IONEL VELCIOV

Noţiuni generale asupra

voluntariatului in situaţii de urgenţa.

*

Compendiu de acţiunea rapida

in evenimente civile cu unitati modulare multirol

(situaţii de urgenţa, dezastre, calamitaţi, catastrofe).

Timişoara

2012

1

Noţiuni generale

asupra voluntariatului in

situaţii de urgenţa

2

"Să ridici o casă,

să sădeşti un pom,

să faci un copil

sunt fundamente ale vieţii;

dar, numai dupa ce ai salvat

o alta viaţa, esti un om implinit !"

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

VELCIOV, IONEL

Noţiuni generale asupra voluntariatului in situaţii de

urgenţa* Compendiu de acţiunea rapida in evenimente civile

cu unitati modulare multirol (situaţii de urgenţă, dezastre,

calamităţi, catastrofe) / Ionel Velciov. - Timişoara: Waldpress,

2012

Bibliogr.

ISBN 978-606-614-026-3

502.58

3

Voluntariatul general

Voluntariatul este o activitate de interes public desfasurata din

proprie iniţiativa de orice persoana fizica, în folosul altora, fara a primi o

contraprestatie materiala; activitatea de interes public este activitatea

desfasurata în domenii cum sunt: asistenţa si serviciile sociale, protecţia

drepturilor omului, medico-sanitar, cultural, artistic, educativ, de

învaţamânt, ştiinţific, umanitar, religios, filantropic, sportiv, de protectie

a mediului, social si comunitar, etc. Este orice acţiune întreprinsa de o

persoana fara a se gândi la recompense financiare.

Voluntariatul specific in situaţii de urgenţa

Pentru prevenirea, monitorizarea şi gestionarea situaţiilor de

urgenţă, în conformitate cu legislaţia în vigoare, la nivelul tuturor

localităţilor sunt constituite Servicii Voluntare pentru Situaţii de Urgenţă,

în subordinea consiliilor locale, care acţionează pentru restabilirea stării

de normalitate atunci când sunt puse în pericol viaţa şi sănătatea

populaţiei, mediul înconjurător, valorile materiale şi culturale.

Constituirea, dimensionarea şi dotarea serviciilor voluntare pentru situaţii

de urgenţă se realizează în funcţie de numărul de gospodării şi locuinţe

individuale, precum şi tipurile de riscuri identificate la nivelul localităţii.

Acest voluntariatul este acea şansa pentru fiecare cetatean de a

pune în aplicare idei şi de a şi manifesta dorinţa de a fi altfel: activ,

preocupat, responsabil, implicat, contribuind la dezvoltarea comunităţii şi

atragerea sprijinului celorlalţi concetaţeni pentru activitatea voluntarilor.

Viziune

Viziunea generala asupra voluntariatul comunitar legat de

situaţiile de urgenţa defineste acest voluntariat specific ca o platforma

reprezentativa, consolidata, activa naţional si internaţional.

4

Misiune

Misiunea generala a voluntarilor pentru situatii de urgenta este de

a contribui la cresterea siguranţei si securitaţii vietii de zi cu zi, de-a

interveni prompt si eficient la nevoie, de-a fi alaturi de cetaţenii greu

incercaţi afectaţi de evenimente nefericite colective.

Obiective

Obiectivele generale si cele speciale avute de voluntari pentru

situaţii de urgenţa sunt de-a contribui la dezvoltarea si implementarea

unei politici coerente si eficiente a ţari in domeniul prevenţiei,

intervenţiei si acţiunii in situaţii de urgenţa şi a ajutorului umanitar

asociat. De-a creste capacitatea de educare a publicului larg cu privire la

masuri şi acţiuni in situaţii de urgenţa, prin implementari de proiecte şi

programe specifice, networking, instruire, cercetare, dezvoltare de

politici publice si activitaţi de loby şi advocacy.

Scop

Scopul principal al tuturor celor implicaţi in situaţii de urgenţa

este siguranţa şi bunăstarea persoanei în nevoie de ajutor. Păstrand în

vedere acest lucru, voluntarii pentru situaţii de urgenţa continua să

depună eforturi pentru siguranţă, simplitate, viteza în tratarea victimei şi

in evacuarea celor în nevoie.

Resurse umane implicate

Cele mai importante resurse strategice ale sistemului pentru

situaţii de urgenţa sunt calitatea, generozitatea, profesionalismul,

disponibilitatea şi formarea profesională a femeilor şi bărbaţilor care

alcătuiesc acest sistem consolidat. Oameni adevarati, gata la orice ora din

zi sau din noapte, să intervină în caz de calamităţi, dezastre şi alte

catastrofe.

Aceasta serie de cursuri de baza, cursuri de specializare, cursuri

5

de formare iniţiala si de formare continua, pentru instruire primara si apoi

pentru dezvoltarea abilităţilor de teren este scrisa pentru a oferi un ghid

de bază si mai apoi o referinţă excelenta pentru aceste persoane dedicate

ce acţioneaza in orice situaţie de urgenţa asteptata sau neasteptata.

Siguranţa - considerente generale

În situaţiile de urgenţa siguranţa personala este primordială! Toate

activitaţile legate de situaţiile de urgenţa atat instruirea, intervenţia,

acţiunea cat şi prezentarile demonstrative sunt activitaţi periculoase.

Măsuri de precauţie trebuie să fie aplicate în toate activităţile

legate de situaţii de urgenţa indiferent dacă este o intervenţie reala sau o

aplicatie de formare, de instruire sau frumoase prezentari publice

demonstrative de popularizare ale voluntariatului. Tot personalul implicat

trebuie să işi asigure propria siguranţa, siguranţa colegilor, siguranţa altor

persoane implicate in operatiune şi mai ales a victimelor. Fiecare

persoana implicata trebuie să işi asume toate eforturile pentru a elimina

sau a minimiza riscurile.

Deşi siguranţa este responsabilitatea fiecărui membru, o anumită

persoană poate fi repartizata ca ofiţer de siguranţă pentru fiecare

operaţiune de interventie, instruire, ba chiar şi la prezentarile de

popularizare.

Trebuie interzisa participarea unei persoane la o misiune din

cauza lipsei de echipament adecvat, a lipsei de abilitati personale sau a

lipsei formarii suficiente.

Siguranţa umana a personalului de intervenţie se clasifica pe trei

nivele de securitate:

1. Siguranţa personala a fiecaruia care intervine. Un salvator nu

trebui să se pună într-o situaţie în care el înşuşi va avea nevoie să fie

salvat. În cazul în care situaţia pare să fie nesigura, nu va continua, se va

opri sau se va retrage in spate. Va trebui tot timpul sa işi puna intrebarea:

"Este o situaţie sigura pentru mine?"

2. Siguranţa membrilor echipei de salvatori şi a altor persoane

participante implicate.

3. Siguranţa victimei şi a publicului.

6

Verificare şi reverificare

În timpul operaţiunilor de salvare fiecare element al unui sistem

de salvare trebuie să fie verificat iniţial şi apoi reverificat de către

persoana care a construit sistemul. Înainte de utilizarea sistemului o

echipa suplimentara sau un alt membru, de obicei cel responsabilul cu

siguranţa, va reverifica sistemul de salvare pentru integritatea fizica a

componentelor şi a modului de constructie (verificarea factorului tehnic

si a factorului uman). În timpul operaţiunii de salvare sistemul va fi

reverificat periodic pentru a se asigura că integritatea sistemului se

menţine.

Deşi echipa şi echipamentul personal sunt verificate în mod

regulat, toate echipamentele trebuie să fie verificate înainte de a fi

utilizate pentru a verifica dacă acesta va funcţiona în condiţii de siguranţă

şi că nu a fost deteriorat în timpul stocarii. Echipamentele personale

trebuie să fie verificate daca mai sunt utilizabile şi/sau aplicabile. Se va

verifica şi starea materialelor daca sunt în formă corespunzătoare înainte

de utilizare.

Riscuri crescute

La operaţiunile de căutare şi salvare, evacuare, acordare de prim

ajutor, alte tipuri de actiune si de interventie, în situaţii de urgenţa reale,

salvatorul nu trebuie să se grăbească spre a intra în acelaşi pericol chiar

daca vede victima ca are viaţa în pericol iminent.

Înainte de a intervenii, mai intai, trebuie sa ia toate măsurile de

siguranţa. Situaţia trebuie să fie bine evaluata, opţiunile luate în

considerare sa fie alese ca cele mai sigure, precum şi asigurarea ca toate

măsurile de siguranţă generala luate nu vor afecta operatiunea de salvare.

Se poate ajunge usor la esec datorita manifestarilor pripite,

intervenţiei in graba si a apatiei. Exista riscul ca activitaţile de salvare sa

provoace leziuni şi afectari inutile salvatorilor. Adesea, din cauza ca

distanţă e mare sau ca exista o inaccesibilitatea relativa a accesului la

victima, operaţiunile de salvare pot necesita o perioadă extinsă a timpului

de acţiune. E gresita precipitatea si alegerea variantelor rapide pentru a

7

economisi timp.

Acest lucru nu înseamnă că salvatori ar trebui să să ia o atitudine

apatica faţă de situaţie, dar salvatorii trebuie să progreseze mereu într-un

ritm care este sigur, eficient şi sănătos.

Oboseala de la final

Multe operaţiuni, aplicaţii, instruiri şi training-uri pot fi prelungite

sau se pot desfasura pe perioade lungi de timp. Oboseala devine un factor

de risc înspre final, si in timpul reintoarcerii la baza. Membrii echipei

trebui să rămână conştienti de oboseala conducătorului auto şi să se

asigure că şoferii sunt schimbati regulat. Fiecare membru întors de la

acţiune la baza trebui să fie în continuare responsabil şi conştient de

oboseala proprie şi in timpul deplasarii spre propriul domiciliu, şi in timp

ce conduce propriul vehicul personal (masina, motoreta, bicicleta, etc)

spre casa. Prinderea un pui de somn în orice loc sau in orice moment

înainte de a conduce spre casa reduce riscul generat de oboseala si

epuizare.

Pericole biologice - biohazard

In timpul aplicarii procedurile medicale, a tratamentul

acordat/aplicat unui pacient sau în timpul operaţiunilor de recuperare se

vor utiliza echipamente corespunzătoare de izolare a corpului salvatorilor

si a celor aflaţi in imediata apropiere a victimei.

Aceasta include utilizarea de mănuşi adecvate, de măşti faciale şi

de ochelari de protecţie. Anumite situaţii pot necesita utilizarea de

halate/rochii de protecţie care asigura o protectie mai mare.

Protecţia personala

Casca de protecţie trebuie să fie purtat în timpul tuturor

operaţiunilor tehnice de salvare, indiferent de tip si de loc. Căştile se vor

purta atunci când se utilizeaza unelte ascuţite, crampoane sau topoarele

de gheaţă. Casca de protecţie ar trebui să fie luata în considerare în

8

timpul căutărilor in zone potenţiale periculoase, zone expuse, câmpuri de

zăpadă, la cautarea de noapte, la deplasarea in vehiculele de intervenţie

sau in remorca oricarui vehicul utilizat la deplasari mici sau la o călătorie

mai lunga. Casca trebuie să fie luata/purtata totdeuna în cazul în care

utilizatorul o considera necesara.

Ochelari de protecţie trebui să fie utilizate în timp ce se

actioneaza în cadrul majoritatilor operaţiunilor (operaţiuni pe stânci, in

zone cu praf, în timpul operaţiunilor cu elicoptere, in perioade cu

vanturilor puternice, în timpul operaţiunile de salvare şi cautare în zone

cu incendii si cu riscul ca jăraticul sa fie luat de vant).

Masca de praf de protecţie trebuie să fie purtata în timpul

incendiilor pentru a evita inhalarea de particule. Se vor purta măşti sau

batiste în medii extreme cu praf, cum ar fi zonele de aterizare pentru

elicoptere sau zonele in care circula motociclete/ATV-urilor. Dar mai ales

în zone cu incendii si jăratic.

Mănuşile de protectie se vor purta pentru a proteja mainile atunci

cand se vor manipularea cabluri in mişcare, corzi de rapel sau în cazul în

care există o potenţiala coarda/funie/cablu în mişcare rapidă, cum ar fi în

cazul tehnicilor de catarare/transport/tractiune pe coarda.

Respectarea regulilor de conducere auto si a legislatiei rutiere

Centurile de siguranţă trebuie să fie purtat de intreg personalul, în

toate vehiculele în mişcare. Conducătorii auto trebuie să respecte toate

legile referitoare la trafic. În cazul în care se participa la un răspuns rapid

de intervenţie autorizat, şoferii trebuie să folosească cu prudenţă extremă

tehnica şi să respecte toate reglementările aplicabile, atat cele rutiere cat

si cele referitoare la exploatarea vehiculelor speciale. Cele mai multe

vehicule ale echipelor sunt mari şi supradimensionate şi oferă o vedere

limitată inspre spate. Cele mai frecvente daune minore ale vehiculelor

sunt asociat cu mersul inapoi. Este necesara utilizarea unui asistent în

timpul mersului inapoi sau în timp ce se conduce prin locuri strâmte

pentru a elimina aceste incidente minore.

9

Pastrarea unei condiţii fizice excelente

Orice activitate legata de situaţiile de urgenţa este o activitate

preponderent fizica. Membrii pot avea nevoie, pentru a intervenii, de

perioade lungi de activitate, de toată ziua sau de toata noaptea. Vor activa

în teren accidentat, pe zăpadă şi gheaţă, la rece sau la cald, pe vant si

ploaie, pe canicula sau inghet, în condiţii meteorologice nefavorabile în

timp ce transportă echipament individual şi colectiv (de echipă).

Deoarece apelul de intervenţie poate apărea în orice moment, membrii

echipei trebuie să fie apţi fizic în orice moment.

Sistemul de prietenie si de camaraderie

Sistemul de prietenie şi de camaraderie este imperativ necesar in

situaţiile de urgenţa. Toate acţiunile in situaţii de urgenţa sunt eforturi de

echipa. Membrii echipei trebuie să menţină contactul vizual sau macar

contactul de voce cu alţi membri ai echipei lor.

Daca se întâmpla ceva cu unul dintre membrii echipei, in orice

moment un alt membru al echipei trebuie sa fie disponibil pentru a ajuta

membrul aflat in dificultate sau in nevoie.

Atribuţii ale Serviciului Voluntar pentru Situaţii de Urgenţa

Serviciul Voluntar pentru Situaţii de Urgenţă este o structura

specializată cu o dotare specifica care se constituie în subordinea

Consiliului Local, destinat să execute activităţi de prevenire,

monitorizare şi gestionare a situaţiilor de urgenţă în sectorul de

competenţă, asigură coordonarea de specialitate a activităţilor de

prevenire împotriva inundaţiilor şi de protecţie civilă, îndeplineşte

atribuţiile de prevenire a riscurilor producerii unor situaţii de urgenţă,

prin activităţi de indrumare şi control, intervine în timp oportun pentru

limitarea sau înlăturarea consecinţelor situaţiilor de urgenţă şi să

efectueze acţiuni de ajutor şi salvare a oamenilor şi bunurilor materiale în

caz de dezastre, în cooperare cu celelalte structuri abilitate pentru

asemenea situaţii. Răspunderea pentru asigurarea capacităţii de

10

intervenţie revine Comitetului Local şi şefului Serviciului Voluntar

pentru Situaţii de Urgenţă.

Definitii uzuale

Protecţie civilă = situaţia generată de iminenţa producerii sau de

producerea dezastrelor, a conflictelor militare şi/sau a altor situaţii

neconvenţionale care, prin nivelul de gravitate, pun în pericol sau

afectează viaţa, mediul, bunurile şi valorile culturale şi de patrimoniu.

Inştiinţarea = activitatea de transmitere a informaţiilor autorizate

despre iminenţa producerii sau producerea dezastrelor şi/sau a

conflictelor armate către autorităţile administraţiei publice centrale sau

locale, după cau, în scopul evitării surprinderii şi al realizării măsurilor

de protecţie.

Avertizarea = aducerea la cunoştinţa populaţiei a informaţiilor

necesare despre iminenţa producerii sau producerea unor dezastre.

Prealarmarea = transmiterea mesajelor/semnalelor de avertizare

către autorităţi despre probabilitatea producerii unor dezastre, calamitaţi,

catastrofe sau a unui atac aerian.

Alarmarea = transmiterea mesajelor / semnalelor de avertizare a

populaţiei despre iminenţa producerii unor dezastre, calamitati, catastrofe

sau a unui atac aerian.

Principii de bază în pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor de

salvare:

1) principiul prioritatii salvării vieţilor omeneşti faţă de orice alte

acţiuni ;

2) principiul asigurarii logistice a intervenţiei ;

3) principiul cooperarii continue cu alte autoritati, structuri, forţe,

formaţiuni participante la intervenţie ;

Principii operaţionale şi de planificare ale acţiunilor de

intervenţie:

1) definirea clară a finalităţii misiunii de executat;

2) concentrarea eforturilor;

11

3) perseverenţă;

4) securitate;

5) legitimitate;

6) evitarea duplicării eforturilor şi acţiunilor.

Caractere generale ale situaţiilor de urgenţa

Urgenţele sunt intamplarile repetate ce se pot intampla în fiecare

zi, la care pentru a răspunde avem un sistem de servicii

instituţionalizate de intervenţie in urgenţe. Multe definiţii pentru

situaţii de urgenţă includ de obicei expresii ca dintr-o dată, întâmplare

neprevăzută, care necesită măsuri pentru a corecta sau pentru a proteja

viaţa şi/sau bunurile.

Definita umoristic, o situatie/caz de urgenţă nu este de urgenţă,

până când autoritatile sau guvernul nu spune ca este! Atentie:

Declararea stării de urgenţă se face de obicei în caz de

dezastre/catastrofe - nu in situaţii de urgenţă obisnuite. Dezastrele nu

sunt doar situaţii de urgenţă mari, ele sunt unice şi distincte. Un dezastru

este ceva care se poate intampla rar şi e posibil ca sa se întâmple doar o

dată sau de două ori în viaţă cuiva. Definiţiile de dicţionar pentru

dezastre sunt foarte asemănătoare cu cele pentru situaţii de urgenţa, ca de

exemplu un dezastru este un eveniment tragic care perturba rutina

normala a vietii, cauzând pierderi de bunuri şi de vieţi şi provoaca

suferinţă.

Caracteristici comune ale dezastrelor, calamitatilor si

catastrofelor

Caracteristicile de mai jos sunt aproape invariabil găsite in toate

dezastrele, cu rezerva că este posibil ca unele dintre aceste caracteristici

sa nu se produca in orice dezastru.

Eşecul de-a comunica agraveaza evenimentele neobişnuite. Nu

se cunoaste gravitatea şi zona de impact a dezastrului, asa ca măsurile de

interventie sunt incerte şi incipiente. Nu este o surpriză faptul că in

dezastre nimeni nu cunoaşte pe deplin cat de rele sunt lucrurile.

12

Zonele cele mai afectate sunt ultimele care răspund la apeluri.

Zonele afectate cel mai uşor ţipa mai tare, deoarece ele încă mai au

telefoane functionale sau alte forme alternative de comunicare. Zonele

cele mai afectate pierd toate formele de comunicare şi sunt uitate pur şi

simplu pentru ca se face mult zgomot din altă parte mai ales dispre cei

mai putini afectati.

Lipsa de informaţii generalizata. Din cauza ca la un dezastru,

totul este afectat pe scara larga asistam la o lipsa de informaţii

generalizata. Ca urmare, există o nevoie extraordinara de a afla ce

drumurile sunt distruse şi ce drumuri sunt intacte, ce servicii vitale sunt

distruse şi care care pot fi uşor de reparat, unde se gaseste cel mai mare

număr de victime şi care/cate persoane necesita sa fie evacuaţe, ce clădiri

sunt intacte pentru a fi utilizarea sau recuperate si care au fost distruse.

Exista o nevoie acuta de informaţii cu privire la fiecare aspect al stari

socio-economice. Combinat cu eşecul in a comunica se va ajunge greu la

obţinerea de informaţii pertinente si necesare.

Dezinformarea. Este foarte, foarte uşor ca informaţii care sosesc

să fie interpretat greşit, zvonuri raspandite in crescendo pot fi declarate

reale. Faptele şi greşelile oneste pot deveni fapte absolute atunci când ne

ocupăm de un dezastru. Atunci când cantităţi masive de informaţii sunt

necesare, este uşor ca informaţii greşite să se strecoare.

Oamenii mor. În timp ce serviciile de urgenţă au de-a face cu

moartea zilnic sau săptămânal, numărul mare de decese in evenimentele

majore - catastrofe, dezastre, calamitati - pot avea un efect profund şi

traumatic atat asupra celor care efectuaza un răspuns la situaţie cat şi

asupra celor afectaţi ca victime: acidentaţi, panicaţi, sinistraţi, evacuaţi,

etc. Serviciile de intervenţie in urgenţe au probleme atunci când se

confruntă cu părţi ale corpului dezmembrate de la zeci sau sute de

victime. Populatia este şocata să vadă corpuri aflate/situate pe străzi mai

multe zile la rand neridicate.

Serviciile de urgenţă guvernamentale sunt afectate. Serviciul

şi centrul de raspuns 112 poate intra in colaps prin supra-solicitare.

Cazurile in care angajaţii de la serviciul de urgenţă abandoneaza

misiunea lor sunt extrem de rare, dar lor le este greu să răspundă la un

dezastru atunci când autovehiculele de ambulanţa sau pentru incendii

13

sunt avariate/zdrobite şi toata reţeaua de apă e distrusa.

Spitalele sunt printre cele mai afectate. Spitalele sunt aproape

invariabil afectate de dezastru. Dacă dezastru dauneaza clădirii în sine,

activitatea din interiorul clădiri e perturbata (in general cladirile spitalelor

nu sunt foarte rezistente la cutremur), sau personalul medical ii este

imposibil sa ajunga la sau de la spital. Spitalele sunt primele care vor

simţi efectele. De asemenea si sălile de scoala sunt distruse (posibile

locaţii alternative ca spitale de campanie). Primăriile pot fi

distruse/inundate (posibile centre de comanda sau centre de asistenta

sociale provizorie). Sunt necesare investitii foarte mari pentru a construi

cladiri de spitale si primarii, asa ca cladirile de spitale si primarii sunt

utilizate mult mai mult decât timpul mediu de utilizare a altor clădiri. Ca

urmare, ele pot fi mult mai fragile şi automat sunt mai vulnerabile.

Situatia generala se inrautaţeste. În situaţii de urgenţă curente,

din momentul sosirii echipelor serviciilor de urgenţă, situatia se

amelioreaza in mai bine destul de rapid. Victime sunt luate la spital, se

sting incendii, oameni răi sunt arestaţi. În caz de catastrofe/dezastre,

resursele limitate ale serviciilor de urgenţă şi faptul că acestea au fost

afectate, precum şi continuare deteriorării situatiei duc la colapsarea

situaţiei. Când autospeciala de stins incendii este avariata si conducte de

apa sunt rupte, sosirea pompierilor nu are nici un efect asupra incendiilor

masive şi situaţia continuă să se deterioreze.

Uneori situatia devin mai buna apoi iar se înrăutăţeste.

Dezastrele nu rămâne exact la fel. Aceasta înseamnă că mediul de

răspuns va fi în continuă schimbare şi situaţia care a fost într-o anumita

oră poate fi complet diferita, in mai rau, in ora urmatoare.

Lucrurile vor dura mult, mult, mult mai mult decât

expectanţa oamenilor spre eradicare. Există o tendinţă pentru toată

lumea să creadă că, după un cutremur sau un uragan sau dupa orice

dezastru/calamitate distrugerile si murdaria vor fi curăţate într-o

săptămână sau două. Luni de zile mai târziu, înca societate continuă să se

lupte cu reconstrucţia. Incet incet oamenii îşi dau seama că recuperare va

dura ani de zile.

O clasificare sumara a situaţiilor

(pornind de la situatia comunicaţiilor electronice):

14

A) Telefonia funcţioneaza foarte bine. Operatorii de la 112

raspund imediat, avem un eveniment obişnuit si ne aflam in fata unei

situaţii de urgenţa. Societatea invata rapid pentru a face faţă unor

evenimente obişnuite şi ele devin fie de rutină, fie de urgenţă obisnuite.

Suntem in fata cazurilor comune de situaţii de urgenţa (sintagma

neobişnuită, nu inseamna şi neaşteptat).

B) Telefoane sistemelor comerciale inca functioneaza, chiar daca

nu funcţionează 100% le consideram ca funţioneaza. În cazul în care nu

funcţionează, legaturile telefonice vor fi restabilite în curând. Pentru ca

sistemele cu care populaţia este obisnuita (sistemul telefoniei clasice sau

al celei mobile) inca funcţionează, oamenii nu vor folosi sistemele

alternative (sistemul radio pentru amatori, citizen-band). Suntem doar in

fata unor cazuri mai grave, dar tot de situaţii de urgenţa obisnuite.

C) Sistemul de telefonie si comunicaţiile obisnuite au cazut.

Caracteristica definitorie principala care separă o situaţie de urgenţă este

ca comunicaţiile încă functioneaza fata de un dezastru la care

comunicaţiile au cazut!

Caracteristici ale răspunsului la situaţii de urgenţa locale

(dezastre, calamitaţi, catastrofe)

Situaţii de urgenţă sunt in responsabilitatea primara a autoritaţilor

de nivel local - aceasta este treaba serviciilor de urgenţă in care

personalul e instruit ce sa faca.

Prin definiţie, ceva care depaseste capacităţile de intervenţie ale

servicii locale sau cand evenimentele au un impact grav , necesită ajutor

din exterior. De asemenea, dezastrele trec de multe ori graniţele

comunitatilor locale. Acest lucru înseamnă că vor fi mai multe organizaţii

care răspund si actioneaza intr-o anumita zona. In cazul unui eveniment

local sau regional se va asista la o:

Convergenţa de repondenţi. Toată lumea vrea sa ajute şi oricine

are un caine declarat de căutare şi salvare vine. Aceasta include personal

de specialitate neangajat, pensionari din sistem, angajati de probă,

voluntari vechi, noi şi cei ce invata in diverse scoli.

Convergenţa de organizaţii - Crucea Roşie, diverse Ong-uri,

15

grupuri de suport, de ajutor, din tara sau din alte tari .... Multe

organizaţii vor ajunge si vor fi prezente in zona.

Convergenţa mass-media - punctele si staţiile de transmisie

locale sunt potenţate de către echipele mass-media regionale, naţionale şi

internaţionale care caută poveşti senzationale unice.

Convergenţa de rude - (mai ales în cazul în care copiii sunt

afectaţi) fiecare va cauta membrii de familie care lipsesc.

Convergenţa de voluntari - serviciile de urgenţă vor fi copleşit

cu ceva dorit, dar de care rareori au parte, cu un adaos de voluntari noi.

Convergenţa de echipamente şi consumabile - deoarece nevoile

exacte sunt necunoscute, bunuri vor fi comandate de aproximativ trei ori

mai mult sau de trei ori mai puţin decât ceea ce este de fapt necesar.

Lipsa de informaţii cu privire la domeniul de aplicare al dezastrului,

numărul de persoane afectate, precum şi zonele cele mai grav afectate

înseamnă că resursele de aprovizionarea vor fi prost alocate.

Convergenţa de spectatori - ei vor interfera cu cei care dau un

răspuns in dezastru si vor încearcă să ajungă in zona de dezastru ca la o

scena de teatru.

Rapoartele de situaţie sunt date rar şi nu sunt actualizate.

Organizaţiile care acţioneaza in urgenţă ştiu că situaţi sa schimbat sau e

in curs de schimbare, dar acestea sunt consultate foarte rar de cei din

afara organizaţiilor (in special de agenţiile de publicitate) pentru că

niciodată nu fac asta regulat si nu sunt obisnuite sa consulte specialistii.

Zvonurile încep sa coboare încrederea in autoritati, in guvern

sau in informaţiile-răspuns oficiale. Surse spontane de informaţii vor

răsări în absenţa unei surse oficiale de informaţii uşor accesibil pe scară

larga. Serviciile de urgenţă se va îndrepta spre aceste surse de informatie

ad-hoc, deoarece acestea nu prea isi pot obţine pe cai oficiale sau macar

uzuale toate informaţiile de care au nevoie.

Probleme de logistica devin tot mai mari. Nu numai, supra-

furnizarea sau sub-furnizarea de resurse limiteaza si cauzeaza probleme,

dar problemele de transport devină tot mai mari odata cu alocarea de

resurse limitate.

16

Principii de baza in invaţarea si instruirea adulţilor

Dacă există un singur telefon functional în întreaga ţară, cei care

raspund vor încerca să comunice prin acel telefon, pentru că doar atat ştiu

sa faca uzual si vor incerca sa foloseasca acel telefon (pentru ca sunt

obisnuiti cu asa ceva si le este confortabil). Într-un dezastru, nu este timp

pentru a învăţa cum să se folosească un telefon nou prin satelit, un aparat

de radio sau orice alt tip de sistem de comunicaţii, invatarea se face din

timp! Necunoasterea variantelor alternative duce la neînţelegerea

informaţiile prezentate sau la imposibilitatea de-a acţiona în mod

corespunzător la acestea.

Fiecare dintre noi are modul său specific de a învăţa: mai repede,

mai eficient, mai bine. Spre deosebire de copii, adulţii învaţă respectând

anumite principii. Invatarea se face prin educare cu respectarea catorva

principii de baza:

1. Adulţii se aşteaptă să fie trataţi cu respect şi să le fie recunoscută

experienţa,

2. Adulţii vor soluţii practice la problemele reale ale vieţii,

3. Adulţii pot reflecta şi analiza propria lor experienţă

4. Adulţii au nevoi diferite de a învăţa,

5. Adulţii pot fi motivaţi de posibilitatea de a-şi împlini aspiraţiile şi

nevoile personale,

6. Adulţii au nevoie de sprijin în procesul de învăţare,

7. Adulţii au nevoie să-şi comunice sentimentele într-un fel propriu,

8. Adulţii sunt capabili să ia decizii şi să-şi organizeze dezvoltarea

personală şi profesională.

Invatarea si instruirea adultilor pentru situaţii de urgenţa se poate

face pe urmatoarele nivele:

Nivelul bazal - se urmareste conştientizarea asupra domeniilor de

acţiune si a situaţiilor care se pot intalni. Se fac cursuri de instruire bazate

pe cunoaştere, se pun accente asupra pericolelor şi a sigurantei personale.

În general se realizeaza prin expuneri si prelegeri.

Nivelul operaţional - se urmareste cresterea cunostintelor, se

realizeaza prin participarea la cursuri de instruire. Se subliniaza in

continuare siguranţa personală, si se accentueaza: siguranţa de echipa,

17

limitarea si scăderea riscurilor de salvare ale victimelor. Cursul include

obiective de evaluare şi de testare.

Nivelul tehnician - la acest nivel de instruire invaţarea se face

prin cursuri de instruire pe bază de performanţă, subliniind siguranţa

personala, siguranţa de echipa şi mijloace de salvare a victimei cu risc

ridicat. Cursul include obiective de evaluare şi de testare.

Nivelul formator - la acest nivel superior se invata metode de

transmitere pe mai departe a cunostintelor, metode psihopedagogice de

prezentare, predare, instruire, evaluare, testare, etc.

Atribuţii generale ale echipelor de voluntari

a) cercetează, identifică şi evaluează efectele dezastrului care s-a

produs în sectorul de competenţă ;

b) transmit date şi informaţii Centrului Operativ al Comitetului

Local pentru Situaţii de Urgenţă;

c) organizează căutarea şi salvarea oamenilor surprinşi sub

dărâmături - salvarea victimelor rezultate în urma accidentelor

rutiere de mari proporţii, aviatice, feroviare, exploziilor sau

avariilor tehnologice;

d) execută acţiuni de intervenţie pentru limitarea şi înlăturarea

situaţiilor de urgenţă cu utilaje mobile sau mijloace de intervenţie

din dotare ;

e) participarea la asigurarea cu apă potabila a populaţiei din zona

dezastrului sau a accidentului major ;

f) participarea la distribuirea hranei de primă necesitate pentru

persoanele sinistrate;

g) participarea la instalarea taberelor pentru sinistraţi şi la acţiunile

ce se desfăşoară pentru asigurarea condiţiilor de trai ale acestora ;

h) asigură serviciile de utilitati publice locale (energie electrica,

apa, adapost, organizare logistica, etc) pe timp de zi/noapte pentru

necesităţi proprii de intervenţie sau la cererea altor servicii de

urgenţă.

De asemenea au obligatia sa execute si:

a) toate dispozitiile legale ale superiorilor ierarhici şi sa

18

îndeplineasca la timp sarcinile stabilite de şeful serviciului sau de

şeful nemijlocit;

b)sa respecte programul serviciului voluntar şi activităţile

planificate, regulile de ordine interioară şi disciplina muncii;

c) sa acţioneze operativ in toate tipurile de intervenţie şi sa

foloseasca mijloacele de intervenţie in mod judicios respectând

instrucţiunile de utilizare;

d) sa inveţe să cunoască modul de funcţionare şi exploatare a

tehnicii de actiune, a instalaţiilor de semnalizare - alarmare, de

alertare şi intervenţie;

e) sa participe la toate activităţile de instruire de specialitate a

serviciului voluntar si sa execute antrenamentele pentru mânuirea

corectă a tehnicii din dotare, accesoriilor şi echipamentului de

protecţie;

f) sa asigure menţinerea în stare de funcţionare a echipamentelor

specifice, a utilajelor specifice, a mijloacelor de deplasare in orice

mediu si a instalaţiilor aferente.

Atribuţii principale ale echipelor de specialitate

1)Echipa de înştiinţare, alarmare, comunicatii si transmisiuni

Este constituita cu următoarele atribuţii principale:

a) asigură legăturile cu eşalonul superior, cu toate forţele de intervenţie

cu care se colaborează, aplicând măsurile de protecţie a forţelor,

mijloacelor şi legăturilor ;

b) asigură primirea şi transmiterea cu prioritate a semnalelor de

înştiinţare şi alarmare a populatiei şi a cetatenilor, privind iminenţa

producerii unor situaţii de urgenţă pe teritoriul localităţii, folosind

sistemul de alarmare a localităţii sau alte mijloace avute la dispoziţie ;

c) reface şi asigură funcţionarea normala a sistemelor de transmisiuni şi

alarmare în cazul dezorganizării acestora ca urmare a situaţiilor de

urgenţa, a calamităţilor, a dezastre şi a catastrofelor ;

d) realizeaza, exploateaza şi să menţine în stare de funcţionare sistemele

de comunicatii, transmisiuni şi alarmare, în scopul înştiinţării şi alarmării

populaţiei; executa întreţinerea şi repararea tehnicii de transmisiuni-

19

alarmare, precum şi exploatarea corectă a acestora.

2)Echipa de cercetare, căutare, deblocare generala.

Este constituita cu următoarele atribuţii principale:

a) cercetarea şi descoperirea în timp util a urmărilor create de situaţiile de

urgenţă aparute şi le raporteaza; in funcţie de tipul situaţiei de urgenţă, de

dezastre naturale sau tehnologice determină şi comunică următoarele;

- locul şi numărul construcţiilor avariate, gradul de avariere şi

numărul aproximativ al morţilor, răniţilor şi sinistraţilor şi

poziţionarea acestora;

- gradul de blocare şi avariere a căilor de acces şi variantele de

ocolire; locul, numărul şi gradul de avariere al construcţiilor,

drumurilor sau reţelelor de utilitate publică ;

- locul şi mărimea principalelor avarii la reţelele de utilitate publică;

- locul, mărimea şi tendinţa de propagare a situatiilor de urgenta şi

existenţa pericolului de apariţie a unui dezastru complementar post-

cutremur, post-inundatie, post-catastrofa, etc. ;

- suprafaţa, direcţia şi viteza de propagare a alunecărilor de teren;

- limitele porţiunilor de teren afectate cât şi gradul de avariere al

obiectivelor economico-sociale din zona;

- posibilităţile de acces în zona afectată ;

- posibilităţile de asigurare a unor surse de apă potabilă ;

- posibilităţile de evacuare şi adăpostire a persoanelor sinistrate, a

bunurilor şi a animalelor acestora .

b) executarea lucrărilor de sprijinire sau dărâmare a elementelor de

construcţii ce prezintă pericol; localizeaza şi limiteaza avariilor la reţelele

de utilitate publică care prezintă pericol pentru personalul de intervenţie

sau cel afectat; creaza căi de acces spre obiectivele de intervenţie şi

pentru evacuarea răniţilor şi a sinistraţilor;

c) cercetarea, evaluarea si constructia de lucrari provizorii de geniu -

baracamente si campanamente, consolidari şi sprijiniri, indiguiri si

astupari breşe pentru stavilirea apelor.

3)Echipa de cercetare, salvare, evacuare, acţiune in spaţii cu

acces vertical.

Este constituita cu următoarele atribuţii principale:

a) cercetarea, cautarea, salvarea persoanelor valide, a răniţilor şi a celor

20

surprinşi şi blocaţi în spatii urbane, greu accesibile (adăposturi, clădiri,

poduri, schele) si in cavitati artificiale (puturi, canale, tunele, mine,

conducte), distruse sau avariate, acordarea primului ajutor si evacuarea

lor;

b)cercetarea, cautarea, salvarea răniţilor şi celor surprinşi şi blocaţi în

spaţii subterane naturale (pesteri, faleze cu cavitati, maluri rauri, chei,

traversari de rauri), acordarea primului ajutor si evacuarea lor ;

d) construirea de sisteme de transport/tracţiune pe coarda pentru

deplasari de persoane si materiale si utilizarea/exploatarea lor in

siguranta;

4)Echipa de cercetare, cautare, salvare, evacuare din medii

acvatice.

Este constituita cu următoarele atribuţii principale:

a) cercetarea, cautarea, localizarea persoanelor surprinse de ape pe maluri,

in mijlocul apelor sau la înălţime deasupra apelor, salvarea lor din ape şi

aducerea la mal sigur şi predarea lor catre echipe de evacuare; evaluarea

numărul aproximativ al morţilor, răniţilor şi sinistraţilor afectati de ape;

b) cercetarea si evaluarea posibilităţile de asigurare a unor surse de apă

potabilă in zona inundata; aprovizionarea generala cu apa, alimente si

alte materiale utilizand mijloace de deplasare pe ape.

c) cercetarea, cautarea, evaluarea avariilor produse de ape (la diguri,

poduri, constructii hidrotehnice, cladiri, constructii industriale, etc.), a

gradul de avariere; a gradul de blocare şi avariere a căilor de acces

principale şi a variantele de ocolire si a posibilităţile de acces în zona

afectată de inundatii;

cercetarea, cautarea si evaluarea locului şi mărimea principalelor avarii la

reţelele de utilitate publică produse de inundatii; cercetarea, cautarea si

evaluarea limitele porţiunilor de teren afectate cât şi gradul de avariere al

obiectivelor economico-sociale din zona inundata sau inundabila;

d) cercetarea, descoperirea si evaluarea locului, mărimii şi tendinţei de

propagare a viiturilor, cercetarea si evaluarea suprafeţei, a direcţiei şi a

vitezei de propagare a viiturilor apelor;

cercetarea si evaluarea existenţeia pericolului de apariţie a unui dezastru

complementar post-inundatie sau post-viitura;

21

5)Echipa de cercetare- cautare canina si de asistenţa

veterinara.

Este constituita cu următoarele atribuţii principale:

a) execută antrenamente pentru constituirea unui echipaj canin, execută

antrenamente pentru mentinerea in forma a echipajului canin, asigură

necesarul de hrana, adapost, protectie a cainilor din echipajul canin si

ocupa de luare tuturor masurilor necesare acestei specializari,

b) execută antrenament pentru mânuirea corectă a tehnicii din dotare,

accesoriilor şi echipamentului de protecţie, atat uman cat si canin;

c) acţionează operativ in toate tipurile de intervenţie care necesita

prezenta echipajului canin; efectueaza misiuni de cercetare-cautare cu

echipaj canin şi descoperire în timp util a victimelor ingropate, pierdute,

ascunse, ratacite, in situaţiile de urgenţă şi le raporteaza;

ed asigură menţinerea în stare de sanatate a cainilor si ia toate masurile

medico-sanitar-veterinare necesare;

e) asigură asistenta veterinara pentru toate tipurile de animale si asigura

menţinerea calmului la animale in timpul deplasarilor de turme

(stramutare, evacuare, eliberare, etc).

g) asigură protecţia populatiei si a membrilor celorlalte echipe fata de

animalele periculoase (insecte, serpi, animale salbatice) cu luarea tuturor

masurilor specifice necesare;

6)Echipa medicală de prim-ajutor.

Este constituita cu următoarele atribuţii principale:

a) acordarea primului ajutor medical şi transportul răniţilor la punctele

de adunare şi evacuare ;

b) participarea la aplicarea unor măsuri de antibioprofilaxie şi

antiepidemice ;

c) participarea la distribuirea ajutoarelor, asigurarea nevoilor de apă,

hrana şi medicamente ;

d) participarea la înlăturarea urmărilor dezastrelor şi reabilitarea zonei

din punct de vedere sanitar veterinar ;

e) coordonarea si realizarea măsurilor sanitar-medicale privind asanarea

zonei în care se găsesc un număr mare de cadavre.

7)Echipa de suport logistic, tehnic si de evacuare.

Este constituita cu următoarele atribuţii principale :

22

a) asigurarea completării/ dotării cu alimente şi hrană a intregului

personal de intervenţie; asigurarea tinutei si a echipamentului de schimb,

pe timp de vară sau iarnă a tuturor membrilor echipelor de intervenţie;

asigurarea mijloacelor de transport pentru echipele de intervenţie ;

b) executarea de lucrării de reabilitare a străzilor şi drumuri naţionale

avariate; descongestionarea de drumuri, străzi, platforme, parcaje;

c) asigurarea suportului tehnic, tehnico-material şi de specialitate în

situaţii de urgenţă .

d) organizarea, conducerea şi îndrumarea desfăşurarii evacuării

instituţiilor publice, agenţilor economici, populaţiei, colectivităţilor de

animale, bunurilor materiale şi culturale din locaţiile afectate; urmărirea

realizarii măsurilor de pregătire şi de desfăşurare a acţiunilor de evacuare,

de primire, de repartiţie şi de cazare a populaţiei şi de depozitare a

bunurilor materiale ;

e) organizarea, încadrarea şi asigurarea funcţionarii punctelor de adunare,

îmbarcare, debarcare şi de repartiţie a locaţiilor de primire a evacuaţilor;

realizarea măsurilor de asigurare privind transportul populaţiei, a

bunurilor materiale, a colectivităţilor de animale şi de luare în evidenta a

acestora pe timpul executării evacuării în raioanele/localitatile din/şi în

care se execută aceasta;

8)Echipa de intervenţie la incendii.

Este constituita cu următoarele atribuţii principale:

a) asigurarea intervenţiei pentru limitarea incendiilor, salvarea,

acordarea primului ajutor şi protecţia persoanelor, animalelor;

b) asigurarea intervenţiei şi pentru salvarea bunurilor periclitate de

incendii sau în alte situaţii de urgenţă;

c) demolarea construcţiilor devenite nesigure, indepartarea tuturor

pericolelor potentiale, evacuarea materialelor arse care prezinta pericol

pentru populaţie;

9)Echipa de suport psihologic si de asistenţa emoţionala a

adulţilor si a copiilor.

Este constituita cu următoarele atribuţii principale:

a) cautarea, cercetarea si gasirea persoanelor care au nevoie de ajutor

psihologic sau de asistenta emoţionala. .

b) participarea la distribuirea ajutoarelor nemedicale, de uz general ;

23

c) acordarea ajutorului si suportului psihologic si a asistentei emotionale

atat la adulti cat si la copii.

10)Echipa de suport religios si asistenţa mortuara.

Este constituita cu următoarele atribuţii principale:

a) acordarea ajutorului si suportului religios si spiritual, a asistentei

mortuare, pioase si demne, la adulti si la copii.

b) transportul decedatilor la punctele de identificare legala, de efectuare

a procedurilor de medicina legala şi mai apoi de evacuare spre locurile de

veci uzuale sau spre gropile comune (legal-infintate din considerente

aferente situatiilor de urgenta, dezastru si calamitate) ;

c) participarea la înlăturarea urmărilor dezastrelor şi reabilitarea zonei

din punct de vedere sanitar-veterinar ;

d) realizarea de măsurile tehnico-sanitare privind asanarea zonei în care

se găsesc un număr mare de cadavre.

Reguli generale de conduita

Dacă o persoana (cetatean sau voluntar) e prinsa intr-o eveniment

(situatie de urgenţă sau dezastru/calamitate), exista cateva lucruri pe care

trebuie să le faca imediat:

Sa stea calm - Încearca să nu intre în panică, ea va avea nevoie

de timp pentru a înţelege ce se întâmpla şi are nevoie de un timp de

gândire la ce ar putea face pentru a rămâne în condiţii de siguranţă sau

pentru a evita producerea unui prejudiciu mai mare.

Sa verifice zona inconjuratoare - Atentie marita la împrejurimi

pentru a vedea dacă este în siguranţă în cazul în care se afla! trebuie

verificat dacă cineva din jurul are nevoie de ajutor. Dacă se suspecteaza

un pericol, se va cauta un loc mai sigur cât de repede se poate.

Sa dea şi sa ceara/obţina ajutor - Dacă este sau alţii sunt răniţi

sau încă în pericol, se suna la 112, se explica ceea ce sa intamplat,

situaţia în care se afla, ce leziuni au alti oamenii, si dacă pericolul încă

există.

Sa se informeze - ascultand pentru anunţuri posturile de radio de

urgenţă oficiale sau cele locale - posturile de radio locale şi posturile de

televiziune pot sa ofere actualizări de urgenţă şi alte instrucţiuni şi vor fi

24

cea mai buna sursa de informaţii.

Sa fie pregătit de evacuare - dupa ce s-a dispus evacuarea de

către autorităţi să se plece de acasă sau de la locul de muncă va urma

imediat rutele exacte de evacuare indicate şi va merge spre zona de

siguranţă indicata. Va lua un kit-de-urgenţă si daca nu e cu familia va lua

legătura cu familia.

Pregatirea unui kit-de-urgenţa personal

Pregătirea unui kit de urgenţă înainte, din timp, poate economisi

timp în cazul în care trebuie să se plece de acasă repede (sau sa se pleci

in graba fara a putea lua multe lucruri si fara a avea o rezerva de apă

pentru un timp). Se vor pune in kit elementele de care se va avea nevoie

după un dezastru, şi se va încearca să se păstreze la îndemână suficiente

provizii pentru a satisface nevoile personale si ale familiei pentru minim

trei zile. Se vor depozita în recipiente robuste, rezistente la apă, uşor de

transportat, cum ar fi rucsaci, saci sau containere de plastic. Lucruri

minime de inclus intr-un kit :

- O rezerva de trei zile de apă (minim trei litri de apa pe

zi/persoana) pentru băut şi gatit.

- Alimente care nu se strica sau care au nevoie de un timp minim

de gătit (minim 1 kg de orez de persoana, care asigura o supravieţuire

restrictiva 4 zile, conserve din fructe şi legume, cereale, margarina/unt,

biscuiti sau fursecuri, amestecuri de cereale uscate, supe la plic, miere).

Se vor utiliza sau înlocui la fiecare 6 luni, dacă este posibil.

- Un schimbare de haine şi de încălţăminte, robuste.

- O pătură si un sac de dormit de persoană.

- Instrumente sau articole de uz casnic mici, cum ar fi un radio cu

baterii, lanternă cu baterii suplimentare, cutit/briceag, castroane, boluri şi

pahare, tacamuri, deschizător de conserve, brichete si chibrite, etc

- Un set suplimentar de la cheile de maşină şi casă, copii dupa

actele de identificare personală,cărţi de credit, bani in numerar, acte

medicale, retete medicale .

- Se vor păstra documentele importante de familie (de exemplu,

certificate de naştere, paşapoarte, etc) într-un recipient rezistent la apa

25

sau intr-o pungă groasa de plastic.

- Produse de curatenie si igienico-sanitare, cum ar fi sapun,

sampon, hartie igienica, servetele, tampoane sau absorbante sanitare,

pungi de plastic pentru gunoi.

- Produse speciale pentru copii mici, membrii de familie în vârstă

sau cu handicap, şi animalele de companie (de exemplu, produse

alimentare speciale, medicamente, dispozitive de ajutor,dispozitive de

mers/transport, etc).

- Trusa de prim-ajutor trebuie sa includa: prescriptia medicala de

baza pentru bolile curente si cronice (diabet, boli de inima, alte boli

cronice), medicamente, bandaje, în diverse marimi si dimensiuni diferite,

ace de siguranţă, săpun, mănuşi de latex, tampoane de tifon, foarfece, ace

de cusut, pensete, tampoane cu alcool, crema anti-arsura, termometru,

medicatie uzuala anti-durere, anti-febra, anti-acid, etc.

Legi, regulamente, protocoale

Legea este o normă cu caracter obligatoriu, stabilită și apărată de

puterea de stat.

Regulamentul este totalitatea instructiunilor, normelor și

regulilor care stabilesc și asigură ordinea si bunul mers al unei organizatii,

al unei institutii, al unei întreprinderi etc., este o reglementare.

Protocolul poate fi considerat ca un set de linii directoare

stabilite pentru acţiuni (care e desemnat către persoane fizice, echipe,

funcţii sau capacităţi) în diverse condiţii specificate.

Cauze generale de aparitie a dezastrelor

- Dezastre rapide locale : cauzate de explozii şi tornade.

- Dezastre lente locale : cauzate de inundatii si de fenomene meteo.

- Catastrofe rapide regionale : cauzate de cutremure şi tsunami.

- Catastrofe lente regionale: cauzate de uragane, incendii şi pandemii.

26

27

Compendiu de acţiunea rapida

in evenimente civile cu unitati modulare multirol

(situaţii de urgenţa, dezastre, calamitaţi, catastrofe)

28

"... acţiunea rapidă

este adevărata măsura a inteligenţei ..."

-parafrazare Napoleon Hill -

29

Generalitaţi

Comun pentru acţiune rapidă, intervenţie rapidă si reacţie rapidă

este cuvântul rapid.

Reacţia rapidă trebuie înţeleasă ca o ripostă-reacţie la situaţiile

intervenite cu modificarea rapida a parametrilor intrinseci. Ea este

precedată şi condiţionată de anumite acţiuni initiale.Pentru a exista

reacţia, trebuie să existe mai întâi acţiunea sau situatia declarata ca fiind

de urgenta. Reacţia rapidă este condiţionată de o situatie de urgenta

adversă de tip rapid. Aceasta definire/declarare este un teren foarte

sensibil, adesea, la limita intelegerii uzuale fiind definita legal si instituita

de autoritati.

Reacţia rapida are următoarele elemente:

- mijloace adecvate şi capacitate corespunzătoare de analiză a acţiunii

adverse care condiţionează reacţia sau a situaţiilor care o impun;

- forţe de reacţie;

- sistem de conducere;

- mijloace de transport;

- un sistem de sprijin tactic şi suport logistic adecvat;

- timp de reacţie.

Intervenţia rapidă se efectuează, în general, în afara zonei de

operare uzuale, şi constă în transportul rapid al unei grupe de forţe de

acţiune si intervenţie pentru a rezolva, prin mijloace specifice, o situaţie

nefavorabilă sau periculoasă. Istoric initial pentru astfel de acţiuni s-a

întrebuinţat termenul militar de desfăşurare (deployment)

rapidă.Termenul preferat ulterior a fost cel de acţiune rapidă.

Acţiunea rapidă este un termen mai larg şi mai cuprinzător,

foarte apropiat de realităţile şi cerinţele situaţiei actuale (caracterizată

printr-un mare număr de situatii de urgenţa atat naturale cat si umane,

situaţii de instabilitate socio-economica, de terorism, de extremism etnic

şi religios).

Acţiunea rapidă este acea acţiune efectuată de forţele specializate

pentru situaţii de urgenţa ale unei ţări, ale unei organizaţii sau ale

30

comunităţii locale care îşi propun să realizeze obiective ca:

- obţinerea unui avantaj (de timp, de loc, de rezultate)

- impunerea unui mod de comportament adecvat

- rezolvarea situaţiei de urgenta.

Ca exemplificare putem da urmatoarele exemple:

a) pentru reacţia rapida: exemplul stingerii unui incendiu la o casa.

Forţa de reacţie rapida e echipajului de pompieri reactioneaza la fata

locului la modificarea rapida a parametrilor intrinseci ai incendiului.

b) pentru intervenţia rapida: exemplul asanarii unei munitii

neexplodate gasite pe un santier. Forta de intervenţie rapida a

echipei/detasamentului pirotehnic ce intervine în afara zonei de operare

proxime, constă în transportul rapid al unei grupări (echipaj, echipa,

detasament) a forţei de intervenţie pentru a rezolva, prin mijloace

specifice, o situaţie nefavorabilă sau periculoasă (cea a muniţiei

periculoase neexplodate).

c) pentru acţiunea rapida: exemplul interventiei unei echipe

complexe smurd/pompieri de acţiune rapida la locul unui acident auto cu

incendiere locala (daca echipa de interventie e o structura cu misiuni

specifice si cu comanda proprie). Forţa de actiune rapida îşi propun să

realizeze obiective ca:

- obţinerea unui avantaj imediat de timp (deplasare super-rapida), de loc

(sosirea prompta-punctuala), de rezultate (stingerea incendiului si

descarcerarea imediata a victimelor urmata de acordarea primului ajutor)

- impunerea unui mod de comportament adecvat (respectarea

protocoalelor medicale, de pompieri, de transport, etc.),

- rezolvarea situaţiei de urgenta (cu rezultate maximizate).

Elemente definitorii pentru acţiunea rapidă sunt:

- impiedicarea deteriorarii situatiei

- diminuarea substanţială a efectelor reacţiilor adverse posibile.

Din punct de vedere al modului de desfăşurare între cele trei

noţiuni există o mare asemănare fiind noţiuni apropiate dar totusi diferite!

Ceea ce le diferenţiază este scopul urmărit! Deşi multă lume nu ţine

seama de aceasta, totuşi, distincţia dintre acţiunea rapidă, intervenţia

rapidă şi reacţia rapidă nu este lipsită de importanţă. Aceste noţiuni se

deosebesc nu numai în formă, ci şi în conţinut. Ele nu reprezintă acelaşi

31

lucru, chiar dacă, din punct de vedere tactic şi strategic, fac parte din

aceeaşi categorie de acţiuni.

Obiectivele acţiunii rapide sunt intotdeauna foarte complexe şi

la limita. In prezent ne aflăm la inceputul unei noi epoci in care se cere

foarte atent studiaţi parametri intrinseci ai reacţiei rapide pentru a le gasi

tendinţele şi coordonatele.

Acţiunile rapide dinamice si temporizatoare, care apartin cadrul

acţiunilor in situaţii de urgenţa, se deosebesc de cele obişnuite prin

obiectivele pe care le urmăresc:

- devansarea timpului,

- crearea faptului împlinit,

- prevenirea unor reacţii adverse

- eliminarea posibilelor extinderi rapide ale situatiei.

Pentru realizarea obiectivelor acţiunii rapide sunt necesare: -

informaţii oportune;

- conducere suplă;

- capacitate de acţiune;

- experienţă;

- curaj;

- hotărâre şi pricepere.

Acţiunile rapide ale forţelor specializate vizează următoarele obiective:

- asigurarea prezenţei de specialitate oportune în zona respectivă

a unor forţe civile care reprezintă voinţa comunităţii si impunerea unor

relaţii, unor reguli conforme cu interesele generale ale comunitatii locale

si implicit a statului;

- descurajarea de acţiunilor sau mişcări civile, generate de starea

post-dezastru, care ar duce la instabilitatea zonei;

- protecţia tuturor persoanelor civile;

- descurajarea unor posibile acţiunilor teroriste ivite pe fondul

slabiri autoritaţii statului in momentele imediate post-dezastru;

- salvarea personalului de intervenţie si a cetăţenilor care datorita

conjucturilor post-dezastru pot fi izolaţi;

- actiuni de ajutor medical, socio-umanitar in caz de conflicte

interetnice locale;

32

- prevenirea degradării situaţiei politico-economice şi strategice a

zonei in situaţiile in care autoritatea de stat locala slabeste datorita

pierderii comunicaţiilor si telecomunicaţiilor generale si a deteriorarii

infrastructurii zonei afectate;

- apărarea bazelor proprii ale structurilor de intervenţie pentru

situaţii de urgenţa din zona respectivă (baze de interventie, umanitare,

medicale,sociale, etc).

Strategia acţiunilor rapide cuprinde într-un concept integrat atât

modalităţile de soluţionare a situaţiilor conflictuale intra-dezastru sau

post-dezastru, de la organizarea, pregătirea şi realizarea mijloacelor

necesare ducerii actiunii de interventie, cat si confruntarea propriu-zisă

cu situaţiile ostile din zona calamitata. Strategia acţiunilor rapide este

interfaţa între situaţia conflictuală sau preconflictuală intra-dezastru sau

post-dezastru şi cea de esec. Acţiunea rapida are elemente:

- de prevenire,

- de devansare a rezultatelor,

- de intenţionalitate,

- de determinare a imposibilităţii reacţiei clasice standard.

Nu există acţiuni rapide şi acţiuni lente. Noţiunea de acţiune

rapida nu are, ca opus, noţiunea de acţiune lenta pentru simplul motiv că

nu se referă la acelaşi lucru.

Etapele acţiunii rapide

Pentru a realiza scopul urmărit etapele sunt:

- planificarea;

- pregătirea nemijlocită;

- intervenţia propriu-zisă;

- exploatarea imediată a efectului.

Pregătirea acţiunii rapide cuprinde două etape:

A) Prima etapă necesară este a adecvării concepţiei de

întrebuinţare a forţei de acţiune rapidă în raport de evoluţia situaţiei

generatoare a dezastrului sau a calamitatii înainte de a se lua decizia

fermă de intervenţie.

Etapa aceasta nu se ia în calculul timpul intervenţiei propriu-

33

zise, dar se ia în calculul la pregătirii forţei, sub toate aspectele, pentru a

fi în măsură să intervină. Calitatea intervenţiei la obiectiv este

condiţionată strict de timpul necesar aducerii, menţinerii sau readucerii

echipelor din forţa de acţiune rapidă la un coeficient de integralitate mare

si la o coeziune maxima.

B) Cea de a doua etapă se referă la pregătirea actiunii, după ce

s-a luat decizia fermă a intervenţiei.

Constă în totalitatea activităţilor de elaborare a concepţiei de

întrebuinţare, în planificarea detaliată a acţiunii. Planul detaliat de

acţiune va cuprinde:

- stabilirea exactă a scopurilor, a modului de acţiune şi identificarea

obiectivelor şi cu ajutorul mijloacelor electronice şi planificarea

intervenţiilor;

- pregătirea nemijlocită a comandamentelor şi a echipelor

pentru misiune începând din clipa alarmarii;

- gruparea sau regruparea echipelor si modulelor componente în locurile

stabilite sau în alte locuri şi realizarea dispozitivului de îmbarcare (auto,

fero, aero, navo, etc);

- îmbarcarea;

- transportul la obiectiv;

- precizarea misiunilor în zona de acţiune;

- desfăşurarea şi realizarea dispozitivului;

- acţiunea propriu-zisă;

- regruparea forţelor şi analiza rezultatelor- corectarea erorilor

(concomitent cu celelalte acţiuni);

- realizarea controlului situaţiei;

- măsuri de menţinere a controlului situaţiei;

- măsuri de asigurare.

Planul de intervenţie a acţiunii rapide

Nu există un format standard rigid pentru planurilor de pregătire

în caz de catastrofe.

Punctul esential al planul de pregătire pentru dezastre: planul

trebui să fie exhausiv, pregătit practic, clar conturat.

Caracteristici comune ale planurilor de intervenţie in acţiuni

34

rapide sunt:

- Claritatea scopului. Scopul trebuie să fie atent şi corect selectat,

deoarece acesta determină întreaga forta de tractiune si domeniul de

aplicare al planului. Toate informaţiile, orientări, direcţii si instrucţiuni,

care sunt incluse în planul, trebuie să fie în conformitate cu obiectivul.

- Realismul planului. Planul trebuie să fie realist, în sensul că se

referă la o evaluare exactă a ameninţării dezastrului şi vulnerabilitatea

comunităţii şi că ia în considerare amploarea și capacitatea de masuri

resursele care sunt disponibile contradezastru. În cele mai multe cazuri,

planul va fi utilizat în situaţii dificile, catastrofe, dezastre, calamitaţi,

atunci când comunicaţiile sunt afectate negativ. Planul trebuie să fie

capabil să răspundă si la diferite situaţii, neprevăzute în scenariul de

dezastru.

- Nivelul planului. Planul trebuie să fie precis, sa se refere la

nivelul la care este în cauză, de exemplu, la nivel de sat/comuna, la nivel

de bloc, nivel de cartier, sau la nivel de zona/judet/regiune .

- Flexibilitatea planului. Circumstanţele în caz de catastrofe au

tendința de a varia şi nu urmează în mod necesar modele presetate,

planurile de masuri contra-dezastru de asemenea, trebuie să fie flexibile.

Flexibilitatea asigura că în cadrul planului general, regimul de răspuns

poate fi rapid adaptat la noi circumstanţe şi în continuă schimbare.

Descentralizarea planificată, acolo unde este cazul, este o modalitate utilă

în realizarea flexibilitatii.

- Coordonarea planului. Deoarece coordonarea eforturilor este

un factor-cheie în masurile si activitatile contra-dezastru planul trebuie să

includă un sistem optim de coordonare si comanda.

- Atribuirea de responsabilitate. Este extrem de important faptul

că responsabilităţile sunt definite clar si fără ambiguităţi şi sunt încadrate

în planuri. Aceasta reduce la minimum posibilitatile de neînţelegeri,

suprapunerile și omisiuni în diversele activităţi care acoperă planul. De o

importanţă egală este faptul că definirea clară a responsabilităţilor în mod

semnificativ ajută la realizarea coordonarii eforturilor.

- Utilizarea uşoara. Planul trebui să fie formulat în aşa fel încât

să fie uşor de înţeles și uşor de utilizat. Referinţele în cadrul planului

trebui să fie clare şi uşor de identificat. De asemenea, textul planului

35

trebuie să fie păstrat cât mai clar si mai concis posibil, cu anexe folosite

pentru informaţii foarte detaliate.

- Viabilitatea planului. Planul trebui să includă măsuri pentru

revizuirea sa periodică, astfel că acesta sa fie menţinut la zi şi pe deplin

viabil în scopul pentru care a fost proiectat.

- Structura planului. Un plan de pregătire pentru dezastru este

structurat, clar, coincis, metodic, real, executabil, comunicabil, etc.

Componente planului in acţiunea rapida

A) Planul principal (sau planul de acţiune principal), care

conţine componente primare ale planului, cum ar fi ameninţarile

anticipate ale dezastrului, vulnerabilitatea comunităţii (inclusiv punctele

sale forte şi punctele slabe în raport cu fiecare scenariu de dezastru

anticipat), resurse, organizare, coordonare și direcţia, de avertizare,

pentru a face față cu întreaga gamă de ameninţări posibile în caz de

catastrofe şi aplicare operaţională a planului, contra-operaţiuni de

dezastru, politicii de recuperare şi procesul de revizuire post-dezastru.

B) Sub-planurile, sunt o parte din planul principal, necesare

pentru a amplifica părţi ale planului principal, parţi care au nevoie de o

atenţie specială, cum ar fi evacuarea, amplasarea de tabere medicale,

informarea publicului.

C) planuri speciale , necesare pentru a face faţă situaţiilor

neprevăzute speciale, cum ar fi un focar de boli comune sau rare, care

necesita personal si proceduri specializate. Aceste planuri speciale

trebuie concepute pentru a lucra în armonie cu planul principal şi pentru

o utilizare global a combaterii dezastrelor.

Exemple de planurile speciale :

1. Plan de contingenta (plan ce identifica ce actiuni ar trebui intreprinse

de catre personal, in cadrul unui proiect sau program, in cazul unui

eveniment neprevazut cu afect negativ) pentru pandemie de gripa

2. Plan pentru pesta hemoragică virală

3. Plan de urgenţă pentru variola

4. Plan de răspuns si de asistenta de urgenţa pentru substanțelor

infecţioase care afectează oamenii, din grupa de risc 4

5. Protocoale de investigare pentru toxiinfecţii alimentare

36

6. Plan de combatere a terorismului

7. Plan de răspuns la urgente radiologice

8. Plan de raspuns pentru siguranţa alimentară

9. Plan de raspuns si asistenţa in caz de cutremur national

10. Plan de raspuns privind distribuţia si calitatea apei

11. Plan de masuri in caz de instituire a carantinei

12. Plan de raspuns de urgenţa pentru deficit de alimente

13. Plan impotriva botulismului

14. Plan pentru prevenirea si tratarea malariei in călătoriile internaţionale

15. Plan national de recoltare si stocare de sange si componente sanguine

pentru utilizare în caz de urgenţă

16. Plan de raspuns general pentru sanatate ocupaţionala

17. Plan de stocare si gestionarea pentru situaţii de urgenţă a produselor

terapeutice si a medicamentelor vitale

18. Plan de continuare a afacerilor vitale, in timpul si dupa situaţiile de

urgenţa

19. Plan de raspuns la ameninţarile cu bombe

20. Plan de raspuns in caz de boala profesională

21. Plan de raspuns in caz de deversari de materiale periculoase

22. Plan si proceduri pentru manipularea pachetelor si plicurilor

23. Plan in caz de de urgenţă nucleară.

Elementele de desfasurare a acţiunii rapide

- un concept bine elaborat privind abordarea situaţiei de urgenţa,

dezastru, calamitate;

- forţe( echipa, grupa, formaţie) de acţiune foarte bine pregătite;

- mijloace de transport adecvate;

- logistică pe măsură;

- conjunctură favorabilă;

- capacitate umana de adaptare la situaţiile noi si mai ales la

schimbările surprinzătoare ale situaţiilor.

- timpul de acţiune si factorul timp în acţiunile de tip rapid

contează în mod cu totul deosebit.

Recunoasterea prealabila minimala este atat o parte integranta

37

a planului de acţiune cat si a acţiunii propriu zise. Nu se trimit forţe mari

de acţiune în locuri in care nu s-a efectuat o recunoastere prealabila

minimala sau despre care nu se stie nimic.

Metodele recunoaşteri depind de experienţă şi de posibilităţi. Spre

exemplu, autoritaţile care dispun de echipe speciale, cu mijloace de

cercetare prin satelit, cu mijloace electronice performante de observare şi

ascultare, îndeosebi pe timp de noapte, efectueaza mai bine si mai

performant recunoasterea iniţiala.

În cazul folosirii echipelor de acţiune rapidă, informaţiile de la

faţa locului sosesc pe mai multe canale, prin satelit, prin sistemul de

informaţii, prin acţiuni specializate de cercetare, prin elementele de

supraveghere permanentă a zonei, precum şi prin mijloacele proprii de

informare ale comandantului echipei.

Factorul timp are o importanţă hotărâtoare în acţiunile rapide.

Timpii de reacţie si cei de acţiune nu sunt un element în sine. Ei se

corelează strâns cu ceilalţi factori care condiţionează reuşita acţiunii

rapide:

- organizarea forţelor de acţiune rapidă,

- dotarea acestora,

- nivelul de instruire,

- gradul de interoperabilitate cu celelalte elemente ale sistemului de

interventie in situaţii de urgenţa,

- concepţia de întrebuinţare,

- situaţia concretă.

Timpul de acţiune/de intervenţie este o suma:

a) a timpilor necesari pentru elaborarea planului (concepţiei) de

acţiune, reprezintă timpul necesar organului care decide întrebuinţarea

forţei de acţiune rapidă pentru a evalua situaţia creată, a elabora o decizie

şi transmiterea acesteia la comanda forţei de acţiune rapidă şi timpul

necesar comenzii forţei pentru a organiza deplasarea şi intervenţia la

obiectiv

b) a timpilor de transport la obiectiv, timpul necesar transportului

echipelor sau grupărilor constituite la obiectiv este inca un elementul

definitoriu al acţiunii de tip rapid. Întotdeauna, cea mai complexă

problemă pentru forţele de acţiune rapidă este cea a transportului pentru

38

ca acţiunile de tip rapid cer mijloace de transport numeroase, fiabile şi

rapide.

Concepţia de întrebuinţare a forţelor de acţiune rapidă este strâns

legată de timpul de transport şi de performanţele mijloacelor prin care se

asigură transportul. Elementul variabil în ecuaţia timpului de transport îl

reprezintă performanţele mijloacelor care se folosesc la transport.

Preocuparea esenţiala a autoritatilor care şi-au constituit forţe de acţiune

rapidă este utilizarea unor mijloace de transport performante şi

sigure.

Timpul necesar transportului echipelor de actiune rapida la

obiectiv însumează timpii consumaţi cu pregătirea mijloacelor şi a

echipelor, îmbarcarea, parcurgerea distanţei respective, debarcarea, timpii

de repetare a misiunii (de reprecizare a obiectivelor), precum şi timpii de

indisponibilitate. Timpul necesar transportului depinde în foarte mare

măsură şi de concepţia de întrebuinţare a tipului de echipe destinate

acţiunii rapide.

Pentru că una este intrarea succesivă în acţiune, pe măsura sosirii

la faţa locului şi cu totul altceva realizarea unui dispozitiv compact, cu

întreaga forţă de acţiune, astfel încât să se obţină un efect total.

c) a timpilor de organizarea acţiunii la faţa locului, organizarea

acţiunii la faţa locului (recunoaşteri, precizare a misiunilor în teren,

măsuri de asigurare) este un element al planificării, iar timpul necesar

unei astfel de activităţi se are neapărat în vedere. Precizarea misiunilor în

teren, în zona de acţiune, reprezintă o activitate distinctă, la care durata

este invers proporţională cu calitatea pregătirii unităţilor, timpul necesar

precizării misiunilor în teren, timpul de organizare a acţiunii la faţa

locului este cu atât mai mic cu cât forţele sunt mai bine pregătite.

d) a timpilor de desfăşurare. Timpul necesar pentru organizarea

acţiunii la faţa locului poate fi distinct în cadrul acţiunii de ansamblu,

atunci când transportul se face într-un singur eşalon, fără detaşament

precursor şi fără recunoaşteri anterioare, sau suprapus peste timpul de

transport, întrucât aceste activităţi se execută concomitent.

Exista si alţi timpi care lungesc timpul total, timpi de întârzieri,

timpi perturbanţi etc.

39

Acţiunile rapide sunt acţiuni contracronometru

Ele reprezintă performanţe în domeniul intervenţiilor in situaţii

speciale şi nu pot fi desfăşurate oricum. Timpul alocat desfăşurării

succesive sau simultane a echipelor în zonă este foarte important. El se

calculează, ca şi timpul pentru organizarea acţiunii în două modalităţi. În

cazul când transportul se face in valuri, la timpul de ansamblu pentru

intervenţie, se adaugă doar cel necesar desfăşurării şi al realizării

dispozitivului ultimului eşalon. În situaţia când întreaga echipa de actiune

si interventie rapida se transportă într-un singur eşalon, în timpul de

intervenţie se calculează şi timpul de desfăşurare şi realizare a

dispozitivului. Situaţiile sunt foarte diferite şi, de aceea şi calculele se

adaptează, în orice moment, acestora. Desfăşurarea se face direct in

zonele de debarcare, potrivit dispoziţiilor care se transmit in timpul

transportului. Timpilor respectivi li se adaugă un coeficient de risc şi de

perturbaţii care are o valoare mai mică sau mai mare, în funcţie de

situaţia concretă, de gradul de instruire a unităţilor, de indicele de

coeziune, de situaţia meteorologică şi/sau de alţi factori.

Centre de Instruire, Formare, Evaluare in Situatii de Urgenta

sunt forma sub care se poate realiza pregătirea temeinica, specifica, în

regimul unor programe specifice generand succesul si reuşita acţiunilor

rapide.

Chiar dacă prezentarea unei metodologii clasice de evaluare a timpului

de intervenţie nu reliefează lucruri deosebite, strategia actiunii sau

interventiei rapide a reuşit să impună ieşirea din birocratisme, adaptarea

rapidă la situaţia creată, precum şi planificarea de tip rapid.

Acţiunile rapide pot deveni modalităţi de prevenire, în caz de

dezastru sau calamitate iminenta într-un spectru mult mai larg decât cel

cunoscut şi studiat până acum.

Grupări modulare

Integrarea, standardizarea şi modularea procesului de instrucţie

sunt un element obligatoriu pentru reuşita acţiunilor rapide de tip

40

modular. Tendinţa firească este să se realizeze structuri care să poată

acţiona împreună, în orice situaţie, în cel mai scurt timp, fără măsuri

speciale de integrare şi de optimizare funcţională. Tehnologia foarte

ridicată impune şi ea standarde care duc la integrare şi modulare.

Integrarea cere adaptare la noile condiţii, găsirea unor valori

comune, cu soluţii nemijlocite de realizare a intervenţie de reacţie rapidă.

Se asigura astfel, de la început, condiţiile absolut necesare unei

acţiuni/reacţii rapide.

Modularea structurilor şi acţiunilor de tip rapid este o soluţie

foarte riguroasă în plan strategic. Ea este impusă de cerinţele exprese ale

intervenţiei rapide, de necesitatea unei depline capacitate de interventie

complete, de o capacitate mai mare de adaptare la orice situaţie. O

structura modulara necesita oameni cu rezistenţă psihică foarte mare;

posibilitaţi de transport rapid, independent şi sigur în zona de interes;

conducere suplă şi eficientă; capacitate de refacere instantanee a

coeziunii de interventie; logistică integrată a componentelor de

intervenţie directa; posibilitate de revitalizare sporită; interoperabilitate

cu alte structuri de acţiune rapidă sau cu structuri obişnuite;

interşanjabilitate.

Forţele de reacţie rapidă pentru situaţii de urgenţa constituite în

structuri modulare sunt:

a) Structuri operaţionale permanente, capabile în orice

moment să îndeplinească misiuni în condiţiile exigenţelor acţiunilor

rapide, în conditii obisnuite şi în situaţii de criză;

b) Modele de structuri, echipe, grupe. În acest sens, o grupare

modulară zonala sau locala este o structura-combinata, care trebuie să

aibă componente (grupa/subgrupa) de comunicaţii si telecomunicaţii,

componente de supraveghere, cercetare, cautare terestra/aeriană, echipe

terestre sau aeroterestre de baza, sisteme de echipe integrate si

componente de grupări modulare de intervenţie rapidă, echipele speciale.

Conceptul de actiune rapidă este bazat pe conceptul de

ministructura independenta

Echipa de actiune rapida nu este un nucleu al altei suprastructuri,

echipa care iasă prima la alarmă şi ajunge în timp scurt la locul de

41

misiune. Conceptul grupărilor de intervenţie rapidă modulare nu se

bazeaza pe o reacţie simplă la situaţia prezenta. Fiind o proiecţie în viitor,

avem o mică structura cu misiuni specifice adaptate si pentru situaţiile

curente uzuale şi pentru situaţiile speciale. Astfel de grupări, de forţe

sunt structuri antisurpriză,credibile, operabile imediat. Ele sunt atat

elemente de potenţial şi cat si structuri de prevenţie. De aici rezultă baza

importantă privind modularea acţiunilor de tip rapid: infrastructura

logistică trebuie să răspundă imperativelor logisticii integrate, care este

specifică acţiunilor rapide.

O singure linie de comandă - conditie necesara a sistemului

modular

` Alte condiţii pentru modularea structurilor şi acţiunilor de tip

rapid sunt:

- necesitatea unor sisteme mai performante de culegere şi transmitere a

informaţiilor către structurile (echipe, grupe, module complexe) aflate în

deplasare;

- indicarea mai precisă a obiectivelor, folosindu-se atât insumarea tuturor

informatiilor disponibile de la autoritatile locale, nationale cat si a

oricarei surse credibile;

- o mai bună interoperabilitate între diferitele sisteme de culegere si

intregrare a informaţiilor primare ambigui sau trunchiate;

- o mai bună capacitate de dezvoltare spaţiala la locul evenimentelor;

- o mai bună capacitate de intervenţie pe timp de noapte

- o mai mare capacitate de transport.

Crizele specifice stărilor de haos

Sunt treceri la limită ale situaţiilor uzuale, de la normalitate spre

anormalitate. Apar imediat dupa catastrofe, dezastre, calamitati. Constau

în degradarea rapidă şi intempestivă a raporturilor economice, sociale,

morale, culturale şi se caracterizează prin iminenţa confruntării civile

datorate penuriei de resurse si uneori a panicii generale.

Confruntările din timpul crizei nu sunt însă unilaterale, nu se

supun unei singure legi şi nu sunt neapărat militare. Criza nu înseamnă

război local, în sensul tradiţional, chiar daca are uneori forma actiunilor

42

de razboi.

Crizele sunt multiple, greu previzibile şi cu desfăşurări rapide,

greu de controlat şi de soluţionat. Ele nu sunt dintr-o dată explozii de

stare , ele sunt degradări ce se derulează cu repeziciune, acumulări grave,

aritmice, de incompatibilităţi care distorsionează sistemele sociale si

economice, care determină schimbări sau semnalează incoerenţe şi

impun nevoia acută de schimbare. Este vorba de nevoia ajunsă în starea

gravă insuportabilă.

Într-o societate normală, echilibrată, starea de criză nu-şi află

locul. Cauzele crizelor sunt numeroase şi foarte complexe si pot apărea

oricând. Unele dintre situaţiile critice au cauze naturale (cutremure,

inundaţii, alte calamităţi) alte strict umane.

Important este să se înţeleagă bine mecanismul producerii lor şi

cauzele lor. Dezechilibrele sunt importante in determinarea crizelor, ele

sunt apariţia de noi provocări care reclamă soluţii noi de progres. Haosul

nu este doar un produs al anormalităţilor, al degradării condiţiei sociale,

al uzurii mecanismelor sociale şi morale, al incompatibilităţilor care se

creează între aspiraţii şi posibilităţi, între interese şi instituţii. Terorismul

post-haos care apare în astfel de stări, este un produs al lor. Starea de

haos este un ansamblu de crize, care se produc în mod aleator şi care nu-

şi găsesc nici soluţii rapide, nici justificări imediate, nici raţiuni

suficiente. Rezulta ca în starea de haos este nevoie de acţiuni rapide

foarte bine organizate, pentru descurajarea adâncirii haosului şi

atingerii unor cote foarte periculoase de unde nu mai poate fi posibilă

nici redresarea nici soluţionarea problemei.

Teoria haosului nu modelează doar dezastrele, ci şi formele care

rezultă din această dezorganizare în vederea organizării. De aceea,

teoria haosului are o mare aplicabilitate. De modul cum sunt analizate şi

înţelese stările anomice sociale şi crizele depind soluţiile de optimizare a

sistemelor sociale, a instituţiilor dee intervenţie si acţiune cat şi a

reacţiilor la crize.

Managementul si gestionarea crizelor prin acţiuni rapide

Pentru a manageria si a gestiona o criza trebuie urmaţi cativa pasi

minimi:

43

- Analiza temeinică a ameninţărilor şi riscurilor;

- Sesizarea tensiunilor şi instabilităţilor interne, regionale, generale;

- Prefigurarea şi configurarea spaţiilor periculoase, a vulnerabilităţilor

şi punctelor forte ale structurilor şi acţiunilor care preced şi

condiţionează stările de criză;

- Sesizarea şi studierea posibilelor mecanisme de declanşare şi de

manifestare a crizelor;

- Cunoaşterea crizei privind următoarele aspecte: natura acesteia;

sfera de cuprindere; conţinutul; evoluţia sau involuţia; forţele sociale

participante; instituţiile pe care le afectează;posibilele efectele

imediate, pe termen mediu şi extrapolat pe cele pe termen lung;

punctele tari şi punctele vulnerabile; mecanismul de funcţionare.

Conflicte asociate care pot genera situaţii de urgenţa

Exemple de asemenea conflicte:

- conflicte între grupuri de state, conflicte tolerate şi chiar stimulate de

marile puteri interesate, pentru refacerea controlului asupra unor culoare

strategice sau a unor zone de interes strategic;

- conflicte regionale pe considerente teritoriale;

- conflicte regionale pe considerente economice-financiare;

- conflicte interetnice;

- conflicte pentru impunerea prin forţa a unor interese;

- conflicte de „pedepsire“ a unor populaţii, ţări sau grupări, de către alte

ţări, grupări sau alianţe mai puternice şi cu interese opuse;

- conflicte rezultate dintr-o reacţie la măsuri considerate de cei ce le

suportă ca inacceptabile;

- acţiuni teroriste şi diversioniste ale unor grupari-paramilitare.

- conflicte interne;

- conflicte cauzate de decalajele economice.

Acţiunile rapide speciale pot fi folosite civil

a) La menţinerea stabilitaţii sociale locale. Acţiunile de

menţinere a stabilitatii sociale locale au un cadru mai larg decât acţiunile

rapide pentru interventie si eradicare a urmarilor dezastrelor. În general,

acţiunile de acest tip sunt foarte complexe şi se situează undeva la graniţa

44

dintre acţiunile politice, socio-umane şi politienesti.

Structurile de intervenţie, de acţiune rapida sunt foarte mobile şi

pot interveni prompt atunci când situaţia se degradează. Pentru că

menţinerea stabilitarii sociale si a pacii sociale înseamnă mai mult decât

simpla separare a forţelor sociale sau punerea acestora în imposibilitatea

de a se confrunta pentru menţinerea sub control a unei zone. Este nevoie

să se intervină cu forţe, ori de câte ori situaţia se deteriorează sau acolo

unde există premise pentru deteriorarea acesteia. Singurele forţe apte să

îndeplinească astfel de misiuni sunt cele de acţiune rapidă.

Conceptul de menţinerea stabilitaţii sociale si chiar de impunere a

păcii sociale, în sensul în care se foloseşte azi este nou.El este un produs

exclusiv al evoluţiei situaţiei strategice după încheierea războiului rece.

Zonele de tensiune s-au înmulţit, posibilitatea extinderii conflictelor a

devenit mai largă, marea majoritate a ţărilor beneficiază, într-o formă sau

alta, de progresul ştiinţei, de tehnologii

b) La eradicarea urmarilor acţiunilor teroriste. Deşi s-a spus

că actele teroriste se menţin într-un raport, în general, constant, în

comparaţie cu alte activităţi de acest gen, din acelaşi spectru, ele capătă

totuşi o importanţă foarte mare în situaţia strategică generală. Actele de

terorism sunt ameninţări permanente, greu de controlat şi, mai ales, greu

de contracarat. Ele nu pot fi combătute decât printr-un sistem riguros de a

afla şi reacţiona cu structuri specializate. Forţele antiteroriste îşi fac în

general datoria. Terorismul, proliferând, se poate situa însă în vecinătatea

zonelor cu situaţii de urgenţa greu de controlat, ceea ce înseamnă că

misiunile antiteroriste sunt partial şi forţelor pentru situaţii de urgenţa.

Terorismul este o formă a acţiunilor rapide punctiforme, deosebit de

violente, duse prin surprindere şi cu toate mijloacele posibile.

c) Ca acţiunii rapide punctiforme in conflicte si in stări

preconflictuale. Ca întotdeauna, ţările foarte puternice trebuie să işi

asume responsabilităţi foarte mari, ele sunt direct proporţionale cu

ameninţările şi cu riscurile şi au ca obiectiv principal gestionarea si

managementul zonelor şi situaţiilor de criză.

Despre ameninţări şi riscuri majore curente. In prezent marile

riscuri majore sunt;

45

A) Ameninţarea unui conflict nuclear major. Ingrijorarea

declanşării unui conflict nuclear major ca urmare a tensiunilor între cei

mari, între cei puternici, s-a diminuat o dată cu încetarea războiului rece,

dar se menţine încă şi se va menţine mereu. O îngrijorare mare a fost

înlocuită însă cu numeroase îngrijorari însumate mai mici. Armamentul

nuclear poate fi produs aproape de oricine pentru ca tehnologia lui nu

mai este de multă vreme un secret şi poate fi folosita de oricine (ţări

interesate, grupări teroriste, indivizi dezaxaţi psihic, forţe extremiste

puse în imposibilitatea de a riposta altfel, etc.). Controlul asupra acestor

ameninţări nucleare disipate, înmulţite, diversificate este foarte greu de

exercitat. În afară de o agenţie internaţională pentru energie atomică nu

prea mai există altceva, adică alte forţe specializate, autoritare şi

credibile care să controleze folosirea energiei nucleare, să descurajeze

acest tip de ameninţări şi să diminueze acest tip de îngrijorări.

B) Evoluţia imprevizibilă a raporturilor economice, creşterea

decalajelor, adâncirea polului sărăciei, alte ameninţări majore economice.

Nu trebuie înţeles că ţările foarte sărace se vor năpusti asupra celor foarte

bogate să le ia bunurile sau că ţările foarte bogate le vor strivi pe cele

foarte sărace pentru a scăpa de o posibilă ameninţare a vecinului sărac şi

muritor de foame. Dar aceste decalaje menţin o stare confuză şi

complexă, o stare de îngrijorare, favorizând acţiuni şi reacţii si în plan

socio-uman. Există un supercontrol financiar internaţional, un sistem de

reacţie destul de rapidă la decalaje, există giganţi financiari şi economici

mondiali, dar problemele nu sunt încă rezolvate. Decalajele cresc,

resursele se împuţinează, populaţiile îmbătrânesc, iar intervenţia

economică şi financiară in extremis a comunităţii internaţionale devine

din ce în ce mai mult o realitate complexă, dureroasă. Dar această

intervenţie (prin acordarea de ajutoare) este un paleativ tardiv si

insuficient. Acordarea de ajutoare umanitare nu rezolvă problema, ci doar

ameliorează durerea.

C) Terorismul. Este reacţia ţărilor sau grupărilor care nu-şi pot

permite să realizeze armate şi mijloace compatibile cu forţele armate ale

ţărilor superdezvoltate. Este o reacţie violentă, desfăşurată cu patimă şi

cu ură. Terorismul nu este doar o ameninţare, ci efectiv un război

permanent, dur, ascuns, fără graniţe, fără fronturi, fără reguli, fără

46

beligeranţi. Este un război absurd, o confruntare punctiformă, de tip

mozaic, greu de prevăzut şi de contracarat. Terorismul este războiul

secolului nostru, un război în timp de pace, dar şi în timpul confruntărilor

militare directe, cu implicaţii foarte mari în toate domeniile. Strategia

antiteroristă este o strategie a îngrijorării, in care pe langa rezolvarea pe

deplin a acestui tip de conflict, se încearcă macar să-i limiteze efectele,

să-l descurajeze şi să-l menţină sub control.

Bibliografie selectiva

- Studii de securitate şi apărare / coord.: dr. Constantin Moştoflei, dr.

Nicolae Dolghin. - Bucureşti : Editura Universităţii Naţionale de Apărare,

2005-ISBN 973-663-146-X Vol. 3/ Grigore Alexandrescu, Gheorghe

Văduva, Mihai-Ştefan Dinu - 2005 - ISBN 973-663-189-3

- Noile reglementari P.S.I. si protectie civila. Editura Best publishing

ISBN: 22149,2010

- http://pompierivideo.blogspot.ro/p/legislatie.html

- www.epad2.org/DisasterCharacteristics.doc

- www.arss.org.ro/

- www.preservearticles.com/201101143300/prepare-disaster-

preparedness-plan.html

- www.pmtgv.ro/ROF_SVSU.html

- www.euromedcp.eu/

- www.vacpe.eu/uploads/media/Preface_01.pdf

47

Cuprins

Noţiuni generale asupra voluntariatului in situaţii de urgenţa

Voluntariatul general

Voluntariatul specific in situaţii de urgenţa

Viziune

Misiune

Obiective

Scop

Resurse umane implicate

Siguranţa - considerente generale

Verificare şi reverificare

Riscuri crescute

Oboseala de la final

Pericole biologice - biohazard

Protecţia personala

Respectarea regulilor de conducere auto si a legislatiei rutiere

Pastrarea unei condiţii fizice excelente

Sistemul de prietenie si de camaraderie

Atribuţii ale Serviciului Voluntar pentru Situaţii de Urgenţa

Definitii uzuale

Principii de bază în pregătirea şi desfăşurarea acţiunilor de salvare

Principii operaţionale şi de planificare ale acţiunilor de intervenţie

Caractere generale ale situaţiilor de urgenţa

Caracteristici comune ale dezastrelor, calamitatilor si catastrofelor

Caracteristici ale răspunsului la situaţii de urgenţa locale (dezastre,

calamitaţi, catastrofe)

Principii de baza in invaţarea si instruirea adulţilor

Atribuţii generale ale echipelor de voluntari

Atribuţii principale ale echipelor de specialitate

1)Echipa de înştiinţare, alarmare, comunicatii si transmisiuni

2)Echipa de cercetare, căutare, deblocare generala.

3)Echipa de cercetare, salvare, evacuare si acţiune pe verticala

4)Echipa de cercetare, cautare, salvare, evacuare din medii

acvatice.

5)Echipa de cercetare, cautare canina si de asistenţa veterinara

6)Echipa medicală de prim-ajutor.

7)Echipa de suport logistic, tehnic si de evacuare.

8)Echipa de intervenţie la incendii.

48

9)Echipa de suport psihologic si de asistenta emoţionala a

adulţilor si a copiilor.

10)Echipa de suport religios si asistenţa mortuara.

Reguli generale de conduita

Pregatirea unui kit-de-urgenţa personal

Legi, norme, regulamente, protocoale

Cauze generale de aparitie a dezastrelor

Compendiu de acţiunea rapida in evenimente civile cu unitati

modulare multirol (situaţii de urgenţa, dezastre, calamitaţi,

catastrofe)

Generalitaţi

Reacţia rapidă

Intervenţia rapidă

Acţiunea rapidă

Obiectivele acţiunii rapide

Strategia acţiunilor rapide

Etapele acţiunii rapide

Planul de intervenţie al actiunilor rapide specifice

Componente planului de actiune rapida

Elementele de desfasurare a acţiunii rapide

Recunoasterea prealabila minimala

Acţiunile rapide sunt acţiuni contracronometru

Centre de Instruire, Formare, Evaluare in Situatii de Urgenta

Grupări modulare

Conceptul de actiune rapidă este bazat pe mini-structura independenta

O singure linie de comandă - conditie necesara a sistemului modular

Crizele specifice stărilor de haos.

Managementul si gestionarea crizelor prin actiuni rapide

Conflicte asociate care pot genera situaţii de urgenta

Acţiunile rapide speciale pot fi folosite civil

Despre ameninţări şi riscuri majore curente

ISBN 978-606-614-026-3