernării comunis-te, formaţiunea PCRM obţinând majori-tatea constituţională în Parlament (71 de mandate), s-au redus la revizuirea a tot ce a fost posibil de revizuit în cadrul legislativ creat în primii 10 ani de independenţă, la „prihvatizarea” şi monopolizarea tuturor

Povara libertăţii noastre* Dacă ne scrutăm istoria, vedem că n-am fost mai bolnavi de ceva decât ca de „pâră”, „pizmă” şi „prostie”.

* Dacă astăzi s-ar face cunoscute arhivele care, chipurile, se păstrează la Tiraspol, se poate întâmpla ca societatea să explodeze şi să se dezbine în două tabere – una constituită din „pârâtori-turnători”, alta din cei ce au fost „pârâţi-turnaţi”.

* Suntem mai că poporul cel mai înţelept din întreaga Europă. Dar înţelept nu din spirit, ci dintr-o lipsă totală de curaj şi de elan de afirmare. E o înţelepciune paralizantă care ne face să ne resemnăm în faţa celor mai jalnice situaţii, să ne împăcăm cu orice rău şi astfel să ne prostim noi înşine, dar, mai ales, să ne lăsăm prostiţi de alţii.

domeniilor de activitate economică pro-fitabilă (petrolul, tutunul, alcoolul, medi-camentele, transportul, construcţiile etc.), la „reformarea” (a se citi „subordonarea”) justiţiei şi organelor de forţă, la controlul asupra unei bune părţi de mass-media, la coruperea morală şi materială a unei bune părţi de intelectualitate (inclusiv la crea-rea unei uniuni alternative a scriitorilor), la îngrădirea libertăţilor şi drepturilor ce-tăţenilor, la exodul de masă al populaţiei, în special a celei tinere, energice, apte de muncă şi de vârstă fertilă. Mai mult decât atât, s-a lovit cumplit în valorile perene şi în însuşi spiritul naţional: limbă, istorie, cultură ş.a.m.d.

Ne-am lăsat prostiţi şi în anul 2005, când guvernarea co-munistă a făcut un salt poli-

tic radical – „proeuropean”, dezamăgind o parte dintre votanţii tradiţionali ai PCRM, în schimb inspirând optimism european altei părţi, care a crezut că se mai întâmplă şi minuni, şi lupul îşi poate schimba nu doar părul ci şi năravul.

Ba chiar într-o asemenea „poveste” au crezut nu numai cetăţenii de rând, dar şi unii lideri politici, pretinşi democraţi, şi au crezut nu numai până la alegeri, ci şi după, şi, trădându-şi alegătorii, în ziua de 4 aprilie 2005, prin 19 voturi ale de-putaţilor din formaţiunile conduse de Roşca, Diacov şi Serebrean, adăugate la voturile comuniste şi procomuniste, Vladimir Voronin a câştigat cel de-al doilea mandat de preşedinte al ţării.

Ce-i drept, la alegerile locale din 2007 ne-am mai deşteptat un pic, şi PCRM a suferit un eşec total în 30 de raioane şi municipii, obţinând o majori-tate formală doar în 5 raioane şi în mun. Bălţi. Mai mult decât atât, tot aici de no-tat şi înfrângerea comuniştilor la alegeri-le başcanului din UTA Găgăuză.

Mi se pare că ne-a mai „scuturat”

pe mulţi şi moartea tragică a lui Grigo-re Vieru. Dar iată că, în chiar ziua de 14 februarie, în care cel ce a fost Omul Grigore Vieru va fi împlinit, iar Poetul Grigore Vieru a împlinit efectiv 74 de ani şi în care, f loarea neamului, după ce, la orele 10.00, a depus f lori la mormântul poetului de la Cimitirul Ortodox Cen-tral, la orele 13.00 s-a întrunit la Teatrul municipal „Satiricus-I. L. Caragiale” la lansarea cărţii regretatului Maestru „Taina care mă apără”, ei bine, în chiar ziua ceea, în cadrul concertului de sea-ră, organizat în Piaţa Marii Adunări Naţionale cu prilejul sărbătoririi Zilei Sfântului Valentin, şeful statului Vladi-mir Voronin, în faţa a cel puţin 10 mii de tineri declară emfatic că în ultimii ani (citez oficialul „Moldova Suverană” „s-a reuşit transformarea Moldovei într-un teritoriu al dragostei”. Și piaţa izbucneş-te în urale. Mai mult, Voronin, de parcă PCRM ar şi fi câştigat deja şi a treia oară alegerile în Parlament, le promite celor adunaţi în piaţă că (citez aceeaşi sursă) „îi va susţine şi în continuare, prin elabo-rarea unor strategii de perspectivă care vor avea drept scop asigurarea tinerilor cu spaţiu locativ, majorarea şi pe viitor a burselor şi învăţământul suprem gratuit în întregime până în 2013 cel târziu şi altele”. Acestea promite Preşedintele şi, în încheierea discursului său, conchide că („... pentru Republica Moldova anu-me tinerii reprezintă viitorul prosper al ţării. Din acest motiv, „guvernarea actu-ală va activa şi în următorii patru ani în scopul asigurării pe deplin a tinerii ge-neraţii cu cele necesare pentru a garanta Moldovei un viitor prosper”. Și adevărat că de data aceasta piaţa tace. Dar este o tăcere a lehamite, nu de atitudine, şi, deci, după mine, în fond, prostească...

Precum tot prostească socot că este şi tăcerea noastră comună, inclu-siv a mass-mediei de opoziţie, vizavi

de aşa-numitul „Colan al preşedintelui Republicii Moldova” – o podoabă de argint, poleită cu aur şi bătută cu pietre scumpe, care urmează să înlocuiască, la investitură şi în cadrul unor ceremonii şi acţiuni de protocol de importanţă de-osebită, Eşarfa prezidenţială tricolor de altă dată. Proiectul de Lege cu privire la modificarea Legii nr. 1073/XIII din 27 decembrie 1996 privind instituirea nou-lui însemn prezidenţial şi înlocuirea cu el al vechiului însemn (unul dintre auto-rii acestuia fiind deputatul PCRM, Ana-tolie Zagorodnâi) a fost aprobat de Par-lament la şedinţa din 2 februarie curent, apoi, pe 23 februarie, Legea respectivă a fost promulgată de Preşedintele Vla-dimir Voronin şi astfel s-a mai produs o „răsturnare”. Zic „răsturnare” şi insist asupra acestui cuvânt, pentru că nu e vorba numai de 150 mii de lei (costul colanului), de fapt, aruncaţi în vânt, în-trucât instituirea lui la moment nu este deloc cerută de unele mari interese ale statului, ba chiar, acum, în plină criză, toată treaba cu pricina îţi trimite mintea la răscunoscuta zicală „Casa arde, iar baba se piaptănă”. Mai îngrijorător e alt-ceva, şi anume: în numeroasele atribute decorative ale colanului tricolorul lip-seşte! Și, deci, colanul înlocuind Eşarfa tricolor de altă dată, comuniştii nu doar ei se detaşează de tricolor, ci ne fac şi pe noi să ne îndepărtăm de el şi astfel de întreg trecutul nostru istoric, de origini, valori, de însuşi spiritul nostru naţional şi de tradiţie...

Păzea, dragii mei! Păzea şi iar păzea! Campania electorală pentru alegerile în Parlament au

început. Și acum e acum pentru un veri-tabil dezmăţ al „pârei”, „pizmei” şi „pros-tiei”. Totuşi, funia s-a cam strâns la par. Și să ne mai dăm seama că dacă nu scăpăm de aceşti trei „p”, o şi mierlim ca neam...


Acid


8

Ira Lesic

Născută pe 18 martie 1983 în Chişinău. Absol-ventă a Facultăţii de Arte Plastice şi Decorative, speci-alitatea Grafică, din cadrul Academiei de Muzică, Tea-tru şi Arte Plastice din Mol-dova (2007). Participantă la expoziţia de grup C.R.A.P. „Al. Plămădeală” (2000); Ex-poziţia „Noi” organizată la Centrul Expoziţional al UAP „C. Brâncuşi” (2001); În 2004 participă la expoziţia de fotografie „E(x)tindere”, Chişinău; Expoziţia „Pace prin artă plastică. O mie de tablouri ale artiştilor plastici din Moldova de pe ambele maluri ale Nistrului” la Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei (2005); Saloanele Moldova-Bacău-Chişinău „Fineţea timpului” (2005); „Noi tineri creatori” organi-zată la Centrul Expoziţional al UAP „C. Brâncuşi” (ianua-rie 2006); În 2008 obţine Premiul II, la concursul cu acelaşi nume organizat de Centrul Expoziţional al UAP „C. Brâncuşi”. Participantă şi la numeroase expoziţii de fotografie artistică.

Artişti plastici din Chişinău

Pagină realizată de Mariana ŞTEFĂNEŢ

9


Egor Tetiuşevs-a născut la 15 septembrie 1984 în Chişi-nău. A absolvit Universitatea Tehnică din Moldova, Facultatea de Energetică. Partici-pant la expoziţia „House of the Humor and Satire”, Gabrovo, Bulgaria (Mai, 2007); În 2008 participă la Expoziţia Internaţională de fotografie artistică din oraşul Moghilev, Belarus. Diplome de participant: „Imaging Moldova – Diversity and Identity”, OSCE Moldova (2007); „O caut pe mama”, Muzeul Etnografic din Chişinău (2008); Expoziţii personale: Casa Presei, aprilie şi noiembrie 2008; Lucrările lui Egor Tetiuşev pot fi găsi-te pe siteul www.foto.md

„Nu e suficient să ai un aparat bun de fotografiat,dar trebuie să mai ştii şi cum să-l foloseşti”5 întrebări comode adresate lui Egor Tetiuşev

De ce fotografie?Pe timpuri pictam mult şi niciodată nu aveam răbdare să duc până la bun sfârşit o

lucare. Nu am şcoală de pictură. Soră-mea a terminat „Sciusev”, toate cunoştinţele le preluam de la ea. La un moment dat am pus mâna pe un aparat foto, crezând că nu-mi va lua mult efort pentru a surprinde o imagine frumoasă. Însă în scurt timp am descoperit că intenţia mea presupune o muncă serioasă. Examinam multe fotografii bine realizate, apoi băgam peliculă după peliculă în aparatul meu „Smena 8” şi aveam ce învăţa din propriile greşeli. În permanenţă descopeream ceva nou, mai şi citeam literatură de spe-cialitate. Aşa am început să mă formez ca fotograf în ciuda faptului că nu cunoşteam nici un profesionist care ar fi putut să mă direcţioneze.

Acum cunoşti pe cineva de la care ai ce învăţa?Păi tot continui să citesc, învăţ până şi din panourile publicitare, merg şi la expo-

ziţii destul de des. M-au inf luenţat, într-un fel, pictoriţele şi modelele mele Ira Lesic şi A.Chistruga. Comunicând cu ele, am devenit mai meticulos în ceea ce fac. Pot să zic că până la greaţă am scrutat şi fotografiile de pe internet.

Lucrezi în studio?Nu am studio foto. Pentru asta e nevoie de mulţi bani. Părerea mea e că

într-un studio eşti limitat pentru a-ţi contura fantezia. Mi-e mai interesant să fotografiez pe stradă, în câmp, pe arătură, în pădure etc. Lucrez în mediul în care mă af lu.

Există un fotograf la noi pe care îl consideri cel mai bun?La ora actuală, cel mai bun autor de pe siteul pe care îmi expun şi eu lucră-

rile este Roman Râbaliov. Poate că mulţi mă vor contrazice, oricum Râbaliov rămâne să fie o autoritate pentru mine. E adevărat, nu accept afirmaţia precum că Râbaliov ar fi cel mai bun fotograf din Moldova, însă eu deocamdată nu văd un altul la fel de bun ca el. E o personalitate respectată nu numai la noi în RM dar şi peste hotarele ţării. Am o admiraţie deosebită şi pentru Marc Vârlan.

În Republica Moldova este posibil să trăieşti numai din fotografie?Pentru asta trebuie să fii muncitor. Mie nu prea îmi reuşeşte, probabil din

cauză că sunt leneş. Trebuie să-ţi pui acest scop şi să te zbaţi. În ziua de astăzi, cu toţii avem acces la internet. Lucrările se pot vinde prin intermediul „foto băn-cilor”, e o muncă istovitoare dar nu fără folos. Cunosc oameni care în acest fel câştigă până la 1000 $ pe lună. Nu e suficient să ai un aparat bun de fotografiat, dar trebuie să mai ştii şi cum să-l foloseşti. Se vând poze artistice, profesioniste.

Pentru confirmareMariana ŞTEFĂNEŢ

Obiectiv

Pagină realizată de Mariana ŞTEFĂNEŢ


10

Mihai Vakulovski

ÎN ATENŢIA EDITORILORMă tot întreabă lumea – prieteni, cunoscuţi sau necunoscuţi – cînd îmi apare următoarea carte. Şi cînd mă trezesc cu „?”-rea asta faţă în faţă îmi dau seama că sertarul mi-e mai gros decît al dizidenţilor de pe vremea comunismului şi – cu toate acestea – în ultima vreme n-am mai trimis nici o lucrare la vreo editură. Aşadar, PROPUN EDITU-RILOR cîteva din manuscrisele bune de tipar:

(1) BIBLIDIOTECA (rockman)

(2) PORTRET DE GRUP CU „GENERAŢIA OPTZECI” (POEZIA) - critică literară -

(3) PORTRET DE GRUP CU „GENER AŢIA OPTZECI” (interviuri)

(4) nEUROCHIRURGIE (teatru)

(5) INTERVIURI CU TINERII DINTRE MILENIILE II ŞI III

Printre intervievaţi: Răzvan Exarhu, Dumitru Crudu, Radu Andri-escu, Ştefan Baştovoi, UN Cristian, Lucian Dan Teodorovici, Florin Lăzărescu, Vasile Ernu, Ştefan Manasia, Marius Ianuş, Dan Perjov-schi, Ovidiu Pecican, Dan Lungu, Răzvan Ţupa, Ada Milea, Mitoş Micleuşanu, Doina Ioanid, Mihnea Blidariu, Radu Pavel Gheo, Elena Vlădăreanu, D.H. Decuble, Ruxandra Novac, Dan Sociu, Nicoleta Esinencu, Ştefan Caraman, Bogdan Suceavă, Zdob şi Zdub ş.a.

Chuck PALAHNIUK

Cu 20 de ani în urmă, mer-geam împreună cu o prietenă prin centrul oraşului Portland în timpul Crăciunului. Mari-le magazine de firmă: Meier şi Frank... Fredrick şi Nelsom.. Nordstroms... aveau în vitrinele lor mari o scenă simplă şi drăgu-ţă: un manechin purtînd haine sau o sticlă cu parfum stînd în zăpadă falsă. Dar vitrinele de la magazinul J.J. Newberry, la nai-ba, erau îmbîcsite cu păpuşi şi foi argintii şi perne, aspiratoare cu vacuum, umeraşe de haine din plastic, f lori din mătase, dulciuri, oglinzi pentru automobil – aţi înţeles ideea. Fiecare dintre sute-le de obiecte diferite avea preţul înscris într-un cerc schiţat pe o foaie de carton roşie. Și trecînd pe alături, prietena mea, Laurie, a privit lung şi a spus: „Filosofia lor despre vitrine trebuie să fie: ’Dacă vitrina nu arată bine – mai pune’ ”. Ea a formulat comenta-riul perfect, la momentul perfect, şi mi-l amintesc cu două decenii mai tîrziu pentru că m-a făcut să rîd. Celelalte vitrine, frumos şi armonios aranjate... sunt sigur că erau stilate şi pline cu gust, dar nu am o amintire reală despre cum arătau. Pentru acest eseu, scopul meu este să spun cît mai mult. Să pun împreună un fel de pachet-pentru-Crăciun de idei, cu speranţa că ceva va fi util. Sau asemenea împachetării ca-dourilor pentru cititori, punînd dulciuri şi o veveriţă şi o carte şi cîteva jucării şi o brăţară, sperînd că o varietate largă va garanta că ceva de aici va apărea ca fiind complet prostesc, dar altceva ar putea fi perfect.

Numărul 1. 2 ani în urmă, cînd am scris primele eseuri, acestea erau despre „metoda alarmei pentru fiert ouă”. Nu aţi auzit niciodată de acest text, dar iată metoda: cînd nu doreşti să scrii, pune alarma pentru fiert ouă programată la o oră (jumă-tate de oră) şi aşează-te la masa de scris pînă cînd alarma va suna. Dacă încă urăşti scrisul, eşti liber într-o oră. Însă, de obi-cei, pînă cînd alarma sună, vei fi atît de implicat în munca ta, fiind atît de încîntat de ea, în-cît vei continua să mai scrii. În loc de alarma pentru fiert ouă, poţi pune cîteva haine în maşi-

na de spălat folosindu-le pentru munca ta. Combinînd sarcina de gîndire a scrisului cu munca fără gîndire a spălatului haine-lor sau a veselei, vei obţine pau-ze de care ai nevoie pentru idei şi perspective noi. Dacă nu ştii ce urmează în povestirea ta... cu-răţă baia. Schimbă cearşafurile. Pentru Dumnezeu, şterge calcu-latorul de praf. O idee mai bună o să-ţi vină.

Numărul 2. Audienţa ta este mai deşteaptă decît îţi ima-ginezi. Nu-ţi fie frică să experi-mentezi cu formele povestirii şi perioadele de timp. Teoria mea personală este că cititorii tineri se distanţează de cărţi cel mai mult, nu pentru că aceşti cititori sunt mai proşti decît cei mai în vîrstă, ci pentru că cititorul de azi este mai deştept. Filmele ne-au făcut foarte sofisticaţi în privinţa povestirii. Și audienţa ta este mai dificil de şocat decît ţi-ai putea imagina.

Numărul 3. Înainte de a te aşeza să scrii o scenă, prelucreaz-o în mintea ta şi af lă scopul aces-tei scene. Pe ce împrejurări de mai devreme se va sprijini? Ce va crea pentru scenele viitoare? În ce mod această scenă îţi va mări teritoriul? În timp ce lucrezi, con-duci cu maşina sau faci exerciţii fizice, ţine această întrebare în mintea ta. Ia cîteva notiţe atunci cînd îţi vin idei. Și numai cînd te-ai decis asupra scheletului scenei – aşează-te şi scrie-o. Nu pleca la acel calculator prăfuit şi plictisi-tor fără ceva în minte. Și nu-l face pe cititor să-şi piardă timpul în-tr-o scenă unde nimic sau puţine lucruri se întîmplă.

Nmărul 4. Șochează-te! Dacă poţi duce povestirea ta – sau las-o pe ea să te ducă pe tine – către un loc care să te uimească, numai atunci îţi poţi şoca citito-rul. Momentul în care poţi vedea orice surprize bine plănuite, exis-tă şanse ca şi cititorul tău sofisti-cat să le vadă.

Numărul 5. Cînd eşti blo-cat, mergi înapoi şi citeşte-ţi scenele anterioare, căutînd per-sonaje abandonate sau detalii pe care le poţi resuscita ca fiind „arme îngropate”. La sfîrşitul scrierii „Fight Club”, nu aveam nici o idee ce să fac cu clădirea oficiului. Dar, recitind prima

scenă, am găsit un comentariu aruncat-la-gunoi despre ames-tecul cu nitroglicerină şi para-fină. Și cum era o metodă nesi-gură de a face explozive plastice. Acea remarcă („parafina nu a funcţionat niciodată pentru mine”) a fost „arma îngropată” perfectă pentru a se resuscita la final şi să-mi salveze fundul meu de povestitor.

Numărul 6. Foloseşte scri-sul ca o scuză pentru a organiza o petrecere în fiecare săptămî-nă – chiar dacă numeşti acea petrecere un „atelier de creaţie”. Oricînd poţi petrece timp împre-ună cu alţi oameni care preţuiesc scrisul, aceasta va echilibra orele petrecute în singurătate, scriind. Chiar dacă într-o zi îţi vei vinde lucrarea, nici o sumă de bani nu va compensa timpul tău petre-cut în singurătate. Deci, ia-ţi o parte din bani pentru scris mai-nainte, fă ca scrisul să fie o scuză pentru a sta împreună cu oamnii. Cînd vei ajunge la sfîrşitul vieţii – crede-mă, nu vei privi înapoi savurînd momentele petrecute în singurătate.

Numărul 7. Lasă-te purtat de Necunoscut. Acest sfat a ve-nit prin sute de oameni faimoşi, prin Tom Spanbauer la mine şi acum, la tine. Cu cît mai mult oferi posibilitatea unei povestiri să ia o formă mai complexă, mai surprinzătoare formă va avea fi-nalul. Nu te grăbi sau nu forţa să finisezi povestea unei cărţi. Tot ceea ce trebuie să ştii este scena următoare, sau cîteva scene ur-mătoare. Nu trebuie să ştii orice moment pînă la sfîrşit, de fapt, dacă vei şti îţi va fi plictisitor ca naiba.

Numărul 8. Dacă ai nevoie de mai multă libertate în nara-ţiunea ta, fă salturi prin scene, schimbă numele personajelor. Schimbîndu-le numele în mod arbitrar, obţii distanţa de care ai nevoie ca să torturezi un perso-naj. Sau mai rău, şterge un perso-naj, dacă de aceasta are povesti-rea într-adevăr nevoie.

Numărul 9. Există 3 tipuri de discurs. Nu ştiu dacă asta e adevărat, dar am auzit-o la un seminar şi avea sens. Cele 3 ti-puri sunt: Descriptiv, Instructiv şi Expresiv. Descriptiv: „Soarele a răsărit, afară s-a luminat...” In-

13 şmecherii pentru scrisstructiv: „Mergi, nu fugi...” Ex-presiv: „Ah! Vai! O-ho-ho!” Ma-joritatea scriitorilor de ficţiune ar folosi doar un tip – cel mult 2 – din aceste forme. Deci foloseşte-le pe toate trei. Amestecă-le! Aşa vorbesc oamenii.

Numărul 10. Scrie cartea pe care doreşti s-o citeşti.

Numărul 11. Pregăteşte fo-tografiile autorului de pe acum, cînd încă eşti tînăr. Fă rost de ne-gative şi copyright pentru aceste fotografii.

Numărul 12. Scrie despre problemele care te supără cu adevărat. Acestea sunt lucru-rile despre care merită să scrii. În cursul său, numit „Scriitură Periculoasă”, Tom Spanbauer accentua faptul că viaţa este prea preţioasă ca s-o risipeşti scriind chestii domestice, povestiri con-venţionale faţă de care nu ai nici un ataşament personal. Sunt at-îtea lucruri despre care Tom a vorbit, dar îmi amintesc doar de jumătate: arta „manumiţiei”, pe care am înţeles-o ca fiind grija cu care îţi mişti cititorul prin mo-mentele povestirii. Și „conversa-ţia dedesubt”, pe care am luat-o ca semnificînd ascunsul, mesaje îngropate prin naraţiunea evi-dentă.

Numărul 13. Aproape în fiecare dimineaţă, iau dejunul la acelaşi restaurant, şi-n această dimineaţă un om picta fereastra cu ornamente de Crăciun. Om de zăpadă. Fulgi. Clopoţei. Moş Crăciun. Stătea afară pe trotuar, pictînd în frigul cumplit. În in-teriorul restaurantului, clienţii priveau cum el agăţa picturi în roşu şi alb şi albastru în afara gea-murilor. În spatele său, ploaia se transformă în ninsoare, aducînd vîntul prin trotuare.

Părul pictorului era murdar de diferite culori de gri, şi faţa lui era zbîrcită şi neîngrijită la fel ca fundul ros al blugilor săi. Între culori, el se oprea să bea ceva din cana pentru hîrtii. Privindu-l din interior, mîncînd pîine şi ouă pră-jite, cineva a spus că era trist. Poa-te era un artist eşuat. Probabil era whiskey în cana sa. Probabil avea un studiou plin cu picturi eşuate şi acum îşi cîştigă existenţa de-corînd geamurile restaurantelor ieftine şi ale băcăniilor.

Doar trist, trist, trist.Pictorul continua să aranjeze

culorile. La început, toată „zăpa-da” albă. Apoi cîteva porţiuni în roşu şi verde. Apoi cîteva linii de contur ce făceau formele culori-lor să fie asemenea pomilor de Crăciun.

Un chelner a trecut pe alături turnînd cafea în ceştile oameni-lor spunînd „E atît de grozav. Aş vrea să fac şi eu asta.”

Și fie că am invidiat sau am simţit milă pentru acest tip care stă în frig, el continua să picteze. Agăţînd detalii şi nuanţe de dife-rite culori. Și nu ştiu sigur cînd s-a întîmplat, dar la un moment dat el nu mai era acolo. Picturile erau atît de bogate, umpleau gea-mul atît de bine, culorile atît de lucitoare, încît pictorul plecase. Fie că a fost un eşuat sau un erou. El dispăruse, plecat către oriun-de, şi tot ceea ce vedeam noi era opera sa.

Traducere de Ion BUZU

Institutul Cultural Român Bucureşti

Burse pentru românii din jurul graniţelor

PREAMBUL: Acest program este dedicat exclusiv perfecţionării academice, vizând studenţi din anii terminali, masteranzi şi/sau doctoranzi, pentru pregătirea lucrărilor de licenţă/masterat/doctorat. Bursele sunt distribuite astfel: Republica Moldova – 3, Ucraina – 1 şi alte ţări vecine în care există comunităţi de români (Bulgaria, Serbia, Ungaria, dar şi din Albania şi Macedonia) – 1. Selecţia este făcută de o comisie independentă de specialişti, în baza unui dosar de candida-tură, care trebuie să conţină, printre altele, recomandarea din partea coordonatorului lucrării de licenţă/masterat/ doctorat.

Data limită de depunere a dosarelor de candidatură: 15 iunie 2009. Valoarea unei burse: 3 495 Euro/persoană. Numărul de burse acordate anual: 5 burse. Domeniile pentru care se organizează evaluarea şi selecţia: cercetare şi documentare. Durata burselor: 3 luni.

Documente necesare pentru înscriere (dosarul de solicitare a bursei): formularul de înscriere ; CV; un proiect de cercetare; 2 scrisori de recomandare (de la coordonatorul lucrării şi de la un alt profesor, de preferinţă un specialist pe tema propusă); copie dupa unul dintre studiile publicate în ultimii 2 ani într-o revistă de specialitate; perioada pentru care se solicita bursă.

Adresa la care se trimit documentele: Institutul Cultural Român, Aleea Alexandru nr. 38, sector 1, Bucureşti.

Persoana de contact: Ruxandra Sighinaş e-mail: [email protected]; telefon 0040317100 675

Vă rog să consultaţi Regulamentul generala la http://www.icr.ro/icr/burse/regulament_ general

şi http://www.icr.ro/icr/burse/Burse_cercetare


Veşti bune

>RO-MD/Moldova în două scenarii

Insert [KSA:K]Publicaţia

RO-MD/Moldova în două scenarii

Astăzi, 11 august 2008, ziua în care scriu acest text despre un proiect artistic de cercetare

a relaţiilor istorice, culturale, sociale şi politice dintre România şi Republica Moldova, este probabil momen-tul de vârf al războiului dintre Rusia şi Georgia: trupele ruseşti în ofensivă au intrat pe teritoriul georgian din re-publicile separatiste Osetia de Sud şi Abhazia. Legătura dintre subiectul cercetării artistice şi tragicele evenimen-te menţionate este una singura: politica expansionistă a Rusiei.

Evident, subiectul proiectului ar tis tic nu şi-ar mai fi găsit rostul dacă Moldova de peste Prut nu ar fi fost anexată prima dată, în 1812, de către Imperiul Ţarist şi a doua oară, în 1944, de către Stalin. Astfel, acum în anul 2008 suntem în faţa unei situaţii complexe care face ca Moldova din partea dreaptă a râului Prut, parte a Româ-niei, să fie într-un proces complex şi dificil de moderni-zare şi integrare în Uniunea Europeană, iar Moldova din stânga Prutului, Republica Moldova, fosta Republică Sovietică Socialistă Moldovenească, desprinsă din Uniu-nea Sovietică după puciul eşuat de la Moscova din au-gust 1991, să fie guvernată de un regim comunist am-biguu atât în relaţiile cu Rusia cât şi în cele cu Uniunea Europeană. Chiar dacă aproape două treimi din populaţia Moldovei vorbeşte limba română, autorităţile comuniste de la Chişinău o numesc limbă moldovenească, pentru a o deosebi de limba română şi a găsi un motiv „serios” îm-potriva unei posibile uniri cu România într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat. Ca rezultat al politicii de sovietizare a Moldovei, cât şi al unei propagande anti-româneşti care a speculat cu abilitate toate slăbiciunile şi abuzurile administraţiei româneşti din perioada 1919-1941, când Moldova din dreapta Prutului a făcut parte din România, precum şi faptul că armata română a luptat pe frontul de Est împreună cu armata germană în cel de-al Doilea Război Mondial, astăzi majoritatea populaţiei vorbitoare de limbă română din Republica Moldova se declară moldovenească, o entitate diferită, în viziu-nea autorităţilor de la Chişinău, decât cea românească. Cealaltă treime, populaţia vorbitoare de limbă rusă sau ucraineană priveşte evident către Est, spre Rusia şi Ucrai-na. O situaţie extrem de complicată se găseşte la graniţa

TorþaReferindu-ne la semnificaţia aspectului grafic al publicaţiei RO-MD/Moldova în două scenarii

trebuie specificat că atât logica interdisciplinară a proiectului, cât şi cele două sesiuni din această vară (2008) s-au sincronizat cu evenimentele sportive intens mediatizate - Campionatul Mondial de Fotbal din Austria şi Elveţia şi Jocurile Olimpice din China. Încărcătura competiţională, dar şi tensiunea psihologică a evenimentelor nu putea să nu capteze atenţia participanţilor şi a echipei de proiect care, în final, a influenţat şi identitatea grafică a proiectului (vezi afişul atelierului interdisciplinar, cărţile poştale şi parţial unele secţiuni din această publicaţie). Concomitent CMF a creat o foarte bună vizibilitate echipei naţionale a României, care a consolidat sentimentul de comuniune între participanţii de la Iaşi şi Chişinău, depăşind o solidaritate competitivă. În aceste circumstanţe imaginea jumătăţii de teren de fotbal cu o singură poartă în cazul interacţiunilor dintre cele două echipe a proiectului a căpătat multiple conotaţii în contextul aspectelor de ordin politic, economic şi social, abordate pe parcursul sesiunilor atelierului interdisciplinar.

Totodată, spectacolul de încheiere a Jocurilor Olimpice din Beijing a însemnat un motiv în plus pentru evocarea ediţiei JO din Seul de către curatoarea Binna Choi (Utrecht) atunci când s-a refe-rit în textul său la mecanismele de manipulare în masă şi crearea unor manifestări şi spectacole de amploare pentru acumularea capitalului politic. Totodată, şi curatoarea Yu Yeon Kim (Seul) a comentat contextul Jocurilor Olimpice din Beijing, atunci când s-a referit în textul său la com-paniile Google, Yahoo şi Skype, care au compromis angajamentul lor de libertate a cuvântului prin acceptarea monitorizării comunicaţiilor ca o condiţie a activităţii lor în China. În acest mod poporul chinez, este “protejat” de un gen de informaţie critică care vine din afara teritoriului ţării – de aşa-numitul “Marele Zid de Foc”1. Alte naţiuni represive folosesc blocuri similare. Dacă poţi controla accesul la informaţie, poţi controla masele – cel puţin pentru un timp2.

Anterior, în urma mediatizării itinerariului parcurs de flacăra Olimpică peste continente cu destinaţia finală Beijing, au avut loc manifestări şi proteste vehemente în legătură cu ocu-parea Tibetului de către China încă din 1950-51. Incidentele ce s-au produs în vara anului 2008 în Tibet, Franţa, Marea Britanie, SUA şi în alte ţări au amplificat aceste proteste şi au lansat o critică deschisă în adresa oficialităţilor de la Beijing referitor la politica promovată în această regiune şi a formelor compromise de mediatizare a Jocurilor Olimpice.

În aceste circumstanţe capătă o semnificaţie aparte şi evocarea traseului torţei olim-pice ce a traversat Moldova acum câteva decenii în preajma jocurilor Olimpice de la Moscova (1980), un parcurs care a legat pentru scurt timp cele două ţări: actuala Republica Moldova (pe atunci RSSM) şi România. Evident că referindu-ne la acel itinerariu, la fel de bine mediatizat de agenţiile mass-media din URSS, care a conectat într-un fel cele două regiuni ale Moldovei nu se putea pune problema solidarităţii transfrontaliere şi a unui protest privind ocuparea şi sovietizarea forţată a regiunii reieşind doar din divergenţele ideologice, ce-i drept de suprafaţă existente pe atunci între regimul ceauşist şi cel brejnevist. Drept dovadă a acestui parcurs lipsit de orice încărcătură simbolică, a pasivităţii politice şi, respectiv, a unei false solidarităţi încă mai putem contempla monumentul amplasat pe traseul flăcării olimpice, la frontiera cu România (loc. Leușeni, Republica Moldova) şi torţa Olimpiadei-80, păstrată în colecţia Muzeului de Isto-rie şi Etnografie din Edineț.

Ştefan Rusu Artist vizual/curator

Chişinău

1 Informaţie reconfirmată de jurnaliștii care au mediatizat Jocurile Olimpice 2008 de la Beijing2 DMZ(Demilitarised zone)-The Politics of Izolation, Yu Yeon Kim, 2008

de Est, în Transnistria, unde separatiştii rusofoni au creat o republică secesionistă susţinută tacit de Moscova şi nerecunoscută pe plan internaţional.

Dacă în perioada comunistă relaţiile dintre Româ-nia şi Republica Sovietică Socialistă Moldovenească erau foarte reduse şi se făceau doar sub controlul Mo-scovei, după destrămarea Uniunii Sovietice şi declara-rea independenţei Republicii Moldova în august 1991, acestea au cunoscut o dezvoltare semnificativă, însă, nu lipsită de paradoxuri şi controverse. Schimburile cultu-rale şi facilitarea unui număr mare de burse de studiu în România pentru tinerii din Basarabia, denumirea pro-vinciei istorice din stânga Prutului, au ajutat la crearea unei elite pro-româneşti şi pro-europene la Chişinău, însă care nu are putere economică sau influenţă politică majoră pe scena politică. Dacă te plimbi pe străzile din Chişinău, constaţi că majoritatea presei scrise este în limba rusă, tinerii ascultă, în general, posturi de radio ce promovează cultura pop occidentală via Mosco-va. Prezenţa culturală românească este în continuare limitată.

În ultimii 15 ani, relaţiile economice dintre Româ-nia şi Republica Moldova nu s-au dezvoltat semnificativ

pe motiv că, economia României încă nu avea puterea de a susţine dezvoltarea Moldovei. Aceasta din urmă este în continuare dependentă energetic de Rusia, fapt care limitează indirect şi deciziile sale politice. Re-publica Moldova rămâne una din cele mai sărace ţări ale Europei. RM rezistă economic datorită fluxului de bani expediaţi de cetăţenii săi care muncesc legal sau ilegal în Occident. După aderarea României la Uniu-nea Europeană, în 2007, moldovenii au nevoie de viză pentru a călători în România, fapt ce a creat conflicte şi frustrări la Chişinău. Guvernul comunist de la Chişinău, care a avut constant o atitudine ostilă faţă de aşa-zisele pretenţii hegemonice ale României, a acu-zat de corupţie Consulatul Românesc, susţinând că există o reţea de facili-tare a obţinerii ilegale a vizelor în care sunt implicaţi şi funcţionari români. În ciuda sincopelor menţionate, există un potenţial de dezvoltare a relaţiilor econo-mice, tocmai datorită integrării României în Uniunea Europeană.

Proiectul RO-MD/Moldova în două scenarii a fost iniţiat de două instituţii artistice independente de la Iaşi şi Chişinău, Asociaţia Vector şi [KSA:K] – Centrul pentru Artă Contemporană şi are un caracter interdisciplinar. Scopul principal este a oferi, prin studii comparative, o radiografie cât mai obiectivă a situaţiei din cele două Moldove, aflate în procese de schimbare. Pe lângă artiştii vizuali, la simpozioane, workshop-uri sau la realizarea unor proiecte artistice au participat şi specialişti din do-meniile istoriei, politologiei sau sociologiei. Alături de artiştii şi cercetătorii din Iaşi şi Chişinău, au fost prezenţi şi artişti din alte ţări europene, care au avut un aport

creativ semnificativ asupra subiectelor analizate. Cu toţii au încercat să răspundă unor întrebări di-

ficile, dar şi provocatoare, gen: care ar fi ele-mentele comune ce caracterizează tranziţia post-comunistă din România şi Moldova? Care este situaţia actuală în relaţiile cultu-rale din perspectiva politicilor culturale oficiale existente în cele două state? Care

este rolul oraşului Iaşi, capitala istorică a Moldovei, în dialogul Bucureşti-Chişinău?

Care sunt perspectivele de integrare a Repu-blicii Moldova în Uniunea Europeană?

O parte din proiectele artistice realizate1, precum şi documentarea video a unui colocviu interdisciplinar de la Iaşi vor fi prezentate în ca-drul Bienalei de Artă Contemporană Periferic 8, celelalte proiecte fiind prezentate sub forma unor expoziţii tematice la Chişinău în toamna anului 2008. Faptul că analizarea unor feno-mene complexe din domeniul social şi politic a fost iniţiată de către artiştii din Iaşi şi Chişinău, este semnificativ pentru modul în care artele vizuale îşi pot găsi un rol vizibil şi activ în sfera publică, ele devenind astfel un fin „seismograf” al schimbărilor din România şi Republica Mol-dova.

Matei Bejenaru Artist vizual

Asociaţia Vector, Iaşi

Torţ

a Jo

curi

lor O

limpi

ce M

osco

va-8

0 di

n co

lecţ

ia

Muz

eulu

i de

Isto

rie

şi E

tnog

rafie

din

Edi

neţ,

Repu

blic

a M

oldo

va

Monument dedicat flăcării olimpice situat pe traseul internaţional Leuşeni-Chişinău la frontiera cu România. Photo de Stefan Rusu

Itin

erar

iul t

orţe

i olim

pice

car

e a

trav

ersa

t Rom

ânia

şi

Repu

blic

a M

oldo

va în

198

0.

Despre similitudini ði diferenþe

Textele și proiectele prezentate mai jos sunt extrase din publicația proiectului RO-MD/Moldova în două scenarii. Publicaţia a totalizat întreaga documentaţie rezultată în urma proiectului: proiectele de artă vizuală realizate de artiștii din Republica Moldova, România și Olanda; filmele documentare; contribuțiile organizatorilor proiectului, experților invitați la sesiunile atelierului interdisciplinar de la Chișinău și colocviul de la Iași, precum și textele curatorilor și experților ce au luat parte la seminarul interdisciplinar din Chișinău. Detalii despre proiect: www.art.md

Participanți:

-experții:Igor Caşu, Petru Negură, Flavius Solomon, Sorin Bocancea.

-artişti vizuali:Dumitru Oboroc, Dan Acostioaei, Lavinia German, Alexandru Grigoraş, Violeta Ioniţă, Tatiana Fiodorova, Gulsun Karamustafa, Ghenadie Popescu, Igor Scerbina, Lucia Macari, Maxim Cuzmenco, Bik Van Der Pol (Liesbethe Bik și Jos Van der Pol), Tilmann Meyer-Faje, Iratxe Jaio, Klaas Von Gurcum, Ilya Rabinovich, Aurelia Mihai, Veaceslav Druță, Tatiana Fiodorova, Denis Bartenev și Vladimir Us.

-curatori: Matei Bejenaru, Ștefan Rusu, Bina Choi, Cătălin Gheorghe, Yu Yon Kim, Laura Schleussner, Lilia Dragneva.


Insert [KSA:K]

Iniţial s-a numit Muzeul Naţional de Istorie al Moldovei și a fost fondat în 1983 pe baza fondurilor transferate de la Muzeul Naţional de Etnografie și Istorie Naturală a Moldovei și Muzeul Gloriei Militare. Sediul Muzeului Naţional de Istorie și Arheologie al Moldovei se afla în fostul liceu de băieţi din Basarabia. În perioada 1991- 1992 colecţia muzeului a fost îmbogăţită prin includerea în fondurile acesteia a câteva foste colecţii din muzee ca: Muzeul “G. I. Kotovsky și S. Lazo”, Muzeul de Istorie al Partidului Comunist al Moldovei, Muzeul Prieteniei Internaţionale, Muzeul Ateismului și Muzeul tipografiei ilegale a ziarului “Iskra”. Conform unei hotărâri de Guvern, în 2005, Muzeul Naţional de Istorie al Moldovei a fost reorganizat și transformat în Muzeul Naţional de Istorie și Arheologie al Moldovei. Patrimoniul muzeului numără peste 300 000 de exponate. Muzeul deţine colecţie arheologică reflectând evoluţia culturii materiale a regiunii începând cu Paleoliticul timpuriu și terminând cu jumătatea perioadei medievale. Colecţia numismatică a muzeului include peste 40 de mii de monete vechi, medievale și moderne. Colecţia de armurărie include și arme albe și arme de foc împreună cu uniformele de epocă din secţia militară a fondurilor muzeului. Colecţia de carte veche, fie manuscrise sau tipărite care include adevărate rarităţi bibliografice ale secolelor XVII – XIX includ lucrări știinţifice și literare

Secţie dedicată perioadei 1940-1950. În mod surprinzător, nu sunt prezen-tate momente importante legate de Moldova în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Alături de uniformă și o serie de obiecte personale ale soldaţilor din Armata Roșie sunt expuse obiecte ale soldaţilor din armata română. În ultima vitrină sunt expuse obiecte care au aparţinut unor pri-zonieri din Auswitz-Bir kenau, expuse împreună cu hainele și obiectele unei persoane trimise în lagărele staliniste. În partea opusă a sălii pot fi văzute haine și obiecte personale ale unor deportaţi în Siberia în anii 1950.

Colecţia muzeului creează o comparaţie vizuală și pune un semn de ega-litate morală între mai multe evenimente istorice din tre cut. Obiectele expuse reprezintă o perspectivă controversată asupra proceselor istorice recente. Percepţia generală a acestei expoziţii, cu un design interior moște-nit din perioada sovietică, care funcţionează ca o fantomă a faptului că destinaţia iniţială a acestei clădiri a fost cea de Muzeu al Gloriei Militare. Dacă în perioada sovietică obiectele reflectau monocultura comunistă, astăzi, situaţia nu diferă cu mult, prezentând istoria dintr-o singură per-spectivă. Auto-victimizarea pune societatea moldovenească într-o poziţie pasivă cu șanse mici de influenţă asupra propriului viitor.

După 90, o parte din studenţii basarabeni de la facultăţile de arte pleacă să-şi continue studii-

le în România, mulţi dintre care se stabilesc acolo cu traiul, continuându-şi cariera artistică peste hotarele Rep. Moldova, dar referindu-se în proiectele sale la con-textul „moldovenesc”. În această ordine de idei vreau să menţionez romanul lui Alex Vakulovski, “Pizdet”, apărut în 2002 la Bucureşti, care în stil punk, prezintă viaţa stu-dentului basarabean, aflat în mediul universitar româ-nesc. Vasile Ernu, născut la Odesa, în 1971 (din 1990 stabilit cu traiul în România) înregistrează experienţa comunismului, prin care a trecut, într-o carte apărută în 2007, cu titlul “Născut în URSS”. O realizare reuşită în acest sens este proiectul “Planeta Moldova”, iniţiat de un grup artistic (Mitoş Micleuşanu şi Florin Braghiş – cetăţeni ai Republicii Moldova), format în România. Grupul este cunoscut pentru ironia şi sarcasmul pe care-l promovează, cât şi pentru scenetele, animaţiile şi muzica în care utilizează un argou ce poate fi numit „moldovenesc”, însă doar ca aspect al comunicării - lim-baj vulgar creat dintr-un amalgam de româna şi rusă. Grupul a debutat cu un site internet destinat moldove-nilor, dar paradoxal, devenit popular şi în România. Din 23 septembrie 2006, pe TVR2, Planeta Moldova prezintă Planeta România, în fiecare vineri, la 22:30. Emisiunea a fost o conversaţie între cei doi membri ai trupei pe teme din cele mai diverse - discuţii filosofice, sofiste, absurde, care adesea apar sub formă de animaţie. Publicarea pie-sei Nicoletei Esinencu „Fuck You, Eu.ro.Pa!” în reader-ul Pavilionului României la cea de a 51-a ediţie a Bienalei de la Veneţia (2005) a stârnit controverse pe scena politică atât în Republica Moldova, cât şi în România. În 2006 Esinencu participă la Periferic 7 – Bienala Internaţională de Artă Contemporană din Iaşi, iar în 2007 este invitată să participe în proiectul „Spaţiul Public Bucureşti”, lansat de Marius Babias. Proiectul Nicoletei Esinencu A(II)Rh+ invită la o incursiune în cartierele Bucureştiului printr-o piesă de teatru despre realitatea discriminării, pe trasee-le de fiecare dimineaţă ale romilor, antrenaţi în căutare de fier vechi.

Acestea sunt câteva exemple care, în pofida reuşitei vădite a realizărilor artistice, sunt direcţionate pe un singur vector – Rep. Moldova – România şi într-un mod direct sau indirect (după caz) se reduc la prezentarea contextului local (moldovenesc) în România. Fluxul in-vers, însă, lipseşte cu desăvârşire.

Primele tentative de colaborare regională în ca-drul proiectelor promovate de Centrul pentru Artă Contemporană de la Chişinău au avut loc chiar la înce-

Colaborare regionalã inter-relaþionalãputul activităţii acestuia. Atunci s-a mizat pe generaţia tânără de artişti, invitaţi să participe la taberele de vară organizate de KSA:K (atunci CSAC)1. Astfel, la cea de-a doua ediţie a taberei CarbonArt au fost invitaţi să par-ticipe artişti din Ucraina (Odesa) şi România. Au fost prezenţi artişti, critici de artă şi teoreticieni de peste Prut, Ucraina şi Rusia şi la alte evenimente de acest gen (Expoziţia şi simpozionul Kilometrul 6, Expoziţia Mesaje de la Tzara, Festivalul de performance Surâsul Giocon-dei, etc.).

Bineînţeles, că o colaborare cu ţările vecine era o cale mai firească în definirea unei identităţi culturale comune şi în sincronizarea procedeelor de evoluţie a discursului artistic contemporan autohton prin iden-tificarea unor similitudini de ordin social, geo-politic, economic şi cultural. Aria de interes era orientată pe două direcţii, una ar fi fost spre România şi cealaltă spre Ucraina şi Rusia.

Cu toate că Centrul de Artă de la Chişinău făcea parte din reţeaua Centrelor Soros pentru Artă Contemporană2, şi schimbul de informaţii avea o circulaţie continuă, colaborările regionale se produc cazual şi mai mult din iniţiativa unor „emisari” veniţi în Moldova să adune informaţie despre realitatea artistică locală sau din contacte individuale ale artiştilor sau curatorilor de aici. Posibil că interesul centrelor SOROS din Europa de Est era orientat, în special, spre realizarea unor proiecte cu instituţiile şi iniţiativele din Vest şi nu cu ţările vecine. Avantajoasă a fost colaborarea cu ţările vecine în reţeaua Ţărilor Balcanice (BAN), de altfel şi Bal-canii în sine prezintă o alteritate tentantă pentru curato-rii din Vest. Cu toate acestea, colaborarea regională mai intensă se produce în interior, în special între ţările fostei Yugoslavii, unde, după caz, în deosebi în evenimente-le organizate de curatorii din Vest, mai apar şi alte Ţări Balcanice (România, Bulgaria, Turcia, etc.)3. În dihotomia

1 Centrul Soros pentru Artă Contemporană (CSAC) a apărut în 1996, în cadrul Fundaţiei SOROS, Moldova. În martie 2000, Centrul iese din componenţa Fundaţiei și este înregistrat ca ONG, instituţie independentă, non-profit cu denumirea Centrul pentru Artă Contemporană, Chișinău KSA:K..

2 Din 2000 – Reţeaua Internaţională de Artă Contemporană I_CAN

3 IN SEARCH OF BALKANIA (2002), BLOOD AND HONEY (2003), IN THE GORGES OF THE BALKANS (2003), IN THE CITIES OF THE BALKANS (2003), BEYOND THE BALKANS (2004)

Europa-Balcani, Republica Moldova apare şi mai rar, cu unele excepţii sau deloc. De altfel, nici „Estul” (Rusia, Ucraina…) nu este îndeajuns interesat în colaborarea cu o ţară vecină, fiind mai tentaţi de o relaţie cu Europa de Vest.

Bunăoară, colaborarea cu artiştii din Ucraina (în special din Odesa) are o continuitate datorită contacte-lor directe între artişti, create în timpul taberelor de artă vizuală.

Prima relaţie cu Rusia s-a produs prin intermediul Tatyanei Mogilevskaya (critic independent de artă me-dia, stabilită atunci la Moscova), care a sosit la Chişinău secundată de Gilles Morel pentru a investiga producţia video locală pentru colecţia de artă video “Vent d’est” din Rusia, Ucraina şi Moldova.

Tatyana Mogilevskaya a făcut naveta Moscova-Chişinău de mai multe ori, participând la evenimentele Centrului şi prezentând publicului local compilaţii din colecţia “Vent d’est”. În vara anului 1998, în colaborare cu Octavian Eşanu şi Vladimir Bulat, realizează un proiect în ideea participării artiştilor din Moldova la Expoziţia “Staţia de testare a simţirilor” (curator Gheorghi Nichi-ci) în cadrul Forului Internaţional al Iniţiativelor Artistice

de la Moscova. Acest eveniment a fost o acţiune, care a întrunit proiecte de artă contemporană din Mosco-va, de la periferiile Rusiei, din Ţările Baltice şi Moldova. Expoziţia a fost organizată de Comitetul pentru Cultură al Municipiului Moscova, Centrul Soros pentru Artă Contemporană din Rusia, Centrul internaţional muzei-stico-expoziţional “Olimp”.

O altă direcţie este explorată prin colaborarea din-tre Centrul KSA:K (atunci – CSAC) şi IDEA Design & Print, Cluj în editarea publicaţiilor Centrului. De aici rezultă realizarea unui proiect care a presupus o colaborare în-tre KSA:K, Fundaţia IDEA şi Fundaţia TRANZIT, cu generi-cul „Basarabenii în tranzit la Cluj”, şi a însumat o serie de expoziţii şi prezentări, în mai multe locaţii ale Clujului, (Cluj, 1999).

Mediul social din Republica Moldova a fost şi este suprasaturat de o multitudine de semne şi simboluri locale, care au creat aşa-numitul topos, perceput şi in-terpretat atât de băştinaşi, cât şi de vecini în mai mul-te moduri (diferite unul de celălalt), transformându-se treptat în nişte banalităţi, atavisme lipsite de încărcătură semantică.

Muzeotopia (Chiðinãu - Iaði ), 2008

Un proiect de Ilya Rabinovich

Proiectul elaborat în timpul verii anului 2008, a rezultat într-o investigaţie şi o documentare asupra formelor de arhivare şi reprezentare a istoriei recente în sfera publică.

Cercetarea mea a constat în fotografierea colecţiilor expuse și juxtapunerea acestora cu imagini găsite în arhivele muzeelor. Mai mult decât atât, am căutat informaţii scrise care puteau face lumină asupra schimbărilor survenite în acele instituţii după 1989.

Cercetările mele au inclus și fotografierea unor documente din: Muzeul Naţional de Etnografie și Istorie Naturală, Muzeul Naţional de Istorie și Arheologie, Muzeul Naţional de Arte Plastice, Muzeul de Pedagogie, Muzeul Militar, Muzeul Uniunii Scriitorilor, Muzeul Gloriei Muncii al Sindicatului Lucrătorilor din Transportul public.

De asemenea am fotografiat în vechile clădiri ale unor muzee legate direct de fostul regim sovietic. Desigur că acestea din urmă și-au încheiat activitatea la inceputul anilor 90.

Ca rezultat al cercetărilor, mi-am dezvoltat o reflecţie clară și deranjantă: am urmărit procesul de omitere a istoriei recente în acele instituţii publice. Fiecare instituţie a încercat să recreeze propriul său concept și propria strategie de reprezentare a continuităţii și existenţei Statului Moldovenesc. Relicve legate de istoria antică a statului au fost recontextualizate, în timp ce relicvele și alte exponate arheologice legate de istoria recentă a secolelor XIX-XX au fost înlăturate și înlocuite cu altele, care susţin noul discurs naţional.

Reflectând asupra conceptului de “muzeu ca mașină culturală care produce conţinutul identităţii colective”, a apărut o întrebare ce predispune spre meditaţie: cum poate fi formată identitatea naţională dacă diversele narative prezentate nu corespund unul cu altul?

Pentru a cunoaște situaţia din Moldova de pe partea românească, am făcut o călătorie la Iași în scopul de a fotografia instituţii similare. Muzee de Istorie, Artă și Ştiinţă - Palatul Culturii din Iași au fost închise pentru renovări și eu am reușit să fotografiez cinci case ale scriitorilor, Muzeul de Istorie Naturală și casa Kogălniceanu. Analiza situaţiei din Iași mi-a provocat concluzii similare cu privire la rolul muzeelor în reprezentarea și recrearea discursului naţional.

Prin acest proces, doresc să pun unele întrebări referitoare la adevărurile politice care s-au perindat, în regiunea Moldova, în ultimele decenii. O întrebare mi-a fost inspirată de gravitatea dramei naţionale care face ca societatea din Moldova să șteargă și să respingă orice referinţă obiectivă la atmosfera socială și culturală a istoriei recente. Rolurile și responsabilităţile instituţiilor ce conservă moștenirea culturală, cum sunt muzeele, de exemplu, pare ambiguu în lumina ideologiei negării pe care acestea le-o prezintă publicului. În cele din urmă, se poate lansa o discuţie mai generală privind intersecția dintre politică, istorie, cultură și participare socială într-o perioadă a schimbărilor rapide.

publicate în editurile din Chișinău, București, Sibiu, Iași, Lvov, Moscova, Kiev, St. Petersburg, Viena, Paris și Berlin. Această colecţie de documente se referă la evenimente sociale și culturale care au avut loc pe teritoriul Moldovei și care prezintă viaţa și activitatea oamenilor remarcabili din regiune. Colecţia de documente se referă la perioada medievală a istoriei statului feudal moldovenesc, perioada dintre 1812-1918, când Basarabia a fost sub ocupaţia Imperiului Ţarist Rus, perioada interbelică când regiunea a făcut parte din România, perioada sovietică și perioada primului deceniu de independenţă în 1991. Acele zeci de mii de fotografii din colecţia muzeului adaugă dimensiune vizuală limbii seci a documentelor de epocă. Expoziţia permanentă a muzeului prezintă publicului istoria religiilor în ordine cronologică și ocupă 11 camere de mărimi considerabile cu o suprafaţă totală de circa 2000 de metri pătraţi, fiind împărţit în următoarele secţii: arheologie și istorie antică, istoria Evului Mediu, istoria Basarabiei, istorie modernă, comori și numismatice, diorame și expoziţii periodice. Sursa: Oficiul Unesco Colecţii de Artă din Republica Moldova http://www.unesco.ru/files/cd/clt-museums-mold/EN/mnaim.html

Muzeotopia, Ilya Rabinovich, 2008. Muzeul Naţional de Istorie şi Arheologie

Muzeotopia, Ilya Rabinovich, 2008. Arhiva Muzeului Naţional de Istorie şi Arheologie

Muzeotopia, Ilya Rabinovich, 2008. Muzeul Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală, 2008

Carb

onA

rt, R

ăden

ii Ve

chi,

1997

(Cos

min

Pău

lesc

u, H

oţul

de

păm

ânt.

STare dE urgenTASTare dE urgenTA


Carnet SD

U nr. 3, m

artie 2009C

arnet SDU

nr. 3, martie 2009

Carnet SD

U nr. 3, m

artie 2009C

arnet SDU

nr. 3, martie 2009

Vladimir Beşleagă

Morţii cei vii şi viii cei morţi

3230

13 ST

are

dE u

rgen

TAST

are

dE u

rgen

TAST

are

dE u

rgen

TAST

are

dE u

rgen

TAC

arne

t SD

U n

r. 3,

mar

tie 2

009

Car

net S

DU

nr.

3, m

artie

200

9C

arne

t SD

U n

r. 3,

mar

tie 2

009

Car

net S

DU

nr.

3, m

artie

200

9

Vladimir Beşleagă


Vladimir Beşleagă


1416

1917

21

Scena se prezintă ca o mică piaţă,

retrasă de la stradă. În dreapta, pe un pe-rete, deasupra unei uşi, o firm

ă de neon, pe care citim

prima literă”V

” şi ultoma

„A. SR

L”. În stânga, faţă-n faţă, pe alt perete, o firm

ă la fel, pe care desluşim”M

” prim

a literă şi „A” ultima, SR

L. Între ele, sus de tot, întinse două fire paralele, pe scripete, asem

eni celor pe care gospodi-nele de la etaj usucă rufele, am

bele goale. În centrul piaţetei stă, schiţat sim

bolic din frânghii, A

rborele Vieţii şi al Morţii.

În spatele lui un grilaj din fier forjat cu cruci pe creastă, la m

ijloc o poartă naltă (închisă) şi o portiţă (deschisă). D

incolo, în fund, se ghiceşte siluieta unei biserici; lângă portiţă, în curte, o pubelă, dincoace, tot lângă portiţă, o bancă lungă, pe care e culcat Vagagun.

1Sem

iîntuneric.D

in dreapta, din adânc, vin pe diagonală două figuri: o tânără în rochie albă, păr blond prins într-o cunună sclipind de pietre scum

pe şi în pantofi de argint – Frum

oasa Lumii; duce ţinând de braţ un

schelet. Dispar într-o subterană, sub pe-

retele din stânga. Dinspre biserică vine un

slujitor în rasă neagră, cu un sac, pe care îl deşartă în pubelă şi se îndepărtează.

Vagagun (Auzind zgom

otul pubelei sare de pe bancă, se aşază, îşi şterge ochii, cască): M

ăi, oare ce-o fi adus slu-ga popii? Ia să văd! (Se duce la pubelă, scorm

oneşte în ea, aruncă fel de fel de lucruri, după care se întoarce cu o cutie de conservă deschisă, cu un rest în ea, şi cu o sticlă de rachiu pe jum

ătate nebăută, se aşază pe bancă şi serveşte satisfăcut): M

mah! M

mah! (Sus fulgeră

– s-au aprins cele două firme. C

iteşte, în-torcând păsăreşte capul, când la stânga, când la dreapta): Ia uite – s-au pornit! M

a-ra! Moa-ra! H

m! C

e are Mara cu

Moara? Va-ta – V

isa! Ce are V

iza cu Vata? D

răcoasă teabă! Poate: viza pen-tru R

omânia, iar vata pentru M

aria? M

o-tea – Moa-rea! Încă una gogonată!

Motea bea M

oare, da? Vi-ta – Vasa...

Ho-pa! Vasa e vită! G

rozav! Ma-re-a...

Marea? D

emult n-am

mai fost la m

are – să m

ă întind pe nisipul fierbinte, să m

ă bălăcesc în valuri... Oare

firma asta nu m

-ar sponsoriza...

Oam

eni a

u fo

st...

Au

trăi

t şi a

u m

urit.

..Fa

lusa

s: A

u tr

ăi c

ât a

u vr

ut, a

u m

urit

când

au v

rut.

Foss

man

: Şi c

um au

vru

t, nu

-i aş

a, F

a-lu

sas?

Fie

sub

roţil

e tre

nulu

i, fie

... ac

asă.

Com

impa

r: D

a, d

omnu

le F

ossm

an.

Au

mur

it un

ii şi

acas

ă. N

umai

că

nu

chia

r aca

să, c

i... î

n st

radă

.Fo

ssm

an: P

e tro

tuar

, da?

Com

impa

r: E

xact

, dle

Fos

sman

: Văd

că

eşt

i dot

at c

u an

ume

intu

iţie.

E v

orba

de

Eug

en R

u...

Mem

bru

core

spon

dent

al

Aca

dem

iei..

. Ist

oric

de

mar

e cl

asă.

.. A

edita

t pe

cro

nica

ri, p

e m

arii

noşt

ri U

rech

e, C

ostin

, N

ecul

ce...

A e

labo

rat

împr

eună

cu

alţi

sava

nţi m

anua

le v

alo-

roas

e, f

apt

pent

ru c

are

a fo

st c

ritic

at,

bătu

t, sc

os d

in f

uncţ

ia d

e di

rect

or a

l In

situt

ului

de

Isto

rie...

Şi d

omni

a sa

a

sfâr

şit-o

tris

t, tr

ist d

e tot

...Va

gagu

n: A

m a

uzit

ceva

... D

ar n

u-m

i am

inte

sc...

Ce

s-a

întâ

mpl

at,

dle

Co-

mim

par?

Falu

sas:

Eu

să-ţ

i spu

n...

Că

ştiu

... L

u-cr

am la

U.S

...Va

gagu

n: T

u să

taci

! Nu

pe ti

ne te

în-

treb

...A

spre

u: D

lor,

vă r

og,

fiţi

polit

icoş

i! N

e afl

ăm la

o M

asă

Rot

undă

. Tot

ul s

e în

regi

stre

ază.

Pen

tru

Isto

rie. P

entr

u o

cauz

ă no

bilă

: de

cons

pira

rea

Dos

arel

or

secr

ete!

Eve

ntua

l, pe

ntru

un

proc

es d

e ju

deca

tă, d

acă n

i se v

a int

enta

...C

omim

par:

L-a

m c

unos

cut

atât

de

bine

pe

prof

esor

ul, a

cade

mic

ianu

l Eu-

gen

Ru.

.. Lo

cuia

m l

a Bo

tani

ca...

Mer

-ge

am l

a se

rvic

iu p

e jo

s, în

ora

ş... T

ra-

vers

am p

arcu

l din

Val

ea T

rand

afiri

lor..

. D

omni

a sa f

ăcea

pro

men

ade p

rin

parc

...

ne î

ntâl

neam

, di

scut

am...

Des

igur

, is

-to

rie...

Isto

ria M

oldo

vei..

. Des

pre

mar

ii cr

onic

ari.

Pe a

tunc

i por

nise

m s

ă lu

crez

la

un

subi

ect d

in se

colu

l al X

VII

-lea.

.. În

spec

ial m

ă in

tere

sa d

estin

ul tr

agic

al l

ui

Miro

n C

ostin

... V

ai, c

e as

emăn

are!

Ce

anal

ogie

îmi v

ine a

cum

a în

min

te...

Foss

man

(zâ

mbe

şte

sarc

astic

): D

ta,

cole

ga, t

otde

auna

ai o

pera

t cu

anal

ogi-

ile. Ş

i ce

anum

e ai

văz

ut în

caz

ul a

cest

a,

conc

ret?

Sun

t cur

ios s

ă ştiu

...A

spre

u (i

nter

veni

nd)

E cl

ar!

Cât

se

poat

e de

cla

r! In

tele

ctua

lul ş

i put

erea

! Pu

tere

a ag

ram

ată

şi in

tele

ctua

lul l

umi-

nat. C

omim

par:

Da.

Pri

ma

mea

not

iţă,

făcu

tă î

ntr-

un c

arne

ţel a

fos

t: D

omni

-to

rul a

nalfa

bet e

xecu

tă p

e om

ul c

el m

ai

învă

ţat.

Or,

Con

stan

tin V

odă

Can

tem

ir nu

ştia

cart

e şi l

-a o

mor

ât p

e Miro

n C

os-

tin... Va

gagu

n:

Exac

t aş

a cu

m

proc

eda

Văc

arul

Bo

diul

, ca

re

a de

clan

şat

o în

trea

gă

cam

pani

e îm

potr

iva

inte

lect

ualit

ăţii,

a s

criit

orilo

r, a

tot

ce

era n

aţio

nal,

în sp

ecia

l rom

ânes

c...

Asp

reu:

Bod

iul s

e con

sider

a filo

zof!

Vaga

gun:

Văc

ar –

filo

zof!

Com

impa

r: A

fos

t un

şoc

! U

n m

are

şoc p

entr

u to

ată l

umea

...Fa

lusa

s: E

xage

raţi,

dle

Com

impa

r: nu

ch

iar p

entr

u to

ată l

umea

... E

ram

la U

. S.

şi şt

iu c

ă uni

i s-a

u bu

cura

t.Va

gagu

n: Ş

i dta

în ac

elaş

i num

ăr?

Falu

sas:

Eu?

Eu

n-am

fost

impl

icat

în

trea

ba a

sta.

Eug

en R

u...

lucr

a la

Aca

d-em

ie. A

colo

erau

alţi

i, ca

re...

Vaga

gun:

Alţi

age

nţi s

ecre

ţi, v

rei s

ă sp

ui?

Falu

sas:

Hm

! Hm

! Fie

şi a

şa, d

acă-

ţi pl

ace d

umita

le. D

ar a

cel E

ugen

Ru.

.. er

a fiu

l unu

i mem

bru

în S

fatu

l Ţăr

ii, c

are

a vâ

ndut

Bas

arab

ia ro

mân

ilor..

.Fo

ssm

an:

Moş

ieri

lor

şi ca

pita

liştil

or

rom

âni..

.A

spre

u: P

oftiţi

, dl

e C

omim

-pa

r, av

eţi c

uvân

tul..

.

Falusas: Ba! Noi sântem

moldovani!

Vagagun: Voi

sunteţi m

oldoivani! N

oi suntem

rom

âni şi

punctum!

Preşedintele Băsescu a spus că şi româ-

nii din republica Moldova au vrut intra-

rea Rom

âniei în Uniunea Europeană.

Toţi românii! R

omânii de pretutindeni!

Noi suntem

români de pretutindeni!

Falusas: Noi avem

preşedintele nos-tru!Vagagun: U

n preşedinte e ales de tot poporul. Preşedintele Băsescu e ales de tot poporul. Preşedintele vostru e ales de ciracii lui. A

les prin fraudă!Falusas: C

are: ciraci? Ce înseam

nă: fraudă?

Vagagun: Na-ţi D

icţionarul! Citeşte

Dicţionarul!

(Strigă spre

biserică): Părinte Ilie! Părinte Ilie! Trage clopotul cel m

are, că azi se deschid şi se împart

dosarele Securităţii!C

lopotul mare al bisericii sună în dungă:

Dang!

Do-sa-re-le!

Dang!

Do-sa-re-le!

Dang! D

o-sa-re-le! Dang!

Falusas (fuge într-o parte strigând): Fug să-i spun lui Fossm

an, tovarăşul m

eu de partig!... Auzi, tu? Se deschid

dosarele… C

e ne facem? C

e ne fa-cem

mm

m…

Vagagun (singur, se uită sus, la do-sarele grele ce ies la lum

ină, stau aşa o vrem

e, scârţâind se retrag îndărăt, la întuneric, iar ies, iar se retrag. Vede ceva pe jos, se apleacă): Ia te uită – un m

obil! Nu cum

va Falusas l-a pierdut în graba m

are? (Culege un num

ăr): Alo!

Dom

nul Aspreu? Sunt eu, Vagagun. D

a, am

avut cu domnia ta un dialog în pro-

blema D

osarelor secrete, dialog pentru revista “C

ontramort”. V

ă aduc o veste bom

bă! Astăzi, aici, ştiţi unde, se des-

chid şi se împart dosarele. C

are: dosare? A

celea secrete, despre care am discutat

în cadrul dialogului nostru… Veniţi de

urgenţă să participaţi la eveniment…

A

m aşteptat 5, 10, 15, 16, 40, 100 de

ani… A

nunţaţi şi pe colegii Dvs. Pe toţi

oamenii de bună credinţă…

Azi se des-

chid dosarele KG

B-ului! (Mai trage o

duşcă, sticla se goleşte, scoate dintr-un loc secret o sticlă plină, trage din asta şi dispare în portiţa bisericii).

Semiîntuneric.

Un şir lung de um

bre umane, bărbaţi şi

femei, şi m

ai înalte şi mai scunde, trece din

colţul din dreapta, pe diagonală, şi dispare în subterana din stânga…

3C

omim

par (apare dinspre stradă, e un bărbat în etate, de statură m

ijlocie, poartă o şapcă cu un corn în frunte): U

nde? Ce-am

mai fugit! Să nu scap eve-

nimentul. A

tâţia ani am aşteptat... 5,

10, 15, 16, 40, 100 de ani! Do-sa-re-le...

Stai... Dar nu se vede nim

eni... Unde-i

lumea să-şi ia fiecare dosarul lui? (Vede

bucata de cărămidă pe jos). D

ar asta ce să m

ai însemne? N

u cumva e o bom

bă şi toată chestia cu dosarele o păcăleală? (Păşeşte atent, ocolind cărăm

ida): Ori

am greşit eu adresa? (Se uită la num

ărul de pe zid): Ba, totu-i corect! Ştefan cel M

are şi... 108. Şi biserica... (Se duce la poartă, citeşte tăbliţa de pe stâlp): Sfinţii A

rhangheli Mihail şi G

avriil... (Vede banca, se trânteşte pe ea): C

e-am

mai fugit! Să-m

i trag sufletul... Atâţia

ani am aşteptat: 5, 10, 15, 16, 40, 100 de

ani... (aţipeşte pe bancă, împungându-şi

pieptul cu bărbia).C

repuscul.Vine sluga popii şi varsă sacul de gunoi în

pubelă, după care se retrage. Din

subterana din stânga iese o umbră,

care pune un cactus pe bucata de

inde

pend

enţa

nea

mul

ui, c

are a

u că

zut c

u m

oart

e de e

roi –

au

mur

it în

cond

iţii m

is-te

rioas

e ne

elucid

ate

nici

până

ast

ăzi s

au

au f

ost

agre

saţi,

mut

ilaţi.

.. Ia

tă n

umele

ac

estă

ra, r

ostit

e doa

r sim

bolic

, dar

în sp

a-te

le lo

r se

poa

te u

şor

ghici

cin

e au

fost

în

viaţ

ă pe

rsoa

nele

real

e:1.

Eug

en R

u...

2. Io

n Va

...3.

Dm

itri

Car

acio

...4.

Pav

el B

o...

5. M

ihai

l Ga.

..6.

Dum

itru

Mat

...7.

Lid

ia Is

tra.

..8.

Nic

olae

Cos

...9.

Nic

olae

Ru.

.10

. Do.

.. şi

Io...

Al..

. Teo

...11

. Ghe

orgh

e Ghi

...12

. Ion

Dum

e...

13. I

lie M

otr..

.14

. Pre

ot A

rma.

..15

. Con

silie

r Adr

ian

Doh

o...

16. I

on V

ata.

..17

. Ion

Ghe

o...

18. I

on G

on...

19. V

aler

iu P

a...

20. ş

i a. ş

i a. ş

i a.

8C

ând

ce f

ace

iar

lum

ină,

sce

na e

ste

acee

aşi:

în m

ijloc

mas

a ro

tund

ă, la

car

e şe

d ce

i cin

ci pa

rtici

panţ

i la

dezb

ater

e.Fo

ssm

an (

are

faţa

lăţit

ă, g

ura

imen

să

până

la u

rech

i): D

a, b

un p

omel

nic.

..C

omim

par

(înt

unec

at la

faţă

, cu

lac-

rim

i str

ăluc

ind

în o

chi):

Şi î

ncă

aceş

tia

sunt

doa

r cei

pe c

are a

m av

ut p

rile

jul s

ă-i

cuno

sc p

erso

nal,

de a

proa

pe, p

e pa

rcur

-su

l a m

ai m

ulto

r ani

... C

e oa

men

i, D

o-am

ne, c

e oam

eni a

leşi

au fo

st şi

ce sf

ârşit

a

avut

fiec

are.

.. A

m a

casă

adu

nate

dat

e,

amăn

unte

des

pre

fieca

re, n

u le

-am

luat

cu

min

e, d

ar n

ici n

u e

nevo

ie. A

ici n

u e

jude

cată

- e

un m

omen

t de

amin

tire,

de

pioa

să a

min

tire.

.. To

ţi ei

, mar

tiri ş

i ero

i co

ntin

uă să

trăi

ască

în in

ima m

ea, î

n su

-fle

tul m

eu...

Vaga

gun:

Mor

ţii c

ei v

ii, c

um n

imer

it aţ

i bi

nevo

it a

pune

în

capu

l ac

este

i re

prez

enta

ţii. m

aies

tre.

..C

omim

par

(şte

rgân

du-ş

i oc

hii):

Da,

fr

aţilo

r... E

tris

t... F

oart

e tri

st ce

ea ce

s-a

întâ

mpl

at c

u ei

... D

ar şi

mai

tris

t...

Vaga

gun:

E c

eea

ce s

e în

tâm

plă

în

cont

inua

re c

u no

i...

Com

impa

r:

Con

cluz

ia

mea

, fo

arte

du

rero

asă,

est

e că.

..A

spre

u (i

nter

vine

): P

ână

la c

oncl

uzii,

m

aies

tre,

mai

ave

m. E

u cr

ed c

ă e

cazu

l s-

o lu

ăm p

e râ

nd, m

etod

ic, s

ă sc

hiţă

m

cel

puţin

în

linii

mar

i... c

e se

ştie

, ce

cuno

aşte

m c

u ce

rtitu

dine

, re

ferit

or l

a sit

uaţia

fiec

ărui

a di

ntre

vic

timel

e fo

stu-

lui r

egim

, împr

ejur

ările

în ca

re şi

-au g

ăsit

trag

icul

sfâr

şit...

Să n

e pr

onun

ţăm

ferm

, ca

tego

ric, v

ehem

ent,

dacă

vre

ţi, a

supr

a ne

cesit

ăţii,

im

perio

asei

nec

esită

ţi de

a

se fa

ce lu

min

ă asu

pra d

estin

elor

ace

stor

m

artir

i, er

oi a

i nea

mul

ui...

Com

impa

r: D

a, d

e ac

ord

cu D

om-

nia

ta, t

iner

e...

Num

ai c

ă...

Perm

ite-m

i să

-mi

rotu

njes

c gâ

ndul

. Şi

anum

e: c

el

mai

ala

rman

t luc

ru e

ste

că a

cest

şir

de

mar

tiri ş

i ero

i se

întin

de d

in v

rem

urile

ve

chiu

lui

regi

m...

se

întin

de î

ncoa

ce,

în t

impu

rile

aşa

zise

noi

. Şi

nu s

cade

, nu

slă

beşt

e, c

i se

inte

nsifi

că! V

ictim

ele

devi

n to

t mai

num

eroa

se...

pri

n ac

te d

e as

asin

are

fizic

ă, d

esig

ur, d

ar şi

cel

e pr

in

asas

inar

e m

oral

ă de

vin

şi m

ai f

recv

en-

te... Fo

ssm

an:

Vorb

e! B

asm

e! D

e un

de a

i sc

os t

u, c

oleg

e...

perm

ite-m

i să

te

tu-

tuie

sc,

pent

ru c

ă su

ntem

de-

o vâ

rstă

, mai

băt

râni

...Fa

lusa

s: D

a! D

e un

de?

Ce

fel

– scrie într-un mod bizar: V

IEATSA

... Şi ştii de ce? C

a să ne păcălească! Că

de-ar fi corect, ar fi numai cinci litere,

pe când la MO

AR

TEA sunt şapte. D

e unde ar reieşi că V

IAŢA e inferioară

morţii. D

ar schimonosindu-se cuvântul

VIEAT

SA are şi el tot şapte litere, ca şi M

OA

RT

EA...

Consoalui (alarm

ată): Dar ce-i cu

tine, dragul meu? V

ăd că te faci palid la faţă? C

e s-a întâmplat? Ia să vedem

tensiunea... (Scoate din trusă aparatul, îl îm

bracă pe braţ): Scade tensiunea... Scade vertiginos... C

e-i de făcut? Ce s-a

întâmplat? „Salvarea”! Să vină „Salva-

rea” de urgenţă...C

omim

par: Nu e nevoie de „Salvare”,

uibita mea D

oamnă! D

ă mâna să ţi-o

strâng... Poate că ţi-o strâng pentru ul-tim

a dată...Vagagun

(apare dinspre

biserică, îm

preună cu părintele Ilie): Vine! A

m

chemat „Salvarea”... V

ine „Salvarea”...C

omim

par: Părintele Ilie? Ce bine-m

i

pare să te văd... De ce n-ai venit la m

asa noastră rotundă? A fost form

idabil... Toată discuţia noastră a fost înregistrată de un tânăr coleg... Va fi transm

isă pe toate posturile de radio şi televiziune... Să se deschidă D

osarele Securităţii şi la noi... A

uzi, părinte Ilie – să se deschidă D

osarele... Să iasă la iveală crimele

totalitarismului şi cele ale Securităţii

Republicii M

oldova, care tot KG

B-istă răm

âne, dacă nu sunt deconspirate (Se cutrem

ură o dată din tot corpul. Clo-

potul cel mare de la biserică începe să

bată: Dang! D

o-sa-re-le! Dang! D

o-sa-re-le!) Părinte, m

i se pare că... Cineva

mi-a turnat pe gât ceva şi... m

-a ars pe dinăuntru... Binecuvântează, părinte... Îm

părtăşeşte-mă. părinte...

Sfârşit

31 decembrie 2006 – 9 ianuarie 2007

Dactilografiat:

29 octombrie – 4 noiem

brie 2007

Secr

ete

ale

Secu

rităţ

ii...

Mai

exa

ct, a

le

KG

B-ul

ui...

Că

doar

noi

... s

ingu

ri...

era

să

int

răm

înt

r-un

im

pas

fără

de

ieşi

re.

Aşa

-i dl

e Fo

ssm

an?

(Ace

sta

apro

bă

cu c

apul

che

l): D

ar s

unte

m e

xtre

m d

e su

rpri

nşi d

e fap

tul c

um d

e aţi

putu

t să v

ă st

recu

raţi

prin

cord

onul

de p

oliţi

e car

e a

împr

esur

at zo

na?

Com

impa

r (î

ncă

resp

irând

sac

adat

):

Mul

ţum

ită

pări

ntel

ui

Ilie

ca

re

mi-a

îm

prum

utat

o r

asă

de-a

unu

i slu

jitor

de

-al l

ui şi

m-a

intr

odus

pri

n po

rtiţa

din

sp

ate…

Mai

gre

u a

fost

să sc

ap d

e oc

hii

vigi

lenţ

i ai D

nei m

ele –

am zi

s că i

es să

…

cum

păr…

ziar

e…Va

gagu

n: Ş

i a

prin

s pă

căle

ala?

Că

doar

şi d

imin

eaţă

tot l

a zia

re aţ

i ieş

it…A

spre

u: D

omni

lor!

Să p

roce

dăm

la

dezb

ater

ea p

robl

emei

ce

ne p

reoc

upă

nu d

oar

pe n

oi –

înt

reag

a so

ciet

ate:

D

osar

ele

Secu

rităţ

ii…

De

fapt

al

e K

GB-

ului

! Dec

i: e

nevo

ie s

ă fie

dec

on-

spira

te s

au n

u m

erită

? In

trăm

dire

ct în

ch

estiu

ne,

dat

fiind

că

nu a

vem

tim

p de

pie

rdut

: to

tul

se i

nreg

istr

ează

pe

band

ă m

agne

tică

(ara

tă s

pre

cam

era

de

pe tr

epie

dul d

e al

ătur

i): T

impu

l nos

tru

este

lim

itat.

La f

el c

a şi

viaţ

a lu

ată

în

ansa

mbl

ul e

i. C

ine

solic

ită c

uvân

tul?

(Toţ

i tac

.) A

tunc

i am

eu

o pr

opun

ere:

M

aies

trul

Com

impa

r să

ne fi

e un

fel d

e ar

bitr

u-m

oder

ator

, iar

noi

în ta

ndem

cu

dl F

ossm

an d

uela

nţii.

De a

cord

?Fa

lusa

s: C

e îns

eam

nă: d

u-e-

lan-

ţii?

Vaga

gun:

Du-

te d

e ia

de

sub

banc

a m

ea D

icţio

naru

l de

neo

logi

sme

al l

ui

Man

eca,

cite

şte ş

i ai s

ă afli

…Fa

lusa

s:

Du-

te

tu-n

m

ă-ta

…

cu

Dic

ţiona

rele

tale

cu to

t! Eu

nu

pun

mân

a –

să m

ă tai

! – p

e dic

ţiona

rele

rom

âneş

ti.

Eu sâ

nt m

oldo

van!

Vaga

un:

Mol

do-iv

an!

Zi: c

or-

ect!

Com

impa

r: D

omni

lor!

Vă

rog,

făr

ă of

ense

per

sona

le. A

ici s

e disc

ută o

che

s-tiu

ne d

e int

eres

naţ

iona

l.Fo

ssm

an:

O c

hest

iune

ce

vize

ază

se-

curit

atea

stat

ului

…C

omim

par:

Răm

âne

de v

ăzut

. D

e st

abili

t. V

izea

ză n

aţiu

nea

sau

doar

…

secu

ritat

ea

clan

ului

afl

at

astă

zi

la

pute

re,

care

se

auto

intit

ulea

ză s

tat

şi lu

ptă

din

răsp

uter

i pen

tru

cons

olid

area

st

atal

ităţii

, al

tfel

zis:

pent

ru p

erm

an-

tizar

ea a

flări

i la

pute

re a

res

pect

ivul

ui

clan

…Va

gagu

n: K

omun

iştii

nic

i nu

au p

le-

cat

vreo

dat

ă de

la

pute

re.

S-au

afla

t to

tdea

una.

D

upă

spus

a pr

over

bulu

i: s-

a sc

him

bat L

upu,

dar

păr

ul to

t ace

la a

ră

mas

: SU

R.

Falu

sas

(izb

ucni

nd

în

râs)

: Te

-ai

zăpă

cit

şi tu

, Vag

agun

, tot

dân

du-i

cu

prov

erbe

le…A

spre

u (i

nter

veni

nd e

nerg

ic):

Dom

-ni

lor,

s-o

luăm

met

odic

, sis

tem

atic

, se-

rios,

logi

c, m

atem

atic

dac

ă vr

eţi.

V-am

fo

rmul

at c

lar

şi ex

plic

it în

treb

area

: e

nevo

ie d

e o

deco

nspi

rare

a D

osar

elor

Se

curit

ăţii

(KG

B) s

au n

u e

nevo

ie?

Se

cere

să

stab

ilim

cla

r şi

tran

şant

, oda

tă

pent

ru

totd

eaun

a.

Altf

el,

răm

ânem

, cu

m

se

spun

e:

de

prov

erb!

A

dică

: în

căpe

m în

gur

a lu

mii:

ca

Dos

arel

e La

M

oldo

va!

Adi

că:

La S

fânt

ul A

ştea

ptă

sau

la P

aşte

le C

alul

ui!

Foss

man

(ar

uncâ

nd o

priv

ire c

ătre

C

omim

par)

: D

ta,

dle

Com

impa

r, aş

a cu

m t

e nu

meş

ti ac

uma…

Dac

ă ai

fos

t de

sem

nat

arbi

tru-

mod

erat

or, i

a fr

âiel

e în

mâi

ni ş

i di

rijea

ză.

Prec

um v

ăd ş

i în

ţele

g,

aces

t tâ

năr

porn

opos

tmod

-er

nist

car

e se

num

eşte

nu

ştiu

de

ce

Asp

reu…

Asp

reu:

Făr

ă of

ense

per

sona

le,

dle

Foss

man

! D

e ce

mă

num

esc

aşa

cum

mului. A dat la lum

ină o excelentă carte privind lupta m

oldovenilor pentru drep-tul de a se num

i români... A continuat

lupta politică fondând Partidul Naţional

Rom

ân...Vagagun: N

u i-au putut-o ierta! Era un om

de o consecvenţă şi de o puri-tate a acţiunilor de invidiat! Principial, necruţător, dar şi înţelegător...

Com

impar: Şi iată veni catastrofa!

Mergea îm

preună cu un coleg al său de partid, dim

ineaţa, într-un raion din nord, ca să ducă uniform

e de soldaţi şi ofiţeri ai A

rmatei R

omâne foştilor

combatanţi în cel de-al doilea război

mondial şi... C

um conducea autotur-

ismul... era la 6 dinim

eaţa... el pornise în toiul nopţii la drum

... la un mom

ent dat a fost orbit din faţă, a pierdut con-ducerea autovehicolului, a ieşit de pe partea carosabilă şi s-a izbit într-un pom

de pe m

arginea şoselei...Vagagun: A

celaşi scenariu ca şi cu... A

drian Doho..., cu D

oina şi Ion Al...-

Teo... Accident rutier...

Vagagun: Stimaţi colegi! Vreau să vă

împărtăşesc intuiţiile m

ele.Fossm

an: Intuiţii? Iar intuiţii? Dar

unde sunt

dovezile? A

rgumentele?

faptele?C

omim

par: În dosarele voastre, dle Fossm

an. Acolo (arată spre firm

a din stânga). Ele păstrează toate secretele crim

elor ce le-aţi comis...

Aspreu: C

ontinuaţi să expuneţi cazul, dle C

omim

par. Vă rog linişte. Să avem

răbdare să ascultăm

până la sfârşit.C

omim

par (se scutură ca de nişte vedenii negre): Eu cred că în cazul dlui G

heorghe Ghi... a fost pusă în funcţie

arma secretă de care dispun or-

ganele speciale: pistolul cu laser! Exact ca şi în cazul M

ercedesu-

lui ucigaş de acum câţiva ani, care, pe

şoseaua Orheiului, a tras în autoturis-

mul unui om

ce călătorea cu întreaga lui fam

ilie... Şi toţi cinci: el, soţia şi trei copii au m

urit în accident...Vagagun:

Da!

Mi-am

intesc de

acest caz revoltător. A scris „Jurnal de C

hişinău”. Prem

ierul Barlev

mergea

într-o vizită, zice-se, de lucru... Era însoţit de m

aşinile de pază ale poliţiei care curăţau drum

ul de alte vehicole... U

n autoturism, pe sem

ne, a întârziat să tragă pe dreapta şi să oprească. A fost „îm

puşcat” cu acel pistol-laser secret şi întreaga fam

ilie şi-a pierdut viaţa...C

omim

par: Asta-i! D

upă care nu s-au făcut nici un fel de cercetări. „M

ercede-sul ucigaş 001”...

Vocea din difuzor: „Dom

nilor! Aţi

încălcat convenţia

anterioară! M

asa voastră rotundă s-a transform

at într-o

acţiune de

calomniere

la adresa

guvernării, a primului M

inistru. Sunteţi declaraţi infractori! La atac, băieţi!”

La respectivul semnal, cactusul prinde a

fumega intens, fum

ul se răspândeşte, cei de la m

asă pornesc a tuşi... Fossman se ridică,

fuge şi dispare în uşa din dreapta. Falusas o ia din loc şi se face nevăzut în uşa din stâ-nga. R

ămân trei...

Vagagun (văzând pe Com

impar că se

ridică în picioare şi zgâlţâit de tuse, în-cepe să se clatine, îl apucă de braţ, să-l sprijine): D

omnule, dom

nule! Să ieşim

de aici. Aţi văzut ce fac ei? N

u le place adevărul! Îl înăbuşe!

Aspreu îşi ia cam

era de luat vederi, cu trepied cu tot, porneşte să iasă în stradă, dar aici e atacat de câţiva indivizi cu cagule pe faţă. I se sm

ulge camera din

mâini, iar dânsul este îm

brâncit într-o parte.

Strigăte: „C

analii! C

analiilor! N

a! Na! A

sta aţi meritat cu m

asa voastră

agen

tule

sec

ret

ce e

şti!

Cre

zi c

ă da

că

ai s

pion

at p

e sc

riito

ri de

ceni

i la

rând

–

ceea

ce

faci

şi a

stăz

i! –

te p

oţi a

utoi

nti-

tula

inte

lect

ual?

Eşti

o se

cătu

ră, b

re! n

u in

tele

ctua

l – o

ţoal

ă de

şte

rs p

icio

arel

e pe

ntru

toţi

guve

rnan

ţii d

e-o

zi…Fa

lusa

s: N

u cu

mva

tu te

-ai d

a de

in-

tele

ctua

l? Tu

, hai

man

a şi

râm

ător

pri

n to

ate g

unoa

iele

?!Va

gagu

n: E

u am

fost

şi a

m să

rede

vin

ingi

ner.

Tran

ziţia

voas

tră m

-a ar

unca

t la

fund

ul s

ocie

tăţii

. Alţi

i au

plec

at în

ţăr

i st

rein

e, o

amen

i cu

stu

dii

supe

rioar

e,

ca s

ă sp

ele

toal

etel

e pe

aco

lo…

Eu

am

răm

as a

ici,

ca să

lupt

cât

e put

eri v

oi av

ea

pent

ru a

spăl

a nea

mul

aces

ta d

e rap

ănul

vo

stru

kom

unis

t-mafi

ot…

Com

impa

r:

Dom

nilo

r! D

omni

lor!

Fiţi

aten

ţi: su

ntem

mon

itori

zaţi.

(A

rată

sp

re

uşa

din

stân

ga

şi la

di

fuzo

rul

de s

us):

Oda

tă c

e am

ini

ţiat

acea

stă

Mas

ă R

otun

dă

asup

ra

Dos

arel

or

şi D

esec

retiz

ării

lor,

să n

e ex

pune

m fi

ec-

are a

rgum

ente

le p

e car

e le a

re: ş

i PRO

şi

CO

NT

RA. S

ă le a

uzim

! Să l

e dez

bate

m,

punc

t cu

punc

t, să

disc

ernă

m a

devă

rul

de m

inci

ună

şi, l

a ur

mă,

să tr

agem

con

-cl

uziil

e ne

cesa

re.

Ce

e de

făc

ut?

Cui

fo

lose

şte?

Falu

sas:

“C

ito d

elat

i?”

Vede

ţi? T

ot

la

Leni

n aj

unge

ţi,

voi,

euro

peni

i şi

dem

ocra

ţii!

Vaga

gun:

“C

ui p

rode

st!”

măi

, pr

os-

tule

! E u

n ve

chi a

dagi

u la

tin. V

ezi d

acă

nu ci

teşt

i Dic

ţiona

rele

?!C

omim

par:

Dle

Asp

reu,

ave

ţi cu

vân-

tul.

Dup

ă ca

re v

oi o

feri

cuvâ

ntul

dlu

i Fo

ssm

an. D

e fa

pt, d

acă

se v

a în

cheg

a,

even

tual

, un

dial

og, d

esig

ur: î

n co

ntra

-di

ctor

iu!

dar

argu

men

tat,

logi

c, o

nest

şi

civi

lizat

, put

eţi d

iscut

a şi

fără

m

ine,

fără

ca

să in

terv

in e

u. A

m

conv

enit.

Voce

a di

n di

fuzo

r: “

Dle

Com

impa

r, nu

vă

esch

ivaţ

i de

la fu

ncţia

de

arbi

tru-

mod

erat

or.

Chi

ar

dacă

o

veţi

face

, în

caz

ul î

n ca

re d

iscuţ

ia i

a o

turn

ură

inde

zira

bilă

, ve

ţi fi

făcu

t re

spon

sabi

l pe

ntru

con

voca

rea

aces

tei

Mes

e R

o-tu

nde

şi ve

ţi fi

tras

la

ră

spun

dere

pe

nală

…A

spre

u (v

ehem

ent)

: Pr

otes

tez!

Sun

t om

al p

rese

i. Be

nefic

iez d

e pro

tecţ

ia L

e-gi

i priv

ind

Pres

a. M

ă afl

u su

b oc

rotir

ea

Car

tei D

rept

urilo

r O

mul

ui. D

e pa

rtea

m

ea e

Cur

tea

Con

stitu

ţiona

lă, C

urte

a Eu

rope

ană

a D

rept

urilo

r O

mul

ui ş

i a.

şi a.

şi a…

Vaga

gun:

Dle

Asp

reu,

nu

pier

deţi

timp

şi en

ergi

e cu

just

ifică

rile

! Daţ

i-i în

ca

p lu

i Fos

sman

cu ar

gum

ente

conc

rete

! C

u do

vezi

. Cu

fapt

e!A

spre

u (C

ătre

C

omim

par)

: M

a-ie

stre

, ve

nera

bile

mai

estr

e, v

ă ro

g să

in

terv

eniţi

, acu

nu

ca a

rbitr

u-m

oder

ator

la

disc

uţia

noa

stră

, ci c

a im

plic

at d

irect

în

cee

a ce

am

den

umit

“Dos

arel

e Se

-cr

ete a

le S

ecur

ităţii

(KG

B) d

in M

oldo

va

(R.S

.S.M

. şi R

.M.)”

Ştiu

că a

şa e

ste î

nti-

tula

t ese

ul-s

tudi

u la

care

lucr

aţi…

Com

impa

r: D

a, tr

ebui

e să

mă

impl

ic.

Să r

enun

ţ, pe

ntru

mom

ent,

la r

olul

ce

mi-a

ţi ac

orda

t şi s

ă m

ă im

plic

. Dar

, mai

în

tâi,

o m

ică

prec

izar

e: e

seul

doc

umen

-ta

r, st

udiu

l meu

se

num

eşte

, ca

în p

ro-

gram

ul a

cest

ui sp

ecta

col “

Mor

ţii c

ei v

ii şi

Viii

cei m

orţi

”…Lu

min

a se

stin

geSe

miîn

tune

ric.

Din

dre

apta

sce

nei,

pe d

iago

nală

, tre

ce

un şi

r de s

iluet

e um

ane,

fieca

re p

urtâ

nd în

m

âini

cât

e o lu

mân

are a

prin

să. D

e und

e-va

, din

spat

e, di

nspr

e bise

rică,

se a

ude v

o-ce

a Pr

eotu

lui c

are r

oste

şte u

n şir

de n

ume

– su

nt n

umele

inte

lectu

alilo

r şi o

amen

ilor

de b

ună

cred

inţă

: pre

oţi,

lupt

ător

i pen

tru

Vladim

ir BEŞLEAGĂ

DE

CO

NSP

IRAŢ

I DO

SAR

EL

E KAG

HE

BE

ULU

I

Mo

rţii cei vii şi viii cei mo

rţiPER

SON

AJE:

1. Vagagun (adică: Vagabondul şi Gunoierul).

2. Falusas (adică: fost/fidel angajat la Uniunea Scriitorilor şi A

gent secret).3. Fossm

an (adică: fost scriitor sovietic moldovan, acum

nostalgic).4. A

spreu (adică: actual scriitor profesionist, european şi unionist).5. C

omim

par (adică: comentator im

parţial).6. C

onsoalui (adică: consoarta Com

imparului).

7. Um

bre... multe um

bre...

AUTORI CONTEMPORANI

Instr

ucţiu

ni:

1. Cu un foarfece cu lam

a dreaptă tăiaţi paginile de ziar pe muchie (la cotor),

pe linia discontinuă. Aţi obţinut 2 coli A

3.

2. Tăiţi aceste pagini pe verticală și pe orizontală, pe urmele sem

nului de tăiere(linie discontinuă): A

ţi obţinut 16 coli A5.

3. Cele 8 coli A

5 sînt numerotate cu num

ere de la 1 la 8. Pune ţi-le una peste cealaltă, în ordinea acestor num

ere. , , etc, cu numerele în aceeași

direcţie.

4. Îndoiţi colile în așa fel încît paginile 1 și 32 (coala ) să rămînă copertele

carnetului. (Capsaţi.) Lectură plăcută.

Concept grafic și editorial: M

arius Ianuș. Editor: M

arius Ianuş.

23

1

1



Carnet SD

U nr. 3, m

artie 2009C

arnet SDU

nr. 3, martie 2009

Carnet SD

U nr. 3, m

artie 2009C

arnet SDU

nr. 3, martie 2009

Vladimir Beşleagă


Vladimir Beşleagă


2826

57 ST

are

dE u

rgen

TAST

are

dE u

rgen

TAST

are

dE u

rgen

TAST

are

dE u

rgen

TAC

arne

t SD

U n

r. 3,

mar

tie 2

009

Car

net S

DU

nr.

3, m

artie

200

9C

arne

t SD

U n

r. 3,

mar

tie 2

009

Car

net S

DU

nr.

3, m

artie

200

9

Vladimir Beşleagă


Vladimir Beşleagă


1012

2321

34

cofag! Cu cinci bălăm

ăli şi trei lacăte. Încuiat bine. N

umai când să m

oară, le-a dat cheia la ai lui... Şi ce credeţi că era în sicriul cela? Plin cu ruble sovietice de-o sută – toate de-o sută...

Falusas (apărând şi el, de după zidul din dreapta, ostenit): N

u l-am găsit

acasă... Nu-i... A

m bătut la uşă, am

sunat – nim

eni n-a răspuns. Unde să fie – unde

să-l mai caut (D

ă cu ochii de Vagagun): M

ăi Vagagun, tu nu l-ai văzut pe domnul

Fossman?

Vagagun (cu dezgust): Mă ista eu pe

Fossman al tău. Babalâcul! Z

aharisitul! Sclerozatul! N

ostalgicul! Împuţitul!

În timpul acesta uşa firm

ei din dreapta se deschide, iese Fossm

an, trăgând atent uşa după el, stă o clipă în prag, îşi şterge cu o batistă m

are, roşie chelia şi gâtul de năduşeală, apoi coboară şi prinde a se plim

ba prin faţa uşii, încolo şi încoace, cu m

âinile la spate, vajnic, concentrat, cufundat în gânduri. M

editează la ceva f. f. im

portant.Falusas

(observându-l, se

repede spre acesta, vrea să-i spună ceva, dar Fossm

an face un gest de respingere, îndepărtându-l, ceva care vrea să în-sem

ne: Lasă-mă în pace, om

ule! Nu vezi

să sunt ocupat? Şi continuă să se plimbe,

cufundat în meditaţii): D

a, da, ştiu că m

unciţi intens... Lucraţi la elaborarea unei noi m

onografii documentar ar-

tistice... Studiaţi arhivele... Dosarele...

Am

vrut să vă spun că ultima apărută şi

semnată de D

omnia ta: „V

iaţa şi faptele lui K

arl Marx” a fost ca un trăsnet!

Lumea aleargă nebună să şi-o procure!

Mii de exem

plare s-au vândut până acum

a... În prezent lucraţi la „Viaţa şi

opera tovarăşului Samson Şleau”... Aveţi

în proiect „Viaţa şi isprăvile tovarăşului

Radu Bucov Em

ilian”... Sunteţi cel mai

mare m

onografist. Vă asigur eu, Falu-

sas, care cunosc foarte bine activitatea scriitorilor din M

oldova – şi din R.S.S.

Moldovenească şi din R

epublica Mol-

dova...Vagagun (auzind cele debitate de Fa-

lusas, izbucneşte într-un hohot de râs): C

e tot bolmojeşti acolo, m

ăi, eternule agent secret? Ţ

i-ai văzut patronul şi te-ai apucat, după cum

ţi-i obiceiul, să-l linguşeşti – să-l lingi în fund!

Falusas (furios, se repede la el, cu pum

nii): Tu să taci din gură, româno-

filule! Burghezule! Capitalistule! A

nti-statalistule!

Vagagun (râzând şi mai tare): Ţ

i s-a m

ucegăit vocabularul, agentule secret ce eşti! A

r trebui să ţi-l mai scuturi, să

ţi-l înnoieşti. Ai răm

as la retorica de acum

20, 25 de ani. Nu uita că suntem

în secolul X

XI, auzi? D

o-uă-zeci – şi unu! A

scultă mai bine ce s-a întâm

plat cu preşedintele acela de kolhoz, care a m

urit şi l-au îngropat într-un sicriu plin cu ruble de-o sută... Toate de-o sută şi cu capul pleşcat al lui Lenin! Şi patronul tău Fossm

an îi chel ca şi Lenin cel deştept foc... Şi pe dânsul or să-l îngroape cu sicriul plin cu m

onografiile lui docu-m

entar artistice de mare succes... U

ite la el, ce m

ajestuos se plimbă! El, num

ai el are acces la D

osarele secrete! Dar lasă că

se deschid ele, la urma urm

ei, Dosarele...

Falusas: Măi Vagagun! Ştii tu cine

eşti? Eşti... eşti... (nu găseşte cuvântul)... eşti un anti-patriot!

Vagagun (în batjocură): Vezi dacă eşti prost şi nu ştii ce înseam

nă cuvân-tul? Ia D

icţionarul şi citeşte. Patriot, patrie înseam

nă „ţara părinţilor”. Şi care-i „ţara părinţilor”? R

omâ-

nia Mare, m

ăi! Şi acolo şi atunci s-au născut părinţii noştri – şi ai

carie

ră...

Apr

eu:

Lucr

urile

sun

t cun

oscu

te. V

ă ro

g să

vă

pron

unţa

ţi: c

are

a fo

st m

o-tiv

ul d

e ba

ză c

ă Pr

eşed

inte

le B

o.. ş

i-a

pus c

apăt

zile

lor?

Că

ar fi

fost

un

act d

e la

şitat

e, a

şa c

um s

usţin

e dl

Fos

sman

...

ştiu

că

asta

era

şi

pozi

ţia C

.C.-u

lui,

a to

v. pr

im s

ecre

tar

Gro

su.

Ace

sta

aşa

s-a

şi ex

prim

at –

cun

osc

deta

liul d

e la

co

legi

i mai

în v

ârst

ă, a

ceia

car

e au

fost

de

faţă

. Cân

d a

fost

într

ebat

: de

ce n

u se

fac

cer

cetă

ri în

caz

ul B

o..?

aces

ta a

ră

spun

s: N

u e

nim

ica

de c

erce

tat.

„On

smal

oduş

nice

al”,

adic

ă; s

-a d

oved

it a

fi un

laş,

un fr

icos

...C

omim

par:

Un

laş?

Un

fric

os?

Dar

es

te c

eva

în a

cest

răs

puns

cin

ic. P

e câ

t am

auz

it de

la

repr

ezen

tant

ul U

niun

ii no

astr

e la

Mos

cova

, dl N

icol

ae R

o...,

în

febr

uarie

198

7 Pr

eşed

inte

lui B

o...,

afla

t la

fest

ivită

ţile

Puşk

in, n

u i s

-a o

ferit

cu-

vânt

ul...

Apo

i, fie

la U

niun

ea c

entr

ală,

fie

la

Sovi

etul

sup

rem

al

U.R

.S.S

., al

că

rui d

eput

at e

ra, i

s-a p

ropu

s să d

epun

ă m

anda

tul..

.Va

gagu

n: S

ă fie

lips

it de

imun

itate

...

Dat

în ju

deca

tă...

Ast

a er

a se

nsul

că

ar fi

fost

laş?

S-a

sper

iat ş

i...

Com

impa

r: D

acă n

u s-

a reu

şit să

-l im

-pl

ice

în a

face

rea

Vâşc

u, a

tunc

i sat

rapu

l Sm

irno

v, ac

el af

acer

ist ş

i cri

min

al tr

ans-

fera

t la

Chi

şină

u di

n U

zbek

ista

n, u

nde

a fă

cut t

ranz

acţii

de

mili

oane

cu

bum

-ba

cul ş

i car

e, ve

nit a

ici, a

scos

din

func

ţii

sute

de

şefi

pent

ru c

orup

ţie, e

l cel

mai

co

rupt

! i-a

r fi g

ăsit

şi Pr

eşed

inte

lui B

o...

dest

ule

păca

te, n

u, n

u ca

scr

iitor

, ci c

a de

puta

t, că

a fo

st m

ereu

dep

utat

şi ş

i-a

căut

at d

e in

tere

sele

lui..

. Şi l

-ar fi

băg

at

la ră

coar

e, c

a pe

Vâş

cu...

Aşa

că

este

un

dram

de

adev

ăr, c

ă s-

a sp

eria

t şi a

făcu

t ce

ea ce

a fă

cut!

Vaga

gun:

A

devă

rat!

Met

odel

e

Secu

rităţ

ii nu

cun

osc

mar

gini

! Pro

cese

, as

asin

ate,

tero

riză

ri...

Foss

man

: Mi-a

fost

dra

g Pr

eşed

inte

le

Bo...

Am

fost

prie

teni

... P

ăcat

că

a fă

cut

ceea

ce

a fă

cut..

. Cât

des

pre

Secu

ritat

e şi

dosa

re...

Să

mă

iert

aţi,

dar

spun

eţi

gogo

şi, b

raşo

ave,

zic

eţi c

um v

ă pl

ace.

.. N

u ar

e Se

curit

atea

ni

cio

impl

icaţ

ie

aici

...Va

gagu

n: A

tunc

i de c

e nu d

econ

spira

ţi D

osar

ele?

De c

e le ţ

ineţ

i sec

rete

?A

spre

u: L

a râ

nd e

caz

ul D

umitr

u M

a...

Vaga

gun:

Dar

au

fost

num

ite a

ltele

pâ

nă la

cel

al l

ui D

umitr

u M

a...

Caz

ul

preo

tulu

i Arm

... d

in n

ordu

l rep

ublic

ii,

preo

t ca

re a

fos

t as

asin

at d

e pe

rsoa

ne

neid

entifi

cate

nic

i pâ

nă a

stăz

i. A

poi

cazu

l lu

i D

mitr

i C

arac

io...

poe

tul,

et-

nogr

aful

, fol

clor

istu

l, om

ul d

e un

tale

nt

exce

pţio

nal,

care

a t

erm

inat

şi

el s

ub

roţil

e tre

nulu

i...

Asp

reu:

Da,

da,

am

auz

it! I-

au o

mor

ât

nişt

e ba

ndiţi

soţ

ia, î

n sc

op d

e ja

f. N

u a

putu

t rez

ista

pie

rder

ii om

ului

apro

piat

, a

veni

t la C

hişi

nău

şi s-

a aru

ncat

sub

roţil

e tr

enul

ui...

Com

impa

r: D

a, a

fos

t un

om

atin

s de

arip

a ge

niul

ui. L

-am

cun

oscu

t pe

r-so

nal.

A fo

st u

n ap

osto

l al

nea

mul

ui

său.

Un

poet

de

exce

pţie

... D

ar u

rât d

e co

legi

i săi

şi d

e m

ulţi

cona

ţiona

li...

Din

in

vidi

e pe

ntru

har

ul să

u...

Aşa

şi-a

găs

it sf

ârşit

ul...

Asp

reu:

Dle

Com

impa

r! C

azul

Du-

mitr

u M

a...

se p

lase

ază

de a

cum

a în

pe

rioad

a câ

nd î

ncep

use

deja

Miş

care

a de

Ren

aşte

re şi

Elib

erar

e Naţ

iona

lă.

Com

impa

r: D

a, î

n 19

90,

dacă

nu

cum

va g

reşe

sc. D

ar n

u cr

ed c

ă gr

eşes

c.

În a

cel a

n au

avu

t ale

geri

liber

e,

prin

con

trac

andi

daţi

în C

on-

gres

ul P

opor

ului

la M

osco

va. D

l

sus, la dosarele suspendate)… M

ai întâi sunt tratate cu substanţe chim

ice spe-ciale…

ca să nu rămână în ele urm

ă de inform

aţii contrarevoluţionare.

Apoi

sunt stocate la loc, în încăperi special am

enajate… Să vezi tu ce încăperi…

Fantastice! Eu am

intrat o dată… M

-a dus dom

nul Fossman, că el acolo e ca

acasă – m-am

dus şi am văzut…

Vagagun: D

ar D

osarul tău

ţi l-ai

văzut? Cum

arată? Ai acolo şi tu un D

o-sar?Falusas: Toţi avem

! Şi dta ai, chiar dacă nu eşi de la U

niunea Scriitorilor, ci un biet ingineraş…

Vagagun (uimit): Şi eu am

Dosar?

Falusas: Sigur că ai! Şi nu numai de

atunci, când erai inginer, îl ai şi de acu-m

a, de când eşti Vagabond şi Gunoier.

Vagagun (şi mai uim

it): Şi tu l-ai văzut? N

u cumva l-ai şi cercetat?

Falusas (râde): Dar pentru ce l-aş cer-

ceta, dacă eu ştiu tot ce scrie în el?Vagagun: D

e unde ştii?Falusas (râde): D

ar cine dă toată inform

aţia asupra şi despre tine, neno-rocitule ce eşti, dacă nu eu?

Vagagun (ridicând pumnii): Tu, idiot-

ule?! Informatorule! Pârâtorule! Tu sc-

rii împotriva m

ea? (Se repede spre scară, să urce sus, la D

osarele suspendate, dar acestea, ca prin m

iracol, se retrag mo-

mentan în întunericul de unde au ieşit.)

Dosarul! Să-m

i daţi imediat D

osarul!C

ând strigă, fumul din ţevile cactusului

năboieşte gros şi umple scena. Prin sem

iîn-tuneric se văd siluiete de bărbaţi ieşiţi din uşa din dreapta, care-l dau jos şi-l aruncă hăt pe Vagagun, iau scara şi, îm

preună cu Fossm

an, cu masa şi fotoliul lui, se fac

nevăzuţi după aceeaşi uşă…5

Consoalui

(apărând tot

dinspre

străduţă, e o doamnă în vârstă, dar pare

o copilă, energică; are două sacoşe în m

âini): A

uuu! U

nde eşti

iubiţelule? A

rată-te... Ştiu

că eşti

aici! C

u-cu, iubiţelule! Te joci cu m

ine? Crezi că

eu nu ştiu că te-ai ascuns pe undeva? (C

aută într-o parte, în alta.) Ti-am

găsit adresa la care ai plecat. A

i crezut că mă

păcăleşti? Ai zis că dai o fugă până la

chioşcul de la colţ după ziare! „Jurnal de C

hişinău”, „Tim

pul”, „Ziarul de gardă”! Şi ai şters-o la... D

osarele tale pe care le aştepţi... le visezi zi şi noapte... Zi şi no-apte le visezi!.. C

ă se vor deschide, că se vor da publicităţii... (Plină de năduf, se aşază pe bancă): N

u-i pe nicăieri! S-a ascuns bine de data asta! D

ar ştiu că-i aici... Sim

t că-i pe aici pe aproape. D

upă miros... A

re un miros irepetabil.

Il cunosc de treizeci, patruzeci, câţi ani exact? C

u-cu, iubiţelule? De câţi ani ne

cunoaştem?

Com

impar (din ascunzişul lui): D

e patruzeci şi cinci, iubiţico!..

Consoalui: A

u! Mi-ai răspuns? Eşti

aici. Ştiam eu că eşti aici! H

ai, ieşi, iute!C

omim

par (Scoate o mână şi o pişcă

de-o pulpă): De atâtea ori ţi-am

repetat: să nu m

ai spui: Hai, ieşi! H

ai, mănâncă!

Haidem

acasă! ci să pronunţi cuvântul întreg: H

eidegger! Ori ai uitat iar?

Consoalui:

Bine, bine!

Heidegger!

Hai, H

eidegger, ieşi de sub bancă! Hai,

Heidegger, că ţi-am

adus prânzul, că ai plecat nem

âncat. (Scoate tot felul de pa-chete, străchinuţe, furculiţe, un term

os, pe care le aşază pe bancă.) D

ar mai întâi

să luăm, iubiţelule, tensiunea, să vedem

ce ţi-au făcut em

oţiile suprasolicitate şi alergăturile la care te pretezi cu dezin-voltura unui june de douăzeci de ani... D

upă care trecem la

prafuri, pastile, esenţe, prezenţe

bru

al U

. S., n

u-i a

şa, d

lor?

Asp

reu:

Exa

ct! A

m a

uzit

că e

ra m

em-

bru

al U

. S.

Vaga

gun:

Cel

e m

ai m

ari

pers

ecuţ

ii şi

crim

e s-

au f

ăcut

în

epoc

a bo

diul

ist-

brej

nevi

stă

împo

triv

a bi

seric

ilor ş

i a in

-te

lect

ualil

or, î

n pr

imul

rân

d îm

potr

iva

scri

itori

lor..

.C

omim

par

(con

cilia

nt):

O

rgan

ele

spic

iale

au

avut

, au

şi vo

r av

ea o

gam

ă la

rgă

de m

etod

e, m

ijloa

ce,

unel

te,

in-

stru

men

te...

da,

da!

şi

inst

rum

ente

de

a se

răf

ui c

u pe

rsoa

nele

ind

ezira

bile

re

gim

ului

...Fo

ssm

an: D

uşm

ănoa

se st

atul

ui, a

ces-

ta a

r fi te

rmen

ul e

xact

.C

omim

par:

De

la p

erse

cuţii

adm

in-

istr

ativ

e la

apl

icar

ea p

siho

trop

ilor

în

spita

lele

de

psih

iatr

ie ş

i pân

ă la

asa

sin-

ate

dint

re c

ele

mai

sofi

stic

ate

sau

chia

r br

utal

e –

bătă

i, m

altr

atăr

i, ot

răvi

ri, a

c-ci

dent

e rut

iere

sim

ulat

e etc

... A

şa c

ă...

9A

spre

u (i

nter

veni

nd):

A

şa

cum

re

zultă

di

n sc

enar

iu,

urm

ătoa

rea

vict

imă

a si

stem

ului

tot

alita

r, ce

l car

e şi-

a gă

sit s

fârş

itul î

n îm

prej

urăr

i mis

te-

rioas

e, n

ici p

ână a

stăz

i elu

cida

te...

Falu

sas:

Pav

el P

etro

vici

! D

e el

est

e vo

rba?

Foss

man

: Dar

nic

i nu

e ni

mic

aic

i de

eluc

idat

! C

e e

mis

terio

s la

mijl

oc?

Şi-a

tr

as o

mul

un

cart

uş c

u al

ice

sau.

.. su

b bă

rbie

şi –

gat

a!Va

gagu

n:

Dar

a

avut

o

carie

ră

stră

luci

toar

e!

21

pe

22

ani

de

Preş

edin

ţie! C

a nim

eni a

ltul p

ână l

a el..

. D

ar şi

dup

ă...

Com

impa

r: D

l aca

dem

icia

n C

impo

i e

pe ca

le d

e a-l

depă

şi. A

re d

eacu

ma 2

0 de

an

i de ş

efie l

a Uni

une.

..Va

gagu

n:

Doa

mne

fe

reşt

e să

...

şi

dom

nia s

a... l

a fel

ca P

reşe

dint

ele B

o...

Asp

reu:

Caz

ul p

reşe

dint

elui

Bo

este

at

ât d

e co

mpl

icat

, înc

ât c

onsid

er o

por-

tun

a ne e

xpun

e păr

erea

pe m

argi

nea l

ui,

dar î

ntr-

un m

od câ

t mai

succ

int..

.Fa

lusa

s: D

e ce

, adi

căte

lea,

mai

suc

-ci

nt?

Asp

reu:

Tim

pul!

Tim

pul n

u ne

per

-m

ite: m

ai a

vem

de

exam

inat

de

trei

ori

pe a

tâte

a...

dosa

re c

rim

inal

e...

Pard

on,

cazu

ri...

Foss

man

: H

a-ha

! D

o-sa

-re!

C

are:

do

sare

, dom

nilo

r? F

iţi a

tenţ

i la

cum

vă

expr

imaţ

i. A

lege

ţi-vă

bin

e cu

vint

ele.

M

ă m

ir: o

amen

i mat

uri,

dar j

udec

aţi c

a ni

şte

copi

i! N

u ex

istă

nic

i un

fel d

e do

-sa

re ca

re...

să...

Vaga

gun:

Dar

dta

de

unde

ştii

? Eş

ti cu

mva

cus

tode

le d

osar

elor

?Fo

ssm

an: E

u? C

usto

de? C

e îns

eam

nă:

cust

ode?

Vaga

gun:

Ia

Dic

ţiona

rul

şi ci

teşt

e,

dom

nule

ese

ist ş

i scr

iitor

?Fa

lusa

s: D

omnu

le F

ossm

an...

Foss

man

: G

ura,

Fal

usas

! Ţ

i-am

spu

s de

atât

ea o

ri să

nu

mă n

umeş

ti do

mn!

Eu

nu sâ

nt d

omn,

eu

sânt

tova

răş!

Tov

arăş

am

fost

, tov

arăş

voi m

uri.

Falu

sas

(cor

ectâ

ndu-

se):

To

vară

şul

Foss

man

are a

cces

libe

r la t

oate

dos

arel

e K

GB-

ului

... D

lui s

tudi

ază.

.. cer

cete

ază.

.. se

rios..

. ela

bore

ază.

..A

spre

u (v

ehem

ent)

: C

a să

ec

ono-

mis

im t

imp,

vă

prop

un s

ă ră

spun

deţi

scur

t şi c

lar

la în

treb

area

priv

ind

cazu

l Pr

eşed

inte

lui

Bo...

„C

e-a

fost

? Sc

urt:

o dr

amă,

o t

rage

die

ori o

com

edie

, un

vode

vil,

un m

uzic

al, u

n sc

hetc

i ş.a

.m.d

.?Fa

lusa

s: E

u nu

ştiu

ce

înse

amnă

toat

e ac

este

a, d

ar d

acă e

să m

ă pro

nunţ

sinc

er

că...

Pre

şedi

ntel

e Bo.

.. m-a

ang

a-ja

t la l

ucru

...Va

gagu

n: Z

i dire

ct: ş

efii t

ăi d

e

mem

bru al Sfatului Ţării, cel care a

votat Unirea din 1918, iar în vară, luna

august, este el însuşi condus la Cim

itirul C

entral şi coborât în groapă alături de A

nton Crihan... E ceva de neim

aginat, pentru o m

inte de om norm

al, pentru o ţară norm

ală...A

spreu (ironic): Avem noi oam

eni norm

ali? Avem noi o ţară norm

ală?Fossm

an (revoltat): Fără aluzii, dom-

nilor! Fără insinuări!Falusas: D

acă e vorba de poetul, sa-vantul şi om

ul politic Ion Vata..., pot să vă spun că era... un... că se... m

ai pe scurt, îi dădea prea des cu paharul. D

e aici i s-a tras, iar nu că... ar fi pus cineva la cale m

oartea lui...C

omim

par: Nu zic: nu... Îi plăcea...

Ca de altfel şi lui Ion G

heo... Care a fost

dus... De altfel, dle Falusas, dta ai m

ai m

ulte date: cine era acel şofer care a lucrat doar câteva săptăm

âni la Uniune

şi care l-a dus pe Ion Gheo..., de l-a lăsat

singur, noaptea? Taci? Ştiu că ştii, dar taci...

Vagagun: Pram

atia de

Falusas pe

toate le ştie, dar tace mâlc – se face niz-

nai.Falusas: Hă-hă! Tu eşti niznai – ni

ponimai! G

unoierule...A

spreu: Dom

nilor, decenţă!C

omim

par: L-am văzut cu câteva zile

înainte de tragicul sfârşit pe colegul m

eu de parlament. Tocm

ai se votase, adică fusese iar respinsă sem

nătura de la A

lma-A

ta a preşedintelui Snegur. A

cesta de mai m

ult timp cerea ratifi-

carea semnăturii sale pentru C

SI şi par-lam

entul nu o făcea... În acel august, ’93, a m

ai fost respinsă o dată ratificarea. Ion Vata..., ca m

embru al prezidiului

Parlamentului

era obligat

din oficiu să voteze pentru. A votat

contra!Vagagun: A

sta-i! A votat contra. De

aici i s-a tras beleaua...C

omim

par: T

ârziu, după

şedinţă, l-am

condus la ascensor... Se plângea că a obosit...

Falusas: Ei, vedeţi? Era obosit!C

omim

par: Iar

luni (votarea

fus-ese vineri) cade vestea că Ion al nostru e m

ort... Da, m

ort, în timp ce se ocupa

de construcţia vilei sale pe care o înce-puse... Păcat! D

ar nu este exclus, ca să-i fi turnat ceva prafuri în băutură, căci acolo, la construcţie, se aflau nişte tipi necunoscuţi, suspecţi, cu care a luat nişte pahare...

Fossman: Prepusuri! Prostii, nu alt-

ceva sânt aceste afirmaţii...

Aspreu: Să adm

item că a fost o m

oarte aşa zis subită, dar oarecum

naturală – nu a fost provocată de ceva, de cineva. A

tunci de ce ţineţi închise dosarele? De

ce nu le deschideţi? De ce nu vreţi să se

facă lumină în toate aceste cazuri triste,

foarte triste şi nemaispus de dureroase.

De ce? D

eee ceee? De ce?!

Falusas: Dacă o să le dăm

în vileag pe unele, va trebui să le scoatem

la lumină şi

pe celelalte! Pe toate! Şi atunci...Fossm

an: Atunci se prăbuşeşte statul!

Da, statul!A

spreu: Vreţi să spuneţi că statul acesta care se num

eşte R.M

. pe dosarele secrete se ţine?

Fossman: În m

are parte – da!C

omim

par: Pentru că... Asta pen-

tru că vechea nomenclatură, cea care

a dat ordinele respective, care a orga-nizat această interm

inabilă şi odioasă tranziţie dinspre N

icăieri spre Neunde,

nici nu a plecat de la putere – a fost mereu

la conducere – şi sub aşa zişii democraţi,

şi sub agraro-komunişti, şi acum

a, sub

al 2

0 şi

nu şt

iu c

âtel

ea a

n ca

… a

ltă d

ată

P. B

oţu…

Vaga

gun:

De

ce-i

spun

eţi t

oate

ace

s-te

a lu

i Fal

usas

dac

ă dâ

nsul

le c

unoa

şte

prea

bin

e?A

spre

u: E

u, d

le V

agag

un, l

e-am

rost

it nu

pen

tru

altc

inev

a, c

i, pr

ecum

ai o

b-se

rvat

, pen

tru

cam

era

de lu

at v

eder

i…

Dac

ă ai

fost

ate

nt, m

-am

pos

tat î

n fa

ţa

ei ş

i am

vor

bit î

n ob

iect

iv… Ia

r dta

, dle

Fa

lusa

s, ce

cau

ţi pe

aic

i, la

îm

părţ

irea

Dos

arel

or?

Falu

sas:

Eu…

ce ca

ut…

eu?

Asp

reu:

Şi d

e ce

anu

me

când

te-a

m…

am

într

ebat

cin

e eşt

i… m

i-ai r

ăspu

ns c

ă ai

fi m

oldo

vean

?Fa

lusa

s. N

u m

oldo

vean

, ci:

mol

-do-

van,

dle

tel

erep

orte

r. Pr

onun

ţaţi

cor-

ect.

mol

-do-

van,

nu

mol

-do-

vean

, ca

la

Bucu

reşt

i…A

spre

u (m

irat)

: D

aaa?

Chi

ar a

şa, d

l m

eu?

Sunt

eţi

atât

de

prin

cipi

al?

Cat

-eg

oric

? N

u ad

mite

ţi ni

cio

varie

tate

de

form

ă în

orto

epie

?Va

gagu

n: D

le A

spre

u! S

ă vă

spu

n eu

cum

e c

orec

t. I-

am s

pus-

o şi

eu,

dar

nu a

jung

te la

min

tea

ce-o

are

. Cu

adev

ărat

dân

sul e

ste,

aşa

cum

s-a

con

-st

ituit

isto

ria,

după

do

uă

seco

le

de

dezn

aţio

naliz

are

şi ru

sific

are…

Est

e…

Se n

umeş

te c

u ad

evăr

at: m

ol-d

o-i-v

an!

Adi

că n

u m

oldo

van

talp

ă la

tă, c

um e

ra

pe v

rem

uri,

în s

ecol

ele

de d

inai

nte

de

1812

, ci o

corc

itură

din

tre m

oldo

şi Iv

an!

Pe sc

urt:

mol

do-iv

an!

Asp

reu:

Aşa

este

, dle

mol

dove

an? P

ar-

don:

mol

do-iv

an?

Falu

sas:

Eu

nu s

ânt

rom

ân!

Eu s

ânt

mol

do…

m

oldo

…

mol

di…

so

ldi…

bo

ldi…

M-a

ţi ză

păci

t, do

mni

lor,

cu e

ti-m

olog

iile

voas

tre.

Pe

scur

t, eu

sâ

nt ca

şi d

l aca

dem

icia

n H

arar

a-rie

Cor

bu şi

dl P

reşe

dint

e Br

adi-

mir

Boro

nin,

că

tot C

orbu

se tr

aduc

e…

sânt

pen

tru

mol

dove

nism

ul fu

ndam

en-

tal

şi fu

ndam

enta

lism

ul m

oldo

veni

st

şi –

fsio

!A

spre

u (s

atis

făcu

t):

Am

im

pres

ia c

ă ai

ci se

pre

găte

sc p

rem

ise fo

arte

serio

ase

pent

ru o

dis

pută

pri

ncip

ială

, con

frun

-ta

re c

ateg

oric

ă de

atit

udin

i, id

ei, c

on-

cept

e…

Wel

tans

haun

g-ur

i…

Mer

si pe

ntru

că v

-aţi

expu

s poz

iţiile

fran

c, d

e-sc

his,

fără

nic

io re

ticen

ţă…

Sun

t che

sti-

uni c

e ţin

de

o pr

oble

mat

ică

pron

unţa

t on

tolo

gică

…Va

gagu

n (c

ătre

Fal

usas

): A

scul

tă b

ine

ce sp

une

dl A

spre

u! D

lui f

ace

part

e di

n no

ua g

ener

aţie

de

inte

lect

uali…

car

e vă

d lu

crur

ile în

pro

funz

ime,

dup

ă cu

m

ne în

vaţă

Mor

ena

Bonz

a de

la P

ro T

V

Chi

şină

u… (

Căt

re A

spre

u):

Aţi

bine

-vo

it să

rec

urge

ţi… u

zita

ţi… s

inta

gma

prob

lem

atic

ă on

tolo

gică

. Şt

iţi

ce

a în

ţele

s Fal

usas

de

aici

? Că

el îş

i not

ează

în

min

te o

rice

aude

, în

virt

utea

vec

hii

sale

mes

erii

de A

gent

secr

et…

A în

ţele

s că

e v

orba

de…

de

UN

T, d

le A

spre

u!

Că:

ont

olog

ia a

r îns

emna

Ştii

nţa

Unt

u-lu

i! H

a-ha

-ha!

Falu

sas

(rev

olta

t):

Ba

nici

nu

m

-am

gân

dit

la c

eea

ce s

pui!

Eu n

u da

u as

culta

re

baliv

erne

lor

unor

PO

RN

OPO

STM

OD

ERN

IŞT

I ca a

cest

d.

Asp

reu,

des

pre

care

revi

sta…

cel

ebra

re

vist

ă “Li

tera

tura

şi A

rta”

…Va

gagu

n (a

post

rofâ

ndu-

l): Z

i cor

ect:

“Lăt

rătu

ra şi

Cea

rta”

!Fa

lusa

s (c

ontin

uă,

fără

a c

lipi

din

ochi

)… d

espr

e ca

re d

nii a

cade

mic

ieni

Ve

lieru

şi

Cam

bâja

au

decl

arat

cla

r şi

resp

icat

că

prop

agă

cosm

opol

itism

ul ş

i po

rnog

rafia

…A

spre

u (î

ncân

tat)

: Int

eres

ant!

Foar

te

inte

resa

nt!

Zi!

Zi m

ai d

epar

te,

dle…

Fa

lusa

s… A

şa,

Falu

sas

te c

heam

ă…

de agent secret?A

spreu: Deci, s-o luăm

, domnilor,

pe rând, metodic, sistem

atic, aşezat, calm

... Urm

ătoarele victime – crim

e ale sistem

ului totalitar komunist au fost,

începând cu anul ’90 al secolului trecut, când şi-a luat avânt M

işcarea...C

omim

par: Aici se constată... A

nume:

se constată o ofensivă furibundă asu-pra intelectualităţii, în special a scri-itorilor, care, cum

bine se ştie, au fost detaşam

entul de frunte...Vagagun: D

e şoc!C

omim

par: ...

al Sfintei

Mişcări...

Vine vestea...Vagagun: C

ade vestea...C

omim

par: Cade vestea că, în satul lui

natal, noaptea, a fost scos din casă prin vicleşug, scriitorul M

ihail Ga...

Vagagun: Târât la poartă şi...

Com

impar: A

colo împuşcat cu o arm

ă de vânătoare...

Vagagun: Tot în gură, se pare...C

omim

par: Da, colegul nostru s-a

pronunţat vehement contra distrugerii

de stejari din zonă...Vagagun:

Aceia,

mafioţii,

făceau com

erţ cu lemn de stejar pentru par-

chet, pentru... că începeau construcţiile vilelor...

Com

impar: A

stfel începe vânătoarea de intelectuali. Şi nu num

ai la noi, ci şi în zonele învecinate... Sus, la C

ernăuţi, ce-i drept, ceva m

ai înainte a fost asasinat şi aruncat într-o groapă com

ună po-etul din C

rasna Ilie Motr... A

bia de l-au identificat, după luni, prietenii lui... La sud, pe şoseaua Ism

ail-Odesa a fost ac-

cidentat mortal consilierul prezidenţial

al Rom

âniei Adrian D

oho..., care venea de la G

alaţi spre Odesa pentru a

participa la dezvelirea bustului lui

Eminescu...

S-a constatat,

am auzit cu urechile m

ele de la consulul rom

ân la Odesa, că şoseaua pe care cir-

cula consilierul era liberă. Un singur

vehicul a venit din faţă şi a izbit auto-turism

ul consilierului. S-a aflat ulterior, că acesta era condus de un cascador... care... aşa şi a răm

as nepedepsit...Fossm

an: Nu cum

va pretindeţi că ar exista aici, la noi (arată spre firm

a din stânga) şi dosarele acestora?

Falusas: H

a-ha! Bine

le-ai zis-o,

tov. Fossman, acestor... acestor... pro-

dosarişti...A

spreu: Fără glume! Sunt luate în

discuţie lucruri

extrem

de serioase.

Consider că nu deviem

de la tema

discuţiei noastre, dacă-i amintim

în acest context şi pe colegii noştri care au m

urit... ca... martiri... Pe cei fie din

Cernăuţi, fie din Ţară...C

omim

par. Vreau

să am

intesc, că

numai în câţiva ani M

işcarea noastră a pierdut m

ai multe personalităţi decât

în toţi anii precedenţi şi următorii: Ion

şi Doina A

l...- Teo..., Nicolae C

ost..., Ion D

ume..., G

rigore Vârto.., Ion Vata... M

utilat, desfigurat Nicolae R

u...A

spreu: D

a, şi

colegul N

icolae R

u... a avut de suferit în urma isteriei

declanşată de organele secrete împotri-

va scriitorilor, dar...C

omim

par: Da, accidentele rutiere

cu final mortal vor fi frecvente... D

oina şi Ion îşi pierd viaţa într-un accident ru-tier...

Falusas: În Rom

ânia! În Rom

ânia, nu la noi!

Vagagun: Da, în R

omânia, dar la vo-

lan era un şofer de aici, din Moldova!

Marii cântăreţi iubiţi de tot poporul

au cântat durerea neamului dezbinat:

„Maluri de Prut! M

aluri de Prut!”, dar şi visul apropiatei eliberări: „Libertate”,

Asp

reu:

Şi d

acă d

ispa

re R

.M.?

Foss

man

: Cum

: să

disp

ară?

Nu

poat

e să

dis

pară

... D

oară

de.

.. (Se

dă l

a ure

chea

lu

i A

spre

u şi-

i şo

pteş

te c

eva,

car

e nu

se

aud

e, d

ar c

are

îl um

ple

de m

irare

pe

aces

ta.)

Asp

reu:

Aşa

să

fie?

Stai

că-

l înt

reb

pe

chia

r dlu

i, dl

Vag

agun

(căt

re a

cest

a): E

ad

evăr

at c

ă ta

gma

guno

ieri

lor d

in to

ată

Mol

dova

pun

e la c

ale o

div

ersiu

ne?

Vaga

gun:

Ce:

div

ersiu

ne?

Car

e: d

i-ve

rsiu

ne?

Asp

reu:

De

fapt

, dou

ă di

vers

iuni

, aşa

cu

m m

i-a c

omun

icat

chi

ar d

omni

a sa d

l Fo

ssm

an...

Că,

chi

puri

le, a

ţi pr

oiec

tat

să s

ăpaţ

i un

tun

el s

ecre

t, di

n bi

seric

a Sf

. A

rhan

ghel

i M

ihai

l şi

Gav

riil

până

su

b cl

ădire

a ac

east

a (a

rată

la fi

rma

din

stân

ga),

sub

loca

lul u

nde

se p

ăstr

ează

D

osar

ele

secr

ete

şi...

Să

le s

ustr

ageţ

i în

tr-o

noa

pte d

e aco

lo?

Vaga

gun:

Tun

el?

Secr

et?

E o

scor

ni-

re

a lu

i Fo

ssm

an!

O

prov

ocar

e!

O

min

ciun

ă! C

a să

ne

com

prom

ită p

e no

i, ta

gma n

oast

ră, d

ar şi

pe p

ărin

tele

Ilie

!A

spre

u: A

uziţi

, dl

e Fo

ssm

an?

Vaga

-gu

n zi

ce c

ă nu

e d

ecât

o p

rovo

care

a o

r-ga

nelo

r sec

rete

...Fo

ssm

an: H

m! H

m!

Vaga

gun:

Sec

urita

tea

totd

eaun

a a

lu-

crat

cu

min

ciun

i.A

spre

u: D

eci,

nu e

ade

văra

t, dl

e Fo

ss-

man

, tre

aba c

u tu

nelu

l?Fo

ssm

an: H

m! H

m!

Asp

reu:

Şi

mi-a

mai

spu

s un

sec

ret

dl

Foss

man

: pr

ecum

că

vo

i (c

ătre

Va

gagu

n), t

oată

bre

asla

voa

stră

a v

aga-

bonz

ilor

şi gu

noie

rilo

r, di

n C

hişi

nău

şi di

n re

publ

ică,

dar

şi

agen

ţi sp

ecia

l so

siţi d

in a

lte ţ

ări,

să o

rgan

izaţ

i o...

o

oper

aţiu

ne s

ecre

tă...

Adi

că,

să

vă ad

unaţ

i aic

i, în

faţa

SIS

-ulu

i şi

în c

urte

a bise

ricii

Sf. A

rhan

ghel

i

Mih

ail ş

i Gav

riil,

chi

puri

le, a

ţi ve

nit c

u to

ţii la

sluj

bă, d

ar fi

ecar

e să

aib

ă un

ruc-

sac

în sp

ate,

plin

cu

piet

re...

Cu

piet

rele

ac

elea

să

stric

aţi c

lădi

rea

SIS-

ului

, s-o

di

stru

geţi,

să o

mor

âţi p

e toţ

i col

abor

ato-

rii..

. Cru

ţând

u-l,

desig

ur, p

e dl s

criit

or şi

fil

ozof

Fos

sman

, pe c

are î

l veţ

i che

ma u

l-te

rior î

n fa

ţa tr

ibun

alul

ui V

agag

unilo

r...

Să la

pida

ţi se

diul

, să

scoa

teţi

dosa

rele

şi

să le

împă

rţiţi

la lu

me.

..Va

gagu

n: M

inci

ună!

O a

ltă m

inci

ună

gogo

nată

! Ce-

i dre

pt, i

deea

mi-a

trec

ut

prin

min

te. S

ă le

tri

mite

m t

ovar

ăşilo

r de

aco

lo m

ăcar

cât

eva

piet

re în

fere

stre

ca

dou.

.. C

âtev

a pi

etre

se

găse

sc ş

i aic

i, pe

loc.

.. D

e ce

să

le c

ari p

e as

cuns

cu

rucs

acul

, şi

încă

la

loca

şul

Dom

nulu

i –

păca

t! M

are

păca

t...

Iar

mat

eria

l se

po

ate

scoa

te d

in p

avaj

... G

raţie

fapt

ului

că

ave

m s

ub p

icio

are

vech

iul c

alda

râm

, cu

blo

ci m

ici d

e gra

nit –

sing

urul

loc d

in

tot o

raşu

l ace

sta

care

nu

a fo

st a

sfal

tat..

. S-

a pă

stra

t vec

hiul

cal

darâ

m, c

el d

e pe

vr

emur

ile b

une.

.. O

fi şi

ast

a un

sem

n al

Pr

ovid

enţe

i...

Asp

reu

(înc

ânta

t): I

nter

esan

t! Fo

arte

in

tere

sant

cee

a ce

am

auz

it ai

ci! I

nter

e-sa

nt! C

aptiv

ant!

Ant

rena

nt! F

asci

nant

! Fa

ntas

tic! (

după

un

min

ut d

e re

flecţ

ie,

excl

amă)

: Păc

at c

ă tot

ul e

... c

am...

ban

al

gând

it.Va

gagu

n: D

e ce:

ban

al?

Falu

sas:

Cum

: ban

al?

Foss

man

: Chi

ar: b

anal

?A

spre

u: D

a...

Pofti

m, d

acă

nu s

unte

ţi co

nvin

şi.

Pute

m d

erul

a şi

vizi

ona

fil-

mul

im

prim

at. P

oftim

(îi

lasă

să

vadă

im

agin

ile ş

i di

alog

urile

înr

egis

trat

e):

Ei, c

e zi

ceţi?

Nu

sunt

dec

ât lu

crur

i arh

i-cu

nosc

ute:

pro

blem

a id

entit

ăţii

rom

ân

– m

oldo

vean

! Pr

oble

ma

secu

rităţ

ii St

atul

ui, d

ar ş

i met

odel

e de

dec

onsp

ir-ar

e a

Dos

arel

or: p

rin

săpa

rea

de t

unel

!

UKRAINE IN FOCUSJanuary 30 – February 12, 2009

http://www.oberliht.org.md/chiosc.html

Ukraine like many other former Soviet Union countries has inherited dif-ferent features from the old communist system. So far the power is still concentrated in the capital city and as a result of it the economic, social and cultural life is heavily centralized. Although the regional scene is quite promising – cities like Lviv, Odessa or Kharkiv providing a potentially dif-ferent cultural offer and trying to develop their own trends in culture, Kiev seems to be the only place in this moment that managed to establish an art market. In relation to Odessa that is missing strong art institutions, or Lviv that hides a big undevelopped potential in the meantime fighting against the provin-cialization of the local art scene by deploying managerial mechanisms, or the city of Kharkiv that registers squatted art spaces since the few local art institutions are ineffective in providing a space for the younger generation of local artists, Kiev is gathering the strongest art institutions in Ukraine – art centers, museums, galleries, foundations among them, and is favorized when new institutions are born.When speaking about contemporary art the situation stays the same dis-regarding the size or the geographical position of the cities in Ukraine – it is almost absolutely ignored by the state institutions be it local or national, and is not included into their exhibition policy. The initiatives related to contemporary art development are either private (Pinchuk Art Centre, EIDOS foundation, Ya Gallery, Karas gallery etc.) or come from self-orga-nized, independent, mostly informal structures (R.E.P., SOSka, Open Place). Former Soros Center for Contemporary Art in Kiev (today CCA) stands in between, trying to find it’s place in the „post-funding“ condition, giving support to young artist and hosting few programes in the meantime.

Lviv, Odessa, Kiev, Kharkiv are four Ukrainian cities visited in 2008 and 2009 by Nataša BODROŽIĆ and Vladimir US in the frame of CHIOȘC project.

Vladimir US - project director, curator

supliment Oberlihthttp://www.oberliht.org.mdmartie 2009

CHIOȘCÎN CENTRUL ATENȚIEI: UCRAINA30 ianuarie – 12 februarie 2009

http://www.oberliht.org.md/chiosc.html

Ca şi multe alte state ex-sovietice, Ucraina a moştenit o serie de trăsături ale vechiului sistem comunist. Deocamdată, puterea este concentrată în capitală şi, prin urmare, viaţa ei economică, socială şi culturală este extrem de centralizată. Deşi scena regională este destul de promiţătoare – oraşe precum Lvov, Odesa sau Harkov asigurînd o ofertă culturală potenţial diferită şi încercînd să-şi dezvolte propriile lor tendinţe culturale – Kievul pare a fi, la moment, singurul loc unde s-a reușit formarea unei pieţe de artă.Prin comparaţie cu Odesa, care a rămas fără instituţii de artă puternice, sau cu Lvov, care ascunde un mare potenţial nedezvoltat, luptînd, în acelaşi timp, împotriva provincializării scenei artistice locale prin utilizarea mecani-smelor de management, sau cu oraşul Harkov, unde anumite spaţii sînt squat-ate pentru a fi transformate în spaţii artistice deoarece puţinele instituţii de artă de acolo nu au prevăzut un loc și pentru tînăra generaţie de artişti locali, Kievul întruneşte cele mai puternice instituţii de artă din Ucraina – printre care centre de artă, muzee, galerii, fundaţii – şi este favorizat atunci cînd apar noi instituţii.Situaţia artei contemporane rămîne aceeaşi, indiferent de dimensiunile sau de poziţia geografică a oraşelor din Ucraina – arta contemporană e aproape total ignorată de instituţiile municipale sau naţionale de stat şi nu este inclusă în programul lor expoziţional. Iniţiativele ce ţin de dezvoltarea artei contemporane sînt fie private (Centrul de Artă Pinchuk, Fundaţia EIDOS, Galeria Ya, Galeria Karas etc.) sau vin de la structuri auto-organizate, independente, în mare parte informale (R.E.P., SOSka, Open Place). Fostul Centru Soros pentru Artă Contemporană din Kiev (astăzi CAC) se regăsește între aceste două situaţii, încercînd să-şi asigure un loc în condiţiile de “post-finanţare”, susţinînd tinerii artişti şi, între timp, organizînd cîteva programe.

Lvov, Odesa, Kiev şi Harkov sînt patru oraşe ucrainene vizitate în 2008 şi 2009 de Nataša BODROŽIĆ şi Vladimir US în cadrul proiectului CHIOŞC.

Vladimir US - director de project, curator

Călătorie cu trenul, Ucraina

proiectul

>>> >>>

“Cele £300 000 obţinute din vînzarea lucrării «Dark Days» de Damien Hirst vor fi înmînate Leagănului Speranţei, un program elaborat de Fundaţia Victor Pinchuk şi care îşi pro-pune să susţină nou-născuţii din Ucraina. Lucrarea artistică creată în 2008 şi donată de celebrul artist britanic Fundaţiei noastre a fost licitată la Sotheby’s pe data de 5 februarie.”1

Vorbind despre situaţia actuală a artei în Ucraina, nu putem ignora steaua strălucitoare a evenimentelor artistice din Kiev, celebrul şi controversatul Centru de Artă Pinchuk. Locul în care Damien Hirst se simte aproape acasă şi Sir Elton John îşi demonstrează colecţia desigur că nu propune borş la ultimul etaj, în cafeneaua spaţioasă cu vedere spre acoperişurile Kievului. De la deschiderea lui, în septembrie 2006, a fost vizitat de peste o jumătate de milion de oameni, spune respon-sabilul de relaţii cu publicul al Centrului, şi acest număr pare real dacă ne amintim de cozile lungi pe care le-am văzut noi înşine, în faţa centrului, în februarie. Accesul este gratuit, iar cozile sînt un rezultat al destul de ener-vantei proceduri de verificare de la intrarea principală. Este mai mult decît evident faptul că acest centru de artă contemporană are la baza sa o strategie populistă, mai puţin obişnuită pentru domeniul artei contemporane, dar binecunoscută în discursul politic post-socialist.

Conform unor opinii, Pinchuk pare a suplini absenţa a ceea ce, probabil, au fost aşteptările pline de speranţă faţă de eforturile lui George Soros de a instituţionaliza arta şi cultura în Europa de est, adică neo-capitalişti să-și direcţioneze capitalul spre artă.2

“Combinînd businessul şi politica, oligarhul ucrainean (Pinchuk) şi-a recîștigat inocenţa transformîndu-se în filantrop şi în susţinător amator al artei contemporane”. Această afirmaţie ambiguă şi cumva ironică face parte dintr-un articol al cotidianului francez “Le Monde”, pe care echipa de relaţii cu publicul a lui Pinchuk l-a considerat relevant pentru preluare şi publicare pe site-ul oficial al acestuia. Oligarh este “un termen cu sens asemănător celui de parvenit în fosta Uniune Sovietică, pe care oamenii îl atribuie celor care s-au îmbogăţit în timpul privatizărilor din anii ‘90, utilizîndu-şi legăturile personale cu cei aflaţi la putere”.

În timpul vizitei noastre din februarie, centrul Pinchuk găzduia expoziţia artistei britanice Sam Taylor-Wood şi un proiect de grup al artiştilor contemporani ruşi 21 RUSSIA. Pinchuk colecţionează artă de mai bine de un deceniu şi, la sfatul curatorului său, Alexander Soloviov, a reuşit să adune mulţi dintre cei mai remarcabili jucători ucraineni în cîmpul artei contemporane. Staruri locale precum Alexander Gnilitsky, Vassily Tsagalov, Oleg Kulik şi Sergey Bratkov stau alături de Olafur Eliasson, Thomas Ruff sau Michael Lin. Aici am putea problematiza o dată în plus abordarea și eforturile curatoriale de a legitima arta locală prin intermediul unor legături est-vest nu îndea-juns de bine elaborate. Pe de altă parte, bogăţia colecţiei de artă ucraineană ne demonstrează cît de inconştiente sau pasive au fost instituţiile locale în ceea ce ţine de for-marea unor colecţii. Ignoranța instituțională față de arta contemporană este vehement criticată din toate părțile: de artişti, ONG-uri, fundaţii private.

EIDOS este o Fundaţie internaţională de binefacere, care organizează prelegeri, conferinţe şi concursuri artistice, invitînd la Kiev curatori şi teoreticieni recunoscuţi pe plan internaţional, încercînd să stabilească legături între ei şi artiştii locali și aplicînd diverse module educaţionale cu mai mult sau mai puţin succes. Deşi scopul pe care şi-l propune poate fi perceput, la modul idealist, ca o încercare de a compensa insuficienţa educaţiei în dome-niul artei contemporane, EIDOS ajută la construirea unor cariere viabile din punct de vedere comercial pentru artiştii ucraineni şi est-europeni în Kiev. Prin proiectele recente pe care le-a iniţiat (proiectul de Muzeu al Artei Contem-porane, Spaţiul Public, Arta Apriori: Istorii Contempo-rane...), și care au implicat comunitatea artistică locală şi de peste hotare, fundaţia încearcă să modifice peisajul cultural ucrainean. Atelierele recente cu curatorii Iara Boubnova (Sofia) şi Ekaterina Degot (Moscova), care au adunat mai mult de douăzeci de artişti locali şi străini, precum şi Dimitri Vilensky din colectivul din St. Peters-burg “Chto Delat?”, care a prezentat la Academia de Arte din Kiev o prelegere şi un atelier cu titlul Cum să faci artă în mod politic? sînt cîteva dintre ultimele activităţi ale acestei fundaţii.

Centrul pentru Artă Contemporană Kiev (CAC), care a găzduit prezentarea proiectelor INTERVENȚII3 și CHIOȘC, are în continuare un rol simbolic pentru 1 Declaraţie oficială de presă de pe site-ul web al Fundaţiei Victor Pinchuk (pinchukfund.org)2 Conform lui Aaron Moulton: O revoluţie pe standby, http://www.kontakt.erstebankgroup.net

Lvov, 2009

Lvov, 2009

Lvov, 2009

Harkov, 2009

Kiev, 2009

protagoniştii scenei artistice locale şi reprezintă un loc de referinţă pentru vizitatorii străini. După elaborarea unor strategii de supravieţuire în “perioada post-finanţare”, CAC serveşte astăzi drept laborator şi oferă susţinere pentru proiectele tinerilor artişti. În afară de aceasta, mai găzduieşte, în rezidenţă, curatori şi artişti. Sub conducerea Yuliei Vaganova, a iniţiat recent un proiect educațional care ţine de managementul culturii și care se va desfășura în cîteva oraşe din Ucraina. CAC îşi împarte biroul cu Centrul de Cercetări în domeniul Culturii Vizuale al Universităţii Naţionale din Kiev – Aca-demia Mohyla. Transformările urbane post-comuniste, inclusiv rolul spaţiului public astazi, au constituit tema centrală în jurul căreia CCCV organizează un seminar anual în Kiev (Seminarul de Urbanism Post-sovietic). Organizatorii au anunţat că următoarea ediţie va avea loc în noiembrie 2009.

Pe peretele spaţiosului birou al CAC se află o imagine a două mîni care se strîng reciproc, formînd imaginea unor aripi. E un fragment / o rămăşiţă a lucrării “Patriotism”, o pictură murală realizată de tînărul, dar deja bine stabilitul colectiv artistic ucrainean R.E.P. (Spaţiu Revoluţionar Experimental), iniţial o platformă de douăzeci de artişti care activau în jurul CAC, redusă astăzi la doar şase membri. Colectivul a ieşit în faţă în timpul Revoluţiei Por-tocalelor din 2004/2005, utilizînd înseşi mediul revoluţiei, metodologia protestului, pentru a exprima un tip diferit de urgenţă, inerţia artei şi culturii. La o privire artificială e vorba de pseudo-activismul unui enfant terrible, dar scopul lor este de a revoluţiona limbajul artei contemporane, creînd un limbaj care să nu fie un dialect hibrid est-vestic, dar ceva cu adevărat ucrainean, care să fie utilizat pentru a descifra localul, în baza unei abordări critice. R.E.P. stă pe poziţiile criticii instituţionale, explorînd modurile de coexistare formînd astfel o platformă artistică, “fără a produce putere” în acelaşi timp, avînd un resentiment faţă de orice posibilitate de instituţionalizare. Cu toate acestea, R.E.P. este una dintre cele mai fluctuante grupări artistice ucrainene, prezentă atît peste hotare, cît şi în fiecare galerie artistică semnificativă din Kiev, inclusiv “celebrul” Centru Artistic Pinchuk.

Un alt colectiv de artă “coborît în stradă”, utilizînd tactic modalităţi neconvenţionale de a atrage spectatorii, vinde din oraşul Harkov din Ucraina de est şi se numeşte SOSka. Începîndu-şi “protestul anti-instituţional” prin constituirea propriei “galerii de laborator” (într-un con-text în care instituţiile artistice par a se afla într-un somn profund), inspiraţi de Boris Mihailov, ca predecesor, “vecin” şi “naş spiritual” al lor, SOSka utilizează un limbaj simplificat şi direct pentru a demonstra complexitatea unei “noi realităţi ucrainene” proprii. Auto-educarea, experimentele în cîmpul socialului, distanţa emoţională redusă sau absenţa ei, la limita dintre artă şi activism, SOSka ne oferă un fel de material brut, reinventînd o artă capabilă să vorbească pentru ea însăşi, o artă ce-şi transmite conţinutul oricărui spectator.

Open Place (Spaţiu deschis – Yuriy Kruchak şi Yulia Kostereva), Ivan Bazak, Alevtina Khaidze sînt alţi artişti contemporani ucraineni care îşi găsesc locul în acest fir narativ. Deşi aparţin diferitor generaţii şi sînt repartizaţi diferit din punct de vedere geografic, ei operează deseori în spaţiul public, iar lucrările lor conţin puternice comentarii politice, chiar dacă, la prima vedere, ar putea părea autoreferenţiale şi “autosuficiente”.

Vizitele de studiu nu oferă posibilitatea unei diag-noze. Ceea ce am scris aici nu e nici măcar un insight, e o colecţie de informaţii şi contacte. E un punct de pornire. Cu toate acestea, mediile noi sînt, întotdeauna, terenuri favorabile pentru formarea unor viziuni, pentru implementarea de teorii, pentru discuţii. Într-o anumită măsură, “situaţia artei noi” în Ucraina, formele ei colec-tiviste şi “(pseudo)activismul tactic” (cum îl numesc unii) ar putea fi citită ca amestec dintre încredere modernistă în misiunea socială a artei, dar şi jocul sau chiar ironia postmodernă ce contaminează această încredere. Pe de altă parte, ar putea fi destul de oportun să ne amintim de Guy Debord şi de condiţiile “spectacolului integrat”3 cînd sistemul existent este capabil să absoarbă vădit chiar şi intervenţiile politice şi să transforme mișcările culturii de opoziţie în manifestări pur manieriste de stil, potrivite pentru a merge direct pe piaţă.

Nataša BODROŽIĆ - co-curatorAlexandru COSMESCU - traducere

3 Guy Debord: Comments on the Society of the Spectacle, Verso Classics, 1998.

„The £300 000 proceeds from selling the «Dark Days» by Damien Hirst will be handed over to the Cradles of Hope, a program developed by the Victor Pinchuk Foundation and aimed at providing aid to newborns in Ukraine. The work of art created in 2008 and donated by the renowned British artist to the Foundation was auctioned at the Sotheby’s on 5 February.“1

Speaking of Ukrainian „art situation“ today, one simply can not ignore the shiny star of the art happenings in Kiev, famous and controversial Pinchuk Art Center. The place where Damien Hirst almost feels at home and Sir Elton John shows his collection, surely doesn’t serve borsch on its top floor, within the spacey café with a view on Kiev roofs. Since its opening in September 2006, over half a million people visited it, says it’s PR, and this figure might be realistic according to big queues that we personally witnessed in front of the Center, last February. The entrance is free of charge and queuing is a result of quite annoying checkpoint procedure at the main gate. It is more than evident that this particular contemporary art center is intentionally lead by populist strategy, less common in contemporary art, but well known in post-socialist political discourse.

There are some opinions that Pinchuk appeared to fill the gap of what were presumably the hopeful expectations of George Soros’ efforts to institutionalize art and culture in Eastern Europe, i.e. neo-capitalists directionalizing capital towards art.2

“Having mixed business and politics, the Ukrainian oligarch (Pinchuk) has re-found his innocence again by turning into a philanthropist and amateur supporter of contemporary art.” This ambiguous, if not ironical claim, is a part of an article published in the French “Le Monde”, that Pinchuk’s public relation team found relevant to take over and put on his official web site. The very term oligarch is “a term akin to a “locust” in the former Soviet Union that people attributed to men who made a for-tune in the privatizations of the 1990s taking advantage of their personal connections with those in power.”

During our visit in February, Pinchuk Center hosted the exhibition of the British artist Sam Taylor-Wood and group project of the contemporary Russian artists 21 RUSSIA. Pinchuk has been collecting art for more than a decade and with the advice of his curator Alexander Soloviov managed to put together an incomparable array of the Ukraine’s more notable players in contempo-rary art. Local stars like Alexander Gnilitsky, Vassily Tsaga-lov, Oleg Kulik and Sergey Bratkov sit alongside Olafur Eliasson, Thomas Ruff or Michael Lin. Here, again, one can problematize the approach and the curatorial efforts to legitimize local art through a non sufficiently elaborated East-West connections. On the other hand, the richness of the collection, when Ukrainian art is in question, only shows how unaware or inactive the collecting of local institutions has been. The critique of the institutional blindness toward contemporary art comes from all sides: artists, NGO’s, private foundations.

EIDOS is a privately initiated International Charity Foundation, which organizes lectures, conferences and arts competitions, bringing to Kiev internationally recognized curators and theoreticians whom they try to involve with local artsts, through different educational modes, more or less successfully. Although their mission can idealistically be seen as an attempt to compensate the insuficiency of contemporary art education, EIDOS is helping to build commercially viable careers of both Ukrai-nian and Eastern European artists in Kiev. With several recent projects they initiated (Museum of Contemporary Art project, Public Space, Art A Priori: Contemporary Histories...), involving local art community and beyond, they have been trying to change the Ukrainian cul-tural landscape. Recent workshops with curators Iara Boubnova (Sofia) and Ekaterina Degot (Moscow), that gathered more than twenty young artists from the country and abroad, as well as Dimitri Vilensky from St Petersburg collective „Chto Delat?“ within the Kiev Art Academy (lecture+workshop „How to do art politi-cally?“), present some of the highlights coming lately from this foundation.

Center for Contemporary Art Kiev (CCA), that hosted INTERVENTIONS3 and CHIOȘC projects presentation, still has a significant symbolic role in the minds of the local art scene protagonists and it is a place of reference for the foreign visitors. After thinking of a strategies of survival in „post-funding period“, CCA today serves as 1 The official press release from Victor Pinchuk Foundation web site (pinchukfund.org)2 According to Aaron Moulton: A Revolution on Standby, http://www.kontakt.erstebankgroup.net

a laboratory and support for young artists projects. It also hosts curators and artists in residency. Under the leadership of Yulia Vaganova, it has recently initiated a project related to cultural managment education in several Ukrainian cities. CCA shares the office with Visual Culture Research Center of National University of Kiev-Mohyla Academy. Post-communist city transformations, including the question of public space today have been a focus around which they organize an annual seminar in Kiev (Post-Soviet Urbanism Seminar). The organizers announced the new edition in November 2009.

On the wall of the spacious CCA office, there is an image of two hands shaking, forming the shape of wings. It is a fragment/a remain of „Patriotism“, wall painting by young, yet well established Ukrainian art collective R.E.P. (Revolutionary Experimental Space), initially a platform of twenty artists creating around CCA, today reduced to the number of six. The collective pushed forward in the times of Orange Revolution 2004/2005 using the very media of revolution, methodology of a protest, to express a different kind of urgency, the inertia of art and culture. Superficially seen as pseudo-activism of an enfant terrible, their aim is: to revolutionize a language for contemporary art, one that is not a hybrid East-West dialect but something truly Ukrainian used to decipher locality with a critical approach. R.E.P. stands on a position of institutional critique, exploring the modes of coexist-ing as an artistic platform, „without producing power“ at the same time, resenting any possibility of institution-alization. However R.E.P. is one of the most fluctuating Ukrainian art groups, present abroad as well as in every Kiev art gallery that means something, including the „notorious“ Pinchuk Art Center.

Another art collective that „took the streets“, using unconventional ways to attract viewers, as a tactique, comes from Eastern Ukrainian city of Kharkiv and is called SOSka. Beggining their „anti-institutional protest“ by establishing their own „lab gallery“ (in a surround-ings where art institutions seem like in deep sleep), being inspired by Boris Mikhailov, as their predeces-sor, „neighbour“ and „spiritual goodfather“, SOSka uses simplified and direct language to demonstrate the complexity of a „new Ukrainian reality“ of their own. Self-education, experiments in the field of social, slight or no emotional distance at all, on the edge between art and activism, SOSka provides us with some kind of raw material, reinventing art that is able to speak for itself, communicating content to everyone who watches.

Open Place (Yuriy Kruchak and Yulia Kostereva), Ivan Bazak, Alevtina Khaidze are contemporary Ukrainian artists who somehow also fit this line of story. Although belonging to different generation or geographically displaced, they often operate in public space, their work contain strong political commentary even if it might seem autoreferential and „self-sufficient“, on the first glance.

Study visits usually do not grant a diagnosis. It is barely an insight, a collection of information and contacts. It is a point to start. However, new environments are always good territory for projections, for theories implementa-tions, for discussions. In one moment one could read Ukrainian „new art situation“, its collectivist forms and „tactical (pseudo)activism“ (as some call it) as a mix of modernist confidence in social mission of art contami-nated with a postmodern playfullness, or even irony. On the other hand, it might also be quite convenient here to recall Guy Debord and the conditions of „integrated spectacle“3 , when the existent system is being able to absorbe openly the political interventions, and to trans-form the attempts of the opositional culture into pure mannerist manifestations of style, suitable to go straight to the market.

Nataša BODROŽIĆ - co-curator

3 Guy Debord: Comments on the Society of the Spectacle, Verso Classics, 1998.

Kiev, 2009

Harkov, 2009

Kiev, 2009

Lvov, 2009

Lvov, 2009

[Oberlist]cultura tinerilor, artăşi politici culturale

youth culture, artsand cultural policies

Pentru abonare expediaţi un email la adresa [email protected] cu subiectul ‘abonare [Oberlist]’mai multe detalii aflaţi la: http://idash.org/mailman/listinfo/oberlist

If you wish to subscribe send an email to [email protected] with the subject ‘subscribe [Oberlist]’for more detailes go to: http://idash.org/mailman/listinfo/oberlist

Supliment Oberliht - toate materialele aparţin Revistei STARE de URGENȚĂ și Asociaţiei Oberliht şi nu pot fi preluate fără acordul lor | redactor supliment: Vladimir US | contribuţii: Vladimir US, Nataša BODROŽIĆtraduceri: Alexandru COSMESCU | design: usv | fotografii/imagini: Oberliht | contact: [email protected]

Portal informațional pentru artă și cultură din Moldova Information gateway for arts and culture from Moldova

întîlnire cu Evghenii KARAS, Galeria Karas, Kiev, 2009 Galeria Zeh, Kiev, 2009

Galeria Ya, Kiev, 2009

întîlnire cu Ihor SAVCHIK, Centrul de Managementul al Culturii, Lvov, 2009

întîlnire cu Tatiana FILEVSKA, Fundația EIDOS, Kiev, 2009

întîlnire cu grupul R.E.P., Kiev, 2009întîlnire cu Vasyl CHEREPANYN și Oleksiy RADYNSKI,Centrul de Cercetări în domeniul Culturii Vizuale, Kiev, 2009

întîlnire cu grupul SOSka, Galeria-laborator SOSka, Harkov, 2009

întîlnire cu grupul Open Place, Kiev, 2009

întîlnire cu grupul SOSka, Galeria-laborator SOSka, Harkov, 2009

întîlnire cu Alexander SOLOVIEV, Centrul de Artă Pinchiuk, Kiev, 2009 Centrul de Artă Pinchiuk, Kiev, 2009 prezentarea proiectelor INTERVENȚII3 și CHIOȘC, CAC, Kiev, 2009

întîlnire cu Iulia VAGANOVA, Centrul de Artă Contemporană, Kiev, 2009

prezentarea proiectelor INTERVENȚII3 și CHIOȘC, CAC, Kiev, 2009



Carnet SD

U nr. 3, m

artie 2009C

arnet SDU

nr. 3, martie 2009

Carnet SD

U nr. 3, m

artie 2009C

arnet SDU

nr. 3, martie 2009

Vladimir Beşleagă


Vladimir Beşleagă


2826

57 ST

are

dE u

rgen

TAST

are

dE u

rgen

TAST

are

dE u

rgen

TAST

are

dE u

rgen

TAC

arne

t SD

U n

r. 3,

mar

tie 2

009

Car

net S

DU

nr.

3, m

artie

200

9C

arne

t SD

U n

r. 3,

mar

tie 2

009

Car

net S

DU

nr.

3, m

artie

200

9

Vladimir Beşleagă


Vladimir Beşleagă


1012

2321

34

cofag! Cu cinci bălăm

ăli şi trei lacăte. Încuiat bine. N

umai când să m

oară, le-a dat cheia la ai lui... Şi ce credeţi că era în sicriul cela? Plin cu ruble sovietice de-o sută – toate de-o sută...

Falusas (apărând şi el, de după zidul din dreapta, ostenit): N

u l-am găsit

acasă... Nu-i... A

m bătut la uşă, am

sunat – nim

eni n-a răspuns. Unde să fie – unde

să-l mai caut (D

ă cu ochii de Vagagun): M

ăi Vagagun, tu nu l-ai văzut pe domnul

Fossman?

Vagagun (cu dezgust): Mă ista eu pe

Fossman al tău. Babalâcul! Z

aharisitul! Sclerozatul! N

ostalgicul! Împuţitul!

În timpul acesta uşa firm

ei din dreapta se deschide, iese Fossm

an, trăgând atent uşa după el, stă o clipă în prag, îşi şterge cu o batistă m

are, roşie chelia şi gâtul de năduşeală, apoi coboară şi prinde a se plim

ba prin faţa uşii, încolo şi încoace, cu m

âinile la spate, vajnic, concentrat, cufundat în gânduri. M

editează la ceva f. f. im

portant.Falusas

(observându-l, se

repede spre acesta, vrea să-i spună ceva, dar Fossm

an face un gest de respingere, îndepărtându-l, ceva care vrea să în-sem

ne: Lasă-mă în pace, om

ule! Nu vezi

să sunt ocupat? Şi continuă să se plimbe,

cufundat în meditaţii): D

a, da, ştiu că m

unciţi intens... Lucraţi la elaborarea unei noi m

onografii documentar ar-

tistice... Studiaţi arhivele... Dosarele...

Am

vrut să vă spun că ultima apărută şi

semnată de D

omnia ta: „V

iaţa şi faptele lui K

arl Marx” a fost ca un trăsnet!

Lumea aleargă nebună să şi-o procure!

Mii de exem

plare s-au vândut până acum

a... În prezent lucraţi la „Viaţa şi

opera tovarăşului Samson Şleau”... Aveţi

în proiect „Viaţa şi isprăvile tovarăşului

Radu Bucov Em

ilian”... Sunteţi cel mai

mare m

onografist. Vă asigur eu, Falu-

sas, care cunosc foarte bine activitatea scriitorilor din M

oldova – şi din R.S.S.

Moldovenească şi din R

epublica Mol-

dova...Vagagun (auzind cele debitate de Fa-

lusas, izbucneşte într-un hohot de râs): C

e tot bolmojeşti acolo, m

ăi, eternule agent secret? Ţ

i-ai văzut patronul şi te-ai apucat, după cum

ţi-i obiceiul, să-l linguşeşti – să-l lingi în fund!

Falusas (furios, se repede la el, cu pum

nii): Tu să taci din gură, româno-

filule! Burghezule! Capitalistule! A

nti-statalistule!

Vagagun (râzând şi mai tare): Ţ

i s-a m

ucegăit vocabularul, agentule secret ce eşti! A

r trebui să ţi-l mai scuturi, să

ţi-l înnoieşti. Ai răm

as la retorica de acum

20, 25 de ani. Nu uita că suntem

în secolul X

XI, auzi? D

o-uă-zeci – şi unu! A

scultă mai bine ce s-a întâm

plat cu preşedintele acela de kolhoz, care a m

urit şi l-au îngropat într-un sicriu plin cu ruble de-o sută... Toate de-o sută şi cu capul pleşcat al lui Lenin! Şi patronul tău Fossm

an îi chel ca şi Lenin cel deştept foc... Şi pe dânsul or să-l îngroape cu sicriul plin cu m

onografiile lui docu-m

entar artistice de mare succes... U

ite la el, ce m

ajestuos se plimbă! El, num

ai el are acces la D

osarele secrete! Dar lasă că

se deschid ele, la urma urm

ei, Dosarele...

Falusas: Măi Vagagun! Ştii tu cine

eşti? Eşti... eşti... (nu găseşte cuvântul)... eşti un anti-patriot!

Vagagun (în batjocură): Vezi dacă eşti prost şi nu ştii ce înseam

nă cuvân-tul? Ia D

icţionarul şi citeşte. Patriot, patrie înseam

nă „ţara părinţilor”. Şi care-i „ţara părinţilor”? R

omâ-

nia Mare, m

ăi! Şi acolo şi atunci s-au născut părinţii noştri – şi ai

carie

ră...

Apr

eu:

Lucr

urile

sun

t cun

oscu

te. V

ă ro

g să

vă

pron

unţa

ţi: c

are

a fo

st m

o-tiv

ul d

e ba

ză c

ă Pr

eşed

inte

le B

o.. ş

i-a

pus c

apăt

zile

lor?

Că

ar fi

fost

un

act d

e la

şitat

e, a

şa c

um s

usţin

e dl

Fos

sman

...

ştiu

că

asta

era

şi

pozi

ţia C

.C.-u

lui,

a to

v. pr

im s

ecre

tar

Gro

su.

Ace

sta

aşa

s-a

şi ex

prim

at –

cun

osc

deta

liul d

e la

co

legi

i mai

în v

ârst

ă, a

ceia

car

e au

fost

de

faţă

. Cân

d a

fost

într

ebat

: de

ce n

u se

fac

cer

cetă

ri în

caz

ul B

o..?

aces

ta a

ră

spun

s: N

u e

nim

ica

de c

erce

tat.

„On

smal

oduş

nice

al”,

adic

ă; s

-a d

oved

it a

fi un

laş,

un fr

icos

...C

omim

par:

Un

laş?

Un

fric

os?

Dar

es

te c

eva

în a

cest

răs

puns

cin

ic. P

e câ

t am

auz

it de

la

repr

ezen

tant

ul U

niun

ii no

astr

e la

Mos

cova

, dl N

icol

ae R

o...,

în

febr

uarie

198

7 Pr

eşed

inte

lui B

o...,

afla

t la

fest

ivită

ţile

Puşk

in, n

u i s

-a o

ferit

cu-

vânt

ul...

Apo

i, fie

la U

niun

ea c

entr

ală,

fie

la

Sovi

etul

sup

rem

al

U.R

.S.S

., al

că

rui d

eput

at e

ra, i

s-a p

ropu

s să d

epun

ă m

anda

tul..

.Va

gagu

n: S

ă fie

lips

it de

imun

itate

...

Dat

în ju

deca

tă...

Ast

a er

a se

nsul

că

ar fi

fost

laş?

S-a

sper

iat ş

i...

Com

impa

r: D

acă n

u s-

a reu

şit să

-l im

-pl

ice

în a

face

rea

Vâşc

u, a

tunc

i sat

rapu

l Sm

irno

v, ac

el af

acer

ist ş

i cri

min

al tr

ans-

fera

t la

Chi

şină

u di

n U

zbek

ista

n, u

nde

a fă

cut t

ranz

acţii

de

mili

oane

cu

bum

-ba

cul ş

i car

e, ve

nit a

ici, a

scos

din

func

ţii

sute

de

şefi

pent

ru c

orup

ţie, e

l cel

mai

co

rupt

! i-a

r fi g

ăsit

şi Pr

eşed

inte

lui B

o...

dest

ule

păca

te, n

u, n

u ca

scr

iitor

, ci c

a de

puta

t, că

a fo

st m

ereu

dep

utat

şi ş

i-a

căut

at d

e in

tere

sele

lui..

. Şi l

-ar fi

băg

at

la ră

coar

e, c

a pe

Vâş

cu...

Aşa

că

este

un

dram

de

adev

ăr, c

ă s-

a sp

eria

t şi a

făcu

t ce

ea ce

a fă

cut!

Vaga

gun:

A

devă

rat!

Met

odel

e

Secu

rităţ

ii nu

cun

osc

mar

gini

! Pro

cese

, as

asin

ate,

tero

riză

ri...

Foss

man

: Mi-a

fost

dra

g Pr

eşed

inte

le

Bo...

Am

fost

prie

teni

... P

ăcat

că

a fă

cut

ceea

ce

a fă

cut..

. Cât

des

pre

Secu

ritat

e şi

dosa

re...

Să

mă

iert

aţi,

dar

spun

eţi

gogo

şi, b

raşo

ave,

zic

eţi c

um v

ă pl

ace.

.. N

u ar

e Se

curit

atea

ni

cio

impl

icaţ

ie

aici

...Va

gagu

n: A

tunc

i de c

e nu d

econ

spira

ţi D

osar

ele?

De c

e le ţ

ineţ

i sec

rete

?A

spre

u: L

a râ

nd e

caz

ul D

umitr

u M

a...

Vaga

gun:

Dar

au

fost

num

ite a

ltele

pâ

nă la

cel

al l

ui D

umitr

u M

a...

Caz

ul

preo

tulu

i Arm

... d

in n

ordu

l rep

ublic

ii,

preo

t ca

re a

fos

t as

asin

at d

e pe

rsoa

ne

neid

entifi

cate

nic

i pâ

nă a

stăz

i. A

poi

cazu

l lu

i D

mitr

i C

arac

io...

poe

tul,

et-

nogr

aful

, fol

clor

istu

l, om

ul d

e un

tale

nt

exce

pţio

nal,

care

a t

erm

inat

şi

el s

ub

roţil

e tre

nulu

i...

Asp

reu:

Da,

da,

am

auz

it! I-

au o

mor

ât

nişt

e ba

ndiţi

soţ

ia, î

n sc

op d

e ja

f. N

u a

putu

t rez

ista

pie

rder

ii om

ului

apro

piat

, a

veni

t la C

hişi

nău

şi s-

a aru

ncat

sub

roţil

e tr

enul

ui...

Com

impa

r: D

a, a

fos

t un

om

atin

s de

arip

a ge

niul

ui. L

-am

cun

oscu

t pe

r-so

nal.

A fo

st u

n ap

osto

l al

nea

mul

ui

său.

Un

poet

de

exce

pţie

... D

ar u

rât d

e co

legi

i săi

şi d

e m

ulţi

cona

ţiona

li...

Din

in

vidi

e pe

ntru

har

ul să

u...

Aşa

şi-a

găs

it sf

ârşit

ul...

Asp

reu:

Dle

Com

impa

r! C

azul

Du-

mitr

u M

a...

se p

lase

ază

de a

cum

a în

pe

rioad

a câ

nd î

ncep

use

deja

Miş

care

a de

Ren

aşte

re şi

Elib

erar

e Naţ

iona

lă.

Com

impa

r: D

a, î

n 19

90,

dacă

nu

cum

va g

reşe

sc. D

ar n

u cr

ed c

ă gr

eşes

c.

În a

cel a

n au

avu

t ale

geri

liber

e,

prin

con

trac

andi

daţi

în C

on-

gres

ul P

opor

ului

la M

osco

va. D

l

sus, la dosarele suspendate)… M

ai întâi sunt tratate cu substanţe chim

ice spe-ciale…

ca să nu rămână în ele urm

ă de inform

aţii contrarevoluţionare.

Apoi

sunt stocate la loc, în încăperi special am

enajate… Să vezi tu ce încăperi…

Fantastice! Eu am

intrat o dată… M

-a dus dom

nul Fossman, că el acolo e ca

acasă – m-am

dus şi am văzut…

Vagagun: D

ar D

osarul tău

ţi l-ai

văzut? Cum

arată? Ai acolo şi tu un D

o-sar?Falusas: Toţi avem

! Şi dta ai, chiar dacă nu eşi de la U

niunea Scriitorilor, ci un biet ingineraş…

Vagagun (uimit): Şi eu am

Dosar?

Falusas: Sigur că ai! Şi nu numai de

atunci, când erai inginer, îl ai şi de acu-m

a, de când eşti Vagabond şi Gunoier.

Vagagun (şi mai uim

it): Şi tu l-ai văzut? N

u cumva l-ai şi cercetat?

Falusas (râde): Dar pentru ce l-aş cer-

ceta, dacă eu ştiu tot ce scrie în el?Vagagun: D

e unde ştii?Falusas (râde): D

ar cine dă toată inform

aţia asupra şi despre tine, neno-rocitule ce eşti, dacă nu eu?

Vagagun (ridicând pumnii): Tu, idiot-

ule?! Informatorule! Pârâtorule! Tu sc-

rii împotriva m

ea? (Se repede spre scară, să urce sus, la D

osarele suspendate, dar acestea, ca prin m

iracol, se retrag mo-

mentan în întunericul de unde au ieşit.)

Dosarul! Să-m

i daţi imediat D

osarul!C

ând strigă, fumul din ţevile cactusului

năboieşte gros şi umple scena. Prin sem

iîn-tuneric se văd siluiete de bărbaţi ieşiţi din uşa din dreapta, care-l dau jos şi-l aruncă hăt pe Vagagun, iau scara şi, îm

preună cu Fossm

an, cu masa şi fotoliul lui, se fac

nevăzuţi după aceeaşi uşă…5

Consoalui

(apărând tot

dinspre

străduţă, e o doamnă în vârstă, dar pare

o copilă, energică; are două sacoşe în m

âini): A

uuu! U

nde eşti

iubiţelule? A

rată-te... Ştiu

că eşti

aici! C

u-cu, iubiţelule! Te joci cu m

ine? Crezi că

eu nu ştiu că te-ai ascuns pe undeva? (C

aută într-o parte, în alta.) Ti-am

găsit adresa la care ai plecat. A

i crezut că mă

păcăleşti? Ai zis că dai o fugă până la

chioşcul de la colţ după ziare! „Jurnal de C

hişinău”, „Tim

pul”, „Ziarul de gardă”! Şi ai şters-o la... D

osarele tale pe care le aştepţi... le visezi zi şi noapte... Zi şi no-apte le visezi!.. C

ă se vor deschide, că se vor da publicităţii... (Plină de năduf, se aşază pe bancă): N

u-i pe nicăieri! S-a ascuns bine de data asta! D

ar ştiu că-i aici... Sim

t că-i pe aici pe aproape. D

upă miros... A

re un miros irepetabil.

Il cunosc de treizeci, patruzeci, câţi ani exact? C

u-cu, iubiţelule? De câţi ani ne

cunoaştem?

Com

impar (din ascunzişul lui): D

e patruzeci şi cinci, iubiţico!..

Consoalui: A

u! Mi-ai răspuns? Eşti

aici. Ştiam eu că eşti aici! H

ai, ieşi, iute!C

omim

par (Scoate o mână şi o pişcă

de-o pulpă): De atâtea ori ţi-am

repetat: să nu m

ai spui: Hai, ieşi! H

ai, mănâncă!

Haidem

acasă! ci să pronunţi cuvântul întreg: H

eidegger! Ori ai uitat iar?

Consoalui:

Bine, bine!

Heidegger!

Hai, H

eidegger, ieşi de sub bancă! Hai,

Heidegger, că ţi-am

adus prânzul, că ai plecat nem

âncat. (Scoate tot felul de pa-chete, străchinuţe, furculiţe, un term

os, pe care le aşază pe bancă.) D

ar mai întâi

să luăm, iubiţelule, tensiunea, să vedem

ce ţi-au făcut em

oţiile suprasolicitate şi alergăturile la care te pretezi cu dezin-voltura unui june de douăzeci de ani... D

upă care trecem la

prafuri, pastile, esenţe, prezenţe

bru

al U

. S., n

u-i a

şa, d

lor?

Asp

reu:

Exa

ct! A

m a

uzit

că e

ra m

em-

bru

al U

. S.

Vaga

gun:

Cel

e m

ai m

ari

pers

ecuţ

ii şi

crim

e s-

au f

ăcut

în

epoc

a bo

diul

ist-

brej

nevi

stă

împo

triv

a bi

seric

ilor ş

i a in

-te

lect

ualil

or, î

n pr

imul

rân

d îm

potr

iva

scri

itori

lor..

.C

omim

par

(con

cilia

nt):

O

rgan

ele

spic

iale

au

avut

, au

şi vo

r av

ea o

gam

ă la

rgă

de m

etod

e, m

ijloa

ce,

unel

te,

in-

stru

men

te...

da,

da!

şi

inst

rum

ente

de

a se

răf

ui c

u pe

rsoa

nele

ind

ezira

bile

re

gim

ului

...Fo

ssm

an: D

uşm

ănoa

se st

atul

ui, a

ces-

ta a

r fi te

rmen

ul e

xact

.C

omim

par:

De

la p

erse

cuţii

adm

in-

istr

ativ

e la

apl

icar

ea p

siho

trop

ilor

în

spita

lele

de

psih

iatr

ie ş

i pân

ă la

asa

sin-

ate

dint

re c

ele

mai

sofi

stic

ate

sau

chia

r br

utal

e –

bătă

i, m

altr

atăr

i, ot

răvi

ri, a

c-ci

dent

e rut

iere

sim

ulat

e etc

... A

şa c

ă...

9A

spre

u (i

nter

veni

nd):

A

şa

cum

re

zultă

di

n sc

enar

iu,

urm

ătoa

rea

vict

imă

a si

stem

ului

tot

alita

r, ce

l car

e şi-

a gă

sit s

fârş

itul î

n îm

prej

urăr

i mis

te-

rioas

e, n

ici p

ână a

stăz

i elu

cida

te...

Falu

sas:

Pav

el P

etro

vici

! D

e el

est

e vo

rba?

Foss

man

: Dar

nic

i nu

e ni

mic

aic

i de

eluc

idat

! C

e e

mis

terio

s la

mijl

oc?

Şi-a

tr

as o

mul

un

cart

uş c

u al

ice

sau.

.. su

b bă

rbie

şi –

gat

a!Va

gagu

n:

Dar

a

avut

o

carie

ră

stră

luci

toar

e!

21

pe

22

ani

de

Preş

edin

ţie! C

a nim

eni a

ltul p

ână l

a el..

. D

ar şi

dup

ă...

Com

impa

r: D

l aca

dem

icia

n C

impo

i e

pe ca

le d

e a-l

depă

şi. A

re d

eacu

ma 2

0 de

an

i de ş

efie l

a Uni

une.

..Va

gagu

n:

Doa

mne

fe

reşt

e să

...

şi

dom

nia s

a... l

a fel

ca P

reşe

dint

ele B

o...

Asp

reu:

Caz

ul p

reşe

dint

elui

Bo

este

at

ât d

e co

mpl

icat

, înc

ât c

onsid

er o

por-

tun

a ne e

xpun

e păr

erea

pe m

argi

nea l

ui,

dar î

ntr-

un m

od câ

t mai

succ

int..

.Fa

lusa

s: D

e ce

, adi

căte

lea,

mai

suc

-ci

nt?

Asp

reu:

Tim

pul!

Tim

pul n

u ne

per

-m

ite: m

ai a

vem

de

exam

inat

de

trei

ori

pe a

tâte

a...

dosa

re c

rim

inal

e...

Pard

on,

cazu

ri...

Foss

man

: H

a-ha

! D

o-sa

-re!

C

are:

do

sare

, dom

nilo

r? F

iţi a

tenţ

i la

cum

vă

expr

imaţ

i. A

lege

ţi-vă

bin

e cu

vint

ele.

M

ă m

ir: o

amen

i mat

uri,

dar j

udec

aţi c

a ni

şte

copi

i! N

u ex

istă

nic

i un

fel d

e do

-sa

re ca

re...

să...

Vaga

gun:

Dar

dta

de

unde

ştii

? Eş

ti cu

mva

cus

tode

le d

osar

elor

?Fo

ssm

an: E

u? C

usto

de? C

e îns

eam

nă:

cust

ode?

Vaga

gun:

Ia

Dic

ţiona

rul

şi ci

teşt

e,

dom

nule

ese

ist ş

i scr

iitor

?Fa

lusa

s: D

omnu

le F

ossm

an...

Foss

man

: G

ura,

Fal

usas

! Ţ

i-am

spu

s de

atât

ea o

ri să

nu

mă n

umeş

ti do

mn!

Eu

nu sâ

nt d

omn,

eu

sânt

tova

răş!

Tov

arăş

am

fost

, tov

arăş

voi m

uri.

Falu

sas

(cor

ectâ

ndu-

se):

To

vară

şul

Foss

man

are a

cces

libe

r la t

oate

dos

arel

e K

GB-

ului

... D

lui s

tudi

ază.

.. cer

cete

ază.

.. se

rios..

. ela

bore

ază.

..A

spre

u (v

ehem

ent)

: C

a să

ec

ono-

mis

im t

imp,

vă

prop

un s

ă ră

spun

deţi

scur

t şi c

lar

la în

treb

area

priv

ind

cazu

l Pr

eşed

inte

lui

Bo...

„C

e-a

fost

? Sc

urt:

o dr

amă,

o t

rage

die

ori o

com

edie

, un

vode

vil,

un m

uzic

al, u

n sc

hetc

i ş.a

.m.d

.?Fa

lusa

s: E

u nu

ştiu

ce

înse

amnă

toat

e ac

este

a, d

ar d

acă e

să m

ă pro

nunţ

sinc

er

că...

Pre

şedi

ntel

e Bo.

.. m-a

ang

a-ja

t la l

ucru

...Va

gagu

n: Z

i dire

ct: ş

efii t

ăi d

e

mem

bru al Sfatului Ţării, cel care a

votat Unirea din 1918, iar în vară, luna

august, este el însuşi condus la Cim

itirul C

entral şi coborât în groapă alături de A

nton Crihan... E ceva de neim

aginat, pentru o m

inte de om norm

al, pentru o ţară norm

ală...A

spreu (ironic): Avem noi oam

eni norm

ali? Avem noi o ţară norm

ală?Fossm

an (revoltat): Fără aluzii, dom-

nilor! Fără insinuări!Falusas: D

acă e vorba de poetul, sa-vantul şi om

ul politic Ion Vata..., pot să vă spun că era... un... că se... m

ai pe scurt, îi dădea prea des cu paharul. D

e aici i s-a tras, iar nu că... ar fi pus cineva la cale m

oartea lui...C

omim

par: Nu zic: nu... Îi plăcea...

Ca de altfel şi lui Ion G

heo... Care a fost

dus... De altfel, dle Falusas, dta ai m

ai m

ulte date: cine era acel şofer care a lucrat doar câteva săptăm

âni la Uniune

şi care l-a dus pe Ion Gheo..., de l-a lăsat

singur, noaptea? Taci? Ştiu că ştii, dar taci...

Vagagun: Pram

atia de

Falusas pe

toate le ştie, dar tace mâlc – se face niz-

nai.Falusas: Hă-hă! Tu eşti niznai – ni

ponimai! G

unoierule...A

spreu: Dom

nilor, decenţă!C

omim

par: L-am văzut cu câteva zile

înainte de tragicul sfârşit pe colegul m

eu de parlament. Tocm

ai se votase, adică fusese iar respinsă sem

nătura de la A

lma-A

ta a preşedintelui Snegur. A

cesta de mai m

ult timp cerea ratifi-

carea semnăturii sale pentru C

SI şi par-lam

entul nu o făcea... În acel august, ’93, a m

ai fost respinsă o dată ratificarea. Ion Vata..., ca m

embru al prezidiului

Parlamentului

era obligat

din oficiu să voteze pentru. A votat

contra!Vagagun: A

sta-i! A votat contra. De

aici i s-a tras beleaua...C

omim

par: T

ârziu, după

şedinţă, l-am

condus la ascensor... Se plângea că a obosit...

Falusas: Ei, vedeţi? Era obosit!C

omim

par: Iar

luni (votarea

fus-ese vineri) cade vestea că Ion al nostru e m

ort... Da, m

ort, în timp ce se ocupa

de construcţia vilei sale pe care o înce-puse... Păcat! D

ar nu este exclus, ca să-i fi turnat ceva prafuri în băutură, căci acolo, la construcţie, se aflau nişte tipi necunoscuţi, suspecţi, cu care a luat nişte pahare...

Fossman: Prepusuri! Prostii, nu alt-

ceva sânt aceste afirmaţii...

Aspreu: Să adm

item că a fost o m

oarte aşa zis subită, dar oarecum

naturală – nu a fost provocată de ceva, de cineva. A

tunci de ce ţineţi închise dosarele? De

ce nu le deschideţi? De ce nu vreţi să se

facă lumină în toate aceste cazuri triste,

foarte triste şi nemaispus de dureroase.

De ce? D

eee ceee? De ce?!

Falusas: Dacă o să le dăm

în vileag pe unele, va trebui să le scoatem

la lumină şi

pe celelalte! Pe toate! Şi atunci...Fossm

an: Atunci se prăbuşeşte statul!

Da, statul!A

spreu: Vreţi să spuneţi că statul acesta care se num

eşte R.M

. pe dosarele secrete se ţine?

Fossman: În m

are parte – da!C

omim

par: Pentru că... Asta pen-

tru că vechea nomenclatură, cea care

a dat ordinele respective, care a orga-nizat această interm

inabilă şi odioasă tranziţie dinspre N

icăieri spre Neunde,

nici nu a plecat de la putere – a fost mereu

la conducere – şi sub aşa zişii democraţi,

şi sub agraro-komunişti, şi acum

a, sub

al 2

0 şi

nu şt

iu c

âtel

ea a

n ca

… a

ltă d

ată

P. B

oţu…

Vaga

gun:

De

ce-i

spun

eţi t

oate

ace

s-te

a lu

i Fal

usas

dac

ă dâ

nsul

le c

unoa

şte

prea

bin

e?A

spre

u: E

u, d

le V

agag

un, l

e-am

rost

it nu

pen

tru

altc

inev

a, c

i, pr

ecum

ai o

b-se

rvat

, pen

tru

cam

era

de lu

at v

eder

i…

Dac

ă ai

fost

ate

nt, m

-am

pos

tat î

n fa

ţa

ei ş

i am

vor

bit î

n ob

iect

iv… Ia

r dta

, dle

Fa

lusa

s, ce

cau

ţi pe

aic

i, la

îm

părţ

irea

Dos

arel

or?

Falu

sas:

Eu…

ce ca

ut…

eu?

Asp

reu:

Şi d

e ce

anu

me

când

te-a

m…

am

într

ebat

cin

e eşt

i… m

i-ai r

ăspu

ns c

ă ai

fi m

oldo

vean

?Fa

lusa

s. N

u m

oldo

vean

, ci:

mol

-do-

van,

dle

tel

erep

orte

r. Pr

onun

ţaţi

cor-

ect.

mol

-do-

van,

nu

mol

-do-

vean

, ca

la

Bucu

reşt

i…A

spre

u (m

irat)

: D

aaa?

Chi

ar a

şa, d

l m

eu?

Sunt

eţi

atât

de

prin

cipi

al?

Cat

-eg

oric

? N

u ad

mite

ţi ni

cio

varie

tate

de

form

ă în

orto

epie

?Va

gagu

n: D

le A

spre

u! S

ă vă

spu

n eu

cum

e c

orec

t. I-

am s

pus-

o şi

eu,

dar

nu a

jung

te la

min

tea

ce-o

are

. Cu

adev

ărat

dân

sul e

ste,

aşa

cum

s-a

con

-st

ituit

isto

ria,

după

do

uă

seco

le

de

dezn

aţio

naliz

are

şi ru

sific

are…

Est

e…

Se n

umeş

te c

u ad

evăr

at: m

ol-d

o-i-v

an!

Adi

că n

u m

oldo

van

talp

ă la

tă, c

um e

ra

pe v

rem

uri,

în s

ecol

ele

de d

inai

nte

de

1812

, ci o

corc

itură

din

tre m

oldo

şi Iv

an!

Pe sc

urt:

mol

do-iv

an!

Asp

reu:

Aşa

este

, dle

mol

dove

an? P

ar-

don:

mol

do-iv

an?

Falu

sas:

Eu

nu s

ânt

rom

ân!

Eu s

ânt

mol

do…

m

oldo

…

mol

di…

so

ldi…

bo

ldi…

M-a

ţi ză

păci

t, do

mni

lor,

cu e

ti-m

olog

iile

voas

tre.

Pe

scur

t, eu

sâ

nt ca

şi d

l aca

dem

icia

n H

arar

a-rie

Cor

bu şi

dl P

reşe

dint

e Br

adi-

mir

Boro

nin,

că

tot C

orbu

se tr

aduc

e…

sânt

pen

tru

mol

dove

nism

ul fu

ndam

en-

tal

şi fu

ndam

enta

lism

ul m

oldo

veni

st

şi –

fsio

!A

spre

u (s

atis

făcu

t):

Am

im

pres

ia c

ă ai

ci se

pre

găte

sc p

rem

ise fo

arte

serio

ase

pent

ru o

dis

pută

pri

ncip

ială

, con

frun

-ta

re c

ateg

oric

ă de

atit

udin

i, id

ei, c

on-

cept

e…

Wel

tans

haun

g-ur

i…

Mer

si pe

ntru

că v

-aţi

expu

s poz

iţiile

fran

c, d

e-sc

his,

fără

nic

io re

ticen

ţă…

Sun

t che

sti-

uni c

e ţin

de

o pr

oble

mat

ică

pron

unţa

t on

tolo

gică

…Va

gagu

n (c

ătre

Fal

usas

): A

scul

tă b

ine

ce sp

une

dl A

spre

u! D

lui f

ace

part

e di

n no

ua g

ener

aţie

de

inte

lect

uali…

car

e vă

d lu

crur

ile în

pro

funz

ime,

dup

ă cu

m

ne în

vaţă

Mor

ena

Bonz

a de

la P

ro T

V

Chi

şină

u… (

Căt

re A

spre

u):

Aţi

bine

-vo

it să

rec

urge

ţi… u

zita

ţi… s

inta

gma

prob

lem

atic

ă on

tolo

gică

. Şt

iţi

ce

a în

ţele

s Fal

usas

de

aici

? Că

el îş

i not

ează

în

min

te o

rice

aude

, în

virt

utea

vec

hii

sale

mes

erii

de A

gent

secr

et…

A în

ţele

s că

e v

orba

de…

de

UN

T, d

le A

spre

u!

Că:

ont

olog

ia a

r îns

emna

Ştii

nţa

Unt

u-lu

i! H

a-ha

-ha!

Falu

sas

(rev

olta

t):

Ba

nici

nu

m

-am

gân

dit

la c

eea

ce s

pui!

Eu n

u da

u as

culta

re

baliv

erne

lor

unor

PO

RN

OPO

STM

OD

ERN

IŞT

I ca a

cest

d.

Asp

reu,

des

pre

care

revi

sta…

cel

ebra

re

vist

ă “Li

tera

tura

şi A

rta”

…Va

gagu

n (a

post

rofâ

ndu-

l): Z

i cor

ect:

“Lăt

rătu

ra şi

Cea

rta”

!Fa

lusa

s (c

ontin

uă,

fără

a c

lipi

din

ochi

)… d

espr

e ca

re d

nii a

cade

mic

ieni

Ve

lieru

şi

Cam

bâja

au

decl

arat

cla

r şi

resp

icat

că

prop

agă

cosm

opol

itism

ul ş

i po

rnog

rafia

…A

spre

u (î

ncân

tat)

: Int

eres

ant!

Foar

te

inte

resa

nt!

Zi!

Zi m

ai d

epar

te,

dle…

Fa

lusa

s… A

şa,

Falu

sas

te c

heam

ă…

de agent secret?A

spreu: Deci, s-o luăm

, domnilor,

pe rând, metodic, sistem

atic, aşezat, calm

... Urm

ătoarele victime – crim

e ale sistem

ului totalitar komunist au fost,

începând cu anul ’90 al secolului trecut, când şi-a luat avânt M

işcarea...C

omim

par: Aici se constată... A

nume:

se constată o ofensivă furibundă asu-pra intelectualităţii, în special a scri-itorilor, care, cum

bine se ştie, au fost detaşam

entul de frunte...Vagagun: D

e şoc!C

omim

par: ...

al Sfintei

Mişcări...

Vine vestea...Vagagun: C

ade vestea...C

omim

par: Cade vestea că, în satul lui

natal, noaptea, a fost scos din casă prin vicleşug, scriitorul M

ihail Ga...

Vagagun: Târât la poartă şi...

Com

impar: A

colo împuşcat cu o arm

ă de vânătoare...

Vagagun: Tot în gură, se pare...C

omim

par: Da, colegul nostru s-a

pronunţat vehement contra distrugerii

de stejari din zonă...Vagagun:

Aceia,

mafioţii,

făceau com

erţ cu lemn de stejar pentru par-

chet, pentru... că începeau construcţiile vilelor...

Com

impar: A

stfel începe vânătoarea de intelectuali. Şi nu num

ai la noi, ci şi în zonele învecinate... Sus, la C

ernăuţi, ce-i drept, ceva m

ai înainte a fost asasinat şi aruncat într-o groapă com

ună po-etul din C

rasna Ilie Motr... A

bia de l-au identificat, după luni, prietenii lui... La sud, pe şoseaua Ism

ail-Odesa a fost ac-

cidentat mortal consilierul prezidenţial

al Rom

âniei Adrian D

oho..., care venea de la G

alaţi spre Odesa pentru a

participa la dezvelirea bustului lui

Eminescu...

S-a constatat,

am auzit cu urechile m

ele de la consulul rom

ân la Odesa, că şoseaua pe care cir-

cula consilierul era liberă. Un singur

vehicul a venit din faţă şi a izbit auto-turism

ul consilierului. S-a aflat ulterior, că acesta era condus de un cascador... care... aşa şi a răm

as nepedepsit...Fossm

an: Nu cum

va pretindeţi că ar exista aici, la noi (arată spre firm

a din stânga) şi dosarele acestora?

Falusas: H

a-ha! Bine

le-ai zis-o,

tov. Fossman, acestor... acestor... pro-

dosarişti...A

spreu: Fără glume! Sunt luate în

discuţie lucruri

extrem

de serioase.

Consider că nu deviem

de la tema

discuţiei noastre, dacă-i amintim

în acest context şi pe colegii noştri care au m

urit... ca... martiri... Pe cei fie din

Cernăuţi, fie din Ţară...C

omim

par. Vreau

să am

intesc, că

numai în câţiva ani M

işcarea noastră a pierdut m

ai multe personalităţi decât

în toţi anii precedenţi şi următorii: Ion

şi Doina A

l...- Teo..., Nicolae C

ost..., Ion D

ume..., G

rigore Vârto.., Ion Vata... M

utilat, desfigurat Nicolae R

u...A

spreu: D

a, şi

colegul N

icolae R

u... a avut de suferit în urma isteriei

declanşată de organele secrete împotri-

va scriitorilor, dar...C

omim

par: Da, accidentele rutiere

cu final mortal vor fi frecvente... D

oina şi Ion îşi pierd viaţa într-un accident ru-tier...

Falusas: În Rom

ânia! În Rom

ânia, nu la noi!

Vagagun: Da, în R

omânia, dar la vo-

lan era un şofer de aici, din Moldova!

Marii cântăreţi iubiţi de tot poporul

au cântat durerea neamului dezbinat:

„Maluri de Prut! M

aluri de Prut!”, dar şi visul apropiatei eliberări: „Libertate”,

Asp

reu:

Şi d

acă d

ispa

re R

.M.?

Foss

man

: Cum

: să

disp

ară?

Nu

poat

e să

dis

pară

... D

oară

de.

.. (Se

dă l

a ure

chea

lu

i A

spre

u şi-

i şo

pteş

te c

eva,

car

e nu

se

aud

e, d

ar c

are

îl um

ple

de m

irare

pe

aces

ta.)

Asp

reu:

Aşa

să

fie?

Stai

că-

l înt

reb

pe

chia

r dlu

i, dl

Vag

agun

(căt

re a

cest

a): E

ad

evăr

at c

ă ta

gma

guno

ieri

lor d

in to

ată

Mol

dova

pun

e la c

ale o

div

ersiu

ne?

Vaga

gun:

Ce:

div

ersiu

ne?

Car

e: d

i-ve

rsiu

ne?

Asp

reu:

De

fapt

, dou

ă di

vers

iuni

, aşa

cu

m m

i-a c

omun

icat

chi

ar d

omni

a sa d

l Fo

ssm

an...

Că,

chi

puri

le, a

ţi pr

oiec

tat

să s

ăpaţ

i un

tun

el s

ecre

t, di

n bi

seric

a Sf

. A

rhan

ghel

i M

ihai

l şi

Gav

riil

până

su

b cl

ădire

a ac

east

a (a

rată

la fi

rma

din

stân

ga),

sub

loca

lul u

nde

se p

ăstr

ează

D

osar

ele

secr

ete

şi...

Să

le s

ustr

ageţ

i în

tr-o

noa

pte d

e aco

lo?

Vaga

gun:

Tun

el?

Secr

et?

E o

scor

ni-

re

a lu

i Fo

ssm

an!

O

prov

ocar

e!

O

min

ciun

ă! C

a să

ne

com

prom

ită p

e no

i, ta

gma n

oast

ră, d

ar şi

pe p

ărin

tele

Ilie

!A

spre

u: A

uziţi

, dl

e Fo

ssm

an?

Vaga

-gu

n zi

ce c

ă nu

e d

ecât

o p

rovo

care

a o

r-ga

nelo

r sec

rete

...Fo

ssm

an: H

m! H

m!

Vaga

gun:

Sec

urita

tea

totd

eaun

a a

lu-

crat

cu

min

ciun

i.A

spre

u: D

eci,

nu e

ade

văra

t, dl

e Fo

ss-

man

, tre

aba c

u tu

nelu

l?Fo

ssm

an: H

m! H

m!

Asp

reu:

Şi

mi-a

mai

spu

s un

sec

ret

dl

Foss

man

: pr

ecum

că

vo

i (c

ătre

Va

gagu

n), t

oată

bre

asla

voa

stră

a v

aga-

bonz

ilor

şi gu

noie

rilo

r, di

n C

hişi

nău

şi di

n re

publ

ică,

dar

şi

agen

ţi sp

ecia

l so

siţi d

in a

lte ţ

ări,

să o

rgan

izaţ

i o...

o

oper

aţiu

ne s

ecre

tă...

Adi

că,

să

vă ad

unaţ

i aic

i, în

faţa

SIS

-ulu

i şi

în c

urte

a bise

ricii

Sf. A

rhan

ghel

i

Mih

ail ş

i Gav

riil,

chi

puri

le, a

ţi ve

nit c

u to

ţii la

sluj

bă, d

ar fi

ecar

e să

aib

ă un

ruc-

sac

în sp

ate,

plin

cu

piet

re...

Cu

piet

rele

ac

elea

să

stric

aţi c

lădi

rea

SIS-

ului

, s-o

di

stru

geţi,

să o

mor

âţi p

e toţ

i col

abor

ato-

rii..

. Cru

ţând

u-l,

desig

ur, p

e dl s

criit

or şi

fil

ozof

Fos

sman

, pe c

are î

l veţ

i che

ma u

l-te

rior î

n fa

ţa tr

ibun

alul

ui V

agag

unilo

r...

Să la

pida

ţi se

diul

, să

scoa

teţi

dosa

rele

şi

să le

împă

rţiţi

la lu

me.

..Va

gagu

n: M

inci

ună!

O a

ltă m

inci

ună

gogo

nată

! Ce-

i dre

pt, i

deea

mi-a

trec

ut

prin

min

te. S

ă le

tri

mite

m t

ovar

ăşilo

r de

aco

lo m

ăcar

cât

eva

piet

re în

fere

stre

ca

dou.

.. C

âtev

a pi

etre

se

găse

sc ş

i aic

i, pe

loc.

.. D

e ce

să

le c

ari p

e as

cuns

cu

rucs

acul

, şi

încă

la

loca

şul

Dom

nulu

i –

păca

t! M

are

păca

t...

Iar

mat

eria

l se

po

ate

scoa

te d

in p

avaj

... G

raţie

fapt

ului

că

ave

m s

ub p

icio

are

vech

iul c

alda

râm

, cu

blo

ci m

ici d

e gra

nit –

sing

urul

loc d

in

tot o

raşu

l ace

sta

care

nu

a fo

st a

sfal

tat..

. S-

a pă

stra

t vec

hiul

cal

darâ

m, c

el d

e pe

vr

emur

ile b

une.

.. O

fi şi

ast

a un

sem

n al

Pr

ovid

enţe

i...

Asp

reu

(înc

ânta

t): I

nter

esan

t! Fo

arte

in

tere

sant

cee

a ce

am

auz

it ai

ci! I

nter

e-sa

nt! C

aptiv

ant!

Ant

rena

nt! F

asci

nant

! Fa

ntas

tic! (

după

un

min

ut d

e re

flecţ

ie,

excl

amă)

: Păc

at c

ă tot

ul e

... c

am...

ban

al

gând

it.Va

gagu

n: D

e ce:

ban

al?

Falu

sas:

Cum

: ban

al?

Foss

man

: Chi

ar: b

anal

?A

spre

u: D

a...

Pofti

m, d

acă

nu s

unte

ţi co

nvin

şi.

Pute

m d

erul

a şi

vizi

ona

fil-

mul

im

prim

at. P

oftim

(îi

lasă

să

vadă

im

agin

ile ş

i di

alog

urile

înr

egis

trat

e):

Ei, c

e zi

ceţi?

Nu

sunt

dec

ât lu

crur

i arh

i-cu

nosc

ute:

pro

blem

a id

entit

ăţii

rom

ân

– m

oldo

vean

! Pr

oble

ma

secu

rităţ

ii St

atul

ui, d

ar ş

i met

odel

e de

dec

onsp

ir-ar

e a

Dos

arel

or: p

rin

săpa

rea

de t

unel

!



Carnet SD

U nr. 3, m

artie 2009C

arnet SDU

nr. 3, martie 2009

Carnet SD

U nr. 3, m

artie 2009C

arnet SDU

nr. 3, martie 2009

Vladimir Beşleagă


Vladimir Beşleagă


2224

119 ST

are

dE u

rgen

TAST

are

dE u

rgen

TAST

are

dE u

rgen

TAST

are

dE u

rgen

TAC

arne

t SD

U n

r. 3,

mar

tie 2

009

Car

net S

DU

nr.

3, m

artie

200

9C

arne

t SD

U n

r. 3,

mar

tie 2

009

Car

net S

DU

nr.

3, m

artie

200

9

Vladimir Beşleagă


Vladimir Beşleagă


86

2527

65

Zi ce ai de zis, că totul se înregistrează pentru…

istorie… Pentru ziua când ne

vom vedea, în fine, fiecare D

osarul lui secret…

Cred că ai şi dta unul?

Falusas: Toţi

avem!

Dar

abso-lut toţi…

Num

ai copiii de la creşă şi grădiniţă nu au un dosar. C

eilalţi toţi au. A

şa a afirmat fostul şef al Securităţii dl

Dutor Tom

baru şi aşa o confirmă şi on-

orabilul nostru scriitor, eseist şi filozof dl Fossm

an…A

spreu (surprins, mirat): C

ine? Cine?

Cum

aţi binevoit să spuneţi? Repetaţi

numele, vă rog. D

ar în faţa camerei de

luat vederi…Falusas: Poftim

, cu plăcere… D

a, de fapt…

Iată-l şi Dom

nia sa în persoană.D

in uşa firmei din dreapta iese şi vine

spre cei trei însuşi dl Fossman, care, după

o muncă intensă asupra dosarelor secrete,

a transpirat grozav şi, din mers, îşi şterge

chelia şi gâtul cu drapelul roşu al Uniunii

Sovietice, pe care se vede stema U

.S., spi-cele de grâu, soarele răsărind şi secera şi ciocanul.

Fossman (către A

spreu): Dle telere-

porter. Sunt împuternicict să vă aver-

tizez că ceea ce faceţi aici este un act ilegal. C

are se pedepseşte după lege.A

spreu: Dar ce fac eu contra legii?

Filmez un dialog a două persoane care

au opinii diferite într-o problemă. U

nde vedeţi aici o contravenţie?

Fossman: Este vorba de D

osarele se-crete. A

cestea privesc siguranţa statului.A

spreu: Cum

? Cum

? Dosarele privesc

siguranţa statului? Care: stat?

Fossman: A

l nostru.A

spreu: Mai explicit. R

ostiţi: care stat? C

um îi zice?

Fossman:

Republica

Moldova,

desigur. Că n-o fi R

omânia sau U

craina. Sau, D

oamne fereşte, Federaţia R

usă,

partenerul nostru strategic de veacuri, de care ne leagă…

Aspreu: M

ai pronunţaţi o dată ultima

sintagmă…

Fossman: Pentru ce, dle telereporter?

Aspreu: Pentru istorie! Pentru docu-

ment! D

eci, dosarele KG

B-ului asigură securitatea statului R

epublicii Moldova.

Bun. Să admitem

. Dar de aici ar reieşi nu

altceva decât că Republica M

oldova este ocrotită de K

GB?

Fossman:

Nu

am

făcut afirm

aţia aceasta…

Dar ceea ce aş vrea…

Şi sânt îm

puternicit să vă avertizez…A

spreu: Împuternicit? D

e cine: îm-

puternicit?Fossm

an (arată spre uşa din stânga lui): D

e dl ministru R

usu…A

spreu: Actualul şef al SIS-ului?

Fossman: D

a, exact. Sânt împuter-

nicit să vă avertizez că ceea ce faceţi Dvs

este un act ilegal şi pentru asta veţi fi tras la răspundere…

Aspreu: D

ar nu fac decât să înregistrez opiniile a două persoane care gândesc diferit…

Fossman: O

, dle telereporter, ce naiv sânteţi! D

ar ştiţi cu cine aveţi de-a face? (A

rată către Vagagun.) Ştiţi cine este acesta, în realitate?

Aspreu: U

n om fără căpătâi. U

n fost inginer…

Un om

amărât, care trăieşte

de azi pe mâine, ca m

area majoritate a

populaţiei acestui stat, care se cheamă

R.M

., pe care îl ocrotesc, cum v-aţi

exprimat D

vs, dosarele…Fossm

an: Lăsaţi în pace Dosarele!

Ce-i cu strigătele astea că... s-ar des-

chide Dosarele? C

ă... s-ar împărţi D

o-sarele? E o pură dem

agogie! O pură

invenţie! Nu se deschid! N

u se îm

part! Şi nu se vor deconspira în veci, cât există R

.M....

amin

tesc

că

acel

cri

min

al S

truţ

, ca

re

cond

ucea

„I

caru

lui”

ni

ci

nu

a fo

st

cond

amna

t... A

fos

t ac

hita

t ca

nev

ino-

vat..

. Cic

ă...

Com

impa

r: A

sta o

ştie

mai

bin

e Fa

lu-

sas.

Am

bii a

u fo

st co

legi

...Fa

lusa

s: E

u? E

u nu

-l cu

nosc

pe S

truţ

!Va

gagu

n: D

ar a

mân

doi a

ţi fo

st şo

feri

. D

e ce t

e asc

unzi

, Pav

ele?

Com

impa

r: S

uper

iori

i i-a

u fa

bric

at

ucig

aşul

ui o

lege

ndă:

pre

cum

că

în m

o-m

entu

l tam

ponă

rii, d

ânsu

l s-a

r fi ap

leca

t să

-şi î

nche

ie sa

ndal

ele

şi nu

a v

ăzut

cel

e do

uă v

ehic

ole

care

sta

ţiona

u pe

mar

-gi

ne...

Deş

i era

ziua

-n a

mea

za m

are.

..A

spre

u: E

caz

ul c

el m

ai e

locv

ent p

riv-

ind

met

odel

e cu

car

e op

erea

ză o

rgan

ele

secr

ete.

.. Au

oper

at, m

ai b

ine z

is...

Com

impa

r: C

rezi

? Ba

bin

e că

nu!

Au

lucr

at, l

ucre

ază

şi vo

r lu

cra

în c

ontin

u-ar

e. A

bia

de la

’90

înco

ace,

cân

d as

asin

-at

ele ş

i lic

hidă

rile

de p

erso

ane m

arca

nte

ale

Miş

cări

i N

aţio

nale

vor

dev

eni

f. fr

ecve

nte,

se

poat

e ve

dea

activ

itate

a in

stitu

ţiei d

lui F

ossm

an...

Foss

man

: Dar

de

ce: a

mea

? Eu

sunt

...

eu su

nt...

Vaga

gun:

Dta

eşt

i ci

ne e

şti!

Şi m

ai

eşti

şi ci

ne ai

fost

! Dac

ă vre

i să d

oved

eşti

cont

rariu

l, du

-te ş

i adă

din

dep

ozit

do-

sare

le p

erso

anel

or d

espr

e car

e am

vorb

it ai

ci...

Falu

sas:

Car

e: d

osar

e. D

e un

de: d

o-sa

re?

Vaga

gun:

De a

colo

(ara

tă sp

re u

şa d

in

stân

ga).

Com

impa

r: S

au m

ăcar

pe c

ele d

e col

o (a

rată

în s

us, l

a ce

le c

âtev

a do

sare

gre

le

care

au

apăr

ut s

uspe

ndat

e pe

fire

). D

ar

văd

că le

asc

unde

ţi ia

ră (d

osar

ele

se re

-tr

ag).

Asp

reu:

Dom

nilo

r!Să

mer

gem

mai

de

part

e. D

ta, d

le C

omim

par a

i afir

mat

adin

eaur

i, ch

iar a

cum

cât

eva m

inut

e, c

ă du

pă a

nul 1

990,

cân

d se

inte

nsifi

că ac

ti-vi

tate

a M

işcă

rii d

e R

enaş

tere

şi E

liber

-ar

e N

aţio

nală

, şi a

cţiu

nile

repr

esiv

e al

e or

gane

lor

secr

ete

devi

n m

ai f

recv

ente

şi

mai

dur

e. A

şa e

ste?

Cor

ect a

m în

ţele

s ce

-aţi

vrut

să d

ecla

raţi?

Vaga

gun:

Şi

eu

am

se

siza

t ac

est

feno

men

!Fa

lusa

s: T

aci,

hârb

ule!

Ce

te b

agi î

n di

scuţ

ia u

nor o

amen

i ser

ioşi?

Tu

nu e

şti

decâ

t un

bosc

heta

r...

Vaga

gun:

Iar t

u o

cutr

ă! A

gent

ule

se-

cret

! Îm

puţit

ule!

Asp

reu:

D

omni

lor!

Res

pect

aţi

liniş

tea ş

i ord

inea

...Vo

cea

din

difu

zor:

„V

ă av

ertiz

ăm!

Nu

încă

lcaţ

i or

dine

a pu

blic

ă! Î

n ca

z co

ntra

r ev

acuă

m t

erito

riul!

Zon

a es

te

înco

njur

ată

de fo

rţel

e de

ord

ine,

gat

a să

in

terv

ină î

n or

ice m

omen

t...”

Pe l

a m

argi

nile

piaţ

etei

se i

ţesc

mai

m

ulte

figu

ri de

pol

iţişt

i cu

bula

ne şi

câin

i, ţin

ându

-i în

lese

.

10C

omim

par:

Îm

i pa

re r

ău,

dle

Foss

-m

an!

Patr

onii

Dvs

nu

ne p

erm

it să

de

sfăş

urăm

lu

crăr

ile

Mes

ei

Noa

stre

R

otun

de. Î

n lo

c să

ne

pună

la d

ispo

ziţie

D

osar

ele,

ei n

e lip

sesc

de d

rept

ul...

Foss

man

: Av

eţi d

rept

ul!

Aveţ

i dre

p-tu

l! Vo

rbiţi

!Fa

lusa

s (iro

nic)

: Ave

ţi dr

eptu

l, da

r nu

aveţ

i dre

ptat

e în

ceea

ce vo

rbiţi

! Spu

neţi

pros

tii, d

omni

lor p

rodo

sari

şti!

Vaga

gun:

Ia

te u

ită, j

igod

ia!

Mai

şi

face

spir

ite! T

aci,

mă,

ant

idos

a...

Adi

că:

dosa

rist

ule.

..A

spre

u: D

e la d

os, d

le V

agag

un? D

e la:

do

s – fu

nd, d

a, d

le V

agag

un?

Vaga

gun:

O m

ie d

e sc

uze:

de

la cu

r – cu

rvă!

Ai a

uzit,

pâr

litul

e

– dinspre stradă.6

Aspreu (apărând dinspre stradă, cu un

rucsac în spate; e un tânăr nalt, subţire, cu barbişon. Trece pe lângă cactus, priv-indu-l m

irat, ajunge la banca pe care şed cei doi: Vagagun şi Falusas): Sal’tare, dom

nilor!Vagagun: Bunaaaa, dom

nule... aaaa... îîîî...

Aspreu: A

sta-i biserica Sfinţilor Ar-

hangheli Mihail şi G

avriil?Vagagun: A

sta-i, domnule... aaaa...

îîîî...A

spreu: Aici au tras clopotele că se îm

-part D

osarele secrete? Tocmai treceam

prin zonă şi am

auzit...Vagagun:

Aici...

a tras...

clopotul cel m

are... Dar şi eu am

strigat... În tot oraşul am

strigat... Şi la Sculeanca, şi la Petricani, şi la O

tovasca, şi la M

unceşti... Adică, nu num

ai eu – toţi colegii m

ei... Că noi, gunoierii, avem

breasla noastră, bine construită, bine organizată...

Suntem

înregistraţi la

Ministerul de Justiţie... C

urând am de-

venit mem

bri asociaţi ai Internaţionalei II a G

unoierilor din Toată Lumea... N

u-m

ai la Chişinău avem

30 de mii de m

em-

bri... Dar în toată ţara! A

şa că s-a pus în m

işcare întreaga noastră organizaţie... şi cu ocazia acestui evenim

ent extraor-dinar... când după 5, 10, 15, 16, 40, 100 de ani sunt deschise/deconspirate D

o-sarele K

GB-ului...

Aspreu (parcă nici nu l-ar fi auzit ce-a

spus până acuma, întreabă): D

vs sunteţi preotul paroh al acestei onorabile bi-serici?

Vagagun (nedum

erit): Eu?

Paroh? D

le Aspreu... Slavă D

omnului că m

i-am

amintit num

ele Dvs... atât de rar... A

tât de neobişnuit... D

le Aspreu! Eu sunt

Vagagun! Am

realizat împreună cu dl,

veneratul, decanul de vârstă, scriitorul dl C

omim

par un dialog... Care dialog

s-a publicat în revista Dvs „C

ontram-

ort”... Eu sunt, ca să zic aşa, Vagabon-dul şi G

unoierul, fost inginer, acum în

perioada de Tranziţie dinspre Nicăieri

spre N

eunde, Vagabond

şi G

unoier, pe scurt: Vagagun... A

sta ar fi un fel de pseudonim

al meu...

Aspreu (am

intindu-şi şi cerându-şi scuze): A

h, mi-am

încurcat ochelarii (îşi schim

bă ochelarii). Dta eşti, dle Vaga-

gun? Stai, stai, stai să fixez mom

entul (scoate din rucsac un trepied, fixează pe el o cam

eră de luat vederi, filmează):

Aşa, aşa: m

ai spune o dată: Astăzi se de-

schid Dosarele secrete! Să fixăm

pentru istorie... Buuun, dle Vagagun... Iar dta cine-i fi, dom

nule?Falusas: Eu sânt... eu sânt... eu sânt

moldovan, dle gazetar...Vagagun: D

ânsul se numeşte Falu-

sas, adică fost şi fidel angajat la Uniunea

Scriitorilor şi Agent Secret…

Aspreu: A

ngajat? Agent secret! D

aaa, se pare că v-am

zărit la terasă… La

terasa din Grădina dom

nului academi-

cian Cim

poi… D

ar, pe cât îmi am

intesc, dar şi din spusele altora, tot acolo eraţi prezent şi pe tim

pul lui I.C. C

iobanu, şi pe tim

pul lui P. Boţu, şi pe timpul lui…

Iar al lui I.C

. Ciobanu, că acesta a m

ai fost preşedinte, înaintea lui Boţu, apoi nu a m

ai fost… A aşteptat să m

oară, adică…

Aici e la m

ijloc un mister…

Nu

să moară, - să fie dat m

ort… Boţu şi a

mai ajuns o dată preşedinte. D

upă mai

bine de 20 de ani de aşteptare. Dar a fost

un preşedinte bun, s-a pocăit pentru păcatele lui din tinereţe şi…

I-a transm

is tronul U.S. lui C

impoi,

pe care acesta îl deţine şi acum,

„Suv

eran

itate

”... N

u le

-au

iert

at-o

cerb

e-ri

i Sec

urită

ţii! L

e-au

pus

la c

ale

un a

cci-

dent

... E

i doi

au

mur

it, p

e câ

nd şo

feru

l a

scăp

at...

Se

vede

că

tot c

asca

dor a

fost

şi

acel

a!C

omim

par:

Ce

e m

ai tr

ist e

că.

.. la

fu-

nera

liile

lor,

în m

ulţim

e, a

căz

ut se

cera

t om

ul d

e m

are

cultu

ră şi

cu

inim

ă de

aur

prof

esor

ul Io

n D

ume.

.. Cel

care

a fo

ndat

ce

lebr

a rev

istă

„Lim

ba R

omân

ă”: N

u l-a

ie

rtat

moa

rtea

nic

i pe e

l...

Vaga

gun:

Tot

în u

rma

unel

tirilo

r psi-

hice

ale

forţ

elor

ant

inaţ

iona

le!

Falu

sas:

Dar

tu d

e und

e ştii

?Va

gagu

n: O

mul

suf

erea

de

inim

ă,

da!

E ad

evăr

at. D

ar c

ine

ştie

cum

l-au

aj

utat

şi tr

atat

med

icii?

Cin

e şt

ie c

e m

e-di

cam

ente

i-a

u ad

min

istr

at...

pe

care

av

ându

-le a

supr

a sa

le-a

luat

în m

omen

-tu

l cr

itic.

.. Vâ

ndut

ă m

edic

ina

voas

tră

sovi

etic

ă...

Falu

sas:

La

acea

vre

me

nu m

ai e

ra

sovi

etic

ă!Va

gagu

n: D

ar î

mpă

nată

cu

agen

ţi se

curi

şti a

lde t

ine.

Foss

man

: Fă

ră a

tacu

ri la

per

soan

ă.

Este

un

mem

bru

depl

in a

l Mes

ei n

oas-

tre

Rot

unde

. Are

dre

ptat

e să

-şi s

pună

pă

rere

a...

Com

impa

r: Î

n se

ria m

arilo

r cr

ime/

asas

inat

e al

e fo

rţel

or o

culte

sec

rete

de

sorg

inte

kag

ebis

tă se

pla

seaz

ă pe

un

loc

de fr

unte

cea

a P

rim

arul

ui C

hişi

năul

ui

dl N

icol

ae C

ost..

. Su

b co

nduc

erea

lui

ce

ntru

l cap

itale

i a fo

st c

urăţ

at d

e ve

sti-

giile

regi

mul

ui to

talit

ar: i

stor

ia aş

a zis

ă a

glor

ioas

ei şi

înflo

ritoa

rei R

.S.S

.M.,

care

se

afla î

n sp

atel

e Tur

nulu

i cu

ceas

, eva

cu-

area

stat

uii o

dioa

sei fi

guri

a bol

şevi

culu

i Le

nin,

cel c

are a

pus

înce

putu

l dis

trug

e-ri

i po

poar

elor

în

Uni

unea

Sov

ietic

ă...

Nu

i-au

iert

at-o

!Va

gagu

n: I

-au

băga

t în

auto

turi

sm o

fiolă

cu

subs

tanţ

ă ra

dioa

ctiv

ă...

A fo

st

radi

at...

Com

impa

r: Ş

i-n b

anch

eta

auto

turi

s-m

ului

, dar

poa

te şi

în fo

toliu

l din

biro

ul

său.

.. N

u şt

im...

Ştim

doa

r că

atu

nci

când

a în

cepu

t pro

cesu

l gal

opan

t al l

eu-

cem

iei..

. Fiin

d co

nsul

tat d

e m

edic

i ger

-m

ani,

i s-a

pus

dia

gnos

ticul

ace

sta:

leu-

cem

ie (

canc

erul

sân

gelu

i) ga

lopa

ntă.

.. D

a, ş

i i s-

a m

ai sp

us c

ă aş

a ce

va p

oate

fi pr

ovoc

at d

oar a

rtifi

cial

... S

peci

a as

ta d

e ca

ncer

la vâ

rsta

ce-o

avea

Nic

olae

Cos

t...

era p

uţin

pos

ibilă

...

Vaga

gun:

S-

au

confi

rmat

sp

usel

e m

edic

ilor..

. A a

vut

de s

ufer

it în

urm

a ra

diaţ

iei ş

i şof

erul

ce-

l pur

ta p

e dl

Pri-

mar

...C

omim

par:

L-a

m v

ăzut

la p

arla

men

t. Îş

i pie

rdus

e tot

păr

ul d

in c

ap. E

ra n

evoi

t să

um

ble v

ara c

u pă

lărie

. Pur

ta o

păl

ărie

ne

agră

, cu

boru

ri la

te...

Vaga

gun:

Exa

ct a

şa s

-a î

ntâm

plat

şi

cu L

itvin

enco

, la L

ondr

a – a

chel

it!.. T

ot

radi

aţie

...C

omim

par:

Nic

olae

Ru.

.. M

utila

t! A

fost

sco

s pr

in v

icle

şug

din

casă

şi i

s-a

ar

unca

t cu

acid

în fa

ţă...

Făp

taşi

i nu

au

mai

fost

des

cope

riţi n

ici p

ână a

stăz

i...

Vaga

gun:

Pen

tru

că ju

stiţi

a nu

a a

vut

nici

un

inte

res s

ă-i g

ăsea

scă.

Com

impa

r:

În

răzb

oiul

de

In

depe

nden

ţă d

e pe

Nis

tru,

unu

l di

n ap

rigii

lupt

ător

i co

ntra

sep

arat

iştil

or,

Grig

orie

Vâ

rt...

ce

l vi

teaz

, a

fost

îm

puşc

at d

in sp

ate.

..Va

gagu

n:

De

cătr

e ag

enţii

se

creţ

i ai

KG

B-ul

ui r

uses

c, i

nfiltr

aţi

prin

tre

com

bata

nţi..

.C

omim

par:

Şi

sfâr

şitul

poe

tulu

i, sa

-va

ntul

ui ş

i om

ului

pol

itic

Ion

Vata

...

este

învă

luit

în m

iste

r. În

iarn

ă D

omni

a sa e

ste c

el ca

re d

irije

ază

fune

ralii

le

lui

Ant

on

Cri

han,

la KG

B te-au plasat ca agent secret la U.

S., pe când acolo se afla Preşedinte Bo...!Falusas: D

u-te, măi, ce-m

i iai vorba din gură!

Aspreu: Să te auzim

, Falusas, dacă te-ai propus prim

ul. Ce ai de spus?

Falusas: Să zică mai întâi tovarăşul

Fossman. D

lui ştie mai bine...

Fossman: A fost un act de laşitate,

asta socot eu! Recent fusese ales pentru

al cincilea termen. În 1986. Prim

ul în 1965. A

bia de trecuse nici un an şi... s-a întâm

plat catastrofa.A

spreu: D

eci, totuşi,

a fost

o catastrofă?

Fossman:

Din

punctul de

vedere al genurilor scenice, al term

inologiei dram

aturgice... deşi eu nu mă con-

sider dramaturg, da, a fost o catastrofă,

pentru că a avut de suferit imaginea

organizaţiei noastre, a uniunii noastre. Preşedinţia lui Bo... i-a asigurat stabili-tate, coerenţă... C

u dispariţia lui toate s-au dus de-a dura, peste cap... S-a pro-dus o schim

bare radicală, o revoluţie... S-a repezit haita de... asupra U

niunii, au pus m

âna pe conducere şi... de atunci în-coace toate m

erg de-a îndoaselea...Falusas: Toate m

erg de-a-ndoaselea la U

niune până azi!Vagagun:

Cum

? D

ar preşedinţia

lungă a academicianului C

impoi nu a

adus stabilitate?Fossm

an: D

ar unde-s

casele de

creaţie, în care petreceam luni de zile

la rând de câteva ori pe an? Unde sunt

premiile? O

rdinele? Decoraţiile? În fine,

unde sunt tirajele de odinioară? Şi mai

cu seamă unde sunt onorariile?

Aspreu: V

ă înţeleg. Sunteţi nostal-gic după vrem

urile trecute, dle Fossm

an. Dar fiţi m

ai explicit: Preşedintele Bo... ar fi putut con-

duce în continuare, dacă nu se întâmpla

catastrofa, cum aţi binevoit a o num

i? Că

doar venise perestroica lui Gorbaciov, se

făceau schimbări... A

r fi fost posibil să nu ajungă procesul şi la noi, la M

oldova?Falusas: Pavel Petrovici! Pavel Petro-

vici? De ce ai făcut dta ceea ce ai făcut?

Aşa de bine îm

i era la Uniunea Scriito-

rilor pe vremea m

atale... Iar acuma?

Acum

a toţi mă privesc de parcă aş avea

păr de lup... Mă num

esc, mă poreclesc

Agent şi încă secret...Vagagun:

Tu să

încetezi cu

smiocăielile! Spune drept şi curat ca în

faţa Judecăţii lui Dum

nezeu: de ce s-a îm

puşcat Preşedintele Bo...? Cum

s-a îm

puşcat?Falusas: C

u arma lui! A pus ţeava

sub bărbie şi a apăsat pe trăgaci... Era vânător! Şi pescar! Şi vânător şi pescar de forţă! C

e-i era lui a trage?...C

omim

par: Eu zic că a fost o tragedie sfârşitul Preşedintelui Bo... S-ar fi putut să se întoarcă lucrurile altfel... D

ar iar stau şi m

ă gândesc: dânsul se deprinsese cu funcţia. N

u-şi mai putea im

agina să răm

ână fără ea. Încă Bodiul a încercat de câteva ori să-l scoată, dar n-a reuşit, că avea spate – la C

hişinău, la Moscova.

Dar odată cu venirea lui G

orbaciov, cu declanşarea restructurării, dar m

ai ales cu num

irea în funcţie aici, la C.C

. a lui V

ictor Ilici Smirnov, scaunul sub el s-a

clătinat...A

spreu: Da, a avut loc procesul Vasile

Vâşcu... S-a încercat a se descoperi aici un com

plot antisovietic, naţionalist...C

omim

par: Şi cum se putea să nu fie

împlicaţi şi scriitorii? C

ei care totdeau-na au fost consideraţi adversari ai siste-m

ului. Deşi Preşedintele Bo... era loial

regimului...

Vagagun: Ţinea la funcţie, la propria

şi...

de-

o fi

cazu

l fac

em ş

i inj

ecţii

. Da,

in

jecţ

ii, a

ici,

pe lo

c! O

ri nu

vre

i inj

ecţii

? C

a to

tdea

una

fugi

de

ele?

Spu

ne:

vrei

să

-ţi

term

ini

stud

iul

desp

re D

osar

ele

Secu

rităţ

ii? D

acă

vrei

, atu

nci n

u ai

în-

cotr

o,

treb

uie

să

acce

pţi

inje

cţiil

e...

Altf

el...

Com

impa

r (ie

şind

de s

ub b

ancă

, ia u

n m

ălda

r de

Dic

ţiona

re, s

e aş

ază c

u el

e pe

ge

nunc

hi şi

înce

pe să

le ră

sfoi

ască

): Ia

te

uită

, iub

iţico

, ce c

omoa

ră a

m d

esco

perit

eu

aic

i. A

ici,

sub

banc

a ast

a! N

ici t

u n-

ai

atât

ea D

icţio

nare

acas

ă, d

e sin

onim

e, d

e ne

olog

isme,

bili

ngve

, tri

lingv

e, tu

, car

e zi

şi n

oapt

e rez

olvi

inte

gram

e. A

tâta

ştii:

să

rez

olvi

int

egra

me.

Eu

te-a

ş nu

mi:

Mis

s In

tegr

amis

ta L

umii!

Des

igur

, ai

câ

ştig

a co

ncur

sul

mon

dial

, da

că s

-ar

orga

niza

un

asem

enea

con

curs

, aid

oma

celu

i cu

Mis

s Wor

ld...

Con

soal

ui (

irita

tă):

Dar

de

tine

cine

ar

e gr

ijă z

i şi n

oapt

e? N

u eu

? C

ine

te

culc

ă? C

ine

te s

coal

ă? N

u eu

? C

ine

te

cond

uce

până

la

uşă

şi te

pup

ă câ

nd

vii a

casă

? N

u to

t eu?

Dar

ce

alta

să

fac,

da

că s

tând

hoj

ma

şi aş

tept

ându

-te n

u vo

i rez

olva

pre

cum

te e

xpri

mi d

ta in

te-

gram

e? S

ă m

or d

e ur

ât?

Să m

i se

atro

-fie

ze c

reie

rii?

Să c

ad î

n se

nilit

ate

ca

atât

ea b

abe b

ătrâ

ne?

Com

impa

r (d

răgo

stos

): O

oo,

nu t

e su

păra

, te

rog,

Ia

te u

ită c

e ţi-

am g

ăsit

aici

. Dou

ă D

icţio

nare

fan

tast

ice:

unu

l de

neo

logi

sme,

altu

l de

sino

nim

e. E

xact

de

ce a

i nev

oie t

u!C

onso

alui

(su

păra

tă):

Iar

înc

epi

cu

inte

gram

ele?

Nu

înca

pi d

e in

tegr

amel

e m

ele!

Că

dau

şi da

u ba

ni p

e el

e, d

upă

care

le ar

unc,

în lo

c să l

e dau

şi la

alţii

! Că

oric

ine m

erge

la Ia

şi, r

og să

-mi c

umpe

re

ultim

ele

ediţi

i! Vr

ei s

ă în

nebu

-ne

sc fă

ră el

e? T

u ai

hâr

tiile

tale

la

care

foie

şti ş

i gâf

âieş

ti... N

u cu

m-

va îţ

i înc

hipu

i că c

hiar

de b

ună s

eam

ă se

împa

rt a

zi d

osar

ele,

de

te-a

i şup

urit

de

min

e şi

ai a

lerg

at a

ici c

u lim

ba s

coas

ă.

Dar

să

lăsă

m d

eoca

mda

tă d

osar

ele

– să

ve

dem

ten

siune

a, s

ă lu

ăm d

ejun

ul,

să

face

m in

jecţ

ia...

Com

impa

r (r

idic

ând

mâi

nile

sp

re

ceru

ri): O

, Doa

mne

sfin

te, c

u ce

ţi-a

m

păcă

tuit

de m

ă pe

deps

eşti

aşa?

(D

ar,

cu t

ot p

rote

stul

, ia

din

buca

te, s

e la

să

exam

inat

, i

se i

a te

nsiu

nea.)

Ştii

cui

ap

arţin

e ac

east

ă co

moa

ră,

găsit

ă ai

ci,

sub

banc

ă? L

ui V

agag

un...

Ţi-a

m v

orbi

t de

el.

Acu

m b

osch

etar

, gun

oier

. Cic

ă,

el a

des

coip

erit

prin

tot f

elul

de

pube

le

aces

te D

icţio

nare

... G

uver

nanţ

ii R

.M.

proc

edea

ză ia

r ca

cei

de

pe t

impu

l to-

talit

aris

mul

ui

– in

terz

ic

tot

ce

este

ro

mân

esc,

căr

ţi, d

icţio

nare

– o

blig

ă pe

ang

ajaţ

i să

le

ardă

, da

r ei

nu

se

conf

orm

ează

, ci

le

dau

la g

unoi

... Ş

i Va

gagu

n le

cite

şte,

le ad

ună.

Con

soal

ui (r

âzân

d): H

ai, l

asă,

nu

mai

ex

ager

a...

Com

impa

r: N

u: h

ai!

ci:

Hei

degg

er!

Ai u

itat?

Con

soal

ui:

Dar

tac

i od

ată

cu H

ei-

degg

er a

l tău

...C

omim

par

(gra

v): N

u: t

aci!

ci: T

aci-

tus!

De

câte

ori

ţi-am

spu

s să

ros

teşt

i cu

vânt

ul în

treg

.C

onso

alui

(su

păra

tă la

cul

me)

: Dac

ă as

ta ţi

-i vo

rba,

atu

nci s

ă m

erge

m a

casă

. (S

trân

ge to

ate

cele

, le

pune

în sa

coşe

, îl

ia p

e so

ţul e

i de-

o ar

ipă

şi-l d

uce.)

Hai

, ac

asă!

Tac

i, şi

hai a

casă

! Auz

i? A

casă

...

Cu

tens

iune

a în

altă

... N

-ai m

ânca

t az

i ni

mic

...C

omim

par

(urm

ând-

o de

nev

oie,

se

bâlb

âie)

: N

u: h

ai!

Ci:

Hei

degg

er!

Nu:

ta

ci!

ci:

Taci

tus!

Ooo

, H

eide

gger

! O

, Ta

citu

s...

Disp

ar a

mbi

i în d

irecţ

ia d

e und

e au v

enit

Dum

itru Ma... l-a bătut, care ca să zică,

pe însuşi bosul Securităţii republicane – pe Lavra...

Vagagun (entuziasmat): D

a? Exact! A

cum îm

i amintesc şi eu... Vuia toată

republica: un scriitor l-a doborât pe D

raconul Securităţii!C

omim

par: A fost ceva... ceva... ceva ceea ce nici nu se putea im

agina! Un no-

menclaturist, şi încă şeful Securităţii să

fie „bătut” de... un... scriitor! Ea, Secu-ritatea, care... D

ar zi şi tu, Falusas, care erai agent secret la U

niunea Scriitorilor. Zi ceva...

Falusas: Eu... eu... eu... nu ştiu nimic...

Vagagun: Ba ştii! Ştii multe şi ai să le

spui aici!C

omim

par: Dl D

umitru M

a... era redactor şef la revista U

niunii Scriito-rilor „N

istru”. A publicat materiale de-

mascatoare la adresa afaceriştilor de la

Academ

ie. A publicat articolul epocal al lui M

ândâcanu despre alfabet... Şi pe deasupra l-a bătut la alegeri pe şeful Securităţii! Puteau să i-o ierte?

Vagagun: I-au pus la cale un accident rutier!

Com

impar:

Da,

dl M

a... avea

un autoturism

, o Volgă... Şofa singur. Se pregătea să m

eargă la Mereni, în satul de

baştină al soţiei... Avea maşina un defect

la aprindere... Zi dta, Falusas, ce defect avea, că dta erai şofer la U

niune şi l-ai lichidat, chipurile... D

ar numai pe scurt

timp, ca să apară iar şi să răm

ână omul

cu maşina-n drum

, iar acolo, precum se

ştie...Falusas: Eu? Eu am

reparat defectul? D

a, cu adevărat, avea un defect la rup-tor... N

u făcea contact... Eu i-am pus ac-

olo o sârmă... M

aşina a mers de la

Uniune până acasă la D

. Ma... D

e acolo a m

ai mers până într-o vale,

spre aeroport...C

omim

par: Valea Crucii... U

nde iar s-a defectat şi s-a oprit. O

mul a venit

la garaj să ia pe un vecin să-l ajute, cu m

aşina lui...Vagagun: Şi atunci, când ei, trei se

chinuiau să ia la remorcă Volga, vine

cu viteză mare autobusul „Icarus” al lui

Struţ!...C

omim

par: Şoferul Struţ, recidivis-tul eliberat recent din închisoare şi pus pe urm

ele dlui Dum

itru Ma.... M

i-a m

ărturisit însuşi Dum

itru că l-a văzut cu acel autobus al lui câteva zile la rând învârtindu-se prin faţa blocului în care locuia...

Vagagun: Pândea

prilejul să-l

izbească!...C

omim

par: Şi l-a găsit. În Valea Cru-

cii. Când cei trei legau otgonul ca să

tragă maşina la rem

orcă... L-a izbit cu autobusul din m

are viteză...Vagagun: D

a, este cunoscut faptul că au fost grav accidentaţi doi dintre cei trei care se aflau acolo... U

nul, se pare, m

ortal. Dl dum

itru Ma... dus la spital,

cu baza craniului fracturată...C

omim

par: Al doilea detaliu m

isteri-os, că după ce Falusas i-a „reparat” ca să zic aşa, ruptorul, este că cei accidentaţi au fost culeşi de pe şosea şi transportaţi la spitalul proxim

nu de altcineva, ci de nişte m

ilitari care tocmai treceau cu

maşina lor pe acolo. A

nume, m

ilita-rii!... C

are, desigur, erau pregătiţi deja, anunţaţi din tim

p, aşa că doar aşteptau să intervină. D

e-ar fi fost nişte civili, aceştia puteau să scape vorbe nedorite atunci când s-au făcut acele aşa zise cercetări... M

ilitarii au tăcut, precum li

s-a ordonat...Vagagun: D

ar e revoltător! Dar e

extraodinar să auzi aşa ceva! Mai îm

i

tăi ş

i ai m

ei! A

ceea

-i ad

evăr

ata

noas

tră

Patr

ie. I

ar n

u st

ătul

eţul

ace

sta

păcă

tos,

care

se ch

eam

ă R.M

. şi c

are-

i fab

ricat

de

com

uniş

ti pe

ntru

clan

ul lo

r...

Falu

sas:

Tu

să

-i la

şi în

pa

ce

pe

kom

uniş

ti! C

ă ei d

au p

ensi

i la b

ătrâ

ni!

Vaga

gun:

Ast

ea-s

pen

sii?!

Ha-

ha-h

a!

Şi a

poi i

au d

e la

cei

tin

eri c

e m

unce

sc

şi da

u nu

la c

opii,

ci l

a bă

trân

i, ca

să-

i vo

teze

…

Să-i

alea

gă

mer

eu…

N

a-ţi

mob

ilul c

ă l-a

i asc

ăpat

pe

jos,

bleg

ule!

Şi

nic

i n-a

m p

utut

să

mă

serv

esc

de e

l, că

-i ex

pira

tă c

arte

la!

Am

ale

rgat

tot

C

hişi

năul

, de

la S

cule

anca

la O

tova

sca

să c

hem

lum

ea, s

ă vi

nă c

ă az

i se

împa

rt

Dos

arel

e, să

vin

ă fiec

are s

ă-şi

ia D

osar

ul

lui.

(Obs

ervă

pe b

ancă

pac

hetu

l uita

t de

dl C

omim

par,

îl de

sfac

e să

vad

ă ce

-i în

el

.): I

a te

uită

! C

inev

a m

i-a a

dus

nişt

e pa

teur

i! C

e del

icio

ase!

Ia să

-mi p

un b

ur-

tica

la c

ale!

(Măn

âncă

bin

e, m

ai tr

age

o du

şcă

două

, dup

ă ca

re, î

ntăr

it, se

ridi

că

de p

e ba

ncă,

por

neşt

e sp

re i

eşire

a la

st

ardă

, str

igân

d):

Oam

eni b

uni!

Iubi

ţi co

mpa

trio

ţi! A

stăz

i se

îm

part

dos

a…

(Aic

i am

uţeş

te, d

ând

cu o

chii

de F

oss-

man

. Se

fere

şte

într

-o p

arte

, mai

să

dea

pest

e ca

ctus

ul d

in c

entr

ul s

cene

i. Se

ui

tă la

cac

tus,

e ce

va s

uspe

ct: î

n lo

c de

gh

impi

cact

usul

are

niş

te ţe

vi, p

rin

care

, at

unci

cân

d a

înce

put

să s

trig

e: “

Iubi

ţi co

mpa

trio

ţi!

Ast

ăzi

se

împa

rt

Do-

sare

le!”

, a p

orni

t să i

asă f

um. A

înce

tat e

l să

strig

e, fu

mul

s-a

oprit

a m

ai ie

şi. M

ai

strig

ă o

dată

): Iu

biţi

com

patr

ioţi,

ast

ăzi

se î

mpa

rt D

osar

ele

secr

e… (

Dar

nu-

şi m

ai t

erm

ină

vorb

a, c

ă se

ved

e în

vălu

it în

tr-u

n fu

m în

necă

cios

. Tuş

eşte

, dân

du-

se în

tr-o

par

te).

Dup

ă ce

s-a

plim

bat

cât

s-a p

limba

t în

colo

şi

înco

ace,

cu m

âini

le la

sp

ate,

Foss

man

fac

e un

sem

n lu

i Fa

lusa

s să

vin

ă la

el

şi, t

ot p

rin

sem

ne, î

i dă

nişt

e ord

ine.

Falu

sas i

ntră

în

uşa

din

drea

pta,

adu

ce o

mas

ă şi

un fo

to-

liu îm

plet

it di

n ră

chită

, Fos

sman

se a

şază

. Fa

lusa

s mai

adu

ce o

scar

ă pl

iant

ă, p

e car

e o

pune

, urc

ă pe

ea

şi sc

oate

de

sus,

dint

r-un

câr

lig d

e pe c

ele d

ouă

fire,

un d

osar

pe

care

i-l p

une l

ui F

ossm

an p

e mas

ă. A

cest

a îşi

pot

riveş

te o

chela

rii şi

se a

pucă

să-l

stu-

diez

e – lu

crea

ză.

Falu

sas

(vin

e pe

vâr

furi

la V

agag

un

şi-i

vorb

eşte

cu

voce

scă

zută

): S

sst!

Dom

nul F

ossm

an sc

rie! (

Se u

ită la

el c

u ve

nera

ţie):

Ast

ea-s

Dos

arel

e lu

i dim

ne-

alui

! Toa

te-s

ale

dum

neal

ui. C

e: cr

ezi c

ă o

să le

împa

rtă

la a

lţii v

reod

ată?

În v

eci

de v

eci!

Deg

eaba

te-

ai a

puca

t să

str

igi

şi să

dai

sfo

ară-

n ţa

ră c

ă se

împa

rt d

o-sa

rele

, pro

stul

e!Va

gagu

n (n

edum

erit

şi în

furia

t în

ac

elaş

i tim

p): D

ar d

e ce

le-a

u sc

os a

fară

(a

rată

sus,

spre

Dos

arel

e sus

pend

ate)

?Fa

lusa

s: V

ezi d

acă

eşti

bleg

? Deg

eaba

ai

fost

ingi

ner…

Eu

că-s

cu

patr

u cl

ase

nete

rmin

ate ş

i tot

ştiu

…Va

gagu

n: D

esig

ur!

Pe v

oi v

ă în

vaţă

! Fa

ceţi

inst

rucţ

ie. T

erm

inaţ

i cur

suri

se-

cret

e: d

e inf

orm

ator

, de d

iver

sioni

şti,

de

tero

rişt

i, de

… d

e… d

e…Fa

lusa

s (p

e un

ton

mis

terio

s):

O

dată

la

zece

ani

Dos

arel

e se

cret

e su

nt

aeri

site…

Rec

ondi

ţiona

te…

Dez

infe

c-ta

te…

Vaga

gun

(mira

t): C

um, a

dică

dez

in-

fect

ate?

Au

para

ziţi,

vre

i să z

ici?

Falu

sas:

Da,

se

plod

esc

para

ziţi

şi în

dos

are…

Niş

te i

nsec

te…

cum

să-

ţi sp

un…

car

e dă

unea

ză in

form

aţie

i ce-

o cu

prin

d… V

reau

să

zic…

Se

stre

coar

ă şi-

n el

e ni

şte

info

rmaţ

ii an

tista

tale…

an

tiguv

erna

men

tale…

an

ticom

unis

te

chia

r! D

a, d

a! A

ntic

omun

iste

! Şi t

rebu

ie

dezi

nfec

tate

, toa

te, l

a fie

care

zec

e an

i…

De

acee

a şi

sunt

sco

ase

la a

er (

arat

ă în


Insert [KSA:K]

Expoziţia Semne Identitare/ The Exhibition Identity Signs, Chişinău, 2001, Grupul Rostopasca, Valahia şi Duşmănia, Transilvania şi Duşmănia, Moldova şi Duşmănia, Basarabia şi Duşmănia.

„Unirea de la 1859 nu a fost rezultatul unei mişcări consensuale fără rest, cum lasă să se înţeleagă manualele şi o parte a istoriografiei. Dimpotrivă, a fost o decizie politică luată după lungi şi tensionate dezbateri. Ideea unirii a stârnit entuziasme, dar şi aprehensiuni. A coagulat forţe însemnate, dar şi o opoziţie consistentă.” ... „De la un moment dat, naţiunea română nu a mai fost dispusă să-şi amintească de perioada în care nu era atât de coezivă şi uniformă pe cât îşi imaginează astăzi. Informaţii obiective despre rezistenţa faţă de proiectul unirii a unei părţi din elita moldoveană se găsesc cu greu chiar şi în studiile de specialitate, ca să nu mai vorbim de muzee, manuale sau alte surse de (in)formare publice. Evocarea separatismului stârneşte inconfort până şi în mediile cultivate, semn că naţionalismul şi-a pus apăsat amprenta asupra culturii politice româneşti.”

Adrian CIOFLÂNCĂ, Ziarul de Iaşi, 24/01/2008

Manual de istorie Un proiect de Dan Acostioaei

Actul de la 24 ianuarie 1859 nu a încheiat unirea Principatelor, ci abia a început-o. Aceasta pentru că, pe plan intern unirea era o uniune personală, cele două ţări româneşti având acelaşi domnitor, iar in plan extern

alegerea aceluiaşi domnitor crease o situaţie juridică nouă, care venea în contradicţie cu dispoziţiile Convenţiei de la Paris, din 1858.

La acestea se adaugă activitatea reformatoare ce trebuia susţinută pentru ca Unirea să reprezinte într-adevăr un factor de coeziune politică, socială şi economică a celor două Principate.

Domnia lui Alexandru Ioan Cuza poate fi privită ca având două etape: cea a realizării unirii definitive (1859 – 1862) şi cea reformatoare, pentru consolidarea noului Stat român. Dubla alegere a lui Cuza a pus Puterile europene în faţa unui fapt împlinit, dar nu neapărat şi acceptat imediat.

Un moment de autoidentificare în relaţia Moldo-va-România şi Moldova-Rusia, organizat de KSA:K, în anul 2001, a fost lansarea proiectului Semne Identitare –“Semnul Moldovenesc” (organizat în colaborare de curatorii: Lucia Macari, Lilia Dragneva (Moldova), Oleg Petrenko (Russia)). Acest proiect a fost o încercare de colaborare între artişti invitaţi din România, Rusia şi Mol-dova4. Tematica – problema identităţii spaţiului dintre Nistru şi Prut şi impactul simbolurilor naţionale asupra artei actuale. Astfel, la eveniment au participat atât “gazdele” (Moldova), cât şi “musafirii” (România, Rusia), ceea ce a creat un fel de “tensiune ideologică” privind abordarea totalităţii de semne şi mituri văzute cu “ochii proprii” şi cu “ochi străin”.

Expoziţia a evoluat pe marginea discutării sin-tagmei „specific locale”, încercând să fie analizate, din perspectivă culturală, fundamentele numitei „specificităţi”5.

Cu toate acestea Centrul de Artă de la Chişinău a menţinut o relaţie cu caracter colegial, ca între instituţii, cu Centrele vecine din reţeaua CSAC din Odesa, Kiev şi cel de la Bucureşti, dar care a rezumat la un schimb informaţional şi s-a redus la vizite de scurtă durată şi nişte prezentări ocazionale. Dar şi exemplele unor colaborări enumerate mai sus nu au avut o continuitate, periodicitate sau o relaţie de durată. Totuşi, au existat unele realizări singulare, dar care, din anumite conside-rente, n-au mai evoluat.

Chiar de la apariţia Centrului s-a pus problema mediatizării procedeelor artistice noi şi iniţierea unui discurs critic al mediului/contextului artistic autohton. Aceasta s-a făcut prin intermediul revistei ART-hoc, edi-tate şi difuzate de Centru. Primul număr al revistei ART-hoc a apărut în toamna anului 1996. Scopul propus a fost de a explora reperele discursului teoretic local, de a stimula atitudinea critică în arta contemporană, pre-cum şi apariţia noilor idei, concepţii şi proiecte în pei-sajul artistic local. De asemenea, pentru a ridica nivelul cunoaşterii artei contemporane internaţionale, s-a pus accent pe informarea publicului asupra scenei artistice din Moldova şi din exterior, la fel şi asupra diverselor discursuri, construcţii teoretice, texte de specialitate şi interviuri cu teoreticieni şi artişti consacraţi.

Deoarece revista apărea în limba română, distribuţia se făcea preponderent în Moldova şi România. De altfel, şi redactorul şef al revistei, criticul de artă Vladimir Bulat, era stabilit la Bucureşti. În aceste circumstanţe, revista capătă o identitate dublă, ce deosebeşte o strategie editorială confuză. În unele cazuri vectorul reprezenta-tiv şi informaţional era îndreptat în sens opus faţă de punctul de referinţă. Unda „adresării spre public/cititor” şi conţinutul nu venea din Moldova, ci din România, şi nu neapărat era adresat spre Moldova, astfel depăşind

4 Pagina web a Centrului pentru Artă Contemporană, Chișinău, http://www.art.md/mznak/ro.html

5 Catalogul Semne identitare, Editura Civitas, Chișinău, Rep. Moldova, 2002

proporţia informaţională între Moldova şi România în cazul unei reviste editate la Chişinău şi pentru mediul artistic şi cultural din Moldova.

În 2004, în parteneriat cu proiectul relations, Ber-lin, Centrul KSAK lansează proiectul TV ALTE ARTE – o emisiune cu o durată de jumătate de oră, despre arta contemporană, şi care a rulat pe postul TVM de două ori pe lună. Acesta, chiar de la apariţie, a încercat să creeze un spaţiu public în care să fie puse în discuţie varii as-pecte din sfera culturală şi artistică a ţării. Ţinând cont de faptul că în cadrul emisiunii erau invitaţi să partici-pe şi artişti din străinătate, expunând propriile lucrări, acest lucru a stimulat în mare măsură un dialog cultural şi o ţinută artistică adecvată, în ritmul fluxului de idei internaţional.

Reportajele din emisiunea ALTE ARTE îmbinau eve-nimentele locale, regionale şi internaţionale. Aici erau prezentate diverse instituţii, galerii, evenimente, inter-viuri cu artişti; au fost realizate reportaje care oglindeau în profunzime subiecte sociale relevante pentru Repu-blica Moldova.

De regulă, pentru realizarea reportajelor regiona-le jurnaliştii emisiunii ALTE ARTE plecau în deplasări în România, Ucraina şi Rusia. Prin aceste contacte directe şi omniprezenţă a fost creată o platformă regională comună şi autentică de ordin informativ, dar şi analitic.

Ca şi în situaţia cu revista ART-hoc, nici programul ALTE ARTE nu a reuşit să obţină o continuitate precum ar fi fost normal în cadrul şi contextul unor proiecte mass-media. Revista ART-hoc a fost lansată la apariţia Centrului (CSAC), şi a fost finanţată integral de Fundaţia SOROS, iar Programul TV a fost un proiect iniţiat în co-laborare cu relations şi finanţat de Fundaţia Federală Culturală Germană. Ambele au fost proiecte cu o durată limitată şi odată cu finalizarea termenului este foarte dificil să fie menţinute cu suportul unui alt finanţator. Fără nici o şansă de a obţine sprijin financiar local, este, de asemenea, complicat de găsit o finanţate durabilă pentru un proiect deja demarat în acest caz. Practic ar fi imposibil de obţinut finanţare de la o altă fundaţie sau donator. O şansă de a continua aceste două proiecte ar fi prin intermediul unei colaborări între Moldova şi Româ-nia, dar într-o cu totul altă formulă şi format.

În pofida unor colaborări de lungă durată dintre România şi Moldova în cadrul expoziţiei „Saloanele Moldovei”, organizate de UAP la Bacău şi Chişinău, din iniţiativa pictorului Ilie Boca şi muzeografului Geta Barbu, cu scopul de a reuni artiştii plastici de pe cele două maluri ale Prutului, acestea au fost reduse în mare măsură la nişte relaţii formale: artiştii produc şi îşi expun lucrările, iar juriul ca în vremurile bune, împarte premii-le… S-a considerat că este o modalitate de a prezenta nişte realizări individuale, însă nu este vorba despre nici un demers artistic şi nici o analiză critică a unui sau altui context sau a unor relaţii inter-regionale. Mesajul artistic este lipsit de articulare, nemaivorbind despre modul de expunere, care este doar o prezentare a lucrărilor, străin de un concept curatorial articulat.

La începutul anilor 2000, la Chişinău, a apărut încă o iniţiativă artistică – Asociaţia Tinerilor Plasticieni din Moldova OBERLIHT. Grupul realizează o serie de proiecte la Chişinău, implicând artiştii tineri, în marea majoritate studenţi de la facultăţile de arte. Optând pentru o de-centralizare şi escapadă din limitele geografice a capi-talei, asociaţia iniţiază câteva proiecte care implică zo-nele rurale şi regiunile din Moldova. Astfel, în 2003 este organizat proiectul – Al 9-lea pod – care se lansează în Pinacoteca din Tighina, Galeria de Arte din Dubăsari, Galeria de Arte şi Şcoala de Arte Plastice pentru copii din Râbniţa. De asemenea, în 2005 este organizată o tabără de creaţie, cu genericul „Ruta Măcăreşti”, în care sunt implicaţi, artiştii din Chişinău şi cei din comunitatea locală, inclusiv copii şi elevi din satul Măcăreşti. Scopul organizării acestei tabere este de a explora contextul lo-cal, dar şi cel de natură post-conflictuală (Transnistria).

O continuitate a iniţiativelor Oberliht a fost proiec-tul cu genericul din . A in . B (din punctul A in punctul B), care a avut ca scop colaborarea între artiştii din România

şi cei din Moldova. În 2006 Asociaţia lansează proiectul de lungă durată INTERVENŢII „conceput să exploreze forma, dimensiunea ideatică/conceptuală, contextele în care poate fi degajat, vizibilitatea/invizibilitatea, tempo-ralitatea actului de intervenţie”6. Proiectul este realizat în mai multe etape. În special Intervenţii 2 aduce în prim-plan substratul social. În una din aceste intervenţii un grup de artişti tineri, ghidaţi de Iosif Kiraly, redescoperă numeroase zone mai puţin vizibile ale Chişinăului (Sta-dionul Republican (în reconstrucţie), Lacul Morilor, Cimitirul Evreiesc, Închisoarea Centrală din Chişinău, cartierul Pieţei Centrale, Uzina de Televizoare (actual-mente abandonată), zonele industriale, etc.). Etapa a III-a a proiectului INTERVENŢII vizează cunoaşterea şi valorificarea spaţiului public. Această etapă se extinde şi implică o colaborare cu artiştii şi teoreticienii din Ţările Balcanice, în special cu cei din România. Etapa finală încă aşteaptă să fie prezentată în spaţiile publice din Chişinău şi Bucureşti.

În 2004, la Chişinău apare o altă grupare artistica - „IZM”, formată din 7 artişti tineri, care elaborează proiecte de grup. Este o formaţie autodidactă şi productivă. În marea parte, aceştia produc acţiuni şi performance, orientate spre analiza şi critica situaţiei actuale din so-cietate. Fiind toţi vorbitori de limbă rusă, vectorul este orientat preponderent spre Rusia şi Ucraina. Astfel ei participă la mai multe proiecte din Moscova (Bienala de Tineret), Ecaterinburg, Odesa, etc.

Colaborarea Centului cu Asociaţia Vector a pornit încă din anii 90. Astfel, artiştii din Moldova participă la festivalul Periferic 2 (în 1998) şi Periferic 3 (în 1999). Ulterior, festivalul se transformă în bienală, iar curatorii vin cu regularitate la Chişinău pentru a selecta artişti din Moldova. Artiştii de la Iaşi participă la evenimentele lansate de KSAK. Respectiv, de multe ori artiştii şi cura-torii din Moldova sunt invitaţi pentru a face prezentări şi pentru a ţine prelegeri la Iaşi. Dacă aici e vorba mai mult de un schimb informaţional la modul general şi artistic, dar cu un caracter individual, proiectul RO-MD/Mol-dova în două scenarii, realizat de Centrul pentru Artă Contemporană, Chişinău în parteneriat cu Asociaţia Vector de la Iaşi îşi propune o incursiune artistică bine determinată în contextele socio-politico-economic din două Moldove: regiunea Moldova din România şi Republica Moldova. Pentru moment, această iniţiativă poate fi considerată drept o colaborare bilaterală de perspectivă, având un caracter de cercetare, acea-sta implică mai multe practici şi discipline şi are toate şansele să capete un caracter dinamic şi o continuitate.

Lilia Dragneva Artist, curator

Chişinău

6 http://www.oberliht.org.md/interventii3.html

Grup din monumentul lui Cuza-Vodă din Iaşi: Negri, Kogălniceanu, Creţulescu, Florescu

Imediat după alegere, Austria îşi manifestase ostilitatea fată de acest act, iar Turcia ceruse convocarea unei noi conferinţe a Puterilor europene, pentru a lua în discuţie noua situaţie creată în Principate. În aceste condiţii a început o susţinută activitate diplomatică românească pentru obţinerea recunoaşterii internaţionale a stării de fapt. În capi-talele Puterilor europene domnitorul a trimis emisari pentru a purta tratative cu cercurile conducătoare. [...] Problema dublei alegeri a lui Cuza a fost luată în dezbaterea Conferinţei de la Paris, ale cărei lucrări au început pe 26 martie 1859. După două şedinţe ale acesteia Franţa, Rusia, Anglia, Prusia şi Sardinia au recunoscut dubla alegere (la 1 aprilie 1859), Turcia şi Austria tergiversând recunoaşterea până la 1 august 1859. Pentru a fi de acord cu investitura lui Cuza, Poarta a formulat condiţii inacceptabile, la care însă a renunţat în final. La 21 si 26 septembrie 1859, sultanul a trimis firmanele de investitură a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al ambelor principate.

Consolidarea actului de unire a principatelor depindea însă de măsurile adoptate pe plan intern. [...] În afară de problema recunoaşterii dublei alegeri, era aceea a unificării administrative, cea a reorganizării şi completării apara-tului de stat, în conformitate cu prevederile Convenţiei de la Paris, cea a adoptării unei noi legi electorale, apoi proble-ma mănăstirilor închinate - spre a opri scurgerea unei bune părţi din venitul naţional peste hotare, în sfârşit problema agrară, de o deosebită însemnătate şi gravitate, rămasă nerezolvată la 1848. [...] Conform convenţiei de la Paris s-a creat Comisia Centrală de la Focşani ce avea ca scop adoptarea de legi comune în cele două Principate. În cei trei ani cât şi-a desfăşurat activitatea (1859-1862), comisia a elaborat un proiect de Constituţie şi de lege electorală, a adop-tat dispoziţii şi legi privind funcţionarea justiţiei, organizarea serviciului de statistică, impozitul funciar (căpitănia) şi organizarea judecătoriilor săteşti. Erau legi care deschideau drumul marilor reforme din anii următori. În condiţiile stabilite prin Convenţia de la Paris aceste legi nu puteau deveni eficiente, iar administrarea ţării era greoaie. Existenţa celor două guverne şi adunări legiuitoare întârzia aplicarea legislaţiei adoptate. Domnitorul era nevoit să se depla-seze continuu de la Iaşi la Bucureşti, conlucrând cu fiecare adunare şi guvern în parte. [...] La 22 noiembrie 1861 Poarta emitea “Firmanul de organizare administrativă a Moldovei şi Valahiei”, prin care Puterile suzerane şi garante erau de acord cu schimbarea Convenţiei şi admiteau unificarea instituţiilor legislative şi administrative ale celor două principate. Rezerva asupra noului statut venea tot din partea Turciei, aceasta acceptând schimbarea numai pentru perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza.

La 11 decembrie 1861, Cuza adresează naţiunii o proclamaţie, anunţând mesajul său: “Unirea este îndeplinită, naţionalitatea română este întemeiată”. Ca urmare, s-a trecut la unificarea guvernelor şi a Camerelor celor două Prin-cipate. La 22 ianuarie 1862 s-a format primul guvern unic al Principatelor Unite, condus de Barbu Catargiu; Parlamen-tul unic îşi va deschide lucrările la 24 ianuarie 1862, în care Al. I. Cuza proclama Unirea definitivă a Principatelor, iar oraşul Iaşi devenea capitala acestora. Comisia Centrală de la Focşani îşi va înceta activitatea.

Manual de Istorie pentru clasa a XII-a, 2008

Portretul lui Alexandru Ioan Cuza

Har

ta p

rinc

ipat

elor

Uni

te, 1

859


Insert [KSA:K]

Publicația conține un DVD insert cu filmele “…şi cel moldovean” de Aurelia Mihai, “La cumpărături” de Vea-ceslav Druță și “MALLdova” de Tatiana Fiodorova, Denis Bartenev și Vladimir Us realizate în cadrul proiectulu. Filmele “…şi cel moldovean” de Aurelia Mihai, “La cumpărături” de Veaceslav Druță au fost prezentate la Bienala PERIFERIC 8 (Art as Gift, 3-18 Octombrie) de la Iași.

Publicația reprezintă ultima fază a proiectul RO-MD/Moldova în două scenarii realizat în parteneriat de Centrul KSA:K și Asociația VECTOR, care s-a ținut la Chișinău și Iași în perioada Mai – Decembrie 2008. Proiectul a fost posibil cu suportul financiar al Progra-mului CANTEMIR/ICR București, Programului PAT-TERNS/Fundația ERSTE, Vienna, Fundația MONDRI-AAN, Amsterdam.Lansarea publicației RO-MD/Moldova în două sce-narii va avea loc la o dată care va fi anunțată ulterior prin intermediul mass-media, deasemenea va putea fi consultată pe adresa web a Centrului KSAK: www.art.md

Date despre proiect:[KSA:K] - Centrul pentru Artă Contemporană, ChişinăuStr. Independenţei 1, ChişinăuTel. 77 25 07Tel/fax 57 33 95www.art.md

Insert proiect: RO-MD/Moldova în două scenariiMachetare: Andrei IchimEditor: Stefan Rusu

Pe măsură ce ne apropiem de cea de-a 20-a ani-versare de la căderea Zidului de la Berlin, a apărut

o generaţie a germanilor care n-au cunoscut niciodată existenţa separată a RDG şi RFG. Cu toate acestea, mai persistă încă percepţia celor două Germanii, a divizării cul-turale dintre “Ossis” şi “Wessis”, precum şi a celor care au avut de câştigat şi de pierdut de pe urma consecinţelor de reunifi-care a economiei. În realitate, disparitatea economică dintre aşa-numitele state “vechi” şi “nou” ale Germaniei nu poate fi ignorată. În pofida faţadelor proaspete şi centrelor comer-ciale noi, care au înviorat fostul veşmânt cenuşiu al oraşelor Germaniei de Est, mulţi simt că peisajul înfloritor, promis

de Helmut Kohl Germaniei de Est la începutul reunificării, încă nu a ajuns să dea roade, iar generaţia mai tânără a nemţilor din Est, fiind pusă în faţa unei astfel de inegalităţi, este forţată să se împace cu moştenirea părinţilor săi. Spre exemplu, după cum demonstrează unele studii, de fapt, vor trece generaţii întregi până când gospodăriile casnice din aşa-zisele state “noi“ vor atinge acelaşi nivel al bunăstării de care se bucură omologii lor din Occident.1

În cealaltă parte a ţării, germanii din Vest încă se mai indignează când văd cum aşa-numitul impozit de “solidari-tate” se varsă în ceea ce pare a fi o groapă fără fund a pro-iectului Aufbau Ost (reconstrucţia părţii de Est). Aceasta i-a lăsat adeseori pe nemţii a căror istorie îşi trage rădăcinile din RDG, să se lupte cu stabilirea surselor pozitive de identi-tate şi indignându-se faţă de stereotipurile negative extrase din titlurile de fond despre rata înaltă a şomajului, atacurile neonaziştilor asupra străinilor, oraşelor depopulate sau be-neficiarilor de asistenţă socială.

Multe s-au scris despre fenomenul socio-cultural Ostal-gie - neologism format din cuvintele Ost (est) şi Nostalgie (nostalgie), pe care sociologul Thomas Ahbe îl descrie drept răspuns la deziluziile Germaniei de Est în privinţa procesului de reunificare—şi, finalmente – drept simptom al integrării. Ceea ce a început a se construi ca partide şi evenimente de bază, organizate în mod privat la sfârşitul anilor 1990, s-a contopit în scheme de afaceri bazate pe profit, variind de la reintroducerea produselor RDG pe piaţă până la o serie de show-uri televizate dedicate memoriei Germaniei socialiste. În anul 2003, Ostalgia se pare că a atins punctul culminant cu filmul popular Adio Lenin, aparenţa controversată a Kata-rinei Witt în uniformă de tânăr pioner în Show-ul DDR, RTL

1 Statisticile din 1996 indicau că familiile din „noile“ sta-te germane se bucurau doar de o treime din bunăsta-rea familiilor din ţările „vechi“, în mediu. Ahbe p. 37

riei. Dar ce putem spune despre cealaltă Germanie, foarte reală? Sau Germanii? Despre oraşele şi vieţile omeneşti care au trecut în ultimii douăzeci de ani prin transformări social-economice dramatice? Operele pictorilor care îşi expun lucrările pe plan internaţional şi care au examinat în mod critic noţiunea dezvoltării economice propagată de Vest pentru Est includ: Hito Steyrl’s Die Leere Mitte – privire asu-pra Pieţei Potsdam din Berlin şi Sophie Calles – documen-tarea simbolurilor, semnelor şi statuilor demontate în RDG. Expoziţii dedicate imaginii contemporane a reunificării sau a RDG au fost în general organizate de institutele regionale amplasate în noile state germane, cum ar fi Überreichwei-ten – Zur Wahrnehmung der DDR in der aktuellen Kunst (Propagarea – percepţia RDG în arta contemporană) la ACC Galerie din Weimar în anul 2004 şi Verpasste Gelegenhei-ten (Oportunităţi Pierdute) la Kunstverein Brandenburg în 2005. Aici aş vrea să acordăm atenţie câtorva opere produse de artişti plastici sau instituţii, care provin din RDG, şi care aruncă o privire asupra elementelor uneori destul de fanta-stice ale transformărilor economice traumatice în societăţile post-comuniste.

Mai întâi, vom oferi câteva statistici succinte pentru a ilustra ce a reprezentat imprevizi bilitatea şi radicalitatea schimbărilor care au avut loc pentru germanii din Est cu subsumarea fostei RDG în RFG şi tranziţia, peste noapte, la o economie capitalistă. În iulie 1990, odată cu introducerea mărcii germane de vest, pe întreg teritoriul statelor noi, pro-dusele de consum, de obicei disponibile în RDG, practic au dispărut de pe tejghele, fiind instantaneu înlocuite cu pro-duse din Vest.2 Cu introducerea mărcii din vest, exporturile întreprinderilor industriale din RDG au devenit costisitoare pentru alte ţări din Europa de Est care anterior constituiau 50% din piaţa de export a RDG, iar companiile se ruinau la stânga şi la dreapta. Rata şomajului, care era practic 0% în anul 1990, a crescut până la 30% în Germania de Est. Şi, odată cu pier-derea locurilor de muncă, a venit şi pierderea structurilor sociale,

instituţiilor cu îngrijire de zi, cluburilor şi a rutinei vieţii de zi cu zi. După descrierea sociologului Thomas Ahbe, “Para-doxul transformării ce a avut loc în Est constă în faptul că outsiderii - i.e. germanii din Vest care ajutau la reconstrucţie - au fost acei care cunoşteau regulile scrise şi nescrise, pe când nativii ştiau doar ce era exclusiv, pe de o parte, şi ce era complet inutil în această cultură nouă, pe de altă parte”3.

Valorile economiceÎn anul 1980, i.e. în acelaşi an în care a cofinanţat Parti-

dul celor Verzi (Green Party), Joseph Beuys a instalat opera sa Wirtschaftswerte (Valorile Economice) creată cu ocazia expoziţiei Arta Europeană după 1969 de la Muzeul Heden-daagse Kunst din Ghent. Pe rafturi metalice erau expuse produse fabricate în RDG, Rusia şi din alte ţări ale fostului bloc sovietic. Pe fundalul pereţilor atârnau picturi istori-ce din colecţia muzeului. Beuys a fost aparent fascinat de etichetarea răzleţită — un contrast izbitor cu lumea intens-colorată a marketingului occidental — dar şi de deteriorarea “naturală” a produselor, care aparent nu aveau conservanţi. Astfel, ambalajele, fiecare din ele etichetate de Beuys “1 Wirtschaftswert” (Valoare Economică 1) au fost reumplute de pictor cu un amestec de cretă şi nisip când conţinutul acestora a început să se altereze. Pe de o parte, Beuys credea în puterea subversivă a însăşi prezenţei obiectelor din RDG, însă, pe de altă parte, lucrarea sa are un efect de critică, cu aglomerarea produselor prăfuite şi în proces de putrefacţie, retrogradate pe rafturile unei arhive metafizice.

Wirtschaftswerte reprezintă cu certitudine o viziune, chiar dacă şi complet antipatică, a Germanie de Vest faţă de cea de Est.

Un fel de imagine în oglindă a realizării lui Beuys o con-stituie lucrarea efectuată de Peggy Meinfelder, întitulată Be-grüssungsgeld (Bine aţi venit, Bani). Începând cu anul 1987, în timpul guvernării lui Helmut Kohl, guvernul Germaniei de Vest a creat un program în cadrul căruia fiecare vizitator din Germania de Est primea o sumă de 100 DM pentru o vizită pe an. În 1989, când au fost deschise hotarele dintre cele două Germanii, această primă Begrüssungsgeld a fost iniţial unica cale prin care germanii din Est puteau obţine mărci germane din Vest, deoarece RDG redusese recent va-luta maximală schimbată în mărci din Vest până la 15 DM pe an. În toamna anului 1989, băncile din apropierea hotarelor, care au fost autorizate să elibereze cele 100 DM, se confrun-tau cu un deficit financiar dramatic atunci când la case se formau cozi lungi.4

Pentru germanii din Est, primirea sumei Begrüssung-sgeld se asocia deseori cu prima călătorie în Germania de Vest şi cu primul lor acces la mărfurile occidentale dorite. Pro-ducând atât efectul de arhivă on-line (www.100westmark.de), cât şi de realizare, şirul de obiecte oferă o viziune atât personală, cât şi colectivă a primei întâlniri a consumatoru-lui cu Vestul. Muzica, echipamentul stereo, un pulover – sunt toate însoţite de comentariile succinte ale cumpărătorului. Iată cumpărătorul de maiouri polo deziluzionat de cineva: “În acelaşi timp, am crezut că o ofertă de două bucăţi tre-buie să fie o cumpărătură deosebit de avantajoasă” Altcine-va a cumpărat pentru unica dată în viaţă trei concerte: John Cale, Rezidenţii şi “fenomenalul” Sugar Cubes. Un alt bărbat

2 Ahbe p.163 Ahbe p.354 Vezi Süddeutsche Zeitung, luni, 13 noiembrie1989,

pagina 6.

Valorile economice

şi marea expoziţie retrospectivă Kunst in der DDR (Arta în RDG), organizată la Neue Nationalgalerie din Berlin.

După cum sugerează unii, Ostalgia este un rezultat al lipsei forurilor publice pentru germanii din Est, unde aceştia şi-ar vocifera experienţele în reunificare prin care au tre-cut în anii 1990, şi, desigur, ar putea fi trasate similitudini în domeniul artei contemporane. Cea mai mare expoziţie dedicată privirii retrospective asupra artei germane din se-colul trecut, Deutschlandbilder, care a avut loc la Berlin, în anul 2001, a eşuat, în cea mai mare parte, în intenţia de a arunca o privire serioasă asupra operelor create în RDG sau să ridice problematica artei oficiale faţă de cea neoficială din perioada celor 45 ani de guvernare a SED, precum s-a întâm-plat şi în cazul expoziţiei Depozit Adânc (Deep Storage), care a făcut înconjurul Germaniei în 1997, fiind dedicat temelor de arhivă şi memorie, care a ignorat de asemenea cu suc-ces tema RDG, în pofida stivelor de mobilă, îmbrăcăminte, mărfuri industriale, etc., care au umplut dintr-odată depozi-tele la începutul anilor 1990. În afară de aceasta, s-au făcut surprinzător de puţine eforturi pentru a examina cum a fost reflectată problema reunificării în cultura contemporană a anilor 1990. Este interesant faptul că două lucrări semnifica-tive, publicate în acest subiect au fost scrise de savanţi din exteriorul Germaniei. Acestea sunt Recviem Comunismului de Charity Schribner, care reprezintă o examinare social-culturală a sfârşitului epocii respective din punct de vedere

al teoriei psiho-analitice şi lucrarea lui Paul Cooke Repre-zentarea Germaniei de Est din momentul unificării: de la co-lonizare la nostalgie, care utilizează teoria post-colonizării pentru a sugera că germanii din vest au colonizat şi orien-talizat Estul.

Regrete, pierdere, pustietate, nostalgie, viaţă în rui-ne – toate aceste teme sunt luate din imaginile evocative ale reprezentanţilor şcolii artiştilor plastici din Leipzig, care a căpătat faimă la începutul anilor 2000. O generaţie mai tânără decât deja faimosul Neo Rauch, maestru al pastişei în imaginea sa ireală, provenită din inconştienţa colectivă a muncitorului şi visul socialist utopic, aceşti pictori şi fotogra-fi, precum Rebecca Wilton, Ricarda Roggan şi Thomas Neu-mann, atât din Est, cât şi din Vest, sunt adeseori preocupaţi de sensul pierderii omniprezent în atâtea opere de artă în care abordează sfârşitul modernismului şi idealurilor mo-derniste.

Însă spre deosebire de începutul anilor 1990, astăzi RDG este probabil mai puţin o ruină, şi mai degrabă o fantomă, fiind, exact ca şi fenomenul Ostalgie, predominată de opere ce ne bântuie cu imagistica lor a acţiunilor inco-erente, spaţiilor abandonate şi interioarelor întunecate ce reprezintă în mod esenţial un proces emoţional, un proces neistoric, sau, după cum scrie Scribner – o “negare“ a isto-

a cumpărat un perforator Black and Decker, care e “util pen-tru întreaga familie.” Banalitatea şi elementarul practicism al unor articole constituie o reflecţie a mărfurilor deficitare în RDG şi un portret al modestiei multor dorinţe iniţiale.

Castele din nisip / Navă aeriană pusă pe uscat (eşuată)

Premiat pentru expoziţia Verpasste Gelegenheiten, filmul lui Judith Siegmund „Annelie Kubicek“ este o privi-re fictivă, din interior, asupra scopului aproape incredibil al unei idei de afaceri conform căreia se intenţiona a ridi-ca marca State O’ Brandenburg de la pământ, proiectul de dezvoltare a navelor aeriene CargoLifter AG. Prevăzut de ca-rismaticul Carl von Gablenz, Cargo Lifter a primit subvenţii în valoare de 42 milioane DM de la guvernul german pentru a dezvolta o navă aeriană masivă, care ar fi folosită drept mi-jloc eficient din punct de vedere al consumului de energie pentru transportarea cargourilor grele, fără a utiliza piste de decolare mari. Filmul lui Siegmund este un amestec de suc-ces enorm al personajului imaginar Annelie Kubicek – ingi-ner instruit în Rusia şi reprezentant în marketing, căreia fap-tele îi sunt uneori puse la dispoziţie în mod secret de către persoanele implicate în organizarea încurcată a companiei CargoLifter. Ca şi grupul principal al acţionarilor, care au creat organizaţia Zukunft in Brand (Viitorul în Brand, oraşul din aproprierea locului unde este amplasată compania Car-goLifter), Annelie aduce argumente în favoarea continuării dezvoltării proiectului, deşi compania a eşuat şi a ars odată cu declararea falimentului, în anul 2002, luând cu sine peste 350 milioane de euro. În anul 2004, hangarul mare, constru-it pentru proiectul planificat de dezvoltare a aeronavelor, a fost cumpărat de o companie britanică - malaieziană şi

transformat în parcul de distracţii Tropical Island, care a generat de asemenea pierderi dramatice, în po-fida subvenţiilor din partea statului: 10 - 20 milioane euro în primele 10

luni5. Oraşe în descreştere - Halle NeustadtMarele proiect de construcţie a locuinţelor Halle Sil-

berhöhe, implementat între 1979 – 1989, şi anume finisarea ultimului bloc de zgârie nori, a coincis cu căderea Zidului. Din anul 1990, regiunea a pierdut jumătate din populaţia sa. În vara anului 2003, la iniţiativa teatrului Thalia Theater din Halle, un bloc locativ pustiu a fost transformat temporar în hotel. Directorul artistic şi “arhitectul de spectacol“ Ben-jamin Baldenius a transformat coridoarele şi puţul scării în piste de ciclism montan, grupurile teatrale inventând spec-tacole spontane, iar locatarii şi actorii devenind aceleaşi per-soane antrenate într-o activitate semi-orchestrată festivă de vară.

Alergând cu lupiiSven Johne, născut în anul 1976 pe Insula Baltică Rü-

gen, este un artist care a reuşit să transmită impactul psiho-logic al dispariţiei RDG cu o elocvenţă critică unică. Lucrările sale — fie o combinaţie de fotografie şi text sau lucrări video — deseori ilustrează aspectele mai ireale şi mai fantastice ale experienţei de pierdere şi eşec. O serie din cinci episo-ade, întitulate Wanderung durch die Lausitz (O plimbare în Lutasia) sunt filmate cu camera infra-roşie. Urmând calea a ceea ce ziarele locale au declarat a fi o haită de lupi, care au intrat în Germania prin Polonia, Johne a mers pe jos în to-tal 80 kilometri prin sălbătăcia regiunii din sudul Berlinului, aproape de hotarul cu Polonia. În loc să întâlnească animale sălbatice, el a filmat imagini de locuri stranii şi abandonate pe unde trecea în timpul rătăcirilor sale nocturne. Un text scurt adăposteşte istoria locurilor pe care el mai apoi le-a studiat. Acestea includ Satul din Pădure (Forest Village), unde toţi cei 34 locuitori cu drept de vot ai unui mic orăşel, care au pierdut locurile de muncă la o mină locală au hotărât să transforme satul lor într-un sat occidental, în care să exi-ste oficiul şerifului, să se desfăşoare concerte de muzică country şi sesiuni de săpături pentru căutarea aurului în lacul orăşelului. Fiind iniţial o atracţie a turiştilor, numărul vizitatorilor oraşului s-a redus la zero. Cu toate acestea “Ei se plimbă jur împrejur, purtând pălării de cowboy, chiar şi locuitorii mai în vârstă.”

Mai apoi, urmează Trunke, fosta staţie de alimenta-re militară, unde în anul 1992, a fost efectuată o evacuare majoră pentru parcul industrial Trunke, din care au fost con-struite doar un depozit pentru aparate electrice şi fundaţia unei staţii de epurare a apei, care au fost mai apoi demolate în anul 1998. “Nu demult, cineva a vopsit cele trei ţevi de petrol, redându-le un aspect proaspăt.” Or mai există şi po-vestea cu Vierchen, o parcare, unde anterior fusese o fabrică de producere a materialelor de construcţii, care, în anul 2004, a fost cărată bucată cu bucată tocmai nu departe de Moscova, unde proprietarul, un mare producător european de ciment, a hotărât să-şi transfere afacerea.

Laura Schleussner Curator

Berlin

5 Neues Deutschland 12 noiembrie 2005

Socialiştii sperau nu doar să ridice blestemul genezei legat de muncă, ci să şi găsească împlinire colectivă şi creativă în muncă. Şi dacă flacăra care a aprins această speranţă pare să lumineze slab la locul de muncă, lumina ei discretă poate fi reaprinsă în literatură şi în operele de artă care rămân.

–Charity Scribner Recviem Comunismului

Corinna T. (n.1975) “În 1989 serialul “Janna” a fost în vogă la TV şi am fost total captivată. Ulterior am folosit banii de “bine aţi venit” pentru a cumpăra cartea ca un supliment al serialului, care a deve-nit cartea mea favorită la acea vreme.”

Horst G. (n.1952) “Cu nişte bani de “bine aţi venit” ai soţiei şi fiului meu am cumpărat această bormaşină. Este un instrument folositor pentru întreaga familie, care bineînţeles funcţionează până astăzi.”

Sabine E. (n.1965) “La acea vreme aveam nevoie de bani. Astfel lângă Checkpoint Charlie am schimbat 100 de DM pe piaţa neagră pe 600 Mărci Est Germane.”

Lothar R. (n.1927) “La acea vreme aveam nevoie de o pereche de bretele noi.“.

Susanne W. (n.1961) “Am cumpărat radioul pentru bucătărie. După aceia a fost mutat în camera copiilor, iar astăzi stă în şopronul din grădină, bineînţeles că încă mai este folosit”.

“... şi cel moldovean”Aurelia MihaiVideo, HD, format 16: 9,stereo, 31’47”, 2008

La cumpărături Veaceslav Druţă(în colaborare cu Ioana Noveanu)Video, 51’ , 2008

MALLdovaTatiana Fiodorova, Vladimir Us,Vadim Țigănaș, Denis Bartenev,Video, 36’ 33’’ , 2008

... and the Moldavian”Aurelia MihaiVideo, HD, format 16: 9,stereo, 31’47”, 2008

ShoppingVeaceslav Druta(in cooperation with Ioana Noveanu)Video, 51’ , 2008

MALLdova, Tatiana Fiodorova, Vladimir Us,Vadim Tiganas, Denis Bartenev, Video, 36’ 33’’ , 2008

Pegg

y M

einf

elde

r/Ba

ni d

e “B

ine

aţi v

enit

”

23


şase scaune

şase scaune la o masăşi doar eu singurîn dimineaţa aceastapărăsită de toţica de o haină demodatăun ceai receşi fără zahărmi se toarnă pe gât

şase scauneca la ruleta ruseascăca un revolverascuns sub un pulover jegos

la mine în capsună o melodiecei aflaţi în depresie s-ar sinucidemamăvreau o cravată împletitădin lânăsă stea atârnată de gâtca un ştreangcineva mi-a spuscă moartea e frumoasăatunci când plouăşi pletele eiîşi fac de cap

troleul 22

toate nebuniile şi crizelevin de la mineda domnilor juraţi

Ion BUZU

Am ieşit din cafeneaua Uniunii Scriitorilor spunîndu-i Nataliei:

„acum voi vedea cît de bună eşti la educaţia fizică!” fugeam, însă ea obosise şi îmi spune să mă opresc. Îmi vorbeşte despre cum nu mai scrie de ceva timp şi are nevoie de un lucru care să o scoată din neputinţa asta. Urcăm într-un tro-leibuz şi o întreb dacă ştie unde mergem. Coborîm şi ne despăr-ţim, iar eu m-apuc de alergat ca să nu pierd autobuzul spre casă. Îmi spuneam că puteam ajunge la Piaţa Centrală şi fără a cheltui 1 leu. În timp ce alergam mi s-au dezlegat şireturile, oamenii îmi săreau în faţă, o maşină aproape să mă lovească. Sunt viu!!! Văd un

maxi-taxi oranj – sunt salvat! Este cel care-mi trebuie.

Peste jumătate de oră mă af lu în clădirea liceului la „Întîlnirea cu absolvenţii”. Vreau să mă îm-băt! Povesteam tuturor despre cum vorbeam filosofie tare de tot sub efectul anesteziei cînd eram internat în spital. Doream să ob-ţin o stare similară cu ajutorul al-coolului, dar să o folosesc pentru ceva poetic / filosofic / revoltător. Beau un pahar cu şampanie şi o sticluţă de bere „Chişinău” – cam „lame”. Îi spun lui Ion să vorbim, să mergem pe jos acasă. El nu do-rea, spunea că ar vrea să mai stea împreună cu clasa lui la disco. Îi strig: „Sîmbătă, toţi cenacliştii de la ‚Stare de Urgenţă’ vor şti că eşti un mediocru!” Sunt felicitat de cîţi mai mulţi pentru talen-tul de actorie, pentru cuvintele

spuse despre Grigore Vieru etc... Eu caut întunericul, caut un loc unde mă pot ascunde – caut un adevăr. Ascult Lisa Gerrard cu ochii închişi, pe o bancă în parc, noaptea. Îi spuneam lui Ion, ame-ţit cum eram: „voi sta în frig pînă voi îngheţa, pînă mă va ucide, aşa, ascultînd muzică”. Ascult Placebo „Where is my mind” şi mă simt cu mintea pierdută, aşa cum eram în urmă cu 2 ani, nimeni nu încerca să mi-o găsească. Îi spun lui Ion că intru la disco doar pentru 5 minu-te, nu mai mult. Îmi pun căştile în urechi, dau volumul la maxim, la mine cîntă Linkin Park, la ei „Unde dragoste nu e, nimic nu e !” Doream să fac ca Spandrell din „Punct Contrapunct” – să dobor toate cuplurile fericite şi care se desfată în confortul lor, care te fac să-ţi dai seama ce ratat eşti dacă

ai ales altă cale decît cea care „tre-buie”. În fine, am ieşit îngreţoşat, încercînd să nu vomit. Am ieşit asemenea lui Nietzsche după con-certul lui Wagner.

Se apropie Ion de mine şi-mi spune să plecăm, trebuie să mergem pe jos vreo 4-5 km. Nu vedeam drumul, ne împiedicam. Ion spunea că nu are nicio idee încotro mergem, eu îi spun că nu e important unde mergem, ci fap-tul că mergem. Eu mă urinez de vreo 3 ori şi îi spun lui Ion că aici, la sat, te urinezi pe gratis. Îi spun că acum, cît sunt ameţit, îmi poate spune orice şi eu îi pot spune tot. Parcă o limită a fost ştearsă. Sun-tem nevrotici, neserioşi, de parcă nu mai avem acea putere. El nu vrea să mă conducă pînă acasă. Eu plec singur, ajung la un drum pe care veneam de la săpat cu un pri-

eten de-al meu. Mă hotărăsc s-o iau pe acel drum, spre deal, să me-ditez puţin. Mă întind pe spate, ascult „Viţa de vie”, îmi amintesc cînd eram într-a IX-a, o rudă ne-adus multă bere şi eu şterpeleam cîte o sticlă de 0,5l, bere „Dracula” - cea mai bună bere, nu ştiu, era bună fiindcă atunci eram liber, eram la Început. Lipesc ultimul stiker cu „În capul tău este un poliţist – Ucide-l!” pe un par la o vie – poate cineva va simţi ceva, plec cu o ură pentru poliţişti. Co-bor spunînd că exact în urmă cu 2 ani am început să practic cău-tarea mea: porneam să hoinăresc noaptea tîrziu, cu cafeaua în mînă, muzica în urechi, cîteva texte în buzunare şi tot ce sunt eu.

Îl văd pe fratele meu şi pe Ion căutîndu-mă, panicînd. Bănuiam eu. 5 minute nu pot scăpa. Îmi ţin

morală, eu le spun că am meditat pe un deal, într-un loc unde ni-meni nu mă poate găsi. Îmi spune: „nu-i puteai spune lui Ion că pleci acolo. Eu mă gîndeam că iar te-au prins aceia, te-au urcat într-o ma-şină ducîndu-te cine ştie pe unde”. Iar ei! Întîmplarea ce a avut loc în urmă cu 2 ani mă bîntuie şi acum. Eu spun: „păi i-am spus lui Ion să meargă cu mine pînă acasă, că singur aş risca să mă opresc sub un copac stînd / meditînd în frig; sau s-o iau pe alt drum decît cel spre casă, decît cel care trebuie; la urma urmei e 1 noaptea, iar eu sunt un pic ameţit şi bîntuit de ab-surd, mult absurd”.

Acum termin de scris acest text, probabil e cel mai prost şi oribil text de-al meu. Îmi fac un ceai să-mi treacă ameţeala de la foarte-puţinul alcool consumat. E ora 2 noaptea...

„Caut întunericul – caut un adevăr”

Victor ŢVETOV

eu sunt individulpe cale de dispariţieeu sunt animalul sătuldar care mai cere

eram lângă elşi în jurul lui se învârteau pastiledormeaavea un mobil frumospe care îl ţinea strâns în mânătroleul se apropia de staţia finalătaxatoarea ţipa la elîncerca să afle unde coboarăca în cele mai liniştite momenteel a pus muzicăvolum maximcredeţi-mătoţi au devenit cuminţiau ascuns colţiide parcă au luat calmanteşi omul a coborât cu mine odatăla staţia finalăpleca nu ştiu undedar cu ochii închişica un clar văzătorpeste o sută de paşi l-am văzut din nouaceeaşi faţă seninăpleca în lume

credeam că sunt nebunîncă ţineam strâns biletele de troleu

nina

diverse lucruri mă mirămă mirăîi spun nineisunt un om simpluviaţa mea e subţireca o pînză de păianjenşi tu încerci s-o taic-o lamă folositămă doare nina

atomic

senzaţie de setede foamede urăîncap în mine ca într-un sac

toate împreună la caldpe la intersecţii încerc să fiu calmliniştea poate să-ţi plesnească timpaneledacă e folosită în cantitate mareaş scrie pe cutiile de calmanteîn mine ceva enormca un balonplin cu toată mizeria din lumeşi simt că dacă voi mai zice o dată salut!şi nimeni nu va răspundeacest balon va exploda

soldatul din mine

sau grenada nu funcţioneazăsau eu sunt morta zis soldatulstând întinsca un cadavru în morgăeu lângă elspunând aceleaşi cuvintedar fără să se audă

ambii la un spitalde boli mintalecu ochii umflaţişi pupile de sticlă

nu vorbimdar ştim că suntem cei mai buni prieteniîn halate albeca sfinţiine plimbăm zi de zipe holurile policliniciitoate mirosurile medicamentelorau intrat în creierele noastrefără frică de locuri noi

soldatul mereu zâmbeşte chiar dacă i se spun lucruri urâtesoldatul mereu are banişi mâncăm conserve de carneascunşi în veceuîn noi gânduri bolnavecu miros de medicamente

la fereastră o rândunică Maşini din Republica Moldova, foto: Vladimir US, 2009

Debut


24

Mihaela PERCIUN

1

Imaginaţi-vă cum ar putea un prim-secretar al comitetului raional de partid să suporte fiţele unei puştoaice, chiar dacă asta-i nepoată-sa. Prim-secretara noas-tră, căci despre ea vreau să vă po-vestesc, pe timpuri n-a suportat nici capriciile fiicei sale, iar pe ale sclifositei de nepoată-sa cu atât mai mult n-avea de gând!

Și dacă-ar fi fost în funcţia de odinioară, la sigur, ar fi potolit-o eficient şi pe asta, ar fi închis-o, ar fi izolat-o în vreo clinică supu-nând-o la tratamente forţate, ar fi scăpat şi de dânsa, aşa însă, se mai frământă în căutare de soluţii.

Ce a făcut cu fiică-sa? Că avea o fată, cine şi-o mai aminteşte. Și nu cred că vecinii au putut uita certu-rile aprige ce se finalizau cu bătăi şi încăierări spectaculoase pe timpul când prim-secretara noastră locuia în vechiul imobil cu cinci etaje.

Prea era severă. Iar unica fiică, în concepţia Reghinei Iva-novna, avea menirea să-i substi-tuie întreaga şi numeroasa fami-lie la care nu mai visa.

De prea multă responsabili-tate ce i-a pus-o maică-sa în spa-tele-i firav, fata a clacat! Ba şi din cauza că i se cerea să fie exempla-ră. Ea, rebelă de firea ei, intenţi-onat ignora toate restricţiile. Iar pentru amploare i-a pretins ma-mei s-o ducă la şcoală cu maşina. Cu Volga statului.

Cât tupeu!Comunistă convinsă, cre-

dincios slujitor al poporului, s-a schimbat la faţă când şi-a auzit progenitura debitând. Cum pu-tea să accepte o astfel de condi-ţie? Ea, care le-a interzis subalter-nilor să folosească automobilele de serviciu în interes personal, tocmai ea să-şi plimbe fiica cu maşina statului! Răspunsul a ră-sunat ca un verdict: niciodată!

Atunci fata s-a răzvrătit. Și n-a mai mers la şcoală. Pe jos. Tocmai trei cartiere! De ce pe jos, când drumul spre comitetul raional al partidului trece chiar prin faţa şcolii? Iar fata avea o simplă şi lu-mească dorinţă, vroia cu tot dina-dinsul să fie văzută de pedagogi. Vroia să coboare demonstrativ din Volga prim-secretarei.

Dar - bara! Orgoliul de prim-secretară fiind mai orgolios decât cel de elevă, cataliză umilinţa fe-tei. Asta o înverşună şi mai mult. Iar profesorii, ca să nu-şi pună în dificultate prim-secretara, au evi-tat cu bună-ştiinţă să-i şoptească despre faptul că fiică-sa nu prea frecventează. Accidental, întor-cându-se mai devreme dintr-o delegaţie, a găsit-o acasă cu toată gaşca. A fost luată ca din oală! Caz banal, delegaţiile pe mulţi i-au surprins într-un hal fără de hal.

Și-au adus învinuiri recipro-ce. Le-a fost dat să-şi toarne acu-zaţii grele. Iar când s-a calmat, cu stupefacţie vădită Reghina Ivanovna a realizat că fiică-sa o minte. Nu i-a venit să creadă şi a pus iscoade pe urmele ei şi a prins-o în f lagrant. Cu stupefian-te. Despre care nu se prea vorbea deschis.

Cum oare să suporte un prim-secretar atâta înjosire? Ea,

una dintre cele mai bine-văzu-te comuniste din republică, viu exemplu pentru toţi cetăţenii, tocmai ea să aibă o asemenea fiică?

Ce trebuia să facă?Nici nu vă imaginaţi ce mult

s-a stresat când a conştientizat că poate fi pedepsită pe linie de partid! O mai mare ruşine n-a mai văzut! Ea, unica femeie din republică într-un asemenea post!

2

N-a prea avut bărbat la casă, aşa cum tinde să aibă marea majo-ritate a femeilor. Din tinereţe, Re-ghina Ivanovna a înţeles că-i mai altfel şi n-a visat la măritiş. Avea faţa mare, ochii migdalaţi erau aşezaţi prea lateral, iar pomeţii proeminenţi. Știa că nu-i frumoa-să, dar nici urâtă nu s-a considerat vreodată. Și nu s-a complexat. Mai ales că avea succese în lucrul de partid. Asta n-a încurcat-o să-şi facă repede un copil, dorind să-l educe în acelaşi spirit comunist atât de apropiat ei.

Cum de n-a observat pista pe care luneca fata?

Îşi recunoştea că nu s-a prea ocupat de educaţia ei, dar se autoliniştea cu gândul că întot-deauna şi-a dorit s-o facă şi că n-a putut să se desfacă în două, fiind-că mai tot timpul era preocupată de problemele partidului, asu-mându-şi responsabilitatea pen-tru un raion codaş. În schimb, se mândrea cu reuşitele şi ambiţiile ei partinice. Proaspăt desemna-tă în post, s-a gândit la iminenta întărire a rândurilor de partid, la curăţarea lor. Petrecea adunări în fiecare sat, în fiecare colectiv, explica accesibil rolul partidului şi a muncii entuziaste pentru bi-nele viitoarelor generaţii, pentru viitorul lor luminos!

În mintea ei, cuvântul disci-plină se contopea cu frica. Mulţi aveau fibrilaţii şi ticuri doar la vederea Reghinei Ivanovna. O simplă ameninţare cu excluderea din partid era suficientă pentru a-l pune pe jar chiar şi pe cel mai lăsător comunist. Se găseau şi dintre aceştia! Din păcate. Dacă nu s-ar fi găsit, nu s-ar fi ajuns acolo unde s-a ajuns, credea ea cu sinceritate.

„Cum se face că printre co-munişti s-au infiltrat atâţia ca-rierişti? Partidul este folosit ca trambulină pentru o carieră de succes, pentru deplasări peste hotare, chiar şi pentru eschivări de la responsabilităţi? Până unde poate ajunge obrăznicia profi-torilor?!” se indigna ea nu fără motive.

S-a dedicat luptei partinice fără să aştepte ori să-şi ceară răs-plata. Că răsplata n-a întârziat să vină - lucru firesc. Mulţumiri pe linie de partid i-au fost adresate chiar de la tribuna congresului republican! A fost numită prin-tre cei mai de vază comunişti din ţară. Apoi a fost propusă delegat la congresul douăzeci şi şapte al PCUS! Cum să nu se mândreas-că cu asemenea succese!

„Însuşi Secretarul General mi-a pronunţat numele de la înal-ta tribună a congresului! Sensul vieţii mele se materializa anume în acel moment. Imaginează-ţi imensitatea sălii! Dar ţara care

urmărea cu suf letul la gură lu-crările congresului!? Iar intervi-ul din Pravda cu fotografia mea pe prima pagină!? La ce mai poţi visa după toate astea? Îţi mai pasă de educaţia fiicei atunci?

Ce mult contează o apreciere oportună. Nu post mortem, cum se obişnuieşte. Aprecierea te mo-bilizează, te motivează la fapte şi mai grandioase! Erou al Mun-cii Socialiste! Câtă satisfacţie şi împlinire am simţit în prezenţa miilor de delegaţi la congres! În asemenea momente sentimente-le de mândrie se amplifică, tind să crească de să nu mai încapă în tine.

Dar când mi-a fost înmânat ordinul?! Ce am simţit atunci?

Am plâns de bucurie. Și am promis noi realizări. Fiindcă pot, am forţe, capacităţi şi nici un impediment nu mă va abate de la scopurile trasate la aceste fo-rumuri unionale, unde am votat ridicând cu mândrie mandatul.”

Vădit emoţionată, continua să-şi depene şi retrăiască aminti-rile. Prea plină de sine, Reghina Ivanovna se lăsa copleşită, măgu-lită şi, animalic îşi urma instinc-tele. Victimă a laudelor, incon-ştient le vâna, transformându-le într-un izvor dătător de viaţă.

„Vă imaginaţi? Eram un al doilea Stahanov. Eram unica fe-meie cu asemenea performanţe. La congresul republican mi-au fost citate articolele publicate în Tribuna. Iniţial, îmi scriam doar pentru a-mi uşura discursurile în faţa brigăzilor de muncitori şi colhoznici, nu pentru a le publica în presă… Fără să vreau deveni-sem exemplu pentru o republică întreagă. Câtă responsabilita-te!?...”

3

La ultimul congres unional n-a mai avut fericirea să parti-cipe. Era gata-gata să plece, îşi rezervase biletele de avion şi cazarea la hotelul Rossia. Indis-cutabil, ar fi avut succes, şi cine ştie ce ar mai fi fost dacă n-ar fi încurcat-o fiică-sa! Blestemata! Amintindu-şi, constata cu regret câte a ratat din cauza ei!

Că nici să închidă ochii la ne-buniile fiicei n-a putut. Cum să se împace cu teribilismul adoles-centei? Cum să se lase compro-misă de-o fâţă?

Permanent a vegheat ca fiică-sa să nu se deosebească de ceilalţi copii. Până şi blugi a refuzat să-i aducă din delegaţiile de peste hota-re unde mergea destul de des. O ţi-nea din scurt. Poate prea din scurt.

S-a răzbunat fata?!Și încă cum! De unde putea să

ştie Reghina Ivanovna ce se coace în tărtăcuţa verde a copilei?

Oare există ceva mai degra-dant decât stupefiantele? Toc-mai fiica prim-secretarei să se drogheze! Epatarea devenise un mod de viaţă şi-i plăcea s-o facă deschis, să fie admirată de cei care nu aveau suficient curaj. A intrat în gura lumii cu asemenea vitejii.

Conştient a mers la aseme-nea infracţiuni… s-o compromi-tă pe maică-sa. Avea furnizori de la Chişinău, de la hotelul Inter-naţional. Devenise un fel de ex-pertă printre noii consumatori, cu pretenţii şi preferinţe. Prafuri

de calitate cerea. Se temea de-o supradozare accidentală, proba-bil, altfel de ce s-ar fi îngrijit de calitatea drogurilor?

Ce mai poate simţi un părin-te, af lând că fiică-sa se droghează într-un bar cu reputaţie dubi-oasă? Două erau în tot centrul raional. A dispus urgent să fie în-chise. Trebuia cumva s-o izoleze. Barurile purtau toată vina.

„O arăta lumea cu degetul. Sufeream de parcă m-ar fi arătat pe mine. Mai bine… căci eu…”

Se tânguia nu fără temei şi se întreba dacă mai avea vreun drept moral să conducă raionul, când nu se isprăvea cu o…? Tă-cea surprinsă de întrebarea ce putea fi enunţată de oricine. Nu-i venea în cap nici un răspuns pla-uzibil, asta stresând-o şi mai rău. Cântărea. Și de fiecare dată ba-lanţa înclina, totuşi, spre cariera ei partinică.

Cariera, laudele, medaliile, până la urmă, au tras mai greu decât fiică-sa! Cum să se împa-ce cu un astfel de adevăr? Și nu fără temei a început să-şi urască copilul. „Cum să n-o urăşti?” se întreba, convinsă fiind că iarăşi are dreptate.

4

Se poate oare ca fiica primu-lui să nu urmeze nici o facultate? Una din cele prestigioase?! Căci absolvise, câine-câineşte, şcoa-la. Pentru asemenea progenituri viitorul era cu porţile deschise, porţi sigilate pentru atâţia alţii. Avea Reghina Ivanovna posibi-lităţi nelimitate, dar fiică-sa tot nu s-a lăsat înduplecată. Era atât de încăpăţinată, încât unii se şo-şoteau întrebându-se cine i-o fi oare tatăl?

Analizând la rece situaţia, veni cu un alt verdict. S-o înscrie la o şcoală de profil tehnic.

Nici atât! Degeaba!Ca să scape definitiv de dân-

sa, decise s-o căsătorească. Mări-tată va fi în drept să facă orice! Li-bertate după măritiş i-a promis, doar ca s-o astâmpere, să nu-i mai răsune numele pe la miliţie.

Decizie imbatabilă! Poate cea mai bună la acea oră! Co-pleşită de grijile familiei, va uita de pahar şi marijuana. Reghina Ivanovna stătea fermă pe poziţii. Alta-i că n-a prea avut de unde-i alege un mascul, un bărbat care s-o suporte, dar că trebuie urgent s-o mărite era o certitudine.

„I s-ar potrivi un mujic tăcut, unul fără limbă care s-o rabde”, conchise ea, chitindu-i unul de la casa de copii. „Pare să fie prea bun”, făcu paralelă cu sine, căci şi ea era de la orfelinat.

Câţiva ani s-a chinuit acel bărbat făcându-i, unul după al-tul, doi copii. Ambii la cererea mamei-soacră, şi n-a mai rezistat. A plecat în lumea mare, lăsând-o cu un băiat de doi ani şi cu o fe-tiţă de două luni. Că a fugit sau i-a abandonat - nu se ştie, fapt că niciodată n-a mai revenit. Nici la soţie, nici la copii. Și n-au ştiut nimic despre dânsul până acum o lună, când o scrisoare trimisă pe numele nepoatei, îi anunţa despre o moştenire. O nouă modă de spălare a păcatelor, ori ce-o fi fost? Suma era frumoasă, comparabilă cu toate pensiile

prim-secretarei. Vestea despre moştenire a primit-o tot Reghina Ivanovna şi o ţinea în mare taină. Nu cumva ştirea s-o înnebuneas-că pe nepoată-sa.

„De ce nu şi-a abandonat so-ţia după primul copil? A? Aş fi fost acum cea mai fericită buni-că!” cântărea în sinea ei, urând-o şi mai mult pe nepoată-sa. „Ce minciuni au ajuns la urechile lui tată-său înainte de moarte? De ce şi-a perfectat testamentul atât de inechitabil? S-o fi culpabili-zat pentru abandonul fiicei? Păi, în aceeaşi măsură şi-a părăsit şi fiul!”

Se chinuia în mintea ei cu de-monstraţii şi căutări de dreptate. Nu le găsea, nu vedea nici o logi-că de care s-ar fi condus fostul ei ginere în alcătuirea testamentu-lui fraudulos pentru nepot.

„Și ce nepot! Ce băiat! Pâi-ne caldă! Student la medicină, străduitor şi săritor la nevoie! Cu un asemenea copil oricine s-ar mândri! L-am crescut şi educat, sprijin la bătrâneţe să-mi fie, speranţa mea... Păcat că n-are şi el parte de moştenire… Dar… Trebuie… trebuie să întreprind ceva, că nici să rămână fără… el merită mult mai mult decât păcă-toasa asta…

„Unde-i oare puterea şi in-f luenţa mea de odinioară!? Pe timpuri aş fi apelat la procuror, aş fi organizat un f lagrant şi aş fi scăpat de dânsa. Uşor!”

Sincer regreta că vremurile s-au schimbat prea brusc, că nu mai are acces la putere. S-a trezit departe de judecători şi procu-rori, de toate celelalte instanţe… S-a simţit atât de marginalizată, că într-un timp nu-i mai venea să iasă din casă. I s-a făcut rău până la leşin de neputinţa în care exis-ta. Ea, femeia care a fost în frun-tea raionului, a ajuns să fie un om de rând, un nimeni!

După ani de muncă asiduă, Partidul a mulţumit-o cu o pen-sie şi un adaos de cincizeci de lei, echivalentul a cincizeci de ruble ruseşti (măcar de ar calcula co-rect schimbul valutar) pentru medalia oferită de fosta UReSe-Se. Mai are asigurate şi câteva vizite gratuite la medicul de la LeciSanUpr.

„Eu cu toate meritele mele, imaginează-ţi, sunt cu toţi cei-lalţi în acelaşi rând, nici o deo-sebire. La aceeaşi clinică cu toţi ceilalţi… pe scările ruinate. De ce oare partidul este atât de ne-recunoscător: că nici nu l-am de-conspirat şi nici în presă contra lui n-am ieşit!?

Doamne, cum se poate? Cu ce ţi-am greşit, Doamne? Oare chiar aşa-i? Poate oare un om atât de important precum am fost eu să se transforme în?…”

În cine se transformase, la pensie fiind?

Într-o luptătoare neînvinsă?În loc să-şi vadă de sănătate,

de masaje, de procedurile fizio-terapeutice, ea se luptă cu stricata asta.

„Ce fericită aş fi fost doar cu nepotu-meu! El niciodată nu mă întreabă despre mamă-sa, cum mereu o face sfrijita… Cum de o mai ţine pământul, că de la doi-sprezece ani trage la votcă pân’ nu mai vede cu ochii?”

5

Când fiică-sa a rămas cu doi copii minori, în loc s-o susţină moral, a chemat poliţia şi a de-nunţat-o pentru consum şi rea-lizare de stupefiante. A minţit cu bună-ştiinţă, a făcut-o de dragul nepoţilor căci, la drept vorbind, fiică-sa consuma şi nu realiza droguri! Din prea multă iubire pentru nepoţi, a dorit să-i izoleze de mama lor, pentru a le da o edu-caţie aleasă. Acum asta o acuză de mărturii false! De unde oare a mai af lat? Și chiar dacă-i aşa, a fost demult… Și n-a minţit, chiar dacă i-a plasat dozele. Despre ele a uitat, a vrut să uite şi a uitat.

Asta mereu o tachinează că de ce n-a încercat s-o scoată de sub acuzaţie? Că ar fi putut s-o facă! Nu s-o lase să putrezească în închisoare!

Cum? dacă anume s-o bage acolo şi-a dorit. Mamă cu ferme convingeri comuniste!

„M-am înţeles şi cu procurorul şi cu judecătorul! Puteam, eram în exerciţiul funcţiunii! Toţi ascultau de mine. Le-am cerut s-o scuteas-că de orice indulgenţă. Credeţi că această înţelegere nu m-a costat? Mi-am pătat obrazul cerându-le s-o pedepsească fără a ţine cont de postul meu, s-o pedepsească sever, să le fie tuturor de învăţătură! În toată republică a răsunat acel pro-ces. Fiecare trebuie să-şi plătească greşelile! O fiică de comunistă – în primul rând şi cu atât mai mult! Trebuia să fiu onestă şi eram.”

După asta a urât-o pentru totdeauna. A detestat-o! Pentru toate câte le-a ratat şi pentru toa-te câte le-a tras din cauza ei! Vro-ia să se spele de ruşine, să uite şi a cerut să fie mutată în capitală. Ruşinea s-a consumat imediat ce a primit un nou apartament într-un nou cartier. S-ar fi insta-lat acolo liniştea dacă, între timp, progenitura de nepoată-sa, copia identică cu fiică-sa, n-ar fi pornit pe aceleaşi cărări.

6

Recent asta a primit o scri-soare din închisoare.

Cum de sfrijita a pus mâna pe acel răvaş? Personal a mers la poş-tă şi a rugat-o pe şefa secţiei să i le dea direct în mână. De ani de zile nici o veste, drept că ea nici nu le mai aştepta, şi uite, na! În cel mai inoportun moment! O scrisoare! Undeva în ascunzişul sufletului credea, spera că fiică-sa nu mai tră-ieşte. Când au ridicat-o, cu cătuşele pe mâini, din sala de judecată, şi-a dorit să n-o mai vadă, s-o înghită puşcăria pentru totdeauna!

Cât de mult a greşit aducând-o pe lume! La ce bun s-a mai stră-duit să-i creeze condiţii. De ce a mai dat-o la cea mai bună şcoală? De ce i-a adus bucata de pâine albă cu unt şi cu salam, la care mulţi dintre colegii ei visau? Iar de fiecare An Nou – portocale, daruri de la Moş Gerilă?!

„Eram la putere şi aveam po-sibilităţi nelimitate! Un singur capriciu i-am refuzat, din princi-piu. Nu i-am dat maşina la scară! Și uite cum s-a răzbunat! Chiar şi fără blestemata de maşină, avea destule privilegii de la stat.

Și nici o gratitudine!

(continuare în pagina 32)

Bunicuţa comunistă

Busola

25


Regizorul M.Chris Nedeea (România), fondatorul Teatrului Imposibil şi al revistei teatrale Man-in-Fest, inţiatorul Festivalului Internaţional de teatru ex-perimental, a venit la Chişinău la invi-taţia lui Petru Vutcărău, pentru a monta „Romeo şi Julieta” de Shakespeare. A rezultat un spectacol modern, dinamic, ritmat după modelele zilei; familiile beligerante, ca noii ruşi sau moldoveni, îşi ocrotesc odoarele ca pe nişte plăpân-de plante de seră : Capuleţii închipuie un cuplu mafiot de sorginte siciliană, re-construit în scenă în genul Cristinel Columbeanu şi soţia-fotomodel; fetiţa e monedă de schimb în afaceri: îşi croiesc planuri de ascensiune şi reabilitare socială prin aranjarea căsătoriei Julietei cu politicianul de viitor Paris. Tânărul Romeo, adolescent naiv şi romantic în căutarea iubirii, se fereşte instinctiv de multiplele provocări, însă nu-şi poate dezminţi destinul. Legendarii iubiţi din Verona se cunosc şi se apropie, în scena îngheţată a Teatrului Eugen Ionesco, simbolic, în timp ce toată lumea e fasci-nată de focurile de artificii ale balului. O poveste de iubire tandră, tragică, cu primejdii, în miezul unui ocean de ură...

Născut în februarie 1973, M.Chris Nedeea dispune de un palmares impre-sionant, cu montări de succes pe marile scene, la Cluj, Oradea, acum şi la Chi-şinău. Mai mult : precum mărturiseşte într-un interviu, „s-a scos singur la lici-taţie; unul dintre puţinii oameni care au avut şansa să-şi af le adevărata valoa-re: 300 euro. Și nu pentru că... sau din cauză că..., ci pentru că activez (scuzaţi reminiscenţa) în câmpul cultural ro-mânesc, acel loc minunat, cu verdeaţă, populat din belşug cu vaci şi (b)oi pen-tru care noţiuni ca strategie, criteriu, perspectivă se af lă încă în stadiul de... picturi rupestre. Unde până şi onor mi-nisterul de resort este încă majoritar folcloric, acordând subvenţii după ure-che. Sunt, deci, dintre puţinii care s-au scos la licitaţie. Ca să mai am, o data în plus, confirmarea faptului că dacă faci cultură nu interesezi, nu prezinţi şi nu reprezinţi nimic, pentru nimeni. Desi-gur, pentru nimeni care să aibă putere de decizie. Sau doar Putere. N-a fost interesată de această licitaţie de produ-se culturale nici o persoană cu funcţie sau doar cu bani. Să-i fi descurajat slo-ganul „Veniţi să falimentaţi împreună cu noi“? Sau pur şi simplu nu aveam ce vinde? Totuşi, cât de interesant ar fi fost de văzut cine şi de ce ar fi cumpărat o revistă de teatru, sau doar un spectacol, sau doar un proiect! Ar fi fost intere-sant de văzut cine mai crede astăzi, în România, în necesitatea actului cultu-ral de performanţă, în utilitatea lui... Se pare că nimeni. Și când te gândeşti că

dacă am fi vândut hârtie igienică sau fotbalişti... Oricum, Licitaţia cu striga-re a fost cel mai mediatizat spectacol al Teatrului Imposibil. Și putem spune, în sfârşit: Am fost cumpăraţi, deci exis-tăm! Dar pentru câtă vreme? Și la ce nivel de vizibilitate?”

E un interlocutor plăcut şi intere-sant, însă dialogul nostru acoperă doar premiera de la TEI. Poate vom mai reve-ni, cândva...

Dragă Chris Nedeea, îndrăznesc să te în-treb dacă e primul dumitale Shakespeare?

Am mai avut o tentativă cu www.ofelia.ro, un produs mai compozit – Sha-kespeare, dar şi Artaud, şi Timpuri noi, - variaţii la tema Ofelia. Totuşi, într-un fel, e primul şi măcar nu e Shakespeare pentru că mi-am luat libertatea de a mă îndepărta, încercând să-l „traducem” puţin, să-l apropiem de oamenii din în-ceputul ăsta de mileniu. Și asta în primul rând prin renunţarea la multă metaforă. Pentru că metafora aparţine unui gen mai livresc şi nu mai caracterizează ne-apărat nici tânăra generaţie şi nici măcar pe cetăţenii anului 2000 şi ceva. Dar din-colo de metaforă rămâne trama, rămâne ideea de intrigă, rămâne conf lictul uni-versal valabil. Am specificat că este după Shakespeare, am operat modificări pen-tru a ne raporta la sensibilitatea epocii. Sau la lipsa ei de sensibilitate. Mare par-te din metafore a fost sacrificată pentru a obţine emoţie pură la nivel scenic. De am reuşit sau ba să decidă publicul.

Ai preferat să-i distribui în rolurile centrale pe foarte tinerii, totalmente lipsiţi de experienţă, Draga Dumitriţa Drumi şi Iurie Focşa, studenţi la AMTAP. De ce?

Dintr-un motiv foarte simplu: ei mai au inocenţa, prospeţimea necesară, teoretic nu erau contaminaţi de clişee teatrale, ceea ce putea fi un mare avantaj. Plus că dragostea, primă dragoste, le era foarte la îndemână, nu trebuiau s-o înve-ţe din filme şi din cărţi, sau să şi-o amin-tească. Și pentru că trupa TEI este una tânără, a mai trebuit să creăm iluzia de-calajului de vârstă dintre părinţi şi copii prin toate mijloacele, acesta fiind unul dintre ele. Uitaţi-vă, domnul Capulet, el este tatăl Julietei, domnul Locoman. Sau Doica, Ala Menşicov...

Ala Menşicov e sclipitoare, o doică virtuoasă, organică, firească, probabil cea mai memorabilă din istoria teatrului basarabean. E şi cochetă, şi glumeaţă, emoţionantă şi tulburătoare, sinceră şi şireată... În esenţă, spectacolul e despre iubirea eternă, dar şi despre setea de pace, de linişte şi de împăcare. Asistând la repetiţii, am observat cum accentuezi

aspectele moderne, tot ce ţine de realitatea imediată, de provocările repetate, de rela-ţiile tensionate între părinţi şi copiii lipsiţi de afecţiune, între diferite grupuri sociale şi etnice. Răsună la zi, în adaptarea girată de dumneata, fraza rostită de Tybalt :„Cu arma în mână tu-mi vorbeşti de pace?” Este aproape un manifest. La început, se preconiza ca una din familiile ce se duş-mănesc de secole să vorbească în ruseşte, ei înde ei, dar mai apoi s-a renunţat la idee...Te-a influenţat oarecum războiul pe care l-am trăit, conflictul transnistrian?

Nu. E o problemă omniprezentă, în toată Europa şi nu doar în Europa. Pe orice meridian, la orice oră există tensi-uni inter-etnice şi vor fi tot timpul, până la sfârşitul lumii, sau tocmai din cauza lor va veni sfârşitul lumii. La fel cum în România sunt ungurii, în Germania sunt turci sau mai ştiu eu ce, în Italia acuma sunt rromi. Rămâne o problemă deoarece întotdeauna o parte va da vina pe cealaltă pentru neşansa şi nefericirile sale, fără să existe o cauzalitate imedi-ată, strictă sau obiectivă. E o scuză în sine... Evreii necesari, ca să zic aşa. Nu are o legătură directă, francă... Deşi ar putea să aibă, totuşi, co-notaţii locale - când am propus această împărţire pe etnii, normal că m-am gândit la contex-tul local, altfel aş fi pus Uzbekistan cu vietnamezi.... Ne-am fixat pe povestea de iubire şi de ură... Și pe mesajul mare şi oarecum ciudat. Cred că e pentru pri-ma oară când la Shakespeare găsim aşa ceva, mai ales în dramă.

Spectacolul e axat pe ideea de sacrificiu...

Nu numai... E despre violenţă, des-pre neînţelegere, inducând finalizarea, transformarea unui conf lict, a unui rău vechi într-un bine viitor. E drept că pen-tru acest „bine” se plăteşte un preţ exor-bitant. Chiar are şi valoare metaforică, dacă e să mă raportez la ce a spus Petru Vutcărău la conferinţa de presă din aju-nul premierei: Romeo şi Julieta semnifi-că, dacă vreţi, cultura, civilizaţia umană în contextul mare al societăţii moderne. Cultura e sacrificată, cum afirmă Petru, în aceste condiţii. Cultura este neînţe-leasă, ostracizată şi sacrificată îndeobşte din raţiuni mai mult sau mai puţin prag-matice.

Deci, ca atare, e primul Shakespeare montat de dumneata. De ce anume Romeo şi Julieta? Iubirea, ce mişcă sori şi stele?

Am ales această piesă deoarece am ajuns la un moment în care trebuie să-mi amintesc că există un sentiment căruia îi negăm existenţa, şi anume, nevoia bol-năvicioasă, viscerală de un celălalt. O nevoie af lată mereu în contradicţie cu

M.Chris Nedeea: „Cultura este neînţeleasă,ostracizată şi sacrificată

îndeobşte din raţiuni mai mult sau mai puţin

pragmatice”Un interviu de Larisa TUREA

MONTĂRI RECENTE:

2008: MENAJERIA DE STICLA de Tennesse Williams (iunie 2008), Teatrul de Stat Oradea SEFELE de Werner Schwab (Au), 9.04.2008, Teatrul Naţional Cluj & Teatrul Imposibil PRINŢESA TUR ANDOT de Carlo Gozzi, 29 octombrie 2008, Teatrul Clasic Ioan Slavici Arad

2007: CENUŞA DE PIATR Ă de Daniel Danis (Ca), 20.10.2007, Teatrul Naţional Cluj & Teatrul Imposibil BLACK COMEDY de Peter Shaffer (30.05.07), Teatrul A. Mureşanu Sfântul Gheorghe O VIAŢĂ ÎN TEATRU de David Mamet (3.02.2007)o producţie Teatrul Naţional Timişoara

2006: CRIZE de Mihai Ignat (octombrie 2006) coproducţie Teatrul Imposibil cu Teatrul Naţional Cluj DUELUL de Dumitru Crudu (16 aprilie 2006) coproducţie Teatrul Imposibil cu Teatrul Naţional Cluj SĂ EPILĂM SPRE VEST de Saviana Stănescu (5 martie 2006) coproducţie Teatrul Imposibil cu Teatrul Naţional Cluj FUCK YOU, EU.RO.PA! de Nicoleta Esinencu (1martie 2006) coproducţie Teatrul Imposibil cu Teatrul Naţional Cluj

2005: TOT CE SE DĂ de Ioan Peter (7 decembrie 2005) coproducţie Teatrul Imposibil cu Teatrul Naţional Cluj LOVE QVARTET scenariu original (17 decembrie 2005) o producţie Teatrul Imposibil WWW.OFELIA.RO scenariu original după Artaud, Shakespeare şi Timpuri Noi (8 martie 2005) o producţie Teatrul Imposibil

2004: VALSUL HAZARDULUI de Victor Haim (octombrie 2004) coproducţie Teatrul Imposibil cu Teatrul Naţional Cluj DUELUL de Dumitru Crudu (mai 2004) o producţie Teatrul Imposibil CHIP DE FOC de Marius von Mayenburg (aprilie 2004) o producţie Teatrul Imposibil

orgoliul şi egoismul ce ne defineşte, la acest început de mileniu.

Și totuşi, are un final luminos, tulbu-rător prin simpleţe.

...Este un happy end însângerat, dar este un happy end, ca şi cum am avea de a face cu un sacrificiu viitor şi ziditor.. Și de acolo porneşte…

Nevoia de pocăinţă, de asumare a unui trecut...

Exact! Și de acolo porneşte un sacri-ficiu, care e cu sânge nevinovat, virgin sau cu orice alt fel de sânge... Jertfind toc-mai ce au mai scump, oamenii realizează ce este important în viaţă. Și în cazul acestei piese realizează toţi, căci cu toţii pierd exact ce au mai scump. Începând cu Ducele, Prinţul Veronei, terminând cu capii respectivelor familii ce-şi pierd copiii şi chiar ceilalţi mai mici – toţi pi-erd sau o rudă, un nepot sau un prieten... Fiecare are o pierdere şi această pierdere va construi ceva - aş putea oricând să mă raportez la legenda „Meşterul Manole” sau la orice alt rit sacrificial.

Textul clasic ţi-a pus probleme speciale?

Nu. La început, părea o piesă extrem de clară, o scriitură limpede cu situaţii foarte simple, după care aceste situaţii simple devin imediat situaţii dificil de transpus şi de jucat în scenă credibil, pentru că tot ce e evident şi doare, noi încercăm să transformăm în parabole şi metafore, să le conferim alte sensuri mai

uşor de acceptat. Cu siguranţă, nu va fi ultimul Shakespeare.

Există atâtea festivaluri de montări după Shakespeare...

Nu de asta, ci pentru că ridicăm niş-te probleme care, paradoxal, pe mine mă preocupă acum. Aşteptam să vină lucrul ăsta mult mai târziu.

În 2006 ai montat şi doi dramaturgi din Basarabia...

Toţi greşim(râde)... Am montat Fuck.You.Eu.Ro.Pa de Nicoleta Esi-nencu şi Duelul de Dumitru Crudu. A fost o perioadă, şi era dictată de contex-tul teatrului românesc la ora respectivă, 2002 până hăt în 2005 maximum, hai şi 6.

Perioada proiectului Teatrul Imposibil? Citez dintr-un alt interviu: „Teatrul Imposibil a pornit ca o întreprindere de nişă: unde era un locşor liber într-un perete (unul destul de crăpat şi prost tencuit, nu-mit teatrul românesc), acolo ne instalam şi noi: era loc pentru dramaturgie româneas-că nouă, am intrat acolo, era un gol pentru apariţii editoriale, ne-am dus spre zona asta, era o crăpătură pentru o revistă de teatru, am făcut-o. Când credeam că s-au epuizat nişele, am găsit o fisură mare: aşa a apărut festivalul. În Cluj nu era nici un festival, şi Clujul oricum trebuie acaparat, agresat, monopolizat. În acelaşi timp, am încercat să ne găsim un profil, şi toate erau luate..., dar l-am găsit într-un final, rămânând să vedem cum definim noi, în România, teatrul experimental. Aşa ne-am dat seama că, peste tot, în definirea teatrului experimental toată lumea îşi dă cu părerea, iar experiment poate fi orice”.

Erau mai multe mişcări şi la una dintre ele puneam şi noi umărul – să promovăm actori tineri, dramaturgi, oameni tineri în general şi să încer-căm să schimbăm, cât de puţin, niş-te lucruri injuste. Și a fost un succes pentru că acum chiar regizorii clasici montează oameni tineri, pe atunci nu se montau autori tineri, sau turbulenţi, sau incomozi: până atunci nu se pur-tau la noi piesele contemporane. Nu se monta Sarah Kane, Koltes sau mai ştiu eu cine... Și au început să-i monte-ze regizori importanţi precum Șerban sau Măniuţiu. Ei au început să monteze aceste piese cu actorii tineri promovaţi de noi şi atunci este clar că am început noi să lucrăm cu actori mai în vârstă, şi să apelăm la alţi dramaturgi. Și ne-am întors noi la clasici dacă ei au trecut la neo-avangardă...

(continuare în pagina 26)

Dialog


26

(urmare din pagina 25)

Cum îţi pare Basarabia?

În primul rând e o ţară foarte ciuda-tă, care nu prea ar avea motiv să existe, nu înţeleg de ce şi cum ar putea să existe. Nu înţeleg cum trăiesc oamenii de aici. Cu ce bani şi la ce costuri incredibile! Aveai impresia că în România e greu – păi mi-am schimbat părerea! De fieca-re dată sunt mirat când vin la repetiţii, fiindcă înseamnă că nu au murit, deşi e probabil să moară chiar de foame. Sunt şi actori foarte tineri. E o ţară şocantă şi la fel de şocantă e trupa – sunt foarte de-osebiţi, sunt şi copii foarte tineri ce nece-sită pregătire. Pentru multe lucruri din zona asta chiar nu eram pregătit, ca să zic aşa. Când e greu parcă te ţine treaz, dacă era simplu, nu exista nici o provocare...

Fenomenul bicicletei. Cât ne zbatem, ne mişcăm, ne ţinem în şa.

Și încercăm să vedem cum facem ca să fie bine.

Cum ţi-a apărut ideea de a veni încoace?A, visam demult! Dacă sunt născut

în 73, atunci de prin 78! Tot timpul a fost tentaţia asta, zona mă atrăgea enorm. Era ţara cea mai apropiată de graniţa mea - eu fiind născut la Botoşani şi cres-când acolo până la 18 ani. Adică până să intru la facultate. Era chiar cea mai fasci-nantă tentaţie de dincolo, cea mai fasci-nantă destinaţie pentru orice puşti. Mie mi-a rămas această dorinţă...

Satul meu, de dincoace de Prut, era efec-tiv în oglindă. Şi am crescut cu emisiunile TVR, cele de la Chişinău nu ajungeau la noi... Ideea de a te invita a fost a lui Petru, deducem...

Practic, când am vorbit cu Petru şi s-a pus problema să vin, am căzut

imediat de acord: cu toată bucuria, de ce nu? Mai ales că într-un fel absolut ciudat are şi un efect terapeutic asupra mea - intrasem într-o perioadă de - sas-tisire, să-i spun? - de suficienţă. Aveam impresia că îi ştiu atât de bine pe actorii din România, cu unii dintre ei lucra-sem mult. Nu mai exista nimic incitant, extraordinar, nu ştiu. Chiar la nivel de provocare, simţi uneori nevoia să faci ceva radical, să schimbi zona. La fel de bine s-ar fi putut să plec în America. Dar probabil că acolo voi ajunge mai târziu, dacă voi ajunge... Și aia e o ţară de teatru.

O merită... după Tennesse Wiliams, montat recent, cum a fost să pui în scenă un clasic? E totalmente altceva!

Acolo a fost mult mai simplu, am avut actori antrenaţi pe teatrul psihologic, cu puternică şcoală stanislavskiană. Pare ciudat că în România şi nu în altă parte, dar la noi baza de învăţământ e asta. Cu unii dintre ei mai lucrasem. Situaţiile, unele, erau la fel de universal valabile ca şi în Romeo şi Julieta. Situaţii pe care le-am trăit cu toţii - despărţirea de familie, în primul rând, în al doilea - remuşcările după cei lăsaţi în urmă, căci evident că fiecare generaţie lasă în urmă generaţia precedentă, o abandonează într-un fel tocmai pentru ca să regrete mai târziu. Și să i se întoarcă înmiit de la copiii lor, aşa e viaţa. Erau lucruri ce aparent păreau datate, America anilor 50... Uite că am găsit multe elemente comune: America anilor 50 e acum şi aici; în fiecare familie se întâmplă asta! Copiii cresc şi pleacă, câte odată pleacă şi taţii. Am găsit multe elemente comune şi actorii s-au achitat foarte bine de datorie. Am avut succesul garantat de publicul care, pentru prima oară în istoria acestui teatru, îi aşteaptă pe actori după încheierea reprezentaţiei, îi aşteaptă afară, la ieşirea din teatru, să-i mai aplaude o dată....

Ai văzut spectacolul şlagăr Chiriţa în provincie, după Alecsandri? Cum ţi se pare?

Foarte diferit de ce facem noi în Ro-mânia. E foarte diferit, cu totul altceva.

Se apropie de teatrul de revistă?

Da, are ceva, dar tocmai din cauza grotescului bine exploatat, se delimitea-ză în acelaşi timp de teatrul de revistă. E un gen aparte! Nu-mi amintesc să mai fi văzut aşa ceva undeva! În mod sigur nu ştiu nici un român să poată face aşa ceva.

Să se consume ca Veaceslav Sambriş, actorul care a luat în acest an Premiul Municipal al Tineretului.

Am înţeles că a avut peste Prut ace-laşi succes.

Mă îndoiesc uneori că poate fi înţeleasă altundeva!

Ba da. Eu sunt din România şi am înţeles perfect. Chiar dacă mi-au scăpat câteva expresii, trimiterile la realitatea locală, rusismele şi moldovenismele.

Şi aluziile la zi sunt de ne-decriptat pentru un neofit.

Să zicem că am scăpat şi din astea, dar dacă mi-au scăpat mie, au scăpat şi multo-ra din sală, căci nu toţi erau deştepţi. E un spectacol plin de bucurie şi de viaţă, chiar dacă se termină dramatic. Jocul ăsta de-a plânsul şi râsul e stilul lui Petru. Și asta face mult! E remarcabil! Vin oamenii, după serviciu, în număr mare. Și dau pe bilet ju-mate de salariu. Apoi vin şi a doua, şi a treia oara... Și am mai înţeles că are viaţă lungă.

Îţi mulţumesc! Sperăm să mai montezi la Chişinău.

Cu plăcere.

M.Chris Nedeea: „Cultura este neînţeleasă, ostracizată şi sacrificată îndeobşte din raţiuni mai mult sau mai puţin pragmatice”Un interviu de Larisa TUREA

DEBUT EDITORIAL

LĂSAŢI SPECTACOLUL SĂ SE JOACE…

Natalia [email protected]

Indiscutabil, un lider al tinerei generaţii de actori, care se distinge printr-o puternică personalitate artistică, este Sava Cebotari. El a reuşit să se detaşeze şi să se impună prin acele calităţi absolut necesare pentru un creator de teatru, şi anume: pasiune, dăruire şi credinţă. De-a lungul celor patru ani de studiu între „pereţii” Academiei de Arte, prin inter-mediul fie a fragmentelor pedagogice, fie a celor realizate independent, atât în calitate de actor dar şi de regizor, s-a putut observa nu numai o constantă evoluţie, dar şi o maturitate în a acţiona în spaţiul scenic, lă-sându-i spectatorului senzaţia, de fiecare dată, că lucrurile nu se vor opri aici…

De fapt, asta s-a şi întâmplat odată cu noua premieră, pe care risc să o definesc ca fiind cel mai important eveniment teatral al acestei stagiuni din spaţiul basarabean, Dar ce s-a întâmplat cu femeia? o poveste cu BĂRBAŢI de Csaba Kiss, care a avut loc pe data de 6 respectiv 7 martie în studioul af lat la subsolul Academiei de Muzică, Teatru şi Arte Plastice.

Cu această ocazie iubitorii genului au putut viziona un spectacol care transpune clar ideea că teatrul conţine o bogăţie inepuizabilă de forme şi manifestări pe care tânărul regizor a reuşit să le însuşească şi să le exploateze mai mult decât inteligent şi cu o mare exactitate.

Piesa, o adaptare a lui Csaba Kiss realizată în baza nuvelelor marelui dramaturg rus A. P. Cehov, este centrată pe aventura în care sunt iniţiaţi actorii în căutările insistente de a af la Dar ce s-a întâmplat cu femeia?, iar personajele cehoviene din acest spectacol sunt recreate contemporan. Oboseala de a se conforma unor false rigori, de a-şi duce existenţa fără un scop anume, căutările obsesive manifestate (ipotetic) prin interme-diul peripeţiilor la care sunt supuşi protagoniştii în încercarea de a af la ce s-a întâmplat cu Irina Bikulina (personaj care pare să lase în urma sa doar victime) dar şi refuzul lor de a se resemna şi de a renunţa la visuri sunt doar câteva din momentele dezvoltate scenic cu o mare iscusinţă de către Sava Cebotari.

Spectacolul poartă şi amprenta tinerilor actori Eugeniu Matcovschi, Ar-tiom Oleacu şi Denis Dimitriu care aduc pe scenă neliniştea generaţiei din care fac parte şi a lumii în care trăiesc. Prin jocul plin de entuziasm şi vervă, prin starea de spirit incendiară, dau dovadă de maleabilitate şi f lexibilitate în crearea personajelor îmbogăţind textul cu semnificaţii multiple atât prin simplitate cât şi prin bogăţia registrelor şi expresivitatea imaginilor pe care le exploatează. Preţios este mai cu seamă faptul că transformările se petrec în faţa spectatorului, convingându-l că nu este nimic de ascuns, iar tot ce se întâmplă aici este „pe bune”.

Chiar dacă au existat şi anumiţi „factori de decizie” care s-au grăbit să califice într-un fel sau altul spectacolul, nu pot fi şterse impresiile pline de entuziasm şi de recunoştinţă ale spectatorilor faţă de tânăra echipă. Tot aici, în final, lansez apelul de A LĂSA SPECTACOLUL SĂ SE JOACE căci, din motive neclare, nu se permite reluarea acestuia.

Ion DABIJA

***O zi obişnuită, o viaţă aşa zis normală, 24 de ore care se repetă la infinit.

Copilul care doarme, sprijinit cu moalele capului de peretele mucegăit,respiră încet,aproape deloc,cu două nopţi înainte de a se naşte a avut un vis,visul lui Sisif.

Singur într-o odaie în întuneric

copilul îşi aşteaptă mama care e plecată la piaţă,ea vinde lactate,

copilul stă cu degetul în gură şi visează,aşteaptă să vină maică-sa.Maică-sa strînge bani, pentru fiica ei care e la universitatesi vine odată pe săptămînă şi îşi ia borcane şi bani şi pleacă,Tot drumul se uită pe geam şi speră că odată o să plece de aici, o să evadeze.Se gîndeşte la cei de acasă,la copilul de 12 luni care nu are un nume,

copilul fără titlu plînge.Cînd la frezat, maică-sa i-a atins cu foarfeca vîrful urechii,acum sta cu faţa în lacrimi colbîite, strînge din mîinişi tace.


Teatru

27

anul II, nr. 11, martie 2009 STare dE urgenTADialog

(fragment)

Emanuela SPRÂNCEANĂ: − Ce relații aţi avut cu securitatea şi cu organele de partid până la 1989?

Nicolae DABIJA: − Pe când eram student, copil naiv de la ţară, nu ştiam că există secu-ritate. Vorbeam tot ce gândeam, ne scriam conspectele în grafie latină. Iar eu adusesem cu mine şi o bibliotecă întreagă de cărţi româneşti. Am fost invitat în câteva rânduri – cu colegii V. Ro-manciuc, A. Silvestru şi I. Vicol – la Secţia nr.1, la discuţii cu un bătrânel, poreclit de noi Cerche-zul, pe care aşa şi nu-l înţelegeam ce vroia de la noi.

În anul trei am fost exmatri-culat de la facultatea de ziaristică a Universităţii ,,pentru activita-te naţionalistă şi antisovietică”, fiind restabilit peste un an, dar deja la filologie.

Am fost reabilitat abia la 28 februarie 1991 printr-un ordin special al ministrului învăţă-mântului N. Matcaş. Încă pe când eram student Avram Mar-dare, redactor-şef la televiziune, mă angajase pe jumătate de sa-lariu în redacţia pentru tineret a televiziunii, dar la repartizare, deşi eram student eminent, V. Klobuţki, eminenţa cenuşie a securităţii de la Universitate, atenţionează comisia de faţă cu mine că aş fi „naţionalist” şi e contraindicat să fiu angajat la televiziune, care e un „sector ideologic” şi o trimit în locul meu pe … Nelea Raţuc. Avram Mardare a insistat totuşi să mă aibă în redacţia sa, dar secţia de cadre, o filială a KGB, a refuzat până aproape de sfârşitul anului să mă treacă pe un salariu întreg. Ulterior, pentru că iniţiasem un ciclu de emisiuni despre monu-mentele de cultură şi istorie din republică, unele cu reacţii su-părate din partea Ministerului Culturii şi a comitetului central, am fost trecut, ca pedeapsă, de la redacţia pentru tineret la cea pentru copii. Din prima mea carte „Ochiul al treilea” n-am putut publica până la apariţia ei nici măcar o singură.

Am putut să revin cu adevă-rat în presă abia după 1977, când am devenit Laureat al Premiului „B. Glavan” pentru cea mai bună carte de debut.

Cu toate astea, la radio şi te-leviziune numele meu mai este interzis încă mult timp (Vanda Zadnipru m-a întrebat pe atunci: „Nicolae, ce-ai făcut, că Lozan a spus să nu te dăm pe post”, ştie asta şi poeta Galina Furdui). Pro-blemele au continuat şi după ce am fost ales redactor-şef la „Lite-ratura şi Arta”.

După 1992, deşi se spune că democraţii s-au af lat la putere, n-am mai fost invitat la nici o emisiune a TVM sau a postului de radio „Moldova 1”.

În 1984, când Consiliul Uni-unii Scriitorilor m-a propus la funcţiunea de redactor-şef al re-vistei pentru tineret „Orizontul”, comitetul central al p.c. refuză să mă confirme, sugerându-i lui P. Boţu să recomande un alt scrii-tor, propunând şi o listă din trei persoane .

Dar P. Boţu, pe atunci depu-tat în Sovietul Suprem al URSS şi RSSM, s-a încăpăţânat şi l-a tri-mis pe Liviu Damian la P. Petric, secretar al comitetului central al partidului (martor e Spiridon Vangheli, care l-a aşteptat atunci pe Damian în stradă câteva ore, cât a durat discuţia) să-l convin-gă că nu sunt naţionalist şi sunt cel mai potrivit pentru a face o revistă a tineretului de creaţie (între timp iniţiasem la Casa Scriitorilor Cenaclul „Dialog” al Tineretului de Creaţie, cu săli arhipline, unde Ion Zaiaţ şi alţi folkişti interpretau cântece din repertoriul Cenaclului „Flacăra”, unde era omagiat M. Eminescu la fiecare 15 ianuarie etc. Secu-ritatea făcea rapoarte şi după aproape fiecare şedinţă V. Stati mă convoca ca să mă amenințe că mă va da afară din partid, iar P. Boţu şi L. Damian, care par-ticipau la multe dintre şedințele Cenaclului „Dialog”, mă invitau la ei să-mi spună că fac bine ceea ce fac).

La Congresul VI al Uniunii Scriitorilor, care a avut loc la 16 mai 1986, în toiul restructurării

gorbacioviste, am fost propus şi votat de către scriitori la funcţi-unea de redactor-şef la săptămâ-nalului „Literatura şi Arta”.

Nu mi-am dorit acest post.Martori mi-s V. Romanciuc,

cu care am mers până la Botanica pe jos făcând planuri cum să re-fuz investitura şi Ion M. Grosu., şeful secţiei de cultură de la c.c. al p.c.M., la care m-am prezentat a doua zi dimineaţă la prima oră cu cererea de renunţare. Dum-nealui a zâmbit bonom şi a spus că probabil va fi mai greu să fie convocat încă o dată congresul şi apoi agenţiile de presă deja difu-zaseră ştirea.

Peste câteva zile a avut loc Congresul Scriitorilor din URSS, unde, într-o cameră de hotel, le-am promis lui Serafim Saca şi Vladimir Beşleagă că, dacă timp de jumătate de an nu voi putea face din „Literatura şi Arta” o altă publicaţie – voi de-misiona de la ziar.

În curând, cu acelaşi colec-tiv şi cu aceiaşi autori am adus săptămânalul scriitoricesc de la tirajul simbolic de 2000 de exemplare în 1986 la cel de 260 000 de exemplare în 1989, fiind calificat „ziarul literar cu cel mai mare tiraj din Europa” (Le Figa-ro, de la 1 martie 1990, articolul lui Victor Loupan, fiul lui Victor Lupan, care în acelaşi articol mai menţiona între altele: „Litera-tura şi Arta a jucat acelaşi rol în Revoluţia Renaşterii basarabe-ne, pe care l-a jucat Televiziunea Română în evenimentele din decembrie 1989”). Literatura şi Arta, odată cu venirea mea, s-a transformat într-o publicaţie naţională. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să lichidez cen-zura: am publicat tot ceea ce nu publicaseră alţi redactori-şefi de până la mine, nuvela lui Nicolae Esinencu cu Generalul, poemul „Îngerii roşii” de D. Matcovschi despre foametea organizată din 1946-47, nuvelele lui Nicolae Su-lac, pe care le-am găsit în serta-rele redacţiei, povestirea lui Ion Druţă „Toiagul păstoriei” (des-pre deportări), poemele lui Gri-gore Vieru („Limba noastră cea română” ş.a.), ale lui P.Cărare,

M.I. Cibotaru, I.Vatamanu, L.Lari, I. Hadârcă, am publicat articole însoţite de peste 700 000 semnături, referitor la nece-sitatea legiferării limbii noastre şi a trecerii ei la alfabet latin, scri-sorile de la Paris ale lui Nicolae Lupan, cele de la Bucureşti ale lui Vasile Țepordei sau Octavian Ghibu etc.

Am fost primul redactor din URSS care am scos de pe frontis-piciul ziarului lozinca obligatorie „Proletari din toate ţările, uniţi-vă!”

Spun acestea pentru că se pare unii dintre colegii mei au ui-tat aceste lucruri, care îi încântau odinioară. Unii dintre ei dau azi de înţeles că dânşii ar fi făcut şi mai mult şi mai bine decât ceea ce am făcut eu.

Cred totuşi că mi-am făcut datoria şi am riscat întru bunul nume al scriitorilor, inclusiv al celor care luaseră apă în gură şi n-au scris barem un articol de atitudine în perioada crucială 1988-1991, pitindu-se laşi prin buruieni, ca azi să mă numească „neîntrecut carierist sovietic”

Sunt foarte curios să af lu ce-ar fi făcut ei în locul meu.

Iar cum lumea noastră are memorie scurtă, aş aminti aici şi de relaţiile mele „prieteneşti” cu conducerea partinică de atunci.

La 10 iunie 1988 am publicat în „Literatura şi Arta” un VOT DE BLAM acordat de scriitori conducerii de stat şi comitetului central al partidului comunist al RSSM, caz unic în toată URSS, unde partidul comunist se af la la putere.

Imediat a fost convocată şe-dinţa biroului C.C. al P.C.M., care a luat în dezbatere Apelul Scriitorilor şi săptămânalul „LA”, iar în zilele imediat urmă-toare în presa oficială, la radio şi televiziune, a fost declanşată o campanie antiscriitoricească de proporţii. Peste alte câteva zile la cererea C.C. al P.C.M. la Mos-cova a fost întrunită şi o şedinţă comună a Secretariatului Uni-unii Scriitorilor din URSS şi a unor ştabi de la C.C. al P.C.U.S., în frunte cu Egorov, şeful Secţi-ei de Propagandă şi Agitaţie, la

care s-a pus în discuţie articolul respectiv, de fată cu N. Bondar-ciuc, secretar al C.C. al P.C.M. Am fost salvat atunci de marii scriitori ruşi: E. Evtuşenco, A. Vosne senski, R. Rojdestvenski, V.Korotici, I.Gherasimov ş.a., care mi-au luat apărarea (vezi în Literaturnaia gazeta de la 15 iunie 1988, articolul semnat de Gh.Malarciuc)

Ceva mai înainte, la 16 iulie 1987 la o plenară a C.C. al P.C.M. „LA” a fost calificată o publicaţie „naţionalistă şi anticomunistă” (de către preşedintele Academiei Alexandr Jucenco, preşedintele radio-televiziunii Stepan Lozan şi directorul ATEM-ului Fiodor Angheli ş.a.) (vezi „Pravda” din 17 iulie 1987).

Activitatea săptămânalului ,,LA” a fost discutată la şedinţa Biroului C.C. al P.C. la 22 sep-tembrie 1987. La acea şedinţă a fost adoptată „Hotărârea C.C. al P.C.M. „Cu privire la nea-junsurile grave în activitatea săptămânalului „Literatura şi Arta” .

La acea şedinţă G. Volkov, şeful K.G.B-ului moldav, avea să menţioneze între altele: „Pe când era student, N. Dabija s-a aflat în fruntea unui grup naţionalist de la Universita-te”, prezentând activitatea mea de la ziar ca o consecinţă a celei anterioare, iar I. Kalin, preşedin-tele Consiliului de Miniştri, m-a numit cu inteligenţă „подонок” („drojdie”).(Vezi Moldova soci-alistă de la 24 septembrie 1987 şi stenograma şedinţei Biroului c.c. al p.c.M. din 22 septembrie 1987).

Numai cine a trăit în acele timpuri ştie ce înseamnă asta.

Am scăpat „ieftin” atunci: doar cu o „mustrare aspră”.

Mai aveam încă o admones-tare, ace ea fiind aplicată la 23 aprilie 1987 de către Biroul Co-mitetului raional de Par tid Frun-ze, pentru că publicasem artico-lul „Povara istoriei” de Dumitru Mat covschi (şi poetul se alesese cu una).

La 17 ianuarie 1988 Biroul c.c. îmi aplică o altă mustrare aspră pentru că am „trecut samo-

volnic ziarul la alfabetul latin”, publicând integral în grafie lati-nă articolul „Patologia societăţii noastre” de M. Eminescu, pre-luat din Timpul de la 4 ianuarie 1881.

La 11 martie 1988 Biroul C.C. mă va sancţiona pentru că ignorasem că la 21 ianuarie fuse-se ziua morţii lui V.I. Lenin.

La 18 aprilie 1989 (scrie „Moldova socialistă” din 23 apri-lie 1989) la Biroul C.C. N. Dabija a fost aspru avertizat ,,asupra inadmisibilităţii publicării unor materiale care provoacă încordare în domeniul relaţii-lor dintre naţiuni”.

În toamna anului 1988 C.C. al P.C.M. a emis o hotărâre prin care interzisese abonarea la „LA” (vezi şi „Chişinău, gazetă de sea-ră”, din 17.08.1988), dar toc mai datorită acestui fapt tirajul revis-tei a crescut brusc.

Am fost pus în discuţie de mai multe ori la Biroul C.C. al P.C.M., iar în luna mai 1988 acesta a luat decizia să lichi deze ziarul. Câţiva scriitori – M. Cim-poi, I.C. Ciobanu ş.a. – am cerut atunci o audienţă la S. Grossu, prim-secretar al C.C., care a fost convins de către Gh. Malarciuc să n-o facă; el a ameninţat că dacă se întâmplă acest lucru toţi scriitorii îşi vor depune carnetele de partid, şi de către V. Beşleagă care a fost şi mai categoric: „Vom depune şi carnetele de membri ai Uniunii Scriitorilor”. Auzind acestea, V. Pşenicinikcov, care era de faţă, a promis că problema, ce urma să fie discutată a doua zi, va fi scoasă de pe ordinea de zi.

Am fost nu o dată ameninţat cu moartea, înjurat de la cele mai înalte tribune, denigrat în presă, dar mi-am făcut datoria, într-o perioadă grea pentru destinele românismului din Basarabia. Am făcut-o, repet, şi pentru bu-nul nume al scriitorilor.

Iată cum a decurs cariera mea de „neîntrecut nomenclatu-rist sovietic ”, cum mă numeşte colegul.

Iertaţi-mi nemodestia, dar cine a făcut pe atunci mai mult?

Poate că domnia sa, anoni-mul?!

SCRIITORII ŞI SECURITATEA



28

DE CE NE VOPSIM

Manifestul futuriştilor

Freneticului oraş al lămpilor cu arc, străzilor împestriţate cu trupuri şi case-lor ce se zgribulesc – noi le-am adus faţa vopsită; startul a fost dat şi pista aşteaptă alergătorii.

Fiind creatori, noi am venit nu să distrugem construcţia, ci să glorificăm şi să afirmăm. Vopsirea noastră nu e născocire absurdă, nu e o reîntoarcere – ea este legată indisolubil de modul nostru de viaţă şi de profesia noastră. Înzoritorul cântec despre om, precum gornistul înainte de luptă, cheamă la bi-ruinţă asupra pământului, ce s-a tăinuit făţarnic sub roţi, până la ora răzbună-rii, şi tunurile ce dormeau s-au trezit şi scuipă peste inamic.

Viaţa înnoită cere o nouă societate şi o nouă propovăduire.

Vopsitul nostru e primul limbaj care a descoperit adevăruri nemaiştiute. Iar pojarurile declanşate de ea mărturi-sesc că servitorii pământului nu pierd speranţa de a salva cuiburile vechi şi au adunat toate forţele pentru salvarea por-ţilor, îngrămădindu-se, ştiind că, odată cu prima minge lovită, noi suntem – în-vingătorii.

Ne-au condus mişcarea artei şi dra-gostea de viaţă. Fidelitatea faţă de profe-sie ne răsplăteşte pe noi, luptătorii. Dâr-zenia nu prea multora generează forţe care nu pot fi învinse.

Noi am legat arta cu viaţa. După în-delunga însingurare a maeştrilor, noi am cunoscut răspicat viaţa şi viaţa a năvălit în artă, astfel că veni timpul ca arta să invadeze viaţa. Vopsitul feţei e începutul înzoririi. Din acest motiv şi bat atât de intens inimile noastre.

Noi nu tindem doar spre estetică. Arta nu e doar monarh, ci şi gazetar, şi decorator. Noi preţuim şi caracterul de litere, şi noutăţile. Sinteza decora-tivismului şi ilustraţiei constituie baza vopsitului nostru. Noi înfrumuseţăm viaţa şi propovăduim – de aceea ne şi vopsim. Vopsitul (înseamnă) noi lu-cruri populare, de valoare, ca şi toate celelalte din ziua noastră. Cele vechi au fost dispersate şi constrânse de ban. Aurul era preţuit ca podoabă şi deveni scump. Noi însă dăm jos de pe piedes-tal aurul şi pietrele (scumpe), decla-rându-le fără valoare. Păzea, cei care le

adunaţi şi le păstraţi, – când veţi ajun-ge sărmani.

Începutul a fost în (anul) (19)05. Mihail Larionov vopsi o femeie-model ce se profila pe fundalul unui covor, pre-lungind pe ea desenul. Însă trâmbiţarea unui atare eveniment încă nu se întâm-plă. Astăzi, fac acelaşi lucru parizienii, vopsind picioarele dansatoarelor, iar doamnele se pudrează cu pudră cafenie şi îşi alungesc, egiptologic, ochii. Însă aceasta înseamnă vârstă. În timp ce noi îmbinăm contemplaţia cu acţiunea şi ne aruncăm în mulţime.

Freneticului oraş al lămpilor cu arc, străzilor împestriţate cu trupuri, caselor zgribulite noi le-am adus nu ceea ce a fost: în oranjerie au crescut f lori nemai-văzute, care incită (lumea).

De multă vreme orăşenii îşi înrozo-vesc unghiile, îşi vopsesc ochii, părul, îşi rujează buzele, obrajii – însă toţi imită pământul.

Dacă ne-ar fi fost date peneturile pa-pagalilor, de dragul pensulei şi al creio-nului noi ne-am fi smuls penele...

Iar dacă ne-ar fi fost dată frumuse-ţe nemuritoare – am fi muruit-o, uci-gând-o, – noi, cei care mergem până la capăt. Tatuajul nu ne preocupă. Tatua-rea se face odată pentru totdeauna. Noi ne vopsim pentru o oră şi schimbul de sentimente solicită schimbarea vopsi-rii, precum un tablou ar devora un alt tablou, precum după geamul automobi-lului se perindă vitrinele, insinuându-se una în cealaltă, – astfel şi feţele noastre. Tatuajul e frumos, însă spune despre pu-ţine (lucruri) – doar despre trib şi fape de vitejie. În timp ce vopsitul nostru e – gazetar.

Pe noi nu ne preocupă expresiile fe-ţelor. Ce e din aia că se obişnuieşte ca ele să fie înţelese drept foarte timide şi nefrumoase? Faţa noastră e ca zângăni-tul strident al tramvaiului ce avertizează trecătorii grăbiţi, precum turmentatele sunete ale unui mare tangou. Mimica este expresivă, însă incoloră. Pe când vopsitul nostru e – decorator.

Buntul contra pământului şi pre-schimbarea feţelor în bătaia proiectoru-lui emoţiilor (frământărilor). Telescopul a depistat constelaţiile rătăcite în spaţiu, vopsitul (feţelor) va povesti despre rătă-citele gânduri.

Noi ne vopsim, pentru că o faţă cu-rată e respingătoare, pentru că dorim să trâmbiţăm despre necunoscut, reorga-

nizând viaţa şi ducând pe culmile exis-tenţei suf letul înmulţit al omului.

Ilya ZDANEVICI,Mihail Larionov

(Revista „Argus”, 1913, Nr. 12)

PRIMUL CONGRES AL BAIACILOR1 VIITORULUI

Ne-am întrunit aici, pentru a înarma contra noastră lumea! Timpul palmelor (date gustului public – L.B.) a trecut:

Trosnetul explozivelor (vzorvalei) şi ghiventul sperietorilor vor zgudui anul artistic ce vine!

Dorim ca adversarii noştri să-şi ape-re curajos catrafusele ce li se împrăştie. Să nu mai dea din cozi, pentru că nu vor reuşi să se ascundă după ele.

La adunări şi în teatre, şi din paginile cărţilor noastre exacte, noi le-am ordonat gloatelor de mii de inşi, iar acum declarat-am drepturile baiacilor şi pictorilor, sfâr-tecându-le urechile celor ce lâncezesc sub buşteanul laşităţii şi nemişcării:

1/ Să nimicim „curata, clara, onesta, sonora Limbă rusă”, castrată şi netezită de limbile oamenilor ce se dau ca şi pre-destinaţi „criticii şi literaturii”. Ea nu este demnă de „Marele popor rus”!

2/ Să nimicim învechita mişcare a gândului conform legii cauzalităţii, neputinciosul „bun simţ”, „logica sime-trică”, rătăcirea prin umbrele albastre ale simbolismului şi să oferim revelaţia (desmeticirea) personală a adevăratei lumi de oameni noi.

3/ Să nimicim delicateţea, superfici-alitatea şi frumuseţea ieftinilor pictori şi scriitori publici, lansând neîncetat noi şi noi opere în cuvinte, în cărţi, pe pânză şi pe hârtie.

4/ În acest scop, în preajma lui în-tâi August al acestui an zboară în lume (lumină) noile cărţi „Trei” a lui Hleb-nikov, Krucionâh şi Guro. Ilustraţiile lui K. Malevici. „Cămiluţele cereşti” de E(lena) Guro, „Luna-zdohnitură” – co-laboratorii „Ghileei”2 – „Presa şi noi” şi alt.

5/ Să atacăm pavăza chirciturii ar-tistice – Teatrul rus, pe care să-l refor-măm radical. Teatrul de Artă, cele nu-mite Korşevski, Aleksandrovski, Bolşoi şi Mic nu mai au loc în ziua de azi! – în acest scop se întemeiază Teatrul nou „Budetleanin” (Futuristul).

ANDREI BURAC

MEMORIA

amintiri deseori crezuteadînc îngropate.Parcă uitate.Blestemate cîndva şi trimiseca şi cum pe alte planete.Ghiulele de tun cu puteridin ce în ce mai greleşi mai neştiute.Lansate de gheara timpuluipe drumuri, drumuriuneori incredibil de lungişi de mari.

Explozii în preajma inimiidupă un amar de timpaşa, pe neaşteptatetocmai în pauzacînd apele din suf letşi ele adîncierau pe cale să atingălinul înalt.

ACEST TIMP-R ĂSTIMP

De undevaÎn trecere şi pe lîngă minespre altundeva şi mult mai departe.Reptilă nici rece, nici caldă.Sferă albastră.Casă a unui întreg universvie, cu suf let şi atît de lacomăde viaţă, dar şi de vise.O adevărată avere predestinatăşi ajunsă pînă aicidoar la un pas de trezirea ta.

Pe acest timp-răstimpdin care jumătate-citesc negru pe alb:„ ...cerul ţi-l aşază în braţe.Clipele din acest cuibrămîn o mare tainăascultă-l cum strigă-urlăcu miriade de guridar şi cu tandreţe şi chiar dordupă jumătatea de altundeva.”

Manifestele avangardei ruse

6/ Și în el vor fi organizate câteva reprezentaţii (la Moscova şi Petrograd). Va fi montată Deima (piesa): lui Krucio-nâh „Victorie asupra soarelui” (operă), a lui Maiakovski „Calea ferată”, a lui Hleb-nikov „Poveste de Crăciun” ş. a. Mon-tarea spectacolelor e dirijată de înseşi verbocreatorii, pictorii: K. Malevici, D. Burliuk şi muzicianul M. Matiuşin.

Să ne debarasăm cât mai curând de ruine şi să înălţăm un zgârie-nori. Înfipt, ca glontele!

Conform originalului.

Preşedinte: M. MatiuşinSecretari: A. Krucionâh, K. Malevici

Usikirko3, 20 iulie 1913

După 7 zile. Apb (Sankt-Petersburg), 1913, 15 august. Manifestul a fost adop-tat la congresul la care au participat doar autorii săi (Hlebnikov nu a putut să vină). În septembrie 1913, M. Larionov a prezentat proiectul teatrului „Futu”, iar la 26 aprilie 1914 în ziarul „Nou” (Nov’) a apărut „Declaraţia despre teatrul futu-rist”, scrisă de V. Șerşenevici.

1Baiaci – formă veche a noţiunii de scriitor, care, iniţial, avea şi forma

de „cântăreţ” (baian), „bard”.2Ghileea – Asociaţia futuriştilor,

întemeiată de fraţii David şi Nikolai Burliuk şi Benedikt Livşiţ. Configurată,

în mare, în anul 1910. Grecii numeau „Ghileea” (Păduroasa) o regiune din Sciţia.

3Usikirko – orăşel în Finlandia care, în acea vreme, intra în compo-

nenţa imperiului rus.

Rubrică de LEO BUTNARU


Io zâk

29


Statul e un mecanism, nu o firmă

Marius IANUŞ

De curînd un amic m-a pus în faţa unei probleme care m-a lăsat mască. Mai precis: cum de eu, care pri-mesc finanţare de la ICR, „înjur” o altă instituţie care reprezintă „Statul român” - AFCN.

Am rămas mască, pentru că omul se pretinde jur-nalist - şi chiar trece în ochii unora drept asta - deci nu e vorba de un caz îndoielnic de gen Buduca, cel din editorialul, de care şi azi cred că e mîndru, „Muie spon-sorului meu”.

Pentru oricine gîndeşte ca acest amic al meu mă văd nevoit să fac cîteva precizări care mi se par a fi la mintea cocoşului. Un stat democratic este un meca-nism de reglare a societăţii. Societatea îşi desemnează nişte reprezentanţi, aceştia fac nişte legi, iar acest me-canism pe care îl numim „Stat” urmăreşte, prin diver-sele sale instituţii, aplicarea acestor legi.

O lege a acestui stat spune că se vor da nişte sub-venţii din banii societăţii pentru editarea unor publi-caţii prin instituţiile x, y, z.

O comisie de la instituţia x evaluează nişte proiecte şi hotărăşte că proiectul revistei pe care o aveţi în faţă întruneşte condiţiile de eligibilitate.

Datoria unui jurnalist e de a informa corect opinia publică. Un jurnalist de la publicaţia noastră, finanţa-tă de instituţia x, descoperă că la instituţia y se petrec lucruri necurate. Conform amicului meu, el ar trebui să tacă.

Conform deontologiei profesionale el trebuie dim-potrivă, să vorbească. Pentru că tocmai vorbind despre neregulile de la instituţia y el face un serviciu acestui mecanism de reglare a societăţii.

Și consider că instituţia x, în cazul de faţă Institutul Cultural Român, cu care amicul despre care vorbeam nu are absolut nicio legătură, trebuie să precizez asta, ne finanţează tocmai ca să ne facem cum trebuie me-seria de jurnalişti.

Deci, da, pe banii societăţii române distribuiţi mie de o instituţie a statului pot să vorbesc despre orice instituţie a statului vreau, chiar şi despre cea care m-a finanţat, cum vreau.

Și făcînd asta îmi fac datoria, pentru că presa e unul dintre instrumentele prin care societatea încearcă să controleze statul.

Concurs Editura TREI2 cărţi gratis pentru unul din cititorii revistei „Stare de urgenţă”!

Cei care îsi doresc aceste cărţi sunt rugaţi să trimită un mail la adresa [email protected] cu titlul „Concurs” în care să răspundă la întrebarea „Cine este autorul cărţii manufacturabile distribuite împreuna cu numărul 11 al revistei Stare de urgenta?”.

Căştigătorul va fi desemnat prin tragele la sorţi si va fi anuntat pe blogul revistei: http://staredeurgenta.wordpress.com.

Personal, cred că apariţia roma-nului Lizoanca la 11 ani semnat de Doina Ruşti este un eveniment în literatura română contempo-rană. De ce? Pentru că odată cu el se produce o deplasare din zona imediat personală a autorului (care de obicei trece prin diverse traume sau experienţe în variate dimensiuni existenţiale despre care simte nevoie să povestească), în planul unei realităţi sociale ample, realitate ce poate fi punct de plecare pentru texte extrem de puternice. Da, prozatorul poate scrie şi altfel decât ne-a obişnuit până acum. Poate să-şi caute poveştile dincolo de existenţa proprie. Poate să îşi transforme creaţia într-un semnal de alarmă. Poate schimba mentalităţi... Dar cel mai bine ar fi să o lăsăm chiar pe autoare să ne spună povestea ce se ascunde în spatele acestui roman. (Roxana BOBOC)

Cum am scris romanul Lizoanca la 11 ani

Am deschis ziarul şi-am citit o frază care mi-a făcut gaură în creier: o prostituată în vârstă de 11 ani a umplut un sat întreg de sifilis. Bine-înţeles, ştiu foarte bine că în jurul meu există prostituţie infantilă, co-pii mutilaţi, agresaţi, ucişi, împinşi să supravieţuiască în genunchi, de cum văd ochiul soarelui. Dar în titlul acesta de ziar mai era ceva: o făloşenie greţoasă a vânătorului de rating. Povestea mergea în mod pervers pe amănunte de genul că fe-tiţa se prostituează încă de pe când

avea 9 ani sau că printre clienţii ei se numără chiar şi bărbaţi de 80 de ani. Deşi ştirea a fost apoi preluată în aproape toate cotidienele impor-tante, era evident că nimeni nu se obosise să investigheze sau măcar să verifice informaţia. Și tocmai aceas-tă indiferenţă năucitoare m-a deter-minat să scriu un roman. M-a in-dignat întotdeauna lipsa de respect a jurnaliştilor, care vorbesc despre oameni ca despre nişte nenorociţi. Când aud aprecieri de genul bătrâ-nul sau nea Vasile, mi se face rău. Cine îi dă dreptul ziaristului să vorbească de sus cu oamenii care îi asigură subiectul şi pâinea? Dar de data aceasta era chiar mai mult decât indiferenţă şi neruşinare: era un cinism crâncen, de care nu doar ziaristul, cu fragila şi proverbiala lui educaţie, era responsabil. Ci o lume numeroasă, o gloată, de fapt, o Isto-rie.

Și-atunci am început propria cercetare. Fetiţa care umpluse sa-tul de boli era în realitate un copil cu părinţi cât se poate de normali, care o băteau meseriaş şi disperat. Nu era vorba despre o familie cu probleme. Nici despre una săracă. Părinţii copilei erau nişte oameni muncitori, dar care deveniseră pă-rinţi sub presiunea unei societăţi ridicate cu greu pe numeroase înge-nuncheri ale autorităţii părinteşti. Adică societatea noastră. Tocmai de aceea, acţiunea romanului meu nu reconstituie doar povestea fe-tiţei din ziare. În aproape orice sat există o astfel de fiinţă, bătută, iz-gonită de-acasă, nevoită să intre în tot felul de întâmplări care se petrec

întotdeauna cu voia şi cu ajutorul maturilor. Numai dacă ne gândim la cazurile mediatizate în ultimul an, şi deja avem în minte o sumă de copii violaţi, deveniţi în mod brutal părinţi, ucişi în bătaie. Iar vârsta de 11 ani pare ea însăşi un prag greu de trecut. Din cercetările mele, în ultimul an, mai bine de jumătate, din cele peste 200 de cazuri cunos-cute, sunt fixate la vârsta de 11 sau 12 ani. Lizoanca este un copil de 11 ani şi, da, povestea, în desfăşurarea ei liniară, este cea a fetiţei învinui-tă c-a umplut un sat întreg de sifilis. Însă eu am ales un sat, af lat la 25 de km de Bucureşti, pe apa Neajlovu-lui. Un sat mic, tipic românesc, nici mai bun nici mai rău decât oricare altul. N-a fost o descoperire. M-am oprit acolo pentru că apa înf lorită a râului de câmpie trecea aşa tristă printre malurile verzi. Și-am auzit în depărtare scrâşnetul unor roţi vechi. Aşa că m-am întors acolo, cu doi regizori (Cristian Panaitescu şi Lucian Sora) pe care i-am asistat cât timp au filmat pentru un scurt me-traj. În spatele camerelor e o linişte de fier, în care poveştile pătrund în paşi de dans. Vara trecută am colin-dat prin mai multe sate, în special din sudul ţării, am cunoscut copii şi maturi, am făcut fotografii. Iar un timp n-am mai citit niciun ziar.

Romanul meu aduce o poveste simplă în care sunt inserate alte 13 poveşti, un fel de sertare ale roma-nului, care alcătuiesc povestea sub-terană a unei stări de lucruri. Nu mi-a plăcut niciodată văicăreala. De regulă, când ceva îmi displace, mă gândesc imediat la ce-ar fi de făcut,

LISBETH SALANDER consti-tuie marea plăcere a acestei cărţi, un personaj fascinant cu un profil psi-hologic amplu şi complex. Lisbeth posedă o inteligenţă excepţională şi are darul de a-şi păstra o aură de mister foarte seducătoare. Fără să ştie, ameninţă să arunce în aer unul dintre cele mai importante secrete ale Securităţii şi, de data aceasta, este prinsă în capcană!

În acelaşi timp, MIK AEL BLOMKVIST, de la revista Mil-lennium, a dat de un nou subiect fierbinte. Jurnalistul DAG SVENS-SON şi prietena lui MIA BERG-MAN au dovezi despre existenţa unei filiere de prostituţie care acti-vează între Europa de Est şi Suedia şi care, mai mult, este muşamalizată de serviciile secrete. Prin urmare, multe dintre persoanele implicate în traficul cu femei au poziţii im-portante în societate.

Întâmplări din trecutul întune-cat al lui Lisbeth Salander încep să iasă la iveală. Atunci când Dag şi Mia sunt brutal asasinaţi, bănuielile se îndreaptă spre Salander şi se de-clanşează o adevărată vânătoare a poliţiei. Salander se decide să pună capăt pentru totdeauna trecutului şi să-i pedepsească pe cei vinovaţi. Drumurile lui Blomkvist şi Salan-der se întretaie din nou.

Un bestseller absolut

În Franţa, trilogia a fost decla-rată cartea anului 2008, vânzând

până la ora actuală peste 2 milioane de exemplare (s-au raportat vânzări de 3000 – 4000 de exemplare/zi), în Italia s-au vândut 1,5 milioane, în Suedia – o ară cu 9 milioane de locuitori - s-au raportat vânzări de 3 milioane de exemplare. În Da-nemarca, vânzarea celui de-al trei-lea volum a depăşit cu 200 000 de exemplare ultimul Harry Potter – ceea ce trebuie să recunoaştem că este un adevărat record.

Dar lucrurile nu se opresc aici. Cartea se af lă pe listele de bestseller în Japonia, Germania, Olanda, Spa-nia, Australia, SUA.

Compania Yellow Bird a lansat la sfârşitul lunii februarie în Sue-dia ecranizarea primului volum din Trilogia Millennium de Stieg Larsson. Încasările filmului concu-rează cu cele înregistrate de Harry Poter. Versiunea cinematografică a fost cumpărată deja în Danemarca, Norvegia, Italia, Olanda. Etc.

În Franţa, filmul BARBAŢI CARE UR ĂSC FEMEILE va des-chide, pe 13 mai, Festivalul de la Cannes.

Jurnalist suedez, Stieg Larsson a murit în 2004, în mod neaşteptat, în urma unei crize cardiace, la vârsta de 50 de ani, imediat după ce apu-case să-i predea editorului său Mil-lennium, o serie de trei romane, în-sumând 1935 de pagini. Millennium a devenit între timp un fenomen editorial. În ţările nordice, „nici o carte în afară de Biblie nu a mai în-registrat astfel de vânzări!”

iar pentru asta, în primul rând caut cauzele.

Am scris romanul pe nerăsu-f late, lăsându-mă în seama poveştii despre o fetiţă dârză, hotărâtă, in-teligentă şi af lată în război cu toată lumea. Lizoanca are ceva din mine, dar mai cu seamă are ceva din vâr-sta superbă de 11 ani. Nu cred că întâmplător au ieşit la suprafaţa istoriei întâmplările despre copii care au această vârstă. Ea este una a trezirii lucidităţii. Un copil de 11 ani este un judecător pe cât de inocent pe atât de crud.

Între copertele de carton ale acestei cărţi, Lizoanca nu mai este doar un copil maltratat, ci o luptă-toare cu mulţi susţinători.

Doina RUŞTI

Traducere din suedeză de Elena-Maria MOROGAN

Fata care s-a jucat cu focul: a apărut în limba română al doilea vo-lum al Trilogiei MILLENNIUM de Stieg Larsson!

Cei care au citit primul volum, Bărbaţi care urăsc femeile, se re-întâlnesc cu personajele trilogiei, implicate într-o nouă aventură. Cei care nu l-au citit, pot începe liniştiţi şi cu volumul 2.

Trilogia a câştigat premiul SWEDISH ACADEMY AWARD FOR DETECTIVE NOVELS şi constituie unul dintre evenimente-le majore din lumea editorială euro-peană, înregistrând vânzări absolut fenomenale şi declanşând o adevă-rată isterie în rândul fanilor.

Formula succesului? Mister, in-trigi şi suspans, toate sub patronajul unor personaje de excepţie: Lisbeth Salander, o hacker-iţă genială cu trecut incert, capabilă să spargă cele mai încifrate coduri de calculator, şi Mikael Blomkvist, un jurnalist tenace şi seducător, de o inteligenţă sclipitoare şi un şarm pe măsură.

Nu există nevinovaţi. Ci diferite grade de responsabilitate.

Cei care au făcut deja cunoştinţă cu cei doi ştiu deja că vor avea parte de o lectură plină de adrenalină. Ac-ţiune pe muchie de cuţit, schimbări bruşte de situaţie, personaje extreme în combinaţii absolut uluitoare.

Concurs

Reacţii la expulzarea lui Sandu Vakulovski:

„Alexandru Vakulovski, scriitor român născut în Basa-rabia, absolvent de Litere la Cluj şi rezident în România din 1997, a fost astăzi expulzat din raţiuni birocratice, deşi a de-pus cerere de dobîndire a cetăţeniei române încă de acum 5 ani. Timp de 2 ani şi jumătate, statul român şi-a asigurat li-niştea, trimiţînd peste Prut un intelectual periculos. Bravos justiţie, halal să-ţi fie!”

Florin Hălălău pe florinhalalau.weblog.ro

„Statul român este un stat imbecil. Un stat imbecil este acel stat care reuşeşte performanţa de a-i acorda cetăţenia română unui fotbalist german în doar cîteva zile, nu însă şi unui scriitor român, de origine basarabeană. Alexandru Vakulovski aştepta această jalnică cetăţenie de mai bine de patru ani. N-a primit-o. În schimb, ieri, Sandu a fost ex-pulzat din România, nu înainte de a fi amendat, pentru că îi expirase permisul de şedere temporară în ţara lui Mutu. Revoltător!”

Iulian Tănase pe poemix.blogspot.com

„Asaa, doi ani si jumatate Romania ii spune lui Sandu Vakulovski „du-te acasa in Basarabia, ti-a expirat viza de se-dere temporara”. Asta dupa facultate, dupa carti, dupa mun-cit cluj-bucuresti-brasov, dupa asteptat patru ani cetatenia (pe care fratele sau Mihai mi se pare ca o si are)…

Si daca expulzarea nu ar fi un proces strict birocratic? si daca ar fi invers? nu merge? cetatenia sa o dea nu incompe-tenta greoaia a reprezentantilor ci… restul?! Adica de ce sa faci tu o afacere din cetatenia mea si sa nu fac eu un caz din cetatenia ta, care vrei sa te joci de-a cetatenia mea?

Si ca sa facem o proba: Sandu, cui retragem cetatenia? asa… pe criterii de incompetenta!”

Răzvan Ţupa pe rocultura.ro

„Statul poliţienesc face ce ştie mai bine: într-o gură plină de carii se extirpă dintele sănătos. Scriitorul român născut în Basarabia Alexandru Vakulovski a fost expulzat, pentru că-i expirase viza de şedere în românia, după ce-a aş-teptat cetăţenia română mai bine de 4 ani, după ce-a absolvit facultatea de litere în românia, după ce-a publicat 7 cărţi în limba română şi-a fost cuprins în numeroase antologii litera-re drept unul dintre cei mai valoroşi scriitori români con-temporani. (…) În genunchi, românia! Cum te vei mântui după asta? E postul paştelui. În genunchi. Să nu te mai ridici de acolo. Să nu te mai ierte decât sfântul pământ.”

Mugur Grosu pe mugurgrosu.blogspot.com


30

,,Nu-i nică secret aicea, totu-i... o poveste. Viaţa asta-i o poveste” 1

În iarna anului trecut am participat la o cercetare de teren în zona pe-riurbană a Chişinăului, în cursul

căreia s-au născut idei şi întrebări atât capricioase cât şi provocatoare, în jurul conceptului de impact asupra bunăstării colective şi a modului de administrare a afacerii de către categoria ocupaţională reprezentată de micii antreprenori. Ale-gerea comunităţii a fost motivată atât de localizarea acesteia în sectorul admi-nistrativ al capitalei, principalul centru economic al Republicii, cât şi de gradul de eterogenitate a dezvoltării socio-eco-nomice, în aspectele legate de infrastruc-tură, ocupare a forţei de muncă, educaţie, organizare/reprezentare a intereselor, efecte ale migraţiei temporare.

Un rol relevant în analiza dezvoltă-rii economice, respectiv sociale a sate-lor din zona de suburbie a municipiului Chişinău, îl constituie segmentul an-treprenorial, tradus prin intermediul activităţilor economice, prin strategiile de obţinere a unui profit care să aibă impact şi asupra comunităţii, funcţio-nând ca factor de bază în procesul de atragere a investiţiilor şi constituind, aşadar, pilon al bunăstării colective. Întrebările de la care am pornit în exa-minarea acestei categorii ocupaţionale, reprezentată de întreprinzători, s-au conturat în jurul ideii de impact asu-pra bunăstării colective şi a modului de administrare a afacerii. În ce măsu-ră inf luenţează prosperitatea afacerii antreprenorilor pe cea a comunităţii în care aceştia activează? Care sunt coordonatele manageriale practicate în această regiune?

Pornind de la semnificaţia bunăs-tării individuale, am regăsit, în primul rând, modelul ascetic, în care nevoile se rezumă la elementele materiale ca mijloace de satisfacere a unor trebuinţe zilnice minime - „Toate cele să avem, ne descurcăm, adică avem acasă, am o pa-săre, am un ou, am gradină…” (angajată la patron de magazin, 33 ani), resursele financiare de care dispun oamenii af lân-du-se în acord cu asigurarea unui trai de-cent – „Ce să zic?! Banii întotdeauna nu ajung. Aţi întrebat pe cineva care să zică că îi ajung banii? Eu o să vă spun că nu, noi aşa ne învăţăm după cum avem de trăit, înţelegeţi?... am în buzunar atâta şi cu atâta trăiesc şi îmi pare că e bine, altu’ dacă e învăţat cu mai mult, poate lui îi pare că... noi ne mulţumim cu ce avem...” ( angajată la patron de magazin, 30 ani). Oamenii dornici de muncă au mai multe şanse să îşi acopere cheltuielile cotidi-ene sau să îşi procure cele necesare în gospodărie, după cum susţine şi prima-rul satului Condriţa: ,, Mai sunt oameni care se stăruie prin munca lor să iasă din situaţie. Şi oamenii trăiesc. V-am spus că lucrează în pădure, lucrează toată iarna pentru lemne de foc, ori cumpără nişte lemne acolo, cu un preţ mai redus. Mulţi oameni, la noi în sat, cam al patrulea om în sat, se ocupă cu butoaiele: butoaie de stejar, din lemn tare şi vând ca să le ducă prin altă parte, prin raioane”.

O condiţie esenţială în desfăşurarea acţiunilor de tip economic şi social în lumea satului din Republica Moldova o reprezintă buna înţelegere între local-nici, care de multe ori impune anumite

renunţări, după cum descrie o angajată a unui magazin din Ghidighici, al cărei salariu nu creşte direct proporţional cu scumpirea produselor pe care le vinde, dar pentru care păstrarea unei relaţii bune cu patroana magazinului primea-ză, în dauna obţinerii unor avantaje ma-teriale pe un alt post de muncă – „Eu am lucrat în leuşte, în vreo două locuri şi în sat am mai avut nişte chestii, e o femeie de aur şi suntem vecini, şi de multe ori m-aş duce în altă parte... şi suntem vecini (...). O stimez mult”.

Cea mai des întâlnită situaţie este aceea în care deţinătorul unui ,,busi-ness” preferă să lucreze în şi cu ajutorul familiei, astfel că alţi membri ai comu-nităţii nu beneficiază de ocazia obţine-rii unui serviciu în sectorul comercial, în sat. Deficitul de încredere fiind o constantă a societăţilor ce trec printr-o perioadă de tranziţie de la organizarea de tip comunist spre o organizare de tip democratic. Un patron al unui magazin alimentar din centrul satului Coloniţa, cu doi copii absolvenţi de studii superi-oare şi soţia lucrând ca soră medicală, a reuşit să îşi construiască o locuinţă do-tată cu toate utilităţile şi magazinul din curtea casei, postul de vânzător fiind asigurat, pe rând, de fiecare membru al familiei sale - „Aveam posibilitatea să-mi fac casă cu două etaje... am constru-it-o singur, cea mai bună mobilă, parchet peste tot, curtea aranjată... să nu mai vorbesc de gaz, apă... canalizare, drum... tate erau... şi plus la asta, cine vrea să lu-creze suplimentar nu era problemă (...) Şi mi-am construit casa... şi lucrurile în gospodărie mergeau, mă rog, nu rău”. Experienţa acumulată prin activităţi-le economice întreprinse de către unii locuitori încă din perioada comunistă schimbă perspectiva acestora asupra re-alităţilor economice şi a oportunităţilor pieţei. Raportându-se la oportunităţile de câştig din alţi ani, acelaşi patron afir-ma că în anii ’60 existau şanse mai mari de obţinere a profitului – Spre exemplu, eu aveam maşină pe atunci şi umpleam maşina cu fructe şi legume şi vineri dimi-neaţa, la ora 4, mă porneam şi Rusia era la 1500 km şi vindeam acolo şi în timp de 4 ore li vindeam şi înapoi veneam cu aşa un stoc de bani de mă gândeam pe drum cum o să ajung cu ei acasă”.

În prezent, având o familie de susţi-nut financiar, o casă af lată în construc-ţie, micul comerciant operaţionalizează câştigurile sale astfel: ,,Şi eu am maga-zin, dar magazinul e... mă finanţează atât cât să-mi întreţin familia. Cred că am făcut… un an a lucrat magazinul, n-am putut să fac decât căldură în casă. Alt an, am lucrat magazinul, nu pot de-cât să fac o reparaţie, alt an o să lucrez, pot să îmi cumpar o bucătărie, să fie un an de lucru a magazinului eu pot să fac ceva. Dar casa trebuie şi tencuită pe di-nafară şi ceva de-nnoit şi... niciodată, în viaţă, un magazin în Coloniţa, eu n-am să ajung la nivelul normal de trai. Nicio-dată. De-amu, am doi copii... bani înco-lo, bani încoace, şi la nord, şi la sud, şi la urmă”.

Una dintre expresiile situaţiei eco-nomice a satelor, care determină, în cea mai mare parte bunăstarea comunităţii, o reprezintă poziţionarea faţă de Chişi-nău, oraş care asigură mai multe posi-bilităţi de angajare – „Avem o prioritate faţă de alte sate a Moldovei, că suntem

şi cu capitala” ( localnic, 40 ani, patron sala de internet). În cazul în care satul se af lă la o distanţă mai mare, oamenii pre-feră să nu mai caute de lucru din pricina preţului pe care ar trebui să îl plătească pe transport – „Alţii v-am spus că nici nu caută de lucru. În sat la noi nu au unde şi ca să meargă la Chişinău trebuie un salariu undeva de la 1500 de lei în sus, ca să se ducă în fiecare zi (la noi e 9 lei într-o direcţie). Şi de-asta nici nu se duc” ( primarul satului Condriţa), astfel că şansele ca o persoană să înceapă să in-vestească într-o afacere scad.

„Lucrul cu ziua” constituie o altă sursă de obţinere a unui venit, practicată îndeosebi de tinerii satului: ,,Şi ziua lor se termină aşa, cu... mâncare, băutură, 100 de lei pe zi. Că aşa-i, aşa-i tarifu’, toi, îi dai mai mult, merge, să-i dai mai puţin nu merge”, relatează cu uşoară nemulţu-mire deţinătorul magazinului alimentar din centrul satului, care apelase la ajuto-rul unor consăteni, contra cost, pentru a-şi ridica o locuinţă ,,mai modernă”.

Numărul scăzut al locurilor de muncă în sate, slaba remunerare în cazul lucrului cu ziua, precum şi nesi-guranţa respectării înţelegerii dintre angajator şi angajat, mai cu seamă în situaţia de prestare a unei activităţi se-zoniere ( cum ar fi lucrul la câmp sau pe şantiere) reprezintă doar câteva dintre dificultăţile cu care se confruntă săte-nii cu situaţie financiară precară. De asemenea, percepţia persoanelor înstă-rite în sat asupra celor care lucrează cu ziua este că aceştia sunt responsabili de traiul nesigur pe care îl duc deoarece ,,fac muncă puţină” şi ridică pretenţii legate de plata serviciului prestat. Ast-fel că în situaţiile în care deţinătorii unui mic business vor să angajeze pe o perioadă scurtă de timp, aceştia prefe-ră persoane din sate învecinate, cărora le plătesc transportul şi le oferă masă gratuită. Angajaţii se arată mulţumiţi de condiţiile oferite şi nu ridică proble-me pe durata lucrului, nici în privinţa remunerării, nici în a volumului de muncă: ,,Spre exemplu, de mâine am nevoie de cineva care... ne trebuie pe-o zi, pe două, sau pe trei, fie la săpat, fie la construcţii, la săpatul unui şanţ, eu ştiu la cine trebuie să ma duc, deci eu ştiu cine a să vrea să lucreze. Că poa’ să te duci la orişicare, da’ numa’ să vrea” (pa-tron firmă de construcţie). Presiunea permanentă exercitată de comunitate asupra individului, alăturată sentimen-tului de teamă indus în perioada comu-nistă, precum şi dorinţei de protejare în faţa actelor de criminalitate îşi pun amprenta asupra raporturilor interu-mane din satele cercetate. Spre exem-plu, aducem în discuţie cazul sătenilor cu posibilităţi financiare ridicate, care manifestă o reţinere în a angaja ,,cu ziua” consăteni şi pentru că nu doresc ca aceştia să le evalueze avuţia şi să de-vină subiect de discuţii în sat: ,,Da’ nici nu iau de aici din sat... îşi aduc oameni din altă parte... ca să nu mai ştie aici din sat ce are el…” (patron sala de internet).

După descrierea unui alt antrepre-nor dispus să angajeze ”cu ziua”, aceste persoane care nu au un serviciu stabil nu sunt orientate către muncă, nu ştiu să economisească banii, iar acest fapt îm-piedică o eventuală colaborare pe viitor - „Dar sunt mulţi care nu vor să munceas-că. Uite, mie îmi trebuieşte un om să-l iau

la lucru, vine şi aşa face încât mai degra-bă faci singur... nu se gândeşte şi la ziua de mâine cu banii pe care îi ia...” . Reiese că micii antreprenori au disponibilitatea de a oferi locuri de muncă, dar fie nu se găsesc persoane interesate, fie cele care se încumetă să lucreze nu duc la bun sfârşit ce au de făcut.

În contextul în care locuitorii satelor din împrejurimea capitalei se af lă în pra-gul subzistenţei, în marea lor majoritate, s-a constituit o reţea a împrumuturilor şi a întrajutorării, care presupune ca ,,cel aflat în nevoie” apelează la rude, la cunoştinţe – „de la vecini, de la neamuri care socotim că-s mai în putere” (anga-jată la patron de magazin), de cele mai multe ori persoanele cărora le este so-licitat sprijinul, răspund prompt – „Ieri i-am cumpărat medicamente lu’ una din ele ( uneia dintre soacre), di 360 de lei, pe-astea le-om cumpărat noi” ( patron magazin alimentar). Sătenii nu îndrăz-nesc să ceară ajutor de la primăria locală, considerând această practică nepotri-vită, deoarece nu înţeleg cum te poate ajuta cineva fără a-i oferi ceva în schimb: „Nu trebuie să ceri de la om când nu-i dai ce trebuieşte, când îi dai ce trebuieşte să aibă... atunci poţi să ceri de la dânsu’ ” ( pastor biserică, fost întreprinzător), ace-eaşi reţinere având-o şi micii întreprin-zători în încercarea de a obţine finanţare din partea primăriei satului, pentru ini-ţierea afacerii - ,,Vei fi înăduşit pe loc, ca orişice desfacere a bussiness-ului trebuie să treci instanţele de... de coordonare, la care pur şi simplu nu le treci” (patron salon de internet). Pe de altă parte, este recunoscută intervenţia administraţiei locale în sectorul tranzacţiilor imobilia-re, practicate de orăşenii care investesc în proiecte imobiliare de tipul caselor de vacanţă, terenurilor pentru viitoare construcţii: „Cumpără lotul, au finanţe, au bussiness şi îşi construiesc casa pentru suflet, nu pentru a locui în ea”. Această lipsă de comunicare prelungită între afaceriştii din sate şi primăria locală a început să capete aspecte ridicole: ,,Pe urmă mai scrii ce mai scrii şi îţi pare că eşti prost în stilul ist de viaţă” (patron magazin, 52 ani).

În acest context, ataşamentul săte-nilor faţă de locurile unde s-au născut a fost afectat, în egală măsură: cei ple-caţi peste hotare se arată dornici să se întoarcă, dar acest lucru nu se concre-tizează, mai cu seamă din cauza preţu-rilor mari în raport cu veniturile asigu-rate în Republica Moldova, după cum povesteşte primarul Condriţei: „Eu am trei feciori (...). Unul are casă aici, nu-i gata, dar e pe sfârşite. A început-o şi nu a terminat-o (...) O fost anu’ trecut, în 2006 o venit. Şi spune: ,,Tată, m-am săturat de banii ăştia, parcă eşti robot; dimineaţa la 6 pleci la lucru, seara vin la 8 şi...” (...) Dar o venit cu maşină bună şi peste o lună de zile mi-o zis: „Eu nu ştiu cum trăiţi aici”. Toate sunt scumpe. Şi materialele de construcţie şi tot, tot (...); rămân în sat aceia care nu au pu-tere de muncă sau care nu îşi doresc să o aibă, din varii motive („Şi mai sunt şi care stau pe acasă. Sunt şi mulţi invalizi la noi, dar nu ştiu cum să vă spun aşa, dacă merită el să fie invalid ori nu. Dar nu pot să iau contorul ca să văd care e şi care nu”, precum şi situaţia celor ,,care o iubit păhărelul, tot aşa rămâne, în urmă” (primarul satului Condriţa), cât

şi micii antreprenori, al căror profit de-abia îi ajută să îşi ,,ţină pe picioare” afa-cerea, după cum indică şi formularea cu accente persif lante a unui deţinător de magazin alimentar din Coloniţa: ,,La revedere, scumpa ta Moldovă!”.

Veniturile locuitorilor din Condriţa depind, de cele mai multe ori, de acti-vităţile desfăşurate în perioada caldă a anului: pe timp de primăvară ei merg în pădure, ,,fac mănunche” cu care se duc la piaţă, în oraş, iar banii strânşi pe ele de-vin economii pentru perioada iernii. De asemenea, condriţenii culeg şi ciuperci, şi f lori ( ,,viorele şi aşa mai departe”), pe care le comercializează tot în Chişinău: ,,Apar lăcrămioarele şi iară se duce şi vinde şi tot aşa: pe urmă apar bureţii şi cornele...”. În anotimpul rece, unii săteni îşi asigură traiul cu banii câştigaţi din vânzarea bureţilor culeşi şi conservaţi în timpul verii: ,,Înainte, bureţii erau chiar aici la pădure lângă sat, dar acuma sunt departe: tocmai pe la 5-6 km şi se duc şi îi adună, chiar şi până la hotar cu Româ-nia şi aşa trăiesc”. Puţinii întreprinzători ai satului se ocupă fie de comerţul cu bu-toaie, fie de vânzarea legumelor de seră: ,,Sunt cu butoaie, sere…. cum mergeţi la bibliotecă e o seră unde au pus ceapă, ro-şii. Dar nu prea câstigă pentru că trebuie să plătească şi munca şi oamenii nu cum-pară că nu au bani şi …”

Localnicii au reuşit să îşi formeze o viziune de ansamblu asupra situaţiei întreprinzătorilor din sate în urma unor încercări de-ale primăriilor locale de a forma un parteneriat cu aceştia, spre a servi şi intereselor comunităţii – Pentru comunitate nu fac nimic. Ei sunt pe te-ritoriul Coloniţei, dar activează pentru ei. Dacă primăria are ceva de făcut şi e nevoie de bani, fiecare se duce şi se roagă la aceşti întreprinzători (...) şi primăriei i se acordă un ajutor material – fiecare cât poate, cât îl lasă inima. Numai aşa. Dar pentru comunitate nu activează” ( profe-sor universitar, 55 ani).

O categorie aparte de actori ai co-munităţii care realizează profit folosin-du-se de contextul împărţirii terenurilor de la începutul anilor ’90, o constituie fermierii care „lucrează tot pentru ei”, de cele mai multe ori lăsând în arendă ( prin înţelegeri verbale sau scrise, dar nu sub formă de contract) loturile de pământ pe care le deţin, unor persoane care au resursele necesare pentru a lucra terenul, în schimbul obţinerii unei părţi din producţie – „Pământurile se conside-ră deja ca proprietate privată a lor (...). Aceşti mici fermieri au cumpărat

într-o parte pentru că au fost unii care şi-au vândut cota când s-au priva-tizat toate loturile astea, ori le-au dat în arendă la aceşti proprietari care se ocu-pă. Sigur, cu contractele lor individuale între ei. Este scris verbal, nu trec prin no-tariat. Eu să am o cotă-parte şi dacă este un proprietar care are utilaje să o lucreze, eu pot să o dau în arendă cu nişte condiţii – verbale sau în scris – că mi se dă anual o cotă-parte din ceea ce se face” (profesor universitar, 55 ani). Un proprietar de te-ren agricol aprecia profitul unei afaceri sub forma unei ecuaţii simple - „Ştiţi cum e la noi acum, de-abia scoţi ceea ce investeşti. Normal ar fi ca pentru a te dezvolta să îl scoţi pe x pe care l-ai inves-tit şi un mic y, dar ştiţi cum e la noi, y nu prea există. Acelaşi proprietar, descriind în linii mari situaţia unor asociaţii agri-

Specific antreprenorial în zona periurbanăa municipiului Chişinău

Iulia MODIGA

Basarabia pe viu

31


cole ce activau în anii ’90 şi care au continuat să se implice în administra-rea terenurilor şi după anul 2000, sub alte denumiri, a amintit şi de efectu-area unor tranzacţii de către oameni inf luenţi – „Da, în orice caz până în 2000, s-a divizat, li s-a dat titluri la fiecare care făcea parte din gospodăria de bază. Apoi s-a format Asociaţia de Gospodării Ţărăneşti GT Moraru şi oamenii continuau să lucreze pămân-turile împreună: unii muncitori, altu’ lăcătuş (...). Atunci se făceau tranzac-ţii ilegale, cu Radiola, transferau pe-trol sau produse petroliere (transferau prin gospodăria noastră) din Bieloru-sia şi aveau o benzinărie şi nu ştiu cine pe cine o păcălit.”

Sătenii care încearcă demararea unei afaceri se confruntă cu problema intervenţiei persoanelor deja implica-te în administrarea „business-urilor”, la nivel mai înalt, după cum descrie şi o profesoară din sistemul universitar – „Acum este foarte greu pentru înce-pători să îşi facă un business pentru că de-acum te mănâncă cei de sus. Sunt impozite mari şi nu-ţi permiţi”. Aşa-dar, punerea în mişcare a unei mici afaceri ca tip de strategie de supravie-ţuire, mai degrabă decât în sensul de modalitate de obţinere a unui nivel ridicat de bunăstare materială com-portă anumite sacrificii, în deosebi în cadrul relaţiilor cu acei actori sociali care asumându-şi rolul decidenţilor sau al factorilor de intermediere în planul situaţiei economice locale, revendică anumite beneficii în mod nejustificat: ,,Din punct de vedere so-cial, economic, amu’ dacă ai prins să te dezvolţi în bussiness, oarecare, mic sau mai mare, vei fi înăduşit pe loc, ca orişice desfacere a bussiness-ului tre-buie să treci instanţele de coordonare, la care pur şi simplu nu le treci. (…) Ori trebuie să plăteşti bani ca să le treci, iar bani nu-i avem, că nu-i avem, şi-atunci nu treci. Şi gata.” (patron magazin Coloniţa).

Urmărind sensul conceptului de ,,antreprenor” (fr. ,,entre” - ,,intre” si ,,prendre” – ,,a lua”), putem observa că în trecut acesta descria persoane care îşi asumau anumite riscuri de natură financiară în iniţierea unei speculaţii comerciale (Barringer, B., Ireland, R., ”Entrepreneurship: Successfully launching new venture”, Pentrice Hall, New Jersey, 2006). În prezent, comportamentul antrepre-norial capătă relevanţă în măsura valorificării oportunităţilor de afa-cere, indivizii care aplică idei utile de începere a unui bussiness, fără a ţine cont de resursele de care dispun deja putând fi caracterizaţi drept antreprenori (Barringer si Ireland, 2006, p.6). În satele din zona de suburbie a municipiului Chişinău, iniţierea unei afaceri este o activita-te determinată de factori externi (de exemplu, de implicarea unor persoa-ne inf luente, care pot aproba sau nu începerea acestei activităţi, de lipsa de sprijin financiar a autorităţilor locale, în acordarea unor credite), mai degrabă decât de factori interni, care ţin de aptitudinile antrepreno-rilor (creativitate, spirit novator). În această zonă, micii afacerişti sunt mai concentraţi asupra disponibili-tăţii resurselor (mai cu seamă ma-teriale), decât asupra asumării unor riscuri sau asupra luării unei decizii într-un timp scurt, iar profitul obţi-nut este cel planificat spre a satisface necesităţile unui trai ,,cumsecade”. Standardele după care se orientează antreprenorii din aceste sate sunt de ordin personal, bunăstarea comuni-tăţii nefiind un factor care să fie luat în calculul afacerii. Realizarea rapi-dă a profitului, care să devină o con-stantă, speranţa de a trăi mai bine, de a asigura cel mult familiei bunăstare materială - aceştia sunt stimulii care îi ghidează pe micii întreprinzători.

1Patron magazin alimentar din satul Coloniţa

Adam Rebut traversează zebra abia târându-şi picioarele. Se gândeşte la cariera lui de ziarist şi îşi pocneşte nervos degetele. E atât de ne-

mulţumit de sine, încât şi le-ar strânge şi singur cu uşa, numai să trosnească mai tare. A mai avut experienţe din astea cu uşa. În copilărie. Bunică-sa îi prindea dintele care se clătina într-un laţ de aţă de mosorel pusă în patru, lega aţa de mânerul uşii, iar după, ieşea în tindă şi trăgea cu toată puterea. Uneori, dintele ceda din prima. Are nişte dinţi zimţaţi şi mari. Mai ales cei doi din faţă sunt mari. Când e foarte binedispus şi râde, Adam aduce cu un şobolan roşcat, iar când e supărat, îşi fixează subal-ternii cu ochii săi albaştri, spălăciţi şi seamănă cu cineva care ar vrea să scoată dinţii cu aţa întregii redacţii.

Chiar dacă a împlinit deja 27, la felul cum se com-portă, ai zice că e un adolescent cu puternice poluţii nocturne. Mutra lui parcă ar fi luată de pe coperta căr-ţii „Chipuri şi măşti ale tranziţiei”. Dar el nu ştie asta, pentru că nu l-a citit pe Pleşu. Și nici n-are de gând. I-ar atrage atenţia persoana autorului numai dacă acesta şi-ar înşela nevasta, ar moşteni o avere fabuloasă sau, cel puţin, s-ar îmbăta mangă la o recepţie.

Adam citeşte în fiecare zi revistele mondene şi visează la celebritate, la restaurante luxoase, la vacanţe pe riviera franceză. Visează la un iaht imens, asemă-nător cu cel pe care şi l-a cumpărat nu demult celebrul manelist Mihai Miracol, cu DVD, televizor cu plasmă şi frigider, un iaht de 350 de mii de euro cu care el, Adam Rebut, va putea s-o plimbe pe Miha Mărmu-lescu, vedeta pe care o iubeşte fără nicio speranţă şi la poza căreia se uită atunci când se masturbează înainte de culcare. Iar când adoarme, Adam o vede foarte clar pe Miha, frumoasă ca o f loare în bătaia vântului şi subţire ca o trestie.

Miha e îmbrăcată, în visele lui Adam, într-o ro-chie uşoară de vară, lungă până la gleznele ei subţiri, dar transparentă. Sub rochie, Miha nu poartă nimic, aşa cum nu purta nimic nici Turturica Turtureanu la prezentarea aia de modă, la care a fost invitat şi Adam. Numai că lui Adam nu îi place Turturica, pentru că e proastă, iar Miha Mărmulescu e deşteap-tă, inteligentă, scrie cărţi şi miroase frumos a apă de colonie Moschino, din aceea de care cumpără fetele din redacţie de la tipul care vine cu o valiză plină de sticluţe, în ziua lor de salariu. Când se apleacă spre el, învăluită în iz de Moschino, Miha îl atinge cu sânii, dar mai ales cu părul. Iar părul ei, ah părul ei, numai ce scos de pe bigudiuri, cade uşor şi moale ca mătasea chinezească, îi gâdilă nările, apoi buricul, apoi îi gâdilă tot ce i-ar mai putea gâdila. Miha se lasă mai jos, tot mai jos şi îl cuprinde, şi îşi lasă peste el mătasea părului, şi îl sărută, şi îi şopteşte printre sus-pine cuvinte obscene. Și Adam se excită foarte tare şi ejaculează în somn.

Deocamdată, Adam îşi imaginează cum, ca un adevărat paparazzi, o va surprinde pe Miha într-o ipostază jenantă, o va fotografia cu telefonul lui mobil cu design de la Prada, cumpărat recent în rate de la Auchan, iar după, va deveni defăimătorul celebru, călăul şi poate chiar amantul perfect. Abia atunci, cu adevărat, se vor deschide şi pentru el uşile televiziuni-lor, abia atunci va putea obţine un post de conducere bine plătit într-un trust media faimos, abia atunci banii vor curge gârlă, izvor, vor curge lavă în buzunarele lui. Va avea cabinet spaţios, secretară cu picioare lungi, sâni mari şi buze cărnoase.

Până una alta, înghite, în fiecare dimineaţă, artico-lele răutăcioase ale colegilor de breaslă de la revistele concurente, cum ar înghiţi nişte pastile amare. Uneori, Rebut umblă prin redacţie cu vreo revistă în mână, o f lutură pe deasupra capului şi strigă: „Luaţi exem-plu de la ei! Aşa ar trebui să scriem noi. Astea sunt texte! Astea poze!”, după care se aşează la biroul său şi îşi continuă lectura. Citeşte, iar invidia il mistuie încet, încet, până cînd isteric şi agresiv porneşte în căutarea unei jertfe. Pentru că simte acut necesitatea să umilească pe cineva. Plăcerea pe care o are atunci când umileşte este aproape orgasmică. Se întâmplă uneori să se gândească la chestii ciudate, sado-maso, alteori chiar încearcă să fie bun şi drăguţ cu toată lumea şi mai strecoară câte o laudă. Bravo, zice el în asemenea momente, dar asta nu înseamnă defel că are deja o părere mai bună despre cineva, ci doar că nu-l mai doare stomacul. În ultima vreme, se repetă tot mai des scenele în care Adam, încruntat şi apăsat de grija viitorului număr al revistei, încearcă să arate cât de priceput şi inventiv poate fi şi cât de lipsiţi de imagina-ţie sunt ceilalţi, dar mai cu seamă „pizdele”. În limba neoficială a redacţiei, vedetele de gen feminin, dar şi femeile obişnuite sunt întotdeauna simplu: „pizde”. Fraze de genul: „Mai avem nevoie de o pizdă pentru pagina 20” nu mai şochează demult pe nimeni.

Mai toate iniţiativele subordonaţilor i se par lui Adam nişte încercări penibile. „Nu m-ai convins! Nu m-ai convins! N-ai back-

ground-ul necesar”, strecoară printre dinţii săi mari şi umezi, când cineva îi propune vreun proiect. Dar expre-sia care îl plasează deasupra tuturor şi cu care pune, de obicei, punct polemicilor e „Nu tu faci politica editorială aici!” Adam Rebut e ferm convins că pe muritorii de rând nu-i interesează decât scandalul. Că aceştia, ca şi el de altfel, se simt mai bine, dacă află despre adulterul, divorţul sau operaţia de apendicită a vreunei vedete. Necazul cuiva e un bun prilej de bucurie pentru Adam. „Un cancer la sân? O SIDA? O ciroză, ceva? Nimic la orizont?!” exclamă uneori şi îşi arată dinţii lui de şobolan mari şi umezi, absolut convins că e original şi nemaipomenit de spiritual. La un moment dat, şi-a făcut

Diana Iepure

Sub rochie

chiar şi blog, pentru că e la modă. S-a gândit să bage pe blog numai chestii tari, nasoale, să atragă cititori mulţi, vorba aia, accesări, să facă bani pe reclamele de la google, dar mai ales să devină celebru.

Acum merge pe Magheru şi simte, din stânga, un miros puternic de fornetti, la care stomacul lui reacţionează prompt. Chiar dacă pateurile

îi provoacă deja greaţă, nu-şi poate permite nimic altce-va. Banii câştigaţi la revistă nu-i ajung nici măcar pentru McDonald’s. Apă, ţigări, cafea, fornetti, bârfe, tricorui kenvelo cumpărate cu discount şi dureri puternice de stomac, de care scapă doar după ce ia nişte analgezice puternice, pe care le cumpără la farmacia de la colţ, (nişte pastile care au fost deja interzise în străinătate, din cauza reacţiilor adverse pe care le provocau). Aproape că s-a făcut noapte. Deodată simţi cum i se înmoaie genunchii. La intrarea de la Hotelul Lido, în timp ce muşcă dintr-un pontino, o zăreşte pe Miha Mărmulescu, cea care, în opinia lui, vinde foarte bine orice revistă. În câteva clipe, prin minte îi trecu un scenariu fantastic. O surprinde pe Miha sărutându-se cu un bărbat necunos-cut, de exemplu cu şeful ei. Îi face o poză. Poza iese atât de clară, că femeii i se vede până şi micul tatuaj de pe umăr, aşa că Miha apare în totă splendoarea ei în revistă, pe prima pagină. El scrie un editorial şi gata. Celebrita-tea şi cariera, da cariera, îi sunt asigurate. Senzaţiile sunt atât de vii şi de tari, că, odată ajuns lângă Miha, Adam se prăbuşeşte direct pe caldarîm. Inima îi bătea în tâmple. Îşi aminteşte de editorialul de săptămâna trecută, în care scrisese că multe vedete au murit anul acesta aşa. Întâi le apuca stomacul, iar după, mureau în ambulanţă, în drum spre spital, de inimă. I se făcu frică, foarte frică. O văzu pe Miha îmbujorată, aşezată pe vine în faţa lui. Dintre picioarele ei lungi venea un miros dulceag de sex amestecat cu parfum scump. Mirosul acesta nu se putea compara nici cu mirosul fumului de ţigară, nici cu cel de cafea, nici chiar cu efectul analgezicului ce genera reacţii adverse. Acolo, între picioarele ei, e taina cea mare. E subiectul de mare scandal. Miha Mărmulescu nu poartă chiloţi, ci doar ciorapi negri cu jartiere. Dacă i s-ar fi ri-dicat mâna, Adam şi-ar fi strecurat-o în locul fără chiloţi. Dar drumul până acolo e prea lung, mâna lui prea scurtă şi, în plus, imobilizată de durere.


Proză

ABONAMENTE LA „STARE DE URGENŢĂ”PRIN POŞTA MOLDOVEI

72 mdl, un an - 36 mdl, 6 luniIndexul publicaţiei noastre: 21956

Abonamentele se fac la orice oficiu al „Poştei Moldovei”

Pentru cetăţenii Republicii Moldova costul unui abonament

este de 6 MDL x numărul de luni (exemplare).

Pentru cetăţenii României care doresc să se aboneze prin Poşta Moldovei,

preţul este de 4 RON x numărul de luni (exemplare).

În România

se fac şi abonamente directe - în Bucureşti(Andreea Toma - 0744680622),

la preţul de 2 RON x numărul de luni (exemplare).

anul II, nr. 11, martie 2009

32

Ultima pagină

Nicolae Manolescu a publicat prima ediţie a primului volum din Istoria criti-că a literaturii române în anul 1990, iar de atunci a scris tot mai puţină critică literară. „Istoria literaturii” lui Nicolae Manolescu e poate cea mai aşteptată carte de scriitori, asta pentru că fiecare se visa în paginile ei, dar – vai – majoritatea scriitorilor contem-porani au rămas pe lîngă, iar cei care au in-trat nu-s tocmai fericiţi de ce-a spus despre ei Criticul. De aceea, din cea mai aşteptată carte, Istoria critică a literaturii române s-a transformat în cea mai „discutată” carte, cea mai bîrfită, înjurată şi cea mai urîtă carte a scriitorilor încă în viaţă. Nicolae Manoles-cu este un critic hedonist, aşa cum spuneam în monografia pe care am scris-o (prima monografie despre Nicolae Manolescu), un critic subiectiv şi plin de personalitate, aşa cum trebuie să fie un scriitor, dar aşa cum scriitorii nu cred că trebuie să fie un critic. Recunosc că mie-mi place cum scrie Mano-lescu, dar cred că ar fi fost mai înţelept dacă Istoria critică s-ar fi oprit – deocamdată – la literatura contemporană. Asta pentru că pînă aici criticul a scris fără grabă, atent şi super profi, iar de la un moment dat „isto-ria” se rupe şi nu mai e la fel de credibilă. Lipsesc scriitori foarte buni şi foarte impor-tanţi pentru multă lume, apar scriitori care pentru multă lume nu înseamnă absolut nimic, asta mai ales la „Generaţia 80” şi la „Optzecişti întîrziaţi. Generaţia 2000” - nu dau nume doar pentru că despre asta s-a tot scris (deja? Mda, deja...). Apoi, criticul prea te expediază uneori, uneori fără argumente şi chiar fără cunoaşterea obiectului muncii, din păcate. Pe mine, de exemplu, mă intere-sează ce-a scris Manolescu despre scriitorii basarabeni. Iată TOT ce-a scris Nicolae Manolescu în Istoria critică a literaturii române despre literatura română din Basa-rabia: „Basarabenii, numeroşi, inegali, sînt, cu puţine excepţii (Vitalie Ciobanu, Leo Butnaru), depăşiţi cu totul (Grigore Vie-ru), ori defazaţi (majoritatea)”. Atît. Doar atîta, în 1495 de pagini? Da. Mda... Oare Nicolae Manolescu a citit George Meniuc, Vasile Vasilache, Nicolae Esinencu, Vladi-mir Beşleagă, Aureliu Busuioc, Constantin Cheianu, Andrei Burac?... Oare de ce Vita-lie Ciobanu ar fi mai „excepţie” decît Vasile Gârneţ, Nicolae Popa sau Em. Galaicu-Pă-un, colegi de generaţie cu el mult mai talen-taţi ca scriitori. Grigore Vieru e mai depăşit decît Adrian Păunescu, care şi-a găsit destul loc în „Istorie...”? Oare scriitorii post-opt-zecişti români sînt mai talentaţi şi mai pu-ţin „defazaţi” decît „defazaţii” basarabeni Dumitru Crudu, Ștefan Baştovoi, Iulian Fruntaşu, Alexandru Vakulovski, Mitoş Micleuşanu, Nicoleta Esinencu, Iulian Cio-can, Vasile Ernu... şi de ce aceştia-s mai „de-fazaţi” decît Vitalie Ciobanu? Pentru că-s mai scriitori şi scriu mai bine? A reuşit Ma-nolescu să citească pînă la capăt romanul lui Vitalie Ciobanu? Întrebări retorice, fireşte. Faza e că nu poţi să fii atît de superficial şi să pretinzi că ai pus semnătura pe istorie, fie ea şi a literaturii.

Nicolae Manolescu, „Istoria critică a literaturii române

(5 secole de literatură)”, Ed. Paralela 45, Piteşti, 2008

Mihaela PERCIUN

(urmare din pagina 24)Nu s-a mulţumit cu puţinul, care

deloc nu era puţin – acum să plătească cu răcoarea! Toată viaţa va plăti, dacă n-a ştiut să-şi preţuiască mama! Cine pe cine n-a ştiut să preţuiască?” Se în-trebă Reghina Ivanovna fără a căuta răspunsul. Îl cunoştea şi se înfuria de fiecare dată când îşi amintea. De unde atâtea pretenţii faţă de mamă-sa?

„Și ce dacă eram prim-secre-tară?! Anume un prim-secretar nu trebuie să se deosebească de ceilalţi.” Această frază o auzise din gura unui înveterat comunist şi a ţinut-o minte toată viaţa. Poate dacă i-ar fi satisfă-cut poftele, acum la bătrâneţe ar fi avut-o alături… Prea târziu pentru regrete şi ea nici nu mai regreta.

Cum se face că niciodată nepo-tul nu-i iese din cuvânt? O apreciază, o iubeşte şi n-are rost să fie severă cu dânsul… iar asta?

O urăşte de moarte şi n-are ce-şi face.

„De ce? Fiindcă nu mă ascultă! Și iubiţelul de nepotu-meu îmi toar-nă verzi şi uscate de nu mă văd, dar din cele dulci şi le înghit, chiar îmi place să-l ascult. Mă fac că nu pricep. Mă las uşor învârtită în jurul dege-tului! Repetă ce zic eu, face ce vrea el, apoi îşi cere scuze! Sincere scuze! Cum să nu-l iert, cum să nu-i intru în voie, cum să nu-i fac pe plac, când mi se linguşeşte ca unul mic?

În schimb asta-i - leit mă-sa! Mai rea chiar! Din ce în ce mai rea! Nu mă mai pot abţine - o urăsc deschis! Și, evident, îmi iubesc nepotul pen-tru că îmi seamănă. L-am auzit cum povestea vecinilor despre mine că-s o bunică curată ca un cristal de mun-te. Ce mult mi-a plăcut comparaţia!

Da’ nebuna asta, de mii de ori îmi aminteşte că odată, în copilărie, i-am spălat mâinile până la sânge cu un burete aspru. Ranchiunoasa! N-a trebuit să pună mâna pe pisică, i-am cerut-o de zeci de ori. Și de ce-i spun că-i rea ca mă-sa!? Fiindcă-i şi mai rea decât mă-sa! Doamne, Dumnezeule! Cu ce am greşit de mi-ai dat s-o trag şi pe asta!?”

Ca să vezi! Fiind o ateistă con-vinsă, niciodată n-a pronunţat cu-vântul Dumnezeu decât în bătaie de joc, mai ales faţă de nepoţi. Se vede, rău a ajuns-o cuţitul la os, dacă-l stri-gă pe Dumnezeu în ajutor!

Ea, care dădea sfaturi înţelepte în stânga şi în dreapta n-are nicio inf luenţă asupra nepoatei? Câtă ură se varsă între ele?! Cu câtă răutate se privesc de fiecare dată când se întâl-nesc accidental. S-o facă intenţionat nu riscă niciuna nici alta. Simte un fel de temere faţă de nepoată-sa, o frică stranie. Ambele se tem de o na-ivă scânteie capabilă să declanşeze o luptă corp la corp. Se tem, se urăsc şi, pe cât e posibil, se evită. Când o vede apropiindu-se, penetrându-i zona critică - nebuna ţipă, ţipătul servin-du-i drept scut de apărare.

Of, pipernicita! Că seamănă şi cu tată-său! Unul mai răsărit nici nu s-ar fi însurat cu… Și acela a făcut-o doar pentru că i-am promis bani şi carieră! Am râs mult în sinea mea - nu i-am dat nimic. Totul trebuie câştigat prin muncă, nu prin căsă-torii convenabile şi cointeresabile! Aşa i-a trebuit! S-a lăcomit! Și pentru a se asigura i-a făcut tocmai doi co-pii! N-a înţeles din prima că n-are cu cine face borş, tâmpitul!

Apoi a fugit! Oare aşa face un bărbat când nu se poate isprăvi cu soţie-sa?

Iar eu? Eu de ce trebuie să su-făr acum de pe urma laşităţii lui?! A lor! Și încă ceva: de ce i-a lăsat beţi-vei toată averea?! De ce n-a împărţit egal? Măcar un sfert să-i fi lăsat şi lui… Unde-i logica lui?

7

În noul apartament uşor-uşor certurile au căpătat amploare. Și ve-hemenţă. Fraze acuzatorii, dure, fără perdea. Aveai impresia că nu se mai sfârşeau conf lictele, că erau într-o ascensiune, la fel ca vocile lor, tot mai stridente, tot mai insistente. Prin pereţii apartamentului răzbăteau in-juriile răcnite de o voce piţigăiată ce persevera în lecţii de comportament civilizat, apoi alta baritonală, fuma-tă, nu se lăsa mai prejos.

Ceea ce ajungea la urechile ve-cinilor nici pe departe nu ref lecta adevărata lor relaţie. Deloc dificil să-ţi imaginezi reala ură mocnindă, pe care ele nici nu încercau s-o masche-ze. Parte din care rămânea pentru a doua zi, când totul se relua. Și tot aşa. O perpetuă cruzime neînvinsă, im-penetrabilă pentru raţiune. Raţiunea se consumase, lipsea cu desăvârşire. Domnea instinctul de supravieţuire şi gândul că undeva asta are mulţi bani pe care nu-i merită, iar cel care-i merită - e gol-pistol.

Din dorinţa de a face dreptate, bunica blama şi mai vehement des-frânarea nepoatei.

„Cât oare mai am de îndurat?” Întrebarea răsuna destul de des în mintea bunicii, revigorându-i iz-vorul esenţelor comuniste de a nu tolera încălcările grave ale regulilor de comportament în spaţiile publice. Zicea că nu mai poate, dar le suporta cu stoicism în continuare… „Parcă aş fi de ieri! se mira Reghina Ivanov-na. Am reuşit să ridic un raion codaş, atâtea am izbutit şi nu mă pot isprăvi cu o… ca asta!”

Gata, are o idee! Știe ce! Știe cum să acţioneze ca să nu-şi lase au-raşul fără nimic. Băiatul merită mai mult decât beţiva naibii! Leit mă-sa! Că dacă mai af lă şi despre moşteni-re… vai de capul meu atunci.

8

Intenţionat ieşi la balcon. Ne-poată-sa fuma acolo, scuturând scru-mul direct peste rufele atârnate pes-te balcoanele de la etajele inferioare. Fata tresări. Nu se aştepta să fie sur-prinsă într-un asemenea moment in-tim de savurare a plăcerilor lumeşti. Tresări, se simţi ameninţată, iar in-stinctul de apărare o făcu să ţipe.

„Nu răcni, nebuno! Idioato!” strigă din toţi bojocii bunica, tur-bând de furie că n-o poate linişti. Ru-şinea faţă de vecini o învăluia doar când deschidea uşa să iasă afară.

„Tu eşti nebună, tu nu urla!” urma răspunsul prompt al nepoatei în fraze ţipate şi mai tare.

„Nu răcni, debilo! Te aud ve-cinii!” Bunica de fiecare dată avea

mare grijă să nu deranjeze, se mai îngrijea şi de faima ei de comu-nistă, regretând că acceptase să locuiască într-un asemenea imobil elitar.

Epuizase toate metodele de edu-caţie care niciodată nu-i aduceau rezultatele scontate. La ţipete şi lo-vituri, fata răspundea cu aceeaşi mo-nedă, ba şi mai mult. Bunica se văzu nevoită să-şi tempereze acţiunile. Pe o clipă.

„Oare o comunistă poate fi în-vinsă?

Deci?Nu va ceda! Va lupta! Până la

capăt! Va lupta fiindcă-i o luptătoa-re. Unde-i mâna de fier cu care pe timpuri s-a impus în faţa unui întreg raion?!” Întrebările îi veneau aşa, pentru încurajare.

„Chiar să nu se isprăvească ea cu o beţivă? Dintotdeauna a combătut vehement viciile. Un adevărat co-munist în suf let!” Argumentul veni pentru a-i induce putere.

Înaintă spre inamic, înfruntân-du-i fără vreo replică rafala de înjură-turi. Nu le auzea, ele parcă îi ocoleau timpanul. Cu stânga îi astupă gura. O apucă de un crac de pantalon. Și ca s-o sperie mai tare, o împinse peste balustrada balconului. Fata nu se lăsa. Atunci o trase din răsputeri. Cu prea multă putere, căci pluti o clipă în aerul din balcon, simţind cum se scurge peste balustradă. Și bunica n-o mai ţinea…

Uită să ţipe. Încerca în următoa-rele clipe să înţeleagă ce se întâmplă în realitate. Se prăbuşea în gol.

Efortul bunicii s-a resimţit când a respirat adânc, a uşurare, şi-a şters fruntea de broboanele mari de tran-spiraţie, şi pitindu-se în balcon, se furişă să nu fie văzută de vecinii de vizavi. Apoi alergă la clinică, unde din timp îşi programase o vizită la medicul dentist.

Ce alibi veridic!Bine că balconul dădea în cur-

tea din spatele casei, altfel ar fi fost impusă să păşească peste cadavrul nepoatei.

16 decembrie 2006 – 15 octombrie 2008

Bunicuţa comunistă

caПac pe sicriu sau mirana pe hepilikăTATUAJE

Istoria lui Manolescu

şi basarabenii

Mihail VAKULOVSKI

Diana IEPURE

Am fost, prin septembrie, la o şedinţă cu pă-rinţii. Acasă, încercam să-i explic soţului cum sunt aşezate băncile în clasă. Îi ziceam că sub for-mă de „P” şi el mă privea cam derutat. Abia după ce i-am desenat pe genunchi arhicunoscuta literă mi-a zis: „Aaaaaaa, aşa, păi acesta e П-ul rusesc!” Am fost surprinsă eu de mine. Nu-mi venea să cred! S-au scurs atâţia ani, iar creierul meu încă mai scrie cu litere ruseşti. Și nu numai! Văd în vis filme ruseşti, folosesc zilnic maxime ruseşti, cânt cântece ruseşti, îmi dezmierd copiii cu diminuti-ve ruseşti, simt nevoia să citesc presa rusă şi să văd, din când în când, ce mai arată ruşii la televizor, ce filme bune au mai făcut, ce bătălii mai au loc în Dumă. (Cărţile nu intră în şirul acesta, ele sunt pe altă poliţă). Și nu e doar o simplă curiozitate.

Nu ştiu dacă am chiar „sindromul Stock-holm” (numit astfel ca urmare a unui incident petrecut in capitala Suediei), dar uneori mă sus-pectez pe bune. Când am af lat despre existenţa acestui „sindrom”, care se poate manifesta atunci când oamenii sunt puşi în situaţii limită, în care pierd posibilitatea de a-şi controla destinul, simt o imensă teamă faţă de suferinţele fizice ce le-ar putea fi pricinuite şi manifestă convingerea că via-ţa lor este în mâinile răpitorilor, agresorilor, m-am gândit la noi, la basarabeni. Căci şi în mintea mul-tora dintre noi s-a cuibărit o tragedie a supravie-ţuirii transformată adesea în simpatie şi sprijin pentru cauza agresorilor de altă origine (cultura-lă, naţională sau politică).

Altfel, nu ştiu cum să explic lupta din mine,

o luptă a extremelor, în care de la dragoste la ură şi viceversa e doar un pas. Cu cât mai departe de Chişinău e mai mare dragostea, iar cu cât mai aproape - ciuda, deznădejdea, frustrările şi umi-linţele de altădată îşi fac simţită prezenţa. Din anul întâi de facultate (1989) am început să-mi scriu conspectele cu grafia firească pentru lim-ba mea, româna, încercând să fac faţă tempoului alert, caracteristic notiţelor studenţeşti. Apoi, când dădeam la citit, mă enervam că nu puteam cuprinde cu ochii întreaga pagină pentru a înţe-lege dintr-o privire despre ce e vorba acolo, dar treptat, treptat, m-am obişnuit, literele chirilice trecând pe planul doi, ele fiind folosite doar la ci-tit. Și totuşi, asta cu „sub formă de П” mi-a rămas în cap. Aşa am învăţat să scriu. Aşa am cântat: „Să scrim litere corect cu peniţa în caiet/ Ne învaţă ne învaţă-nvăţătorii/Să scădem şi să-mpărţim/Pe cei mici să-i ocrotim/Ne învaţă ne învaţă-nvăţă-torii”. Nu se şterge cu una cu două…Și cred că o să duc П-ul acesta cu mine în mormânt-capac pe sicriu, cum voi duce şi versuri învăţate la grădiniţă pe de rost, fără a le înţelege: „Naşa armia silna ahraniaet mirana”. Știam deja ce înseamnă „sil-na”, „armia” „ahraniaet” şi „naşa”, dar ce înseamnă „mirana” nu înţelegeam şi gata. Credeam că slă-vita armată sovietică apără ceva care se cheamă mirana. Prietenul meu Silviu mi-a mărturisit că şi el a avut probleme similare. La grădiniţă, nu înţelegea ce înseamnă poasfal’turekoi sau 500 eskimot. Exemple pot fi aduse la nesfârşit.

Poate din cauza acestor frustrări, dar poate din cauză că încerc să scap de sindrom, nu mi-a plăcut avalanşa de cuvinte străine acolo unde nu îşi au locul, acolo unde ele n-au decât menirea să imite nişte formule, care chipurile ar fi generatoa-

re de succes, dar care nu ştiu dacă sunt înţelese. Happy Hour, Teo Live sau, culmea, Secret Ta-lent! Mai ales atunci când eşti liber să fii cine eşti de fapt. Îmi place mai mult cum sună la noi „Gân-dul mâţei” decât cum sună „Snails”, îmi place cum îşi spun „Zdob şi Zdub”, „Sarmalele reci”, „Omul cu şobolani”, „Viţa-de-vie” sau în fine „Armăsarul vesel”! Am ascultat de curând o trupă care îşi zice „Night f ly”. La o simplă căutare pe youtube am dat încă de vreo câteva trupe cu acest nume. Mi se pare penibil.

Mai departe e şi mai rău. Programul „Cornul şi laptele” a fost înlocuit la Bucureşti cu progra-mul „After school”, Cinema Cotroceni a deve-nit Glendale Studio, iar canapeaua de la Happy Hour se numeşte hepilikă. Și lucrurile nu se mărginesc doar la denumiri, din păcate. Degeba încerci să-i imiţi pe Elvis Presley, Shakin’ Stevens, Houllebecq, Bukowski, Palahniuk sau pe Maia Pliseţkaia, chiar dacă o faci excelent, tot un imita-tor jalnic vei rămâne.

Cu puţin timp în urmă, lumea era împărţită în două tabere, când venea vorba de dublarea fil-melor cu desene animate de pe canalele româneşti pentru cei mici. Unii erau categoric împotrivă, iar eu eram pur şi simplu revoltată, gândindu-mă mai ales la copiii din Republica Moldova, care au şi aşa parte de filme şi filmuleţe cu „mirana” sau cu „hepilikă”, dar au totuşi nevoie şi de unele în care să se vorbească în limba mamei, căci de acolo por-nesc toate: originalitatea, cărţile geniale, muzica bună, picturile celebre, simţirea ta până la urmă. Eşti important, valoros, interesant mai ales prin ceea ce te de deosebeşte de ceilalţi, prin talentele tale secrete (nu secret talents!) şi prin cele pe care le arăţi lumii.

Patria mea e PLANETA MOLDOVA - Revista Tiuk!

Documents

Transcript of Patria mea e PLANETA MOLDOVA - Revista Tiuk!