Morfopat Tot

7/30/2019 Morfopat Tot

http://slidepdf.com/reader/full/morfopat-tot 1/681



ETIOPATOGENIA

INTRINSECI

EXTRINSECI

GENETICI

INFECŢIOŞI

NUTRIŢIONALI

FIZICO-CHIMICI



PATOGENEZA

Secvenţă de evenimente în

răspunsul celulelor şi ţesuturilor la

un agent etiologic de la stimulul

iniţial la ultima expresie a bolii

MORFOPATOLOGIA

Alter ări structurale în celule şi

ţesuturi caracteristiceprocesului patologic sau unui diagnostic etiologic

FIZIOPATOLOGIA Modificări funcţionale

SEMNIFICAŢIA CLINICĂ



Orice formă de leziune a unui ţesut / organdebutează cu alterări moleculare şistructurale în celule

RUDOLF VIRCHOW

AGENTETIOLOGIC

ŢESUT / ORGAN

CELULĂ

MATRICEEXTRACELULARĂ

CELULĂ

LEZIUNI TISULARE



CAUZE ALE LEZIUNILORCELULARE

HIPOXIA

AGENŢI FIZICI

AGENŢI CHIMICI /DROGURI

AGENŢIINFECŢIOŞI

REACŢIIIMUNOLOGICE

ALTERĂRI GENETICE

DEZECHILIBRENUTRIŢIONALE



RĂSPUNSUL CELULAR

AGRESIUNE

ADAPTĂRICELULARE

LEZIUNICELULAREACUTE

DISTROFII

HIPERTROFIE

HIPERPLAZIE

ATROFIE

METAPLAZIE

LEZIUNIREVERSIBILE

MOARTE

CELULARĂ

NECROZĂ

APOPTOZĂ

ACUMULĂRIINTRACELULARE

CALCIFICĂRI PATOLOGICE

ALTERĂRISUBCELULARE

ŞI

INCLUZIICELULARE



HIPERTROFIA

Creşterea volumuluicelular prin componentestructurale.

Fiziologică

- creşterea solicitării

funcţionale - stimulare hormonală

specifică;

Patologică- hipertrofia cardiacă.

HIPERPLAZIA

Creşterea numărului decelule într-un ţesut sauorgan.

Fiziologică

- Hormonală – epiteliulglandular mamar în timpulalăptării

- compensatorie – ficatpost hepatectomie 0,5-1% în 1-2 zile;

Patologică

-hiperfuncţie hormonală

- efectul factorilor decreştere pe celulele ţintă



ATROFIA

Reducerea volumului unui ţesut sau al unui organ care a atinsanterior nivelul de dezvoltare normală.

DESCREŞTEREA SOLICITĂRII

PIERDERA INERVAŢIEI

ISCHEMIE

NUTRIŢIE INADECVATĂ PIERDEREA STIMULULUI ENDOCRIN

ÎMBĂTRANIRE



Mecanisme – două modalităţi de regulă asociate: scăder ea numărului de celule sau fibre din cadrul

unui ţesut, diminuarea masei acestor elemente, ele fiind în

număr normal.

În ţesutul atrofiat numărul de elemente funcţionaleeste mai scăzut datorită înlocuirii lor cu ţesut conjunctivsau adipos.

Clasificare

atrofii fiziologice atrofii patologice.



poate apare în cursul vieţii intrauterine: atrofiamezonefrosului, atrofia canalului tireoglos;

atrofia timusului şi a tesutului limfoid pe măsură cepersoana înaintează în vârstă;

postmenopauză se atrofiază ovarele, organelegenitale externe şi glandele mamare;

atrofiile legate de senescenţă.



ATROFIA UNOR FIBRE MUSCULARE STRIATE PRIN DENERVARE



proces diferit de agenezie, aplazie sauhipoplazie – anomalii de organogeneza Agenezia – absenta formarii unui organ în cursul

dezvoltării (eboşa embrionară care urma să deanaştere organului respectiv fie că nu s-a format, fie căa fost alterată);

Aplazia – dezvoltarea insuficienta eboşei embrionarecare a existat dar nu a dat naştere organului respectiv

(schite de organogeneza); Hipoplazia - dezvoltarea eboşei embrionare este

redusă; se crează un organ mai mic decât normal.



MECANIME DE AGRESIUNECELULARĂ

1. O2 ŞI RADICALII LIBERI DERIVAŢI

2. ACUMULAREA DE Ca++

INTRACELULAR ŞIPIERDERA HOMEOSTAZIEI Ca

3. DEPLEŢIA DE ATP

4. DEFECTE ÎN PERMEABILITATEAMEMBRANELOR



LEZIUNI CELULARE ŞI NECROZE

4 sisteme intracelulare sunt în particular

vulnerabile

1. menţinerea integrităţii membranelor celulare

Homeostaziaionică/osmotică acelulei/organitelor

2. respiraţia aerobă – fosforilarea oxidativă& producţia de ATP

3. sinteza de enzime şi proteine structurale

4. integritatea aparatului genetic



LEZIUNI INDUSE PRIN RADICALI LIBERI

Radicalii liberi sunt specii chimice care au un singur electron pe ultimul orbital .

CĂI DE FORMARE

Absorbţia de energie radiantă UV,Rx

Reacţii oxidative endogene în cursul proceselor metabolice normale

Metabolismul enzimatic al substanţelor chimice exogene /droguri

Radicali liberi derivaţi

Extrem de reactivi şi instabili; Reacţionează cu substanţe anorganice şi organice – lipide, carbohidraţi, proteine – în particularcu molecule cheie din membrane şi acizi nucleici .

OXIGEN CARBON OXID NITRIC



RADICALI LIBERI DERIVAŢI DINOXIGEN

SUPEROXIDO2-

MITOCONDRIEautooxidare RETICULENDOPLASMIC Citocrom P-450

PEROXISOMIoxidaze

MEMBRANA

PLASMATICĂ NADPH - oxidaza

O2 oxidaze O2-

Inactivează spontan O2- + O2- + 2H+ SOD H2O2 + O2

SOD – superoxiddismutaza



PEROXIDUL DE HIDROGEN

H2O2 PEROXISOMIoxidaze

RADICALII HIDROXIL

OH-

Radiaţii ionizante Hidroliza apei H2O H+ + OH-

Interacţiunea cu metale tranziţionale : Fe, Cu (reacţia Fenton) Fe++ + H2O2 Fe+++ + OH- + OH-



EFECTE ALE RADICALILOR LIBERI

PEROXIDAREA LIPIDELOR DIN MEMBRANE

MODIFICĂRI OXIDATIVE ALE PROTEINELOR Reacţionează cu grupările sulfhidrilrupând lanţurile polipeptidice la nivelulunor aa. : His, Cys, Lys, Met .

Degradarea enzimelor de către

proteazele neutre citozolice

Reacţia cu Tym

Ruperi ale unui singur lanţ

Moarte Transformare celulară malignă

LEZIUNI ADN

OH- atacă legăturile duble AGN



INACTIVAREA RADICALILOR LIBERI

ANTIOXIDANŢI ENDOGENI / EXOGENI

VITMINA E

COMPUŞI CARE CONŢIN GRUPĂRI SULFHIDRIL Cisteina, glutationul

PROTEINE SERICE

Albumine, ceruloplasmina, transferina

ENZIME

SUPEROXID DISMUTAZAO2- H2O2

CATALAZA (peroxizomi)

2H2O2 O2 + 2H2O

GLUTATION – PEROXIDAZA

2OH- + 2GSH 2H2O + GSSGH2O2 + 2GSH 2H2O + GSSG



TIPURI DE AGENŢI CHIMICI CU EFECTE CITOTOXICE

HIDROSOLUBILI Acţionează direct prin combinareacu molecule critice pentrufiziologia celulei .

Clorura de mercur SH-(membr. cel.) permeabilitatea

(inhibiţia ATP-azei) TGI / rinichi

LIPOSOLUBILI

Nu sunt biologic activi, dar sunttransformaţi în metaboliti toxici caredetermină leziuni celulare prin: stabilirea direct de legături covalentecu lipidele din membrane; generarea de radicali liberi prinperoxidarea lipidelor .



LEZIUNI CELULARE INDUSE DE CCl4

CCl4 + e- P- 450 CCl3- + Cl- HEPATOCIT

CCl3- SER Auto-oxidarea AG din PLmembrane

Radicali lipidici

+ O2

PEROXIDAREA LIPIDELOR(reacţie autocatalitică la nivelul membranelor microsomale)

Leziuni ale RER

Detaşarea polisomilorSinteza proteinelor

acceptoare de lipide

Produşilor de peroxidare

lipidică Leziuni ale plasmalemei

Permeabilitatea la Na+,H2O, Ca++

STEATOZĂ HEPATICĂ TUMEFACŢIE CELULARĂ

MASIV INFLUX

Ca++



HIPOXIA

ISCHEMIE Reducerea fluxului arterial arterioscleroză

trombi

INSUFICIENŢĂ CARDIO -RESPIRATORIE

PIERDEREA/DIMINUAREACAPACITĂŢII DE TRANSPORT A O DE

CĂTRE SÂNGE

anemie

Intoxicaţia cu CO

f (gradul de hipoxie)

CELULA

adaptează

leziunireversibile

leziuniireversibile

Arterioscleroză a.femurală

Atrofia celulelor musculare scheletice alemembrului inferior

cangrenă

progresivă

severă

CONSECINŢELE CREŞTERII CALCIULUI CITOZOLIC



CONSECINŢELE CREŞTERII CALCIULUI CITOZOLICÎN CURSUL AGRESIUNII CELULARE

AGENT ETIOLOGIC

MITOCONDRIE RETICUL ENDOPLASMIC

Ca ++ LIBER

CITOZOLIC

< 0,1 M

FOSFOLIPAZE ATP-aza PROTEAZE

ENDONUCLEAZE

FOSFOLIPIDE ATP

ALTERĂRI

MEMBRANE CELULARE/ PROTEINECITOSCHELET

LEZIUNI

CROMATINANUCLEARĂ

Ca++ 1,3mM

ATP-aza Ca++ Mg++



LEZIUNI HIPOXICE ŞI ISCHEMICE

ISCHEMIE

LE

Z

R

E

V

E

R

S

I

B

I

L

E

MITOCONDRIE FOSFORILAREA OXIDATIVĂ

ATP

POMPA Na+ GLICOLIZADETAŞAREARIBOZOMILOR

INFLUXULCa++ H2O

EFLUXUL K+

Tumefiere celulară Pierdere microvili Vezicule

Tumefierea RE

Figuri mielinice

GLICOGEN

pH

„CLUMPINGCROMATINANUCLEARĂ

SINTEZAPROTEINE

LOR

DEPOZITE LIPIDICE



LEZIUNIMEMBRANE

Eliberare enzime

CPK, LDH

ELIBERAREA

INTRACELULARĂ DE ENZIME LIZOZOMALE

EOZINOFILIEMODIFICĂRINUCLEAREDIGESTIAPROTEINELOR

Pierderea de PLAlterări citoschelet Radicali liberi Produşi dedegradare lipide

IR

E

V

E R

S

I

B

I

L E

Influxul Ca++

pH

Ca++ mitocondrii



HIPOXIE MIOCARDICĂ leziuni reversibile

“CLUMPING” CROMATINIAN ME x11000




Edem celular, vezicule,“clumping”cromatinian, dezorganizare

incipientă a cristelor mitocondriale, mitocondii hipertrofiate

compensator. MET x15000




Hipertrofie marcată a mitocondriilor ; depozite de glicogen

MET x25000. Aspect observat în condiţiii de ischemie cronică.




Figuri mielinice. Marcat edemintracelular şi interstiţial.

MET x5000

Ă




Marcat edem interstiţial, celular şi membranar cu constituirea de vacuolizări care

proemină în spaţiul extracelular(“blebs-uri”); alterări mitocondriale şi a DI.

HIPOXIE MIOCARDICĂ



HIPOXIE MIOCARDICĂ leziuni ireversibile

Vacuolizare severă a mitocondriilor cu dispariţia cristelor; densităţi amorfe.Dezorganizarea şi ştergerea miofibrilelor cu alterări ale joncţiunilor de lanivelul DI. MET x11000. Apar la 30 – 40min. după instalarea ischemiei.




Tumefierea şi fragmentarea RER; detaşarea şi liza ribozomilor ; marcat

edem celular şi vacuolizări. MET x20000.




Lizozomi în cursul proceselor de autoliză(autofagozomi). Karioliză.

MET x8000



MORFOLOGIA LEZIUNILOR CELULARE REVERSIBILE

DISTROFIA HIDRO- PROTIDICA

Macroscopic organele afectate prezintă:

1. Un volum şi greutate crescută

2. Culoare palidă, mată – aspectul clasic descris de<carne fiart ă>

3. Organele se decapsuleaz ă uşor

4. După secţionare parenchimul proemină în raport cu cupsula



MORFOLOGIA LEZIUNILOR CELULARE REVERSIBILE

DISTROFIA HIDRO- PROTIDICA

Microscopie optică:

1. Intumescenţa tulbure - citoplama fin granulară

- nuclei inegali

2. Distrofia granulară - vacuole fine în citoplasmă

3. Distrofia hidropică (degenerescenţă vacuolară)

- vacuole mari, spumoase

- nucleul împins la periferie

- nucleii picnotici



DISTROFIA HIALINA

Hialinul este un material de natura proteica cu aspect omogen,eozionofil in coloratie H-E, intra sau extracelular.

A. Hialinul intracelular – in MET se descrie:1. Hialinizarea hialoplasmatica – acumularea de proteine in hialoplasma fara afectarea

sistemelor membranare – ex. corpii Mallory din hepatita alcoolica (picaturi neregulate sauretea fina perinucleara constituita din citokeratine);

2. Hialinizarea mitocondriala – incluzii cristaline intramitocondriale cu balonizarea

cristelor si aparitia de megamitocondrii – ficatul alcoolic;3. Hialinizarea intraergastoplasmica – corpii Russel – agregate de material amorf

neomogen reprezentat de acumulari de Ig in RE al plasmocitelor in stari de hiperimunizare;4. Hialinizarea lizozomala – celulele TCP in sindr. nefrotic, fenomene de autofagie

celulara(hipoxie, intoxicatii);

B. Hialinul extracelular – transformare elementelor matricei extracelulare intr-omasa astructurata, omogena, eozinofila;

Macroscopic apare albicios, translucid de consistenta crescuta;Exemple- cicatrici keloide, fibroame uterine; atrerioloscleroza hialina – depozit eozinofil si

PAS + care inlocuieste celulele musculare netede, constituit din proteine exudate.



CORP ALBICANS – HIALIN IN OVAR



STEATOZA

Acumularea anormală de trigligeride încitoplasma celulelor parenchimatoase -

ficat, miocard, muşchi striat scheletic, rinichi

CAUZE

1. Toxine – alcool, CCl4

2. Malnutriţie proteică

3. Diabet zaharat4. Obezitate

5. Anoxie



Ţesutadipos

Sinusoid hepatic1. Creşte mobilizarea

AGL

ACoA

LP plasmă

Hepatocit2. Creştereaconversiei

Colesterol

Fosfolipide

Trigliceride

3. Scădereaoxidării

ApoproteineLipoproteine

4. Scade sinteza



STEATOZ Ă HEPATICĂ



Col. H&E, Ob. 10x

Col. Scharlach

sectiuni la congelatie

Ob. 20x.


C l l t ti it l i fili



Celule apoptotice cu citoplaza eozinofilica

Incluziuni lipidice de diverse marimi



INCĂRCAREGRASĂ AMIOCARDULUI

DE ORIGINEHIPOXICĂ



Calificare de tip distrofic – calcemie normală

ţesuturi necrotice – necroză de cazeificare, aterom, stroma tumori (leiomiom)

Macro - culoare albicioasă- cenuşie, consistenţă dură Micro – depozite amorfe, granulare, bazofile

depuneri progresive – corpi psamomatoşi - carcinoam papilar tiroidian,prostată



Calcificare de tip metastatic - hipercalcemie Apare plăman, rinichi 1. Hiperparatiroidism 2. Hipervitaminoza D 3. Hipertiroidism 4. B. Addison 5. Cresterea catabolismului osos datorat tumorilor osoase diseminate

(mielom multiplu, metastaze) 6. Insuf. renală cr. cu retenţie de fosfat şi apariţia litiazei renale.

N E C R O Z A



N E C R O Z A

Spectru de modificări morfologice care urmează morţii celulare, rezultând din acţiunea degradantă a enzimelor

DIGESTIAENZIMATICĂ

DENATURAREAPROTEINELOR

AUTOLIZĂ Enzime lizozomale proprii

HETEROLIZĂ Enzime lizomale

leucocitare

NECROZA DECOAGULARE

NECROZA DE LICHEFIERE

NECROZA DECAZEIFICARE

CITOSTEATONECROZA NECROZA CEROASA -ZENCKER

NECROZAFIBRINOIDA



NECROZA DE COAGULARE

caracteristică morţii celulare de origine ischemică(cu excepţia substanţei cerebrale)

scăderea pH-ului intracelular denaturează proteinele

structurale şi enzimele blocând proteoliza celulei;

celule anucleate cu citoplasme eozinofile şi contururipăstrate

ulterior celulele necrotice sunt fagocitate

Cangrenă uscată- termen chirurgical pentru un

proces de necroză ischemică a extremităţilor



IM acut. La aprox. 24 h



NECROZA DE LICHEFIERE

Rezultatul proceselor de autoliză şi heteroliză

Caracteristică : -necrozei ischemice a substanţei cerebrale; -focarelor de supuraţie (infecţie bacteriană); -suprainfecţia unui focar de necroză de coagulare – cangrenă umedă

CANGRENA GAZOASA

Produsa de bacterii anaerobe (Clostridium perfringens, oedematiens, histoliticum) careproduc exotoxine – lecitinaze cu formarea de fuzee de expansiune de-a lungul tecilor

conjunctive cu dilacerare tisulara.Regiunea afectata – aspect emfizematos, crepitatii la palpare, culoare cenusiu – verzuiesi miros putrid.Plagii deschise arme de foc, accidente circulatie cu distrugeri tisulare mari.



Caracteristic infecţiei tuberculoase

Termenul de “cazeos” – aspect macroscopic

HP : material amorf, granular, eozinofil, înconjurat de un procesde inflamaţie granulomatoasă specifică



CITOSTEATONECROZA

Apare în pancreatita acută necrotico – hemoragică.

Lipazele activate eliberează ac. graşi din TGL care se

combină cu Ca depozite cu aspect macroscopiccretos, pe suprafaţa ţesutului adipos peripancreatic şiperitoneului .

HP: cel. adipoase necrotice - umbre celulare + depozitebazofilice de Ca încojurate de o reacţie inflamatorie .



Reprezinta zone neomogene fin granulare şi/sau filamentoase, eozinofileasemanatoare fibrinei (‖-oid‖ = ―care semănă cu―) care răspund la impregnările argentice (fibrina nu răspunde la asemenea impregnări).

Face parte din tabloul lezional al bolilor autoimune:RAA, AR, LES, etc. Se poateintilni la nivelul dermului, peretii arteriolelor, seroaselor, sinovialelor.

În coloraţia van Gieson sunt de culoare galbenă (colorare cu picrofuxina) nu deculoare roşie şi nu se colorează în albastru prin coloraţia Weigert (specifică pentru fibrină).

Fibrinoidul este compus din: produsi de degradare ai fibrinogenului, colagenului,substantei fundamentale si Ig.

Aceste zone sunt înconjurate de reacţie inflamatorie limfo-mononucleară. În timp, se produce organizarea cu realizarea unei cicatrici fibroase, care

înlocuieşte zona de necroză fibrinoidă.



1. ORGANIZAREA; 2. INCAPSULAREA;

3. CALCIFICAREA; 4. COMPLICATII SEPTICE(LIZA PURULENTA) 5. MUMIFICAREA; 6. AUTOAMPUTAREA.



A P O P T O Z A

MOARTE CELULARĂ PROGRAMATĂ

EMBRIOGENEZĂ Implantarea,organogeneza, metamorfoza

INVOLUŢIA HORMON-DEPENDENTĂ

LA ADULT

Distrugerea cel. endometriale

în ciclul menstrual Atrezia foliculară ovariană înmenopauză

DISTRUGEREA UNORPOPULAŢII CELULARE

PROLIFERATE

Epiteliul criptelor

intestinale

MOARTEA UNORCELULE TUMORALE



MOARTEA CEL. INDUSĂDE CEL. T CITOTOXICE Reacţia de rejet a grefelor

ATROFIA PATOLOGICĂA ŢES. HORMON

DEPENDENTE

Ţes. prostatic după castrare

MOARTEA UNORCELULE ALESISTEMULUI IMUN

Limf. B/T după depleţia decitokine Cel. T timice

A P O P T O Z A

LEZ. CEL. INDUSE DEVIRUSURI

Hepatite virale – corpii Councilman

APOPTOZA - MORFOLOGIE




MICROSCOPIE ELECTRONIC Ă

RETEACŢIE CELULARĂ Talie mică, citoplasmă densă,organite reletiv normale

Agregate periferice de cromatină subformă de mase dense de formă şi mărimi variabile.

Nucleul se poate rupe în două sau mai multe fragmente.

CONDENSAREACROMATINEI

FORMAREA DEVEZICULE ŞI CORPI APOPTOTICI

FAGOCITOZA CORPILOR APOPTOTICI/CELULELOR ÎN APOPTOZĂ

Vezicule la suprafaţa celulei.

Fragmente celulare delimitate de membrană, conţinand fragmente de

nuclei şi /sau organite.

Celulele adiacente normale:

- parenchimatoase

-- macrofage

APOPTOZA MORFOLOGIE




MICROSCOPIE OPTIC Ă

- singură celulă/un grup mic

- formă rotund/ovală

- citoplasmă densă, intens eoznofilă

- fragmente de cromatină nuclearădensă

- fagocitoza corpilor apoptotici



Faza de initiere in care caspazele devincatalitic active;

- calea extrinseca- activarea unor receptori

transmembranari ai apoptozei;- calea intrinseca - mitocondriala

Faza de executie



SEMNALETRANSMEMBRANĂ INTRACELULAR TIPUL 1 RECEPTOR TNF

Fas- Fas - ligand GLUCOCORTICOIZI RECEPTORI NUCLEARI

FADD(Fas-associated death domain) RADIAŢII HORMONI HIPOXIE

INFECŢII VIRALE

CASPAZE (cistein proteaze)fragmente de ADN

50 / 300kbaze



CONDENSAREA CROMATINIANĂ

Fragmentarea internucleosomală a ADN -ului (fragmente de 180-200 de baze) mediat ă de Endonucleaza Ca++ dependent ă (activat ă decreşterea Ca++ liber citozolic).

ALTERAREA VOLUMULUI ŞI FORMEI CELULARE

Activitatea crescută a transglutaminazei determină legături încrucişateexcesive între proteinele citoplasmatice, determinand condensarea lor la periferia celulei.

FAGOCITOZA CORPILOR APOPTOTICI

Mediată de receptori prezenţi pe suprafaţa macrofagelor.

Ex. Vitronectina(beta 3 – integrin ă ) media ză fagocitoza neutrofilelor apoptotice.



14 gene:- 2 – decizia declansarii procesului;- 3 – apoptoza propriu-zisa;

- 7 – procesul de fagocitoza;-1 - fragmentarea AND;-1 - protectia impotriva apoptozei.

bcl-2, p53, myc, Rb

BCL 2



BCL-2

Structura cristalografica a proteinei Bcl-2.



Bcl-2, o proteina multifunctionala, de 25 kDa, integrata membranar,care protejeaza impotriva mortii celulare induse de o varietate destimuli si care este localizata in membranele:- reticulului endoplasmatic,- invelisului nuclear,- in membrana externa a mitocondriei.

BCL – 2 reprezinta prototipul unei familii de gene de la mamiferecare guverneaza permeabilizarea membranei externe amitocondriei.

In functie de rolul lor, ele pot fi:

- fie pro – apoptotice (Bax, BAD, Bak si Bok etc)- fie anti-apoptotice (inclusiv Bcl – 2, Bcl – xL, si Bcl – w, etc).Pana in acest moment sunt descrise 25 de gene in familiaBCL – 2 .



Sinteza proteinei Bcl-2 este codificata de proto-oncogena localizata pe cromozomul 18

Localizarea cromozomiala a genei Bcl-2. Denumirea Bcl – 2 deriva de la B – cell lymphoma 2 si ele au fostdescrise initial in limfoamele foliculare, maladii insotile detranslocatia t(14;18) ce plaseaza gena BCL-2 pe cromozomul 14, invecinatatea enhancer -ului genei ce codifica lantul H (heavy) al Ig.



Familia de proteine Bcl-2 prezinta o structura generala constituita dintr-unhelix hidrofob inconjurat de structuri de tip helix-uri amfipatice.

Membrii familiei Bcl -2 au in comun unul sau mai multe din cele 4 domeniiomoloage caracteristice, numite BH1, BH2, BH3 si BH4 dupa cum se observa inschema de mai jos.

Familiile de proteine bcl-2.



- enzimă cheie – inhibă şi suprimă apoptoza încelulele normale – calea mitocondriala

- localizată - membrana mitocondrială, reticul

endoplasmic, membrană nucleară - scade permeabilitatea membranelor mitocondriale

- leagă şi blochează proteine proapoptotice

Apaf – 1 (pro-apoptotic protease activating factor)



Vatamarea interna a celulei determina migrarea proteinelor inruditeBad si Bax la suprafata mitocondriei. Aici, ele se leaga de Bcl-2blocand efectul ei protectiv si perforeaza membrana mitocondrialaexterna, eveniment ce determina aparitia unor pori si eliberarea decitocrom c.

Citocromul c eliberat se leaga de proteina Apaf -1 (apoptotic proteaze activating factor 1). Folosind energia furnizata de ATP,aceste complexe (cit c + Apaf1) agrega pentru a forma apoptozomi.

La rindul lor, apoptozomii se leaga de caspaza-9 si o activeaza.Caspaza-9 cliveaza si astfel activeaza alte caspaze ( 3 si 7).

Rol si localizarein celula



Cytochrome c

Bcl-2

inhibă

Apaf -1

SISTEMUL

CASPAZELOR

APOPOPTOZĂ



CASPAZELE

Caspazele sunt o familie de proteaze (cistein-proteaze) care au o cisteina la nivelul domeniuluilor activ si care scindeaza proteina lor tinta in modspecific la nivelul reziduurilor de acid aspartic.

Familia caspazelor poate fi impartita in trei grupefunctionale:1. caspaze inflamatorii: 4, 5, 11, 13, 14.2. caspaze initiator: 2, 8, 9, 10, 12.3. caspaze efector: 3, 6, 7.



Dar cum sunt activate procaspazele pentru a initia cascada de caspaze?

Activarea este declansata de catre proteine-

adaptor care aduna la un loc mai multecopii ale procaspazelor specifice, cunoscuteca procaspaze –initiator, intr-un complexsau agregat. In unele cazuri, procaspazele-initiator au o mica parte din activitateaproteazica si obligandu-le sa stea impreunaintr-un complex le determina sa se clivezeuna pe cealalta, declansand activarea lor mutuala. In alte cazuri, agregarea cauzeazamodificari conformationale care activeazaprocaspazele. In cadrul acestei etape,caspaza activata aflata in varful cascadei,cliveaza procaspazele aflate in aval pentru aamplifica semnalul apoptotic si al raspandi inintreaga celula. In acest fel, o activareinitiala a unui numar mic de molecule deprocaspaze (numite caspaze initiatoare)pot conduce printr-o reactie de amplificare incascada la o activare exploziva a unui

numar mare de molecule de procaspaze.



Activarea cascadei caspazice poate fi:

1. extracelulara prin intermediul receptorilor apoptotici de pe suprafata celulei.Limfocitele killer, de ex, pot induce apoptoza prin producerea unei proteine numitaFas ligand, care se leaga de receptorul proteinei Fas (death receptor protein Fas) depe suprafata celulei tinta. Proteinele Fas aglutinate recruteaza apoi proteinele-adaptor intracelulare care la randul lor leaga si agrega moleculele de procaspaza-8,care cliveaza si se activeaza una pe cealalta. Moleculele de caspaza 8 activate,

activeaza apoi procaspazele din aval pentru a induce apoptoza.



2. intracelulara: celulele deteriorate sau stresate, se pot sinucide prin

- declansarea agregarii procaspazelor si activarii lor din interiorul celulei- p53 activeaza transcrierea genelor care codifica proteinele din familia Bcl-2, care larandul lor promoveaza eliberarea de citocrom c din mitocondrie, care se leaga de

Apaf-1(proteina adaptoare) determinand agregarea acestor complexe. Apaf-1 seleaga de moleculele de procaspaza 9 determinand agregarea lor, ceea ce conduce laclivarea acestor molecule rezultand astfel molecule active de caspaza 9, care

declanseaza cascada caspazica.



Structura cristalografica a proteinei p53



proteina 53 este un factor de transcriptie care regleaza ciclul celular siastfel functioneaza ca un supresor tumoral.

numita si “gardianul genomului” avand rolul de a conserva stabilitateacelulei prin prevenirea mutatiilor la nivelul genomului

se comporta ca o proteina de 53 KDa desi are numai 43,7 KDa(datoritaresturilor de prolina)

gena umana ce codifica p53 este TP53 (tumor supressor gene).Numele genei provine de la proteina pe care o codifica si estelocalizata pe cromozomul 17 (17p13,)

Gena TP53 este localizata pe cromozomul 17 (bratul scurt, 17q13), oregiune ce prezinta frecvent deletii in cancerul uman



Proteina p53 umana este constituita din 393 de aminoacizi si prezinta 5 domenii:I. capatul N-terminal (reziduurile 1 – 42) cuprinde un domeniu de activare atranscriptiei (transcription-activation domain – TAD), locul de legare a proteineimdm2 si un Highly Conserved Domain(HCDI)

II. o regiune bogata in prolina care este important pentru activitatea apoptotica aproteinei p53 si un al doi-lea domeniu de transactivare→ reziduurile 40 – 92III. regiunea centrala (reziduurile 101-306), ce contine domeniul de legare a ADN-ului (a central DNA-binding core domain-DBD); reprezinta tinta a 90% din mutatiilegasite in cancerele umane; contine HCD de la II pana la V.

http://en.wikipedia.org/wiki/DNA

http://en.wikipedia.org/wiki/DNA



IV. un domeniu de oligomerizare (OD) → reziduurile 307 – 355

TET, constituit dintr-o dintr-o catena-β urmata de un α-helix necesar pentru dimerizare dupa cum p53 este compusa dintr-un dimer saudin doi dimeri. Tetramerizarea este esentiala pentru activitateaproteinei p53 in vivo

V. capatul C-terminal (reziduurile 356 – 393) contine un domeniu

de legare nespecifica a ADN ce se leaga de ADN-ul deteriorat;aceasta regiune este deasemenea implicata in reglarea negativa(downregulation) a legarii ADN de domeniul central.

Mutatiile care dezactiveaza p53 in cancer au loc de obicei indomeniul central – DBD si acestea distrug abilitatea proteinei de a

se lega de secventele ADN tinta, pentru a putea astfel preveniactivarea transcriptionala a acestor gene.



In celulele normale, proteina p53exista in forma inactiva, legata deproteinele MDM2 (murine doubleminute 2) care impiedica astfelactivitatea ei.

In celulele nestresate, proteinap53 este mentinuta la nivelescazute printr-o continua

degradare intermediata deproteina MDM2 care legata fiindde ea, o transporta din nucleu incitosol unde este degradata decatre proteozomi.

Rolul proteinei p53 incelula.



Activarea p53 ete determinatade:

- deteriorarea DNA ( indusa de

radiatiile UV, IR, agenti chimicicum ar fi peroxidul de hidrogen),- anumite medicamente,- stress-ul oxidativ- socul osmotic- depletia ribonucleotidelor - dereglarea expresiei oncogenelor

Fosforilarea proteinei p53, realizatade catre protein-kinaze, lacapatul N-terminal, duce ladistrugerea legaturii p53 – Mdm2si reprezinta evenimentul major ce conduce la activareaproteinei p53.

Ca urmare a fosforilarii si distrugerii

legaturii p53 – Mdm2, durata deviata a p53 creste si are loc orapida acumulare a acesteia incelula (nucleu).

Caile metabolice care activeaza p53

ROLUL PROTEINEI P53 ACTIVATA



Proteina p53 odata activata, joacaun rol central in cadrul multormecanisme celulare anti-cancer

1. poate activa proteinele dereparare a DNA cand DNA estedeteriorat in mod sustinut;2. poate opri ciclul celular in fazade reglare G1/S in momentulrecunoasterii DNA-ului deteriorat (daca este timp suficient, se repara

DNA-ul si ciclul celular se reia);3. poate initia apoptoza, moartea

celulara programata, daca daunelesuferite de DNA se dovedesc a fiireparabile;4. implicatii in angiogeneza.

Caile metabolice activate de catrep53.



Reprezită răspunsul direct tisular la diverse agresiuni şi noxe externe sau

interne.Apare ca răspuns la orice leziune tisulară determinată de:

a. agenţi chimici – acizi, baze, toxineb. agenţi fizici- temperatură, radiaţii, factori mecanici

c. organisme vii – microbi, virusuri, protozoare, paraziţi d. raspunsul imun – hipersensibilitate, complexe imune, reacţii autoimune e. corpi străini – endogeni, exogeni



Gradul şi natura răspunsului inflamator variază în funcţie de:

- starea de sănătate

- starea de nutriţie - starea de imunitate- natura şi severitatea agresiunii

AVANTAJELE REACŢIEI INFLAMATORII



AVANTAJELE REACŢIEI INFLAMATORII

1. Localizează / izolează ţesuturilelezionate/infectate, protejand ţesuturile sănătoasedin jur

2. Neutralizează/inactivează substanţele toxice din

focarul inflamator 3. Distruge sau limitează creşterea

microorganismelor infectante 4. Pregăteşte zona lezionată pentru procesele de

reparaţie şi vindecare, eliminand resturile celulareşi tisulare.



1. Durere, tumefacţie şi grad variabil de disfuncţie

(alter ări funcţionale) 2. Poate determina ruptura unui viscer – ex. apendicită

perforată, hemoragii,etc. 3. Poate determina formarea unui ţesut cicatricial

extensiv, excesiv, cu apariţia de contracturi, aderenţe,

keloide. 4. poate determina constituirea de fistule – abdominale,

perineale, bronhopleurale – prin distrugerea ţesuturilor normale prin proteaze

5. Distrucţia ţesuturilor sănătoase învecinate, cu

propagarea infecţiei 6. Leziunile cauzate de inflamaţie pot provoca boli

inflamatorii – ex. glomerulonefrite, artrite, reacţii alergice,miocardită, encefalită



A. NEUTROFILELECelulele dominante în procesele inflamatorii acute. Leucocitoza.Morfologie – leucocite granulare, nucleul multilobat, granulaţii fine încitoplasmă colorate cu coloranţi neutrii Funcţii – prima celulă care apare în aria lezionată – pe calea sistemului

vascular, prin diapedeză şi direcţionare prin chemotactism Funcţia principală – fagocitoza – celulelor bacteriene şi a celulelor distruse Granulele intracitoplasmatice – lizozomi care conţin:

a. mieloperoxidază(MPO) – enzimă antibacteriană, acţionează pecalea H2O2

b. hidrolazele acide

c. proteaze – elastină, colagen, membranele bazale d. lizozimul – muraminidazae. proteine cationice – inhibă creşterea bacteriană, factor chemotactic

pt. monocite, cresc permeabilitatea vasculară Acţiunea extracelulară a enzimelor lizozomale intreţine inflamaţia locală.

B BAZOFILELE



B. BAZOFILELE

Morfologie – granule colorate în albastru col.Wright

Granulele conţin - histamină, heparină,

SRS – A ( slow reacting substance of anaphilaxis).Funcţii – acţionează în tipul I de reacţie dehipersensibilitate (mediat de IgE)

Reacţia anafilactică la persoanele sensibilizate

Rol şi în tipul IV de hipersensibilitate – dermatitade contact.

C EOSINOFILELE



C. EOSINOFILELE

Morfologie – nucleu bilobat, granule citoplasmă

portocalii (Romanovski), roşu oranj – eosină Granulele conţin enzime hidrolitice

histaminaze, arilsulfataza B (inactivează SRS -A)

Distribuţia – sangele periferic- ţesuturi – hipersensibilitate, alergii,

infecţii parazitare

Funcţii – chemotactic pt. mastocitele sensibilizatede IgE(anafilaxie)

- fagocitoză



D. MASTOCITELE Asemănătoare bazofilelor în structură şi funcţii Bazofilele apar mai ales în sîngele periferic şi în

focarele de inflamaţie

Mastocitele apar în ţesutul conjunctiv, în apropiereavaselor mici de sînge Granulele metacromatice cu coloranţii bazici.

Conţin histamină, heparină, SRS-A

ECF – factorul chemotactic al eosinofilelor Degranularea mastocitelor este indusă de factorifizici, droguri, C3a, C5a, proteine cationice.

E MACROFAGELE



E. MACROFAGELE

Sistemul monocit-macrofag – reţea demacrofage răspandite în tot corpul:

Morfologie:macrofagele alveolare

pulmonare, pleurale, peritoneale, histiocitedin ţesuturile conjunctive,cel. mezangiale,cel. Kupffer, macrofagele fixe şi mobile dingg. limfatici, splină, MO.

Macrofagele se dezvoltă din monocitele dincirculaţie.

E MACROFAGELE



E. MACROFAGELE

Funcţii 1. Fagocitoză –

- Endocitoză – Pinocitoză - extinderea membranei în jurulparticulei cu formarea unei vacuole intracelulare;

- Digestia – enzime lizozomale; Funcţ ie microbicidă ceamai importantă pentru organismele încapsulate – Mycoplasma, Salmonella, Listeria, Cryptococus;- Opsonizare / receptori de suprafaţă pentru Fc a IgG şipentru C3b – ajută M. să fagociteze organismele

opsonizate



1. Activarea limfocitelor T (LT)procesare antigenică – prezintă LT în conjuncţie cu MCH pe

suprafaţa M sintetizează IL -1 care stimulează LT cu eliberarea de IL-2 caredetermină completa activare a LT cu proliferarea de subseturi deLT şi activarea de LB

2. Activarea macrofagelorLT activate determină mobilizarea şi activarea metabolică prinlimfokine – proces specific. M activate atacă şi distrugorganismele fără să ţină seama de antigenitatea lor. M. activate prelungesc şi amplifică procesul inflamator determinand distrugeri tisulare cu eliberarea de enzime înaltiritative

3. Activarea limfocitelor B (LB)necesită IL-1, secretată inclusiv de M activarea LB necesită ca Ac de pe suprafaţă să fie specific,complementar Ag prezentat pe suprafaţa M. Activarea LB esteajutată de prezenţa LT-h(helper) care proliferează în răspunsul laIL-2.



factorul stimulator al coloniilor – CFS factorul de necroză tumorală – TNF

interferon alpha – blochează replicarea virală

precursori ai prostaglandinelor care în conjuncţiecu IL-1 induc semnele fazei acute a inflamaţiei – febra şi leucocitoza în sangele periferic, cucreşterea numărului de PMN imature (deplasarea

la stanga a formulei leucocitare)



fagocitează resturile celulare

sintetizează factori de proliferarefibroblastică

LIMFOCITELE



LIMFOCITELE

Sunt observate în toate tipurile de inflamaţii, maiales după reacţia acută a neutrofilelor

Derivădin celulele stem din MO.

Celulele stem se diferenţiază în limfocite la nivelulorganelor limfoide primare – timus, MO.

Unele migrează pe cale sanguină spre organelelimfoide secundare – splină, gg. limfatici, ţesutul

limfoid extragg. – ex. inelul Waldayer, plăcile Peyer,apendice.



Limfocitele T- denumite după maturarea în timus - ariile paracorticale şi interfoliculare ale gg. limfatici- 70% din L din sangele periferic- diferenţierea celulară - cluster designation – CD- toate LT sunt CD2+, CD3+- markerul CD3 este strans legat de TCR(receptorulpentru Ag al LT)(heterodimer compus din două lanţuri

polipeptidice alfa şi beta - prin rearanjare genică se realizează o variaţie a TCRcomplementară cu IG de suprafaţă ale LB



a. produc şi eliberează limfokine care atragcelule cu rol nespecific în inflamaţie(macrofage, PMN)

b. LT citotoxice - lizează celulele ţintă fărălezarea celulelor vecine; rol în infecţia viralăşi rejetul transplantului

c. LT sensibilizate sunt responsabile de

iniţierea reacţiei de hipersensibilitate întarziată(hipersensibilitate tuberculinică)



origine “bursa lui Fabricius”la păsări probabil MO la om periferia ariilor corticale ale limfoganglionilor centrii germinativi ai foliculilor secundari 15% din L circulante receptorii pt. Ag se găsesc sub forma Ig de suprafaţă –

Igs(IgM mononeric sau IgD) prezintă pe suprafaţă receptori pentru porţiunile Fc din

IgG şi pt. C3b şi C3d se pot diferenţia spre producerea de Ig – plasmocite

fiecare plasmocit produce un singur tip de Ig – IgG, IgM,IgA, IgD şi IgE



Ig au funcţie de Ac Ac neutralizează toxinele bacteriene

opsonizare prin IgG

Ac specifici pentru Ag de suprafaţăbacteriene(mai ales Gram neg.) cubacterioliză în prezenţa complementului



L. natural killer(LNK)majoritatea L. nude talie mai mare, citoplasmă granular ă

exprimă CD2+ şi poate exprima TCR efect citotoxic nespecific Funcţie – rejetul de transplant

- prima linie de apărare infecţiilevirale şi dezvoltarea tumorală



L. ―killer‖ (LK)

prezintă receptori pt. IgFc pot liza celule ţintă acoperite de AC specifici –

citotoxicitate mediată celular dependentă de Ac

L. ―activated killer‖(LAK) morfologic şi funcţ ional asemănătoare LNK dar

cu un domeniu mai mare de celule ţintă

devin citotoxice după stimularea cu IL-2.



Produşi în timpul procesului inflamator pentrucontrolul acestui răspuns

Determină semnele şi simptomele clinice ale

inflamaţiei - edemul

- eritemul

- febra- durerea

RESPONSABILE PENTRU MODIFICĂRILE HEMODINAMICE ŞI



RESPONSABILE PENTRU MODIFICĂRILE HEMODINAMICE ŞIVASCULARE

1. Histamina Sursa – granulele mastocitelor, bazofilelor, plachete Eliberare – degranulare la stimuli variaţi – factori fizici, reacţia de

tip I de hipersensibilitate, C3a, C5a, proteine lizozomale cationice Acţiune – efecte vasculare - iniţial vasoconstricţie urmată de

vasodilataţie cu creşterea permeabilităţii vasculare vene mici şivenule- chemotactic pentu eosinofile

2. Serotonina

Sursa – tractul gastro-intestinal, SNC, trombociteAcţiune – efecte vasculare



1. Sistemul kininelor Activarea duce la formarea de bradikinină Sursa – plasma în contact cu colagenul, endotoxine

sau proteine ale MB duce la activarea factorului

XII(Hageman) care determină formarea dekalikreină Kalicreina (tisular ă sau plasmatică) transformă

kininogenul (cu GM mare) în bradikinină. Acţiune – creşte permeabilitatea vasculară,

vasoconstricţie, contracţia musculaturii netede,durere.

2 Sistemul Complementului (SC)



2. Sistemul Complementului (SC) Activarea SC- Clivajul C3 în C3a în două moduri: a. calea clasică – complexele circulante Ag- Ac activează sistemul în

cascadă generand C3a şi C5a

b. calea alternativă – nonimunologică prin endotoxine bacteriene Acţiunea complementului

- chemotactic pt. neutrofile- creşte permeabilitatea vasculară prin eliberareahistaminei din mastocite- opsonine

- C5b şi C9 – secvenţa de atac a membranelor în agresiunile parenchimatoase



1. Prostaglandinele (PG) derivaţi din ac. arahidonic pe calea ciclooxigenazei Sursa – endotelii şi celule inflamatorii Acţiune

- PGE2 şi PGI2(prostaciclina) – vasodilatator potenţează acţ.histaminei- PGE2 produce durere şi efecte sinergice cu bradikinina, febră prinmecanisme hipotalamice- PGI2 inhibă agregarea trombocitelor

2. Leucotrienele• derivă din ac. arahidonic pe cale patologică a lipoxigenazei

• Acţiuni – chemotaxie –LB4 pt. neutrofile, monocite-macrofage- efecte vasculare – LC4,D4,E4 cresc permeabilitateavasculară(de 1000x mai puternice decat histamina, vasoconstricţie

- bronhoconstricţie

IV. Substanţe leucocitare lizozomale



Neutrofilele – două tipuri majore de granule - specifice – lactoferină, lizozim, fosfatază alcalină, colagenaze - azurofilice – MPO, pr. cationice, hidrolaze acide, proteaze neutre

Monocitele – granule cu hidrolaze acide, elastază, colagenaze, activatori aiplasminogenuluiProteazele sunt controlate de antiproteaze – alpha 1 antitripsina şi alpha 2macroglobulina

V. Substanţele de reacţie lentă în anafilaxie (SRS-A)

Structur ă lipidică cu GM joasă, compus din LC4,D4,E4

în mastocite, PMN, macrofage Apare în cursul reacţiilor anafilactice cu efect vaso şibronhoconstrictor, edeme prin puternic efect de permeabilizarevasculară.

VI. Limfokinele



Polipeptide eliberate de macrofagele activate, de limfocite, mai ales încursul reacţiilor imine mediate celular

a. Factorii chemotactici – atrag specific leucocite în ţesutul inflamat - cresc adeziunea leucocitelor la endoteliu,cresc sinteza de PGI2 şi PAF (activare endotelială)

- induc producţ ia de alte citokine – IL6, IL 8- macrophage chemotactic factor – MCF- neutrophil chemotactic factor – NCF- eozinfile- ECF, bazofile – BCF- factorul de necroză tisulară – TNF.

b. Migration- inhibiting factor – MIF – opreşte mobilitatea intrinsecă amacrofagelor menţinandu-le în aria inflamaţiei

c. Macrofage activating factor - MAF – favorizează actiunea

bactericidă şi tumoricidă prin creşterea M(creşte talia celulei, nr. demitocondrii, lizozomi)



d. IL- 2 / factorul de creştere LT produs de L stimulate de antigen în prezenţa

IL-1, produsă de M induce proliferarea limfoblastelor cu producerea

de LT activate: LT h şi LT citotoxice formarea excesivă de colagen şi creşterea

sintezei colagenazei

e. Interferonul – glicoproteină cu activitateantivirală şi antitumorală

IFN alfa, IFN beta – fibroblasteIFN gamma - limfocite

VII. Factorul de activare plachetară(PAF)



p ( )Produs de mastocite, dar şi de alte leucociteProduce agregare plachetară, degranulare, bronhoconstricţie,

vasodilataţie, creşterea permeabilităţii vasculare, creşte adeziuneaşi chemotaxia leucocitară VIII. Oxidul nitric(factorul de relaxare derivat din endoteliu)Sintetizat din arginină, O2 şi NADPH cu ajutorul enzimei oxid nitric

sintetază două tipuri de enzimă –

- tipul endotelial – activat de creşterea Ca++ citoplasmatic- tipul macrofagic – indus de M activate de IFN gamma

Acţiuni – vasodilataţie, inhibă agregarea plachetară, acţionează caradicali liberi cu acţiune citotoxică pt. bacterii, celule tumorale, etc.

IX. Radicalii liberi derivaţi din O2 (H2O2, O2-, OH-)

Acţiuni – leziuni endoteliale, creşterea permeabilităţii- inactivarea de antiproteaze- leziuni ale altor tipuri de celule – tumorale, hematii,

parenchimatoase, etc.



A. Faza vasculară1. Vasoconstricţia – reacţie iniţială, tranzitorie, deorigine neurogenă, vase mici şi capilare2. Vasodilataţia – masivă în arteriole şi capilare,

venule postcapilareDetermină hiperemie, edem, tumefacţie (rubor, calor,tumor)

3. Creşterea permeabilităţii vasculare

Creştere de presiune hidrostatică prinvasodilataţie şi o pierdere de proteine cu GMmică prin endoteliul hiperpermeabil



1. Contracţia celulelor endoteliale cu creşterea dimensiunilor joncţiunilor intercelulare – prin mediatorii chimici; afecteazăvenulele de 20-60micr.Caracteristic tipului I dehipersensibilitate; r ăspuns imediat tranzitiv;

2. Retracţie endotelială prin reorganizare de citoschelet;

indus de citokine /IL-1, TNF; caracteristic reacţ iei de tip întarziat;durează 4-6ore;

3. Leziune endotelială directă – toxine, necroză endotelială în agresiuni severe – arsuri, infecţii,etc.; durează peste 24ore, este imediată şi persistentă pană la trombozarea saureparaţia vasului

4. Agresiune endotelială mediată leucocitar



constituirea unui exudat- greutate specifică mai mare decat transudatul

- conţinut ridicat de proteine plasmatice

- rol de a dilua agenţii toxici - aduce Ac, C, citokine în focar

încetinirea fluxului microcirculaţiei predispune laformarea de trombi capilari în aria inflamaţiei cu rol în localizarea efectelor agresiunii



Leucocitele au 4 acţiuni specifice îninflamaţie

1. Marginaţie şi aderare

2. Diapedeza3. Migrare – chemotaxie

4. Fagocitoza

Factori chemotactici pentru PMN



p- proteaze bacteriene

- C5a- LB4

Factori chemotactici pentru monocite –macrofage

- C5a, C3a- LB4- limfokine generate de expunerea la Ag a

L sensibilizate- fragmentele de fibronectină



Recunoaştereanecesită prezenţa de receptori pe suprafaţa celulei care se ataşează

opsoninelor de pe suprafaţa particulei de fagocitat PMN şi M au receptori pentru porţiunea Fc a IgG şi pt. C3b Fagocitarea

constituirea unui fagolizozom cu eliberarea de peroxidaze hidrolaze înspsţiul extracelular hidrolazele acide sunt eliberate în fafolizozom; Ca şi Mg sunt necesare

Degradarea- mecanisme oxigeno-dependente- oxidazele membranare generează peroxid de hidrogen - H2O2 se combină cu MPO şi ioni de clorid în fagolizozomi - cel mai

puternic bactericid- radicali liberi de superoxid

- mecanisme oxigeno-independente- lizozimul – hidrolizează peretele glicoproteic al bacteriilor - proteine cationice- lactoferina- ioni H+ / determină un pH acid cu supresia creţterii bacteriene



Inflamaţii nespecifice Inflamaţii specifice Din punct de vedere al evoluţiei

- acute

- subacute- cronice

Din punct de vedere morfologic1. Inflamaţii predominent exudative

2. Inflamaţii predominent alterative 3. Inflamaţii predominent proliferative

INFLAMAŢIILE PROLIFERATIVE



INFLAMAŢIILE PROLIFERATIVE

Proliferarea elementelor parenchimatoase-epiteliul capsular în glomerulonefrita

proliferativă - epiteliul cutanat infecţiile virale HPV – condilomul acuminat

Proliferarea elementelor mezenchimalecu constituirea de inflamaţii proliferativegranulomatoase



CLASIFICAREA INFLAMAŢIILORPROLIFERATIVE



PROLIFERATIVE

I. INFLAMAŢII PROLIFERATIVE NESPECIFICE – ŢESUTUL DE GRANULAŢIE

II. INFLAMAŢII GRANULOMATOASENESPECIFICE SAU CU SPECIFICITATEDISCUTABILĂ

III. INFLAMAŢII GRANULOMATOASE DE CORPSTRĂIN

IV. INFLAMAŢII GRANULOMATOASE SPECIFICE



1. GRANULOAMELE INFECŢIOASE - a. febra tifoidă - b. tifosul exantematic- c. bruceloza

- d. tularemia- e. boala ghearelor de pisică - f. limfogranulomatoza benignă - e. inflamaţii de origine virală

- poliomielita, rabia.2. GRANULOAMELE DIN BOLILE DE COLAGEN

ex. granulomul Aschoff – RAA3. SARCOIDOZA



Etiologie – Salmonella typhi

Transmisie‖ fecal-orală‖ Purtătorii cronici - colonizarea veziculei biliare Evoluţie trei stadii(3 săptămani) 1. faza proliferativă – tumefierea encefaloidă a plăcilor

Peyer, de consistenţă moale, rozată 2. necroza în centrul plăcii, cu eliminarea conţinutului

plăcii; posibil perforaţii; leziunea - axul lumenului 3. faza reparatorieMicroscopic - Granulomul tific – localizat plăcilor Peyer,

gg.limfatici mezenterici, splină, ficat, MO Limfocite, histiocite, celule Rindfleisch – celule mari cu

citoplasma acidofilă, granulară, nuclei excentrici



Boală venerică produsă de Chlamydia trachomatis – patogen obligatoriu intracelular în celulele epitelialecolumnare

Debut printr-un mic şancru granulomatos însoţit de oadenopatie satelită inghinală, pelvică, rectală cu

fistulizare prin traiecte multiple care se deschid la piele. Microscopic – granulom cu centrul necrotic – purulent

înconjurat de celule epitelioide cu nucleii aşezaţi înpalisadă şi rare celule gigante; la periferielimfoplasmocite, eozinofile, neutrofile.



Etiologie necunoscută caracterizată prin prezenţa de granuloamenecazeoase.

Leziuni multiple- limfadenopatie bilaterală hilară sau atingerea pulmonară90% din cazuri

Clinic – sindromul Lofgren – adenopatii hilare bilaterale, eritem nodos,altralgii

Leziuni oculare, cutanateTestul Kweim pozitiv 75% - IDR cu extract de spilnă sarcoidotică Granulomul noncazeos – agregate de epitelioide cu rare celule gigante de

tip Langhans, delimitatede fibroză. Incluzii în celulele gigante:- Concreţiuni laminate compuse din calciu şi proteine ( corpii Schaumann)

- Incluzii stelate sau corpii asteroiziEvoluţ ia leziunilor spre fibroză.

SARCOIDOZĂ



SARCOIDOZĂ



Proces inflamator granulomatos cu dispoziţie difuză saunodulară constituit din celule gigante dispuse în jurulcorpului străin – celule gigante de corp străin.

Dimensiuni de 50-150mic, multinucleate, dispuşi neregulat. Evoluţie – de obicei spre fibroză.

Corpi străini - origine exogenă – talc, material de sutură, substanţe

uleioase injectabile, pulberi inhalate, etc.- origine endogenă – produse de dezintegrare lipidică –

lipogranuloame, keratină – chisturi epidermale, uraţi – tofiigutoşi, colesterolul, amiloidul, etc.



SIFILISUL



Boală infecţioasă cu evoluţie cronică produsăde Treponema pallidum, microorganismspiralat, prezentand un flagel periplasmaticaxial.Nu poate fi cultivată, dar este detectată prinimpregnaţii argentice, examinre în camp

întunecat sau imunoflorescenţă. Căile de transmitere: de obicei veneriană, dar şi cutanată(caracter profesional) sautransplacentară (sifilis congenital).



Triada lezională:1. leziuni vasculare de tipul panvascularitei, încare predomină procesul de endotelităproliferativă cu tendinţă obstructivă – endotelităobliterantă;

2. leziuni infiltrativ - proliferative, realizandinflamaţia granulomatoasă luetică, frecvent cudispoziţie perivasculară. Infiltratul este de tiplimfo-plasmocitar, cu dispoziţie difuză sau

nodulară(granulomul luetic)3. leziuni alterative de tipul necrozei gomoase.



Evoluează în trei stadii.

1. Sifilisul primar – apare după o incubaţie medie de 21 de zile. leziunea iniţială – şancrul de inoculare – şancru dur.Macroscopic – papulă indurată al cărui centru se exulcerează.Ulcerul apare rotund - ovalar, cu dim. de 3-4mm pană la 1,5cm,nedureros, cu margini netede, fundul curat, de culoare roşie –

închis, consistenţă fermă. Şancrul luetic este însoţit de adenopatia satelită. Mobilă, elastică,nesupurativă.

Microscopic – infiltrat inflamator limfo-plasmocitar perivascular şiendotelită hiperplazică obliterantă.

După aprox. 3 săpt. şancrul se vindecă fără cicatrici.

Patogeneza – marca histopatologica – endarterita obliterativăsecundară legării Tp de endotelii prin intermediul fibronectinei şiinfiltratul inflamator bogat în plasmocite.

2. Sifilisul secundar – apar la 6-10 săptămani. Leziunile caracteristice - sifilidele - leziuni cutaneo-



Leziunile caracteristice - sifilidele - leziuni cutaneo-mucoase generalizate

Sifilidele cutanate – a. sifilida eritematoasă(rozeola) / pete izolate(macule)

de culoare roşie, rotund-ovalare, pălesc la vitropresiune.Histologic – vascularită, discret edem şi un redus infiltrat

limfo-plasmocitar cu dispoziţie perivascular. b. sifilida papuloasă – papule determinate de uninfiltrat luetic în dermul papilar.c. sifilida psoriaziformă – acantoză şi parakeratoză. d. sifilida papulo- hipertrofică – aspectepapilomatoase ale epidermului. Dg. dif. de leziunilevirale.



Sifilidele mucoase – leziuni papulo-erozive,

mai ales în regiunea perianală, înalte de 2-3cmdenumite condilomata lata.

Alte modificări – alopecia

- micropoliadenopatia, generalizată sau culocalizări tipice, epitrohleară şi a lanţului cervicalposterior.

Evoluţia – vindecare spontană – săptămani sau

luni

3. Sifilisul terţiar – nu este obligatorie. Aparedupă o perioadă de latenţă de 2-4 luni pană la



după o perioadă de latenţă de 2 4 luni pană la30 de ani.

Leziunea caracteristică – goma sifilitică. Morfopatologic evoluează în 4 stadii:

1. goma crudă - formaţiune tumorală, deconsistenţă elastică, pe secţiune aspect de

castană crudă. 2. goma ramolită – lichefierea centrului leziuniicare ia consistenşa de guma arabica 3. goma ulcerată – ulceraţii întinse cu caracter

mutilant4. goma cicatricială – evoluţia spre o cicatriceretractila mutilantă.

Mi i t t i l ti



Microscopic – centru - material necrotic

coagulat delimitat de o colecţie demacrofage palisadate şi fibroblaste, înconjurate de numeroase limfo-

plasmocite. leziune caracteristică – panvascularită cu

endotelită proliferativă ducand laobstrucţie vasculară şi infiltrat inflamator perivascular.

LEZIUNILE CARDIO-VASCULARE



Localizate mai ales la aortă – aortită luetică. Macroscopic – retracţii cicatriciale ale sigmoidelor aortice,

mediei şi intimei. Pierderea de ţesut elastic favorizeazăformarea de anvrisme.Leziunile maxime - la nivelul crosei aortice şi valvulelor

sigmoide(condiţ ii de insuficienţă aortică). Leziuni deateroscleroză suprapuse.

Microscopic: 1. panvascularită în vasa vasorum, înconjurată de infiltrate

limfoplasmocitare 2. infiltrare de tip gomos a mediei – mezoaortita – cu

distrugerea ţesutului elastic şi endotelită proliferativă.

1 Leziuni meningo-vasculare meningită cerebro



1. Leziuni meningo-vasculare – meningită cerebro –spinală cronică cu interesarea vaselor

subarahnoidiene. Macroscopic – îngroşarea leptomeningelor şi

hidrocefalie Microscopic – leziuni gomoase difuze – exudat fibrinos,

panvascularită cu infiltrate limfoplasmocitare cu evoluţie

spre fibroză.Posibil ramolisment cerebral. 2. Paralizia generală progresivă – meningoencefalită

luetică. Apare la 2% din cazuri, mai frecvent la B. Afectează mai ales lobii frontali – atrofie. Microscopic – leziuni degenerative neuronale, glioză, panvascularită.

Demenţă 3. Tabesul dorsal. – demielinări ale cordoanelor

posterioare ale MS şi a rădăcinilor posterioare alenervilor spinali cu leziuni degenerative ale axonilor şitulburări de sensibilitate. Panvascularită.



1. Gomele cutanate – situate în dermulprofund şi subcutan, cu ulcerareategumentului urmată de cicatrici mutilante

2. Ficat - leziuni gomose multiple cuorganizare fibroasă şi pseudolobulare, ―ficatlegat în sfori‖.

3. Osteo şi periostita gomoasă difuză.

Liza osoasă urmară producţie osoasă cuconstituirea de osteofite.

SIFILISUL CONGENITAL

Datorită trecerii Tp prin placentă posibilă doar din al doilea trimestru



Datorită trecerii Tp prin placentă, posibilă doar din al doilea trimestrucand dispare stratul citotrofoblastic.

In funcţie de momentul apariţiei leziunilor se descrie:1. S.c. precoce - leziuni prezente la naşterea. incompatibile cu viaţa – moartea fătului în uter – tegumente

edemaţiate, care se detaşează cu uşurinţă. Leziuni pulmonare – pneumonie albă – consitenţă crescută de culoare alb-sidefie.Leziuni hepatice - ficat mare, dur, culoare cenuşie, ―ficat de silex‖

b. compatibile cu viaţa – pemfigusul palmo-plantar, hepatospleno-megalie, sifilide cutaneo-mucoase, hidrocel unilateral, numeroasemalformaţii congenitale – buză de iepure, gură de lup, malformaţiicardiace, etc.

2. S.C. tardiv – leziuni apar în adolescenţă - osteoperiostita tibiei – tibia în iatagan

- gome ale palatului osos şi ale piramidei nazale – comunicări oro-nazale şi ―nasul în şa‖ - triada Hutchinson - keratita interstiţ ială, surditate labirintică,

malformaţii dentare



Tuberculoza pulmonară primară

Complexul primar tuberculos

95% cazuri este localizat pulmonar, 4% digestiv, 1%

cutanatAfectul primar

Limfangita tuberculoasă

Adenopatia satelită

TUBERCULOZA



Boală infecţioasă produsă de bacteriidin genul Mycobacterium, care deobicei afectează plămanul, iar în 1/3 dincazuri şi alte organe.

Netratată boala este fatală în 5 ani în

mai mult de ½ din cazuri

ISTORIC



mumiile egiptene prezentau leziuni de TBC spinală grecii au denumit TBC, ftizie pt. a defini caracterul

comsumtiv al bolii sec. XVII-XVIII, caracter epidemic în Europa Robert Koch descoperă bacilul tuberculos 1882

izolarea în sanatorii determină reducerea nr. de cazuri înprima jum. a sec. XX introducerea din 1950 a terapiei antibiotice antituberculoase

a determinat reducerea morbidităţii şi mortalităţii după 1990 se înregistrează din nou creşterea incidenţei prin

cazurile apărute la imunodeprimaţi.

ETIOLOGIE



genul Mycobacterium, familia Mycobacteriacee, ordinul Actinomycetales specii patogene pt. om sunt:

1. M. tuberculosis(M.t.) / bacil aerob, nesporulat, dim. de0,5-3mic.

2. M. bovis – infectare prin laptele nepasteurizat3. M. africanum – Africa de V. şi Centrală 4. M. avium şi intracellulare – determină boală doar la

imunodeprimaţi(15-24% la pacienţi cu SIDA)

MYCOBACTERIUM TUBERCULOSISCOL. ZIEHL - NEELSEN/ BACIL 4NM, SE DEZVOLTĂ OPTIMLA O PRESIUNE A O DE 14MMHG, INHIBAT LA PH 6,5 ŞI



O S U O G, 6,5 ŞPREZENŢA DE ACIZI GRAŞI CU LANŢ LUNG

EPIDEMIOLOGIE



OMS – aprox. 4mil. de cazuri noi anual şi3mil. de decese(1995)

Factori care au determinat creşterea

incidenţ ei de TBC mai ales după 1990:- SIDA

- imigraţia din ţările cu prevalenţăcrescută

- problemele sociale- abuzul de droguri

DE LA EXPUNERE LA INFECŢIE



M.t. este transmisă de obicei de la pacienţi cu infecţiepulmonară prin secreţii aerosolizate de tuse, strănut sauvorbire

Picăturile se usucă rapid, au dimensiuni de 5-10mic. şipersistă în aer mai multe ore

Un acces de tuse poate genera mai mult de 3000 departicule infecţioase

Alte căi de transmitere – laptele nepasteurizat, cutanată sauplacentară.

Importante sunt durata contactului, gradul de infecţiozitate şimediul de contact

PATOGENEZĂ



1. Bazele virulenţei M.t.

2. Relaţia dintre hipersensibilitate şi

imunitate la infecţia cu BT 3. Patogeneza distrucţiei tisulare şi

necrozei cazeoase

VIRULENŢA M.T.



patogenitatea MT este datorată capacităţii de a scăpa distrugerii

de către macrofage şi de a induce reacţiile de hipersensibilitate întarziată. Acestea se datorează mai multor componente ale peretelui

bacterian:a. “cord factor” glicolipid de suprafaţă, prezent doar pe tulpinilevirulente, care determină creşterea in vitro a BT în cordoane.

Injectarea la şoareci a extractului purificat induce apariţia degranuloame specificeb. “sulfatidele”, glicoproteine de suprafaţă care conţin sulf,prezente doar pe tulpinile virulente; împiedică fuziuneafagozomilor care conţin BT cu lizozomii, în macrofage c. LAM, heteropolizaharide cu o structură similară endotoxinei

bacteriilor gram negative; inhibă activarea macrofagelor de cătreinterferonul gamma şi induce eliberarea de către acestea deTNF-alfa (care determină febră, scădere în greutate, leziunitisulare) şi de IL -10 care suprimă proliferarea de LT.

Aprox. 10% din particolele infactante inhalate ajung în alveoleunde determină un răspuns inflamator nespecific.



Macrofagele alveolare activate nespecific le ingeră şi letransportă în gg. limfatici hilari.

Factorii de virulenţă prezentati le conferă rezistenţă. Bacilii se multiplică rapid şi macrofagele sunt lizate. Monocite neactivate atrase din sange în focarul inflamator

ingeră BT rezultaţi din macrofagele lizate. Totodată se produce o diseminare a BT pe cale sanguină în alte

zone ale plămanului sau din corp Acest stadiu al infecţiei este asimptomatic. În 2-4 săspătămani după infecţie apar două răspunsuri ale

gazdei:- leziunea tisular ă - răspunsul imunitar prin apariţia de macrofage activate

specifice Aceste sunt consecinţa dezvoltării imunităţii mediate de celulele T,

moment marcat de pozitivarea IDR la PPD.



LT CD4+ native(virgine) recunosc peptide derivate din BT înasociaţ ie cu molecule al Cl. II MCH pe suprafaţa celulelor prezentatoare de antigen(monocite, macrofage)

Rezultă diferenţierea LTCD4+ native în LTH1 CD 4+ care

iniţiază reacţia de hipersensibilitate. Pt. gazdele neimunizate atacul iniţial ineficient almacrofagelor duce la eliberarea de IL-12 care conduce ladiferenţierea de LTH1CD4+. Acestea intr ă în circulaţie undese menţin perioade lungi de timp.

Prin eliberarea de citokine specifice LTH1CD4+ induc atatreacţiile tisulare caracteristice fenomenelor dehipersensibilitate întarziată cat şi procesele de imunitatespecifică(diferntierea de macrofage specifice)



LT interacţionează cu macrofagele pe două căi. 1. LT H1CD4+ secretă IFN-gamma care activează

macrofagele să distrugă bacteriile intracelulare via radicaliliberi de nitrogen. Aceasta se asociază cu formarea degranuloame epitelioide.

Creşte expresia de molecule de cl. II MHC pe suprafaţă,facilitand exprimarea antigenelor.

Induce eliberarea de factori de creştere, ca TGF- beta carestimulează proliferarea fibroblastică şi producţia decolagen.

2. LTCD8+ supresor/citotoxic, distrug macrofagele infectatedeterminand formarea de cazeum.

FOLICULUL TUBERCULOS



Odată cu dezvoltare imunităţii specifice şi acumularea de

macrofageactivate la locul leziunii primare se constituie leziuneagranulomatoasă specifică numită folicultuberculos(foliculul Koster), leziune microscopică, nodulară,constituită de la periferie spre centrul leziunii din:- limfocite /coroana limfocitar ă

- macrofage activate cu aspect de:a. celule epitelioide / cu dispoziţie de obicei radiară b. celule gigante de tip Langhans, cu dimensiuni de 40-

150mic., cu citoplasma acidofilă, uneori granulară şi numeroşinuclei dispuşi la periferia citoplasmei, în coroană sau potcoavă;

în citoplasmă prin coloraţii speciale se pot pune evidenţă B.K.

fagocitaţi. În dezvoltarea lor foliculii au tendinţa de conflua. În centul foliculului se constituie un proces de necroză de

cazeificare care microscopic apare ca o zonă acidofilă,omogenă, fin granulară. Persită fibrele elastice şi de reticulină.

FOLICULI TUBERCULOSI



FOLICULUL TBC



CELULE EPITELIOIDE - DETALIU



GRANULOM CAZEOS TBC



MACROSCOPIA LEZIUNILOR TBC



I. LEZIUNI CIRCUMSCRISE

II. LEZIUNI DIFUZE III. LEZIUNI ULCERATIVE



1. Granulaţiile miliare – leziuni mici de 1-2mm,izolate, proeminente pe suprafaţa externă sau pesecţiunea organului, de culoare cenuşie-translucidă(recente) sau cenuşie-gălbuie-mată(candapare cazeificarea). Leziunile sunt aderente deparenchim. Sunt consecinţa unei diseminărihematogene masive în perioada primară sau stadiilefinale ale TBC secundare de organ.

2. Nodulii simpli – dim. de 0,5-3cm, consecinţă adiseminării hematogene, limfogene şi bronşice.

3. Nodulii acinoşi(leziunile acino-nodulare) – caracteristice plămanului; aspect policiclic,consistenţă şi culoare varibilă cu stadiul evolutiv;substratul histopatologic / focare debronhopneumonie cazeoasă, cu predominenţaleziunilor de tip exudativ.

GRANULAŢII MILIARE TBC



NODULI TBC



4. Tuberculomul – leziune nodulară cu aspect

pseudotumoral, bine circunscrisă, cu dim. de 5-10cm.a. tuberculomul omogen- masă cazeoasă

delimitată de o capsulă conjunctivă b. tuberculomul polimorf(multinodular) /

aglomerare de noduli cazeoşi, fiecare înconjurat de o

capsulă conjunctivă proprie c. tuberculomul stratificat – constituit din inele

concentrice de cazeum de varste diferite, alternandcu inele de ţesut conjunctiv.

Histopatologic se descriu următoarele zone de la

periferie spre centru – capsula fibroasă, ţesut degranulaţie specific, zonă centrală de necrozăcazeoasăţ

Tuberculomul reprezintă o formă de evoluţie favorabilăa infecţiei tuberculoase sub terapia specifică.



caracteristice pt. plăman şi seroase a. Infiltratul tuberculos pulmonar – apare ca o

infiltrare difuză a parenchimului, de întinderevariabilă, zonă, lob, plăman în totalitate, omogenă, cuevoluţie spre cazeificare. teritoriul este mărit devolum, de consistenţă crescută, cu dispariţiacrepitaţiilor. posibilă eliminare de mase de cazeumramolite cu constituirea de caverne.Histopatologic – focare confluente debronhopneumonie cazeoasă.

b. Serozitele tuberculoase- pleurezia, pericardita,peritonita, poliserozitele. aspect de inflamaţieexudativă de tip sero-fibrinos cu evoluţie spreresorbţie sau transformare cazeoasă sau cazeoasă-purulentă.

Tendinţa la organizare fibroasă cu constituirea de



Ramolirea maselor cazeoase care pot fi eliminate pe căi naturale –

arbore traheo-bronşic, tub digestiv, căi urinare, sau pe căi patologice – fistule. se realizează pierderi de substanţă la nivelul tegumentelor saumucoaselor – ulceraţii tuberculoase, sau la nivelul organelor – cavernetuberculoase.

1. Ulceraţia tuberculoasă – formă neregulată cu margini anfractuase;fundul prezintă depozite cazeoase. Histopatologic - procese dehiperplazie reparatorie a epiteliului din jurul ulceraţiei, iar în baza zoneide necroză cazeoasă ţesut de granulaţie specific

2. caverna tuberculoasă – pulmonară sau extrapulmonară, seconstituie în perioada primară – caverna precoce, sau mai frecvent înperioada secundară. Cavernele pulmonare – au dimensiuni variavile, unice sau multiple,localizate mai ales subclavicular, formă variabilă, neregulată, pereţianfractuoşi, cu depozite de cazeum. Pereţii sunt constituiţi din ţesut degranulaţie tuberculos, străbătut de vase cu leziuni de panatrerită, cuevoluţie spre fibroză cu obliterarea lumenului sau constituirea unor

dilataţii anevrismale – anevrismele Rassmunssen, cu dimensiuni de2mm la 2-3cm. Ruperea lor determină hemoptizii. Evacuareaconţinutului printr -o bronhie de drenaj determină extinderea procesului.Sub tratament se obţine încapsularea fibroasă. Pereţii devin netezi şise pot epiteliza prin proliferarea epiteliului bronhiolelor terminale.Frecvent apar procese de metaplazie epidermoidă.

CAVERNĂ TUBERCULOASĂ



Riscul de dezvolta boala după infecţia cu BTdepinde mai ales de susceptibilitateaindividuală şi nivelul funcţional al imunităţiimediate celular.

Afectarea clinică urmand direct infecţiei este

denumită – tuberculoză primară.

TBC PRIMARĂ



TBC primară este localizată în marea majoritate a cazurilor în

plăman şi reprezintă boala clinică care urmează directcomplexului lezional care se constituie ca urmare aprimoinfecţiei cu BT, cunoscut sub denumirea de complexprimar Ranke constituit din:1. Afectul primar (şancru de inoculare) (Ghon) 2. Limfangita tuberculoasă 3. Adenopatia hilară

Complexul primar se însoţeşte întodeauna de o diseminarehematogenă a infecţiei. Dacă diseminarea este masivă se realizează generalizareaprocesului tuberculos, cu constituirea TBC miliare.De cele mai multe ori diseminarea este paucibacilară

realizand mici leziuni TBC la distanţă care evoluează deobicei spre fibroză şi calcificare – noduli reziduali, care maiconţin BT viabili şi pot reprezenta o sursă de reinfecţieendogenă.

Localizat subpleural mai frecvent în lobii superiori şi pl dr



Localizat subpleural, mai frecvent în lobii superiori şi pl. dr.

91 % -unic, 9% – două sau mai multe afecte primare.

Macroscopie

AP recent - leziune nodulară cazeoasă, diam 0,5 - 2cm, formărotundă sau triunghiulară.

Cu timpul se încapsulează şi se transformă într -un mic nodulscleros, dur, calcificat.



MicroscopieIniţial focar de bronho - alveolită nespecifică – exudatfibrinos bogat în macrofage, limfocite, rare granulocite,hematii şi o zonă centrală de necrobioză.

Focarul evoluează spre cazeificare. În caz de evoluţie favorabilă zona de cazeificare estedelimitată de ţesutul de granulaţie specific, care cutimpul suferă un proces de scleroză şi calcificare.

Se constituie AP cicatricial. 20% mai conţin bacili viabili.



Se constiuie încă din perioada când AP are caractere nespecifice – vase limfatice dilatate,fibrină şi b.K în lumen, infiltrare limfocitară înperete.

Pe traiect apar leziuni specifice, limfangitadevine vizibilă macroscopic sub forma unor dungi subţiri, albicioase, localizate peribronşic,cu granulaţii şi tuberculi miliari pe traiectul

limfaticelor.Limfangita se resoarbe cel mai repederezultând un proces discret de fibroză.



Interesează gg. limf. bronho-traheali, caredrenează zona AP

Macroscopic: gg. limf. prezintă zone de

cazeificare de întindere variabilă. Microscopic: leziuni tuberculoase proliferative,care evoluează spre încapsulare fibroasă,

cicatrizare şi calcificare.

COMPLEXUL PRIMAR TBC



Suprainfecţii cu bK şi deficit de imunitate

AP- dimensiuni mai mari până la un focar

masiv de pneumonie cazeoasă. Prin ramolire se formează caverna primară.

Adenopatia satelită complicată

– periadenită, poliadenopatii, fistule ganglio-bronşice, caverna ganglionară

Diseminări pulmonare şi extrapulmonare cu



Diseminări pulmonare şi extrapulmonare cu

punct de plecare AP sau adenopatia satelită – pe cale hematogenă, limfatică şi bronşică (deobicei post fistulă gg. - bronşică).

Deobicei aceste diseminări realizează la nivelulplămânului numai focare pulmonare apicale, cuevoluţie spre scleroză dar cu mare potenţial dereactivare.

Se pot produce diseminări importante pulmonare +/-extrapulmonare.



Forme anatomo/clinice:

Tuberculoza miliară şi granulia – diseminare hematogenă şi limfo-hematogenă. Macroscopic – număr mare de granulaţii şi/sau tuberculi miliari răspândiţi în

toate ariile pulmonare şi la pleură. Posibil şi în splină,seroase, gg. limfatici, rinichi, ficat, etc.

Bronho-pneumonia cazeoasă – diseminare limfo-hematogenă sau pe cale bronşică din fistulele.

Focare multiple, izolate sau confluente. Leziuni acino-nodulare cu contur neregulat în formă de ―viţă de vie‖.

Tuberculoză de reinfecţie.

Evoluează local pulmonar, adenopatia fiind absentă.



Debutul de la focarele pulmonare apicale, din zona domuluipleural(supraclaviculare) – dimensiuni mici, cu centrulcazeos sau calcificat, cu organizare fibroasă în jur.

Reactivarea constă în apariţia în jurul acestor focare deleziuni exudative cu tendinţă la cazeificare şi propagareulterioară a infecţiei pe cale limfatică şi determinarea deleziuni bronşice.

Ulterior acestea produc însămânţarea pe cale bronşică aţesutului pulmonar subiacent (zona subclavicular ă). Se

formează unul sau mai multe focare bronho-pneumonicecare prin confluare dau un macronodul, unic, omogen,relativ bine delimitat, care Rx corespunde infiltratuluiprecoce de tip Assmann.

Când cuprind un teritoriu mai întins – conglomerarede tuberculi cazeoşi cu contur neregulat şi cu reacţieperifocală exudativă – Rx – infiltratul nebulos tipRedeker Extinderea determină zonite sau lobite



Redeker. Extinderea determină zonite sau lobite

Alte mecanisme: reactivarea afectului primar.

Leziunile iniţiale ale F. pot regresa - organizare fibro-conjunctivă.

Frecvent suferă procese de excavaţie – cavernaprecoce- perete subţire. Punct de plecare pt. extensiaapico-caudală bronhogenă.

Evoluţia cronică cu diseminări repetate şi remanierifibro-conjunctive determină un mare polimorfism

lezional.



Forme anatomo – cliniceTuberculoza infiltrativ-cazeoasă. Evoluţiespre resorbţie sau TBC cavitară

Tuberculoza ulcero-cazeoasă sau cavitară. Tuberculoza fibro – nodulară. Tuberculomul (omogen, polimorf,

stratificat).

AP VECHI



CALCIFICAT

AP



REACTIVAT

TBC miliară



FOLICULI TUBERCULOŞI FUZIONAŢI



NEOPLAZIA

DR. FLORINEL POPCatedra de MorfopatologieUMF Carol Davila

BUCUREŞTI

INTRODUCERE



80% din neoplaziile maligne apar în 10localizări anatomice: plămân, sân, colon şirect, prostată, gg. limfatici, uter, vezicăurinară, pancreas, MO – leucemii şi stomac.

B – cancerul pulmonar, colon şi rect, prostatăşi pancreas

F – cancerul de sân, plămân, colon şi rect,

uter

Neoplazie – gr neos – nou şi plasma – formare creştere



Neoplazie gr. neos nou şi plasma formare, creştere Creştere nouă, relativ autonomă a unei colonii de celule

dintr-un ţesut Majoritatea neoplasmelor apar prin expansiunea clonală a

unei singure celule. Celulele neoplazice pierd anumite funcţii specializate şi

achiziţionează propietăţi biologice noi – cea mai importantăfiind creşterea relativ autonomă, necontrololată.

Oncologie (onkos – tumor ă+logia)-ştiinţa care se ocupă custudiul neoplasmelor incluzând etiologia şi patogeneza.



HiperplaziaMetaplaziaDisplazia

DEFINIŢII

În funcţie de comportamentul biologic neoplaziile



În funcţie de comportamentul biologic neoplaziilesunt clasificate în:benigne care au un grad mai mic de autonomie acreşterii, de obicei nu sunt invazive, nu daumetastaze şi tratate corect se poate obţine

vindecarea.maligne care manifestă un grad mare deautonomie, sunt capabile de invazie şimetastazare, pot fi rezistente la tratament şi potcauza decesul.

Cancer – nume generic pentru o neoplaziemalignă

DEFINIŢII

Anaplazia propietatea celulelor canceroase



Anaplazia - propietatea celulelor canceroasecaracterizată prin pierderea structurii şi funcţieinormale, marcând gradul de diferenţiere.

Sufixul -oma + denumirea ţesutului de origine

generează denumirea neoplaziilor benigne. Ex.fibroma, lipoma, leiomiom, rabdomiom, schwanom,etc.

Exceptii: melanom, hepatom, seminom sauhematom, granulom, hamartom.

DEFINIŢII



Sufixul – blastoma indică neoplasme alecelulelor embrionice. Ex. neuroblastom al gl.suprarenale, retinoblastom ocular,hepatoblastom, nefroblastom, etc.

Carcinom – tumoră malignă a ţesuturilor epiteliale

Sarcom - tumoră malignă a ţesuturilor mezenchimale



MORFOPATOLOGIA TUMORILORBENIGNE ŞI MALIGNE



Go - neoplazie înalt diferenţiată - benignă

G1 - bine diferenţiat

G2 - mediu diferenţiat

G3 - slab difernţiat

G4 - nediferenţiat

Gb - grad borderline

Gx - grad nedeterminat

STADIALIZAREA TUMORILORSISTEMUL TNM

Tis - tumoră in situ non-invazivă



Tis tumoră in situ non invazivă

T1 - tumoră mică cu invazie minimă T2 - tumoră medie, cu invazie în limitele organului afectat T3 - tumoră mare, cu invazie dincolo de limitele organului afectat T4 - tumoră foarte mare, cu invazie în organele adiacente

N0 - fără metastaze gg. limfatici N1 - metastaze gg. limf. regionaliN2 - metastaze gg. limf. juxtaregionaliN3 - metastaze gg. limf. la distanţă

M0 - fără metastaze M1 - cu metastaze

TUMORILE EPITELIALEBENIGNE

PAPILOMUL



tumora benignă a epiteliilor pavimentoase stratificate localizat pe piele şi mucoase acoperite de epitelii pavimentoase: bucală, faringiană,

corzi vocale inferioare, esofag, vulvă, vagin, anus. papilomul urotelial papilomul intraductal mamar Macroscopic: ce

- unică sau multiplă - papilomatoză

- formaţ iune pediculată sau sesilă - suprafaţă netedă sau rugoasă

Microscopic:- epiteliu apare îngroşat cu numeroase creste şi ramificaţii de mărime inegală

- îngroşarea se observă mai ales la nivelul stratului intermediar – acantoză - parakeratoză şi hiperkeratoză - membrana bazală este continuă, neantreruptă - dermul sau corionul subiacent prezintă un proces de hiperplazie stromală care

pătrunde adanc printre crestele epiteliale - posibil – ulceraţii şi suprainfecţii

DD – transformarea papilomatoasă a epidermului.

PAPILOM CU ACANTOZĂ ŞI HIPERKERATOZĂ



CONDILOMUL + DISPLAZIE COL UTERIN



KERATOACANTOMUL

Moluscum sebaceum



Moluscum sebaceum Macroscopie – nodul cutanat neted cu centrul ombilicat,

unic/multiplu, dimensiuni variate Microscopic - insule /cordoane de celule scuamoase care

pătrund în dermul superficial; perle epiteliale cu keratinizare

absenţ a atipiilor celulare; rare mitoze tipice în derm infiltrat inflamator cronic, uneori reacţie

granulomatoasă de corp străin la keratină aspect pseudocarcinomatos / DD carcinom spinocelular

Evoluţie benignă, posibilă regresie lentă spontană.

KERATOACANTOMUL



KERATOACANTOMUL



POLIPUL

Tumoră benignă a epiteliilor cilindro-cubice de



acoperire Cavitatea nazală, stomac, duoden, colon,

endometru, endocol unic/multiplu - polipoză Clasificare

- simpli,- glandulari(adenomatoşi)

- viloşi - tubulo-viloşi

POLIPUL SIMPLU



Formaţiune protruzivă de mici dimensiuni,3/5mm, suprafaţă netedă/neregulată, posibilulcerată

Microscopic – epiteliu cilindric/cubic, uni-pluristratificat, dispus pe un axconjunctivo/vascular aflat în continuitate cucorionul mucoasei; infiltrat inflamator cronic

variabil ca intensitate

POLIPUL ADENOMATOS

Macroscopic / dimensiuni de cm, suprafaţă neregulată,



p , p ţ g ,

boselată, asect conopidiform Microscopic

– proliferarea epiteliului de acoperire cu formarea de structuriglandulare pe axul fibro-conjunctivo-vascular

- caractere citologice ale celulelor proliferate similare cu celenormale- nu se observă aspecte de invazie a bazei- MB continuă

- unele glande apar dilatate chistic cu secreţie acumulată - ulceraţii, arii de necroză, infiltrat inflamator în stromă

POLIP ADENOMATOS COLONIC



POLIP ADENOMATOS COLONIC,OB. 10X, COL H&E



POLIP ADENOMATOS COLONIC,OB. 20X, COL H&E



POLIPOZE

Polipoza familială multiplă



- transmitere autozomal dominantă - localizare la colon- debut în copilărie/adolescenţă - risc crescut de malignizare

Sindromul Peutz – Jeghers- transmitere autozomal dominantă - polipi multipli pedunculaţi tubul digestiv (stomac, colon,

rect)

- hiperpigmentarea melanică piele, mucoasă bucală



POLIPUL VILOS

apare de obicei colon/rect



Macroscopic - formaţ iune vegetantă,cu arborizaţiifine, arii de ulceraţie şi sufuziuni hemoragice

Microscopic – axe conjunctivo-vasculare subţiriacoperite de un epiteliu cilindric cu grade variabile

de displazie posibil hipersecreţie de mucus ulceraţia şi hemoragii oculte – anemie risc crescut de transformare malignă corelat cu

dimensiunea şi gradul displaziei

POLIP VILOS AL COLONULUI



POLIP VILOS AL COLONULUI



ADENOMUL

Tumoră benignă a epiteliilor glandulare



Glande exocrine, endocrine, ficat, epiteli cilindro-cubice canaliculare sautubulare (glanda mamar ă, prostată, rinichi etc.) Macroscopic - noduli unici / multiplii, bine încapsulaţi, dimensiuni variabile Microscopic –

- adenoame acinoase(alveolare), trabeculare, tubulare, foliculare- celulele proliferate sunt identice cu cele de origine

- MB continuă - de obicei structurile glandulare neoformate nu comunică cu canalele excretoare – retenţia secreţiei cu transformare chistică – chistadenoamele/chistadenoamele papilifere

- conservarea autonomă funcţ iei secretorii – sindroame clinice de hiperfunţie – ex. sindr. Cushing, boală Basedow, etc.

- asocierea unei proliferări stromale – fibroadenoame/adenofibroame

ex. san, prostată, ovar

ADENOM HEPATIC



FIBROADENOM MAMAR DE TIP INTRACANALICULAR



CHIST ADENOM SEROS PAPILIFER OVARIAN



TUMORI MALIGNE EPITELIALE - CARCINOAME

Macroscopie



– origine în epitelii de acoperire – vegetante, ulcero-vegetante, ulcero-infiltrative- origine organe parenchimatoase – noduli unici saumultiplii cu contur neregulat şi aspect infiltrativ;formaţiuni difuz infiltrative - culoare albicios – gălbuie - consisteţă în funcţie de cantitatea şi compoziţia

stromei de la encefaloid la dur - arii de necroză şi hemoragie



CARCINOM IN SITU COL UTERIN



CARCINOMUL EPIDERMOID/CARCINOMUL CUCELULE SCUAMOASE

Origine / epiteliile pavimentoase



g p pkeratinizante sau nu, sau metaplaziatepavimentos – piele, exocol, endocol cumetaplazie pavimentoasă, vagin, vulvă,

penis, laringe, esofag, mucoasă bronşică cumetaplazie pavimentoasă, vezică urinară cumetaplazie pavimentoasă, etc.

CARCINOMUL BAZOCELULAR



Histogeneză – celulele stratului bazal al epidermului Localizare exclusiv la piele evoluţie lentă fără metastaze de obicei (excepţ ionale) Macroscopic – nodul de culoare roşie – brun care evoluează spre

ulceraţie; mai frecvent în ariile expuse la soare. Ulceraţia se poate

întinde pană la ţesutul cartilaginos sau osos subiacent(ulcusrodens). Microscopic / proliferare de celule cu aspect uniform, rotunde sau

uşor fuziforme, de mici dimensiuni; nuclei hipercromatici, citoplasmăpuţină. Dispoziţie în insule sau cordoane. Celulele se dispun laperiferia insulelor tumorale ―în palisadă‖(amintesc de stratul bazal),iar în centru neregulat. Atipii şi mitoze frecvente.

Tratament chirurgical. Recidive locale.



CARCINOM BAZOSCUAMOS



CARCINOMUL ADENOID – CHISTIC(CILINDROMUL)

Variantă de carcinom epidermoid



Origine – glande seroase sau mucoase – gl.salivare, gl. asociate mucoasei bronşice

Microscopic – celule de tip bazaloid cu dispoziţiepseudoglandulară şi arii de transformare secretoriea stromei.

Evoluţie lentă, ci invazie locală, capacitate redusă de metastazare

Localizarea esofagiană este mai agresivă (exitus în9/12 luni).

CARCINOMUL SPINOCELULAR

Origine / epiteliile pavimentoase keratinizate sau nu şi metaplaziate pavimentos – piele,exocol, endocol cu metaplazie pavimentoasă, vagin, vulvă, penis, laringe, esofag,



mucoasă bronşică cu metaplazie pavimentoasă, vezică urinară cu metaplaziepavimentoasă, etc se dezvoltă în suprafaţă invadand şi înlocuind epiteliul normal. Invadează ţesuturile

profunde rupand MB. Microscopic – insule de celule epiteliale neoplazice separate de o stromă bine constituită. Celulele maligne prezintă caractere asemănătoare celulelor din stratul malpighian(spinos) /

celule mari, rotund –ovale sau alungite pană la fuziforme, citoplasmă bogată, palidă saueozinofilă, nuclei cu frecvente atipii şi mitoze. În formele mai bine diferenţiate în interiorulinsulelor, celulele se dispun în perle epiteliale (bulb de ceapă) şi conţin o cantitate variabilăde keratină. Keratina de culoare roşu-portocaliu în col. H&E se acumulează spre centrulinsulelor constituind perle ortokeratozice în care celulele sunt complet keratinizate, lipsitede nucleu, formand mase compacte de keratină sau perle parakeratozice în care celulelemai păstrează nucleul, de obicei picnotic.

Keratinizarea apare mai frecvent în localizările cutanate. Keratinizarea poate lipsi în formele slabdiferenţiate.

Dg. IHC – reactivitate pt. CK cu GM mare

CARCINOM CU CELULE SCUAMOASE ALEXOCOLULUI UTERIN



CARCINOM CU CELULE SCUAMOASE KERATINIZANT,OB. 10X, COL. H&E



CARCINOM CU CELULE SCUAMOASE CU MODERATĂPRODUCŢIE DE KERATINĂOB. 20X COL. H&E



CARCINOM CU CELULE SCUAMOASEOB. 40X COL. H&E



CARCINOM CU CELULE SCUAMOASE CU MINIMĂPRODUCŢIE DE KERATINĂ, OB. 40X, COL. H&E



CARCINOM NEDIFERENŢIAT, ANAPLAZIC,OB. 20X, COL. H/E



CARCINOM ANAPLAZICMITOZE ATIPICE



ALTE FORME DE CARCINOAME EPIDERMOIDE

Cancroidul – carcinom spinocelular bine diferenţiat al

i lii b tă d ţi d k ti ă l



pielii cu o bogată producţie de keratină – perlekeratozice

DD dificil cu papilomul hiperkeratozic Dg. pe aspectul invaziv şi distrugerea MB

Evoluţie lentă cu potenţial scăzut de metastazare. Carcinomul metatipic(intermediar, mixt,

bazoscuamos) – combinaţie de carcinom bazocelular şispinocelular fie în interiorul aceloraşi insule sau în ariidiferite separate de cantităţi variabile de stromă.

ADENOCARCINOMUL Tumora malignă a epiteliilor

- glandulare- cilindro-cubice- cilindrice de acoperire

Localizare – tub digestiv, glande anexă(salivare, ficat, pancreas), san, ovar, endometru, endocol, mucoasă bronşică.

Dispoziţie glanduliformă a celulelor tumorale într o stromă variabilă cantitativ Glandele tumorare sunt atipice atat ca



Dispoziţie glanduliformă a celulelor tumorale într -o stromă variabilă cantitativ. Glandele tumorare sunt atipice atat caorganizare(amintind mai mult sau mai puţ in de structura glandular ă de origine) cat şi din punct de vedere alcaracterelor citologice.

Mare diversitate de aspecte histologice funcţie de origine şi grad de diferenţiere. Capacitatea secretorie pate fi pierdută, redusă sau conservată cu păstrarea sau modificarea caracterelor biochimice şi

funcţionale. Evoluţie agresivă cu invazia ţesuturilor din jur şi capacitate crescută de metastazare. Adenocarcinomul mucipar – mucosecretor. Carcteristic - secreţia unor cantităţi variabile de mucus care apare

intracelular (celulele pot lua aspectul de “celule în inel cu pecete”), în lumenul glandelor tumorale care se potdilata chistic. Ruperea acestor structuri sau eliberarea directă de mucus de celulele tumorale în stromă poatedetermina apriţia de lacuri de mucus – carcinomul mucoid (aspect macroscopic gelatinos).

Adenocarcinomul papilifer / mai frecvent la ovar, tiroidă, căi biliare. Proliferarea de axe conjunctivovasculare pe carese dispun celulele neoplazice pe mai multe straturi. Caracter secretant variabil. Transformare chistică – chistadenocarcinomul papilifer.

Schirul – ADK slab diferenţiat cu proliferare marcată a stromei cu bogat conţinut în fibre de colagen. Celulele tumoralesunt dispuse în grupuri mici, trabecular sau izolat. Consistenţă crescută pană la dură cu retracţii ale ţesuturilor învecinate.Stomac – apare ca un tub rigid – linita plastică San - schirul mamar

Carcinomul alveolarCarcinomul folicularCarcinomul solidCarcinomul adenoscuamos

ADK COLONULUI



ADK AL COLONULUI DEZVOLTAT PE UN POLIPTUBULO-VILOS



ADK COLON, INVAZIE STRATUL MUSCULAROB. 20X, COL H&E



HEPATOCARCINOM



METASTAZE HEPATICE DE ADK



LINITĂ PLASTICĂ



TUMORI ALE CELULELOR GERMINALE

celule germinale



DisgerminomSeminom Carcinom embrionar

Ţesuturiextraembrionare Trofoblast Ţesuturi

embrionare

Tumoră de sinus

endodermal CoriocarcinomTeratom

Matur(benign)Imatur(malign)

SEMINOMUL

Celule relativ monomorfe, rotunde sau oval/poligonale, dim.

15 25mic ;



15-25mic.; nucleu mare, rotund, central, hipercromatic; citoplasma variabilă cantitativ; membranele celulare distincte; posibil celule gigante multinucleate; stroma formează septuri conjunctive care separă insulele

tumorale; infiltrat limfoid sau limfoplasmocitar predominent în septuri; IHC – PLAP +++(titru seric crescut în 40% din cazuri),

Vim++, CK –; radiosensibil

SEMINOM TESTICULAR



CARCINOMUL EMBRIONAR

Constituit din celule nediferenţ iate de talie mare, polimorfe,

cu anaplazie ridicată cu dispoziţie glanduliformă



cu anaplazie ridicată, cu dispoziţie glanduliformă,trabeculară, papilară, solidă. Pot fi prezente celule gigante multinucleate şi/sau arii de

diferen’iere trofoblastică Limite celulare indistincte Posibilă activitate secretorie endocrină Stroma în cantitate variabilă cu infiltrate limfoide IHC – CK +++, EMA +++, CD 30 ++ Se poateasocia cu un seminom sau teratom Evoluţie agresivă dar cu un răspuns bun la radioterapie.

CARCINOM EMBRIONAR + TERATOM



CARCINOM EMBRIONAR



TUMORI MEZENCHIMALE

GRADAREA SARCOAMELOR

I. Gradul histologic



II. Talia tumoralaIII. Invazia (localizarea sub fascia superficiala)

IV. Tesut tumoral restant macro saumicroscopic

A. Sistemul stabilit de FNCLCC* are in vedere trei criterii: 1. diferentierea tumorala: scor 1 – sarcoame care seamana cu tesutul adult normal; scor 2 – sarcoame pentru care tipul histopatologic este cert; scor 3 – sarcoame embrionare, sinovialosarcoame, sarcoamr epitelioide, sarcoame cu celule

clare sarcoame alveolare de parti moi sarcoame nediferentiate si sacoame pentru care tipul



, , p ,clare, sarcoame alveolare de parti moi, sarcoame nediferentiate si sacoame pentru care tipulhistologic este incert.

2. numarul de mitoze complete pe o suprafata de 1,73 mm2: scor 1: 0-9 mitoze; scor 2: 10-19 mitoze; scor 3: mai mult de 19 mitoze. 3. procentul necrozei tumorale: scor 1: fara necroza; scor 2: sub 50% necroza tumorala; scor 3: peste 50% necroza tumorala. Acest sistem permite distingerea a trei grade care aduna scara fiecarui parametru: Gradul 1: scor 2-3; Gradul 2: scor 4-5; Gradul 3: scor 6-8.

Cu cat graul este mai inalt, cu atat prognosticul este mai prost. Este cel mai utilizat sistem in Franta.

*Federatia Nationala a Centrelor de Lupta Contra Cancerului

B. Sistem, ce vizeaza gradul histologic, al Institutului National de Cancer(NCI):

Acest sistem tine cont de 2 criterii: diferentierea si necroza.

Distinctia intre gradul II si III se face pe criteriul – necroza. necroza absenta sau minima (<15%) gradul II;



Distinctia intre gradul II si III se face pe criteriul necroza. necroza absenta sau minima (<15%) gradul II; necroza moderata sau marcata (>15%) gradul III.

Gradul I : Liposarcom bine diferentiat; Liposarcom mixoid; Dermatofibrosarcomul lui Darrier-Ferrand. Gradul I-II : Leiomiosarcom; Condrosarcom; Schwannom malign; Hemangiopericitom Gradul II-III : Sarcom Ewing; Rabdomiosarcom; Osteosarcom; Sarcom alveolar de parti moi. Sinovialosarcom.

C. Tipul histologic ofera mai multe informatii decat gradul histologic: 1. sarcoame pentru care gradul histologic este mai putin informativ:

- sarcoam cu celule clare;- sarcoam alveolare de parti moi;- sarcoam epitelioid.

2. tumori cu malignitate incerta sau locala:

- fibrosarcom atipic,- dermatofibrosarcom Darrier-Ferrand;



p , dermatofibrosarcom Darrier Ferrand;- fibroblastom cu celule gigante;- histiocitofibrom plexiform;- histiocitofibrom angiomatoid;- liposarcom bine diferentiat;- hemangioendotelion epitelioid

- hemangioendoteliom cu celule fusiforme;- angioendoteliom papilar endovascular.

3. sarcoame cu potential metastatic important:- liposarcom cu celule rotunde;- rabdomiosarcom embrionar;- rabdomiosarcom alveolar;- neuroepiteliom;- sarcom Ewing extra-osos;- tumori rabdoide maligne extra-renale.

III I i ( l li b f i fi i l )



III. Invazia( localizarea sub fascia superficiala): Localizarea profunda confer ă un prognostic nefavorabil

pentru supravietuirea globala si supravietuirea farametastaze.

IV.Tesut tumoral restant macro saumicroscopic:

Talia recidivei locale este semnificativ mai mare in cazulexerezei insuficiente (rezidu tumoral macro sau

microscopic).

T – tumora primara: Tx – tumora primara nu poate fi evaluata T0 – nu se evidentiaza tumora primara;



T0 nu se evidentiaza tumora primara; T1 – tumora < sau = cu 5 cm. in cea mai mare dimensiune: T1a – tumora superficiala* T1b – tumora profunda* T2 – tumora > 5cm in cea mai mare dimensiune: T2a – tumora superficiala* T2b – tumora profunda* * tumora superficiala – este localizata exclusiv deasupra fasciei

superficiale, fara invazia fasciei; * tumora profunda este localizata exclusiv sub fascia superficiala, sau

superficial fata de fascie, cu invazia ei sau prin ea. Sarcoamele retroperitoneale, mediastinale si pelvice sun clasificate catumori profunde.

N – ganglioni limfatici regionali: Nx ganglionii limfatici regionali nu pot fi evaluati;



Nx – ganglionii limfatici regionali nu pot fi evaluati; N0 – ganglioni limfatici regionali fara metastaza; N1 – ganglioni limfatici regionali cu metastaza.

M – metastaze la distanta: Mx – metastaze la distanta nu pot fi evaluate; M0 – nu sunt metastaze la distanta; M1 – metastaze la distanta prezente.

Gx – gradul de diferentiere nu poate fi apreciat;

G1 – bine diferentiat;G2 d t dif ti t



G1 bine diferentiat; G2 – moderat diferentiat; G3 – slab diferentiat; G4 – nediferentiat. Dupa ce tipul histologic a fost determinat, tumora trebuie

gradata conform mai multor criterii, care includ:celularitatea, pleomorfismul celular, activitatea mitotica sinecroza.

Cresterea substantei intercelulare, precum – colagen saumaterial mucoid, trebuie considerata un factor favorabil in ce

priveste gradarea.

TUMORI FIBROASE ŞI LEZIUNI TUMORLIKE Proliferări reactive pseudosarcomatoase

Leziuni non-neoplazice care apar ca răspuns la



Leziuni non neoplazice care apar ca răspuns laalterări induse de agenţi fizici sau ischemie; suntcompuse din fibroblaste active şi celulemezenchimale . Se dezvoltă rapid şi mimează

histologic sarcoamele prin hipercelularitate,activitate mitotică şi aspectul primitiv, puţindiferenţiat al celulelor mezenchimale.

Cele mai reprezentative leziuni de acest tip sunt:

- fasciita nodulară - miozita osifiantă

Formaţiune cu aspect tumoral care apare la nivelul

fasciilor superficiale sau profunde ale extremităţilor saut hi l i



fasciilor superficiale sau profunde ale extremităţilor sautrunchiului formă nodulară , unică, 3-4cm, bine delimitată,

consistenţă fermă, se poate extinde în ţesutul adipos saumuscular învecinat

Microscopic – proliferare dens celulară, de celulefusiforme cu dispoziţie fasciculată; uneori celule cuaspect bizar; infiltrat inflamator mononuclear asociindprezenţa de celule gigante multinucleate; cantităţi

variabile de fibre şi vase sanguine.



T. benignă a ţesutului conjunctiv

Formaţiune nodulară, încapsulată, culoare alb-gălbuie sau uşor roşcată



ţ , p , g şş dimensiuni de la mm la 10-15 cm sau mai mari consistenţă moale sau dură în funcţie de gradul de edem stromal

sau cantitatea de fibre şi gradul de transformare hialină a stromei. posibile arii de metaplazie cartilaginoasă sau osoasă.

Microscopic – proliferare de fibroblaste şi fibrocite, cu o cantitatevariabilă de fibre de colagen şi reticulină, cu dispoziţie în fascicolecu orientări diferite realizand pe secţiune un aspect storiform.

Elastofibromul - apare în părţile moisuperficiale ale trunchiului, maiales subscapular, uni sau bilateral, prost delimitat.

Microscopic – fibroblaste şi adipocite dispuse printre fascicole de

fibre elastice şi colagene.

Fibrom cu arii de transformarehialină a stromei



Localizare - muşchii drepţi abdominali(cel mai frecvent) dar şi alte grupemusculare

Macroscopic – proliferare cu aspect neregulat cu caracter infiltrativ înl ă



p p p gmasa musculară

Microscopic – proliferare de ţesut fibromatos bogat în fibre de colagencare infiltrează fascicolele musculare, disociindu-le; fibrele muscularecuprinse în proces devin atrofice.

caracterele citologice ale proliferării sunt benigne dar aspectul infiltrăriieste asemănător cu cel al unei tumori maligne.

Evoluţie in general nefavorabilă cu recidive şi tendinţa de invazie astructurilor profunde.

Poate răspunde la RT deşi uneori s-a produs transformarea malignădupă şedinţe repetate.

FIBROMATOZELE

Proliferări de fibroblaste cu caracter reacţional Fibromatoza coli – apare la sugar sau copilul mic, cu determinism

genetic, ca o proliferare fibroconjunctivă la nivelul mm. sternocleido-mastoidieni uni sau bilateral cu caracter difuz infiltrativ producînd



g p jmastoidieni, uni sau bilateral, cu caracter difuz, infiltrativ, producîndretracţii locale ce induc torticolis.

Fibromatoza palmară şi plantară – proliferare nodulară sau difuză lanivelul aponevrozei plantare sau palmare, uni sau bilateral, cu retracţiaaponevrozei şi flexia permanentă a degetelor (la mană realizează

sindromul Dupuytren). Fibromatoza de iradiere Fibromatoza peniană – boala Peyronie Fibromatoza cicatricială

FIBROSARCOMUL

Tumoră malignă a ţesutului conjunctiv Mai frecv. apare subcutanat la extremităţi sau trunchi, dar şi în mezenter,

mediastin tendoane, os, periost sau visceral.M i l i i i fil i ii d



p Macroscopic – neancapsulat, circumscris sau infiltrativ, cu arii de

necroză şi hemoragie. Microscopic – proliferare de celule de tip fibroblastic, cu încărcare

variabilă a stromei cu fibre de colagen şi reticulină.

În funcţie de gradul de diferenţiere aspectul este:- FS bine diferenţ iate - asemămător fibroamelor bogat celulare cu atipiişi pleomorfism celular redus şi mitoze rare; dispoziţ ia celulelor înfascicole paralele dispuse în unghi (aspect‖ în os de peşte‖)

- FS slb diferenţ iate – pleomorfism celula, atipii nucleare şi mitozefrecvente, reduceea cantităţii de fibre.

D. D. – IHC Vimentina şi colagen I pozitive, absenţa altor markeri.

Fibrosarcom bine diferenţiat (aspect‖ în os depeşte‖al fascicolelor de celule tumorale)



TUMORI FIBROHISTIOCITATE

Histiocitomul fibros benign nodul tumoral unic sau multiplu, dimensiuni reduse,bine circumscris



nodul tumoral unic sau multiplu, dimensiuni reduse,bine circumscris microscopic constituit din fascicole de fibroblaste cu

dispoziţie preponderent storiformă, histiocite uneori

încărcate cu lipide sau prezentand un aspect decelule gigante multinucleate. Fibrele de colagensunt în cantitate variabilă dar fibrele de reticulinărealizeată o reţea densă pericelulară.

Caracterul de benignitate al leziunii este uneori

stabilit doar de evoluţie.

HFB



HFB



HISTIOCITOMUL FIBROS MALIGN

Localizare – părţile moi periferice, visceral

Microscopic – tipuri



Microscopic tipuri

- storiform – pleomorfic(2/3 din cazuri)

- mixoid- inflamator

- cu celule gigante

- angiomatoid

HFM



HFM TIPUL STORIFORM - PLEOMORF



LEIOMIOMUL

Tumoră benignă localizată la organe care conţin ţesut muscular neted – tub digestiv, vezică urinară, plăman, pereţii vasculari

unic sau multiplu dimensiuni variabile



dimensiuni variabile Macroscopic – creştere nodulară, lobulată, bine delimitată, uneori

pediculat; consistenţă fermă – dură, arii de transformare chistică, focarede necroză şi hemoragie, focare de calcificare

Microscopic – fibre musculare netede dispuse în fascicole cu orientarevariată; pe secţ iune apar fibre dispuse longitudinal şi transversal; nucleiirotunjiţi la capete; mitoze absente; ]ntre fibre există cantităţi variabile decolagen – fibroleiomiom sau leiomiofibrom

Leiomiomul bizar – celularitate bogată, nuclei mai mari, polimorfi, cuatipii, fără mitoze. Comportament benign.

LEIOMIOM UTERIN



LEIOMIOM UTERIN



LEIOMIOM DETALII CELULARE



ANGIOLEIOMIOM INTRAVASCULAR



LEIOMIOSARCOMUL

Localizare – uter, tub digestiv, părţi moi, vase

Microscopic – proliferare de celule fuziforme,rotund-poligonale sau pleomorfe cu nuclei mari cu



p protund poligonale, sau pleomorfe, cu nuclei mari cuatipii şi mitoze cu dispoziţie fascicularăasemănătoare cu cea a unui leiomiom. În formeleslab diferenţiate aspect de sarcom pleomorf.

IHC – Actina şi miozină de muşchi neted, desmina,col. IV.

Evoluţie nefavorabilă mai ales în formele slabdiferenţiate.



Leiomiosarcom uterin



LEIOMIOSARCOM UTERIN – DETALII CELULARE



RABDOMIOARCOMUL

Cea mai comună formă de TPM a copilului şi adolescentului Localizare – cap şi gat, tractul genito-urinar, retroperitoneal, muşchii

scheletici ai extremităţilor Macroscopic – masă tumorală infiltrativă care poate atinge



Macroscopic – masă tumorală infiltrativă care poate atingedimensiuni mari, arii de necroză hemoragică

Microscopic – tipuri- embrionar /botrioid, alveolar, pleomorfic

Rabdomioblastul – formă rotundă sau elongată, cu nucleiexcentrici, citoplasmă eozinofilică, granulară, bogată înfilamente(ME, PTAH)

IHC – mioglobina, desmină, actina sarcomerică, MyoD1. Evoluţie nefavorabilă.

RABDOMIOSARCOM



RABDOMIOSARCOM EMBRIONAR



RABDOMIOSARCOM AL PROSTATEI



TUMORI ALE ŢESUTULUI ADIPOS

LIPOMUL t. benignă a ţ. adipos cea mai comună tumoră

Lipomul convenţional



cea mai comună tumorăde părţi moi(tpm) aadultului

d.p.d.v. morfopatologic se

clasifică în- lipom convenţional - fibrolipom- angiolipom- lipom cu celule

fuziforme- mielolipom- lipom pleomorfic

• Proliferare de adipocite maturedelimitată de o capsulă subţire

• dimensiuni variabile, mobil,

moale, nedureros (cu excepţiaangiolipomului)• apar la varsta medie• localizare:- ţ esutul subcutanat -

intramuscular

(mai puţ in bine circumscris)



LIPOSARCOMUL

apar mai ales în perioada 50-70 de ani

mai rar la copiiţesuturile moi profunde mai frecvent în regiunile



ţesuturile moi profunde - mai frecvent în regiunileproximale ale membrelor şi retroperitoneal

creştere lobulată sau nodulară, infiltrativă; potajunge la dimensiuni mari

pe secţ iune aspect alb-gălbui, arii mixoid-gelatinoase, zone de necroză, arii de transformarecchistică

LIPOSARCOMUL - ASPECTE MICROSCOPICELS bine diferenţiat – structură histologică asemănătoare lipomului;pleomorfism mai mare, rare mitoze

LS mixoid – lipoblaste cu grade variabile de diferenţiere cu o abundentă

substanţă fundamentală mixoidă şi o bogată reţea vasculară capilarăplexiformă



LS cu celule rotunde – lipoblaste slab diferenţiate, mici rotunde saufuziforme cu cantităţi mici de grăsimi în citoplasmă

LS pleomorf – celule nedifernţiate sau slab diferenţiate, cu citoplasmăabundentă, granulară sau vacuolată, nuclei pleomorfi cu frecvente mitoze

LS mixt – combinaţie în diferite proporţii a celorlalte tipuri

LS dediferenţiate – se asociază arii de fibrosarcom, condrosarcom,osteosarcom, miosarcom sau angioarcom

Evoluţia în funcţie de gradul de diferenţiere. Cele bine difernţiate au un potenţial crescut de recidivă locală şi redusă demetastazare .

Cele slab diferenţiate dau recidive precoce şi metastazează frecvent şi rapid.



LIPOSARCOM MIXOIDINTRAMUSCULAR



LIPOSARCOM RETROPERITONEAL



LIPOSARCOM MIXOID



Liposarcomcu celulerotunde cu arii mixoide

TUMORILE VASCULARE

Hemangiomul considerat mai mult o malformaţie (prezente la naştere, însoţesc alte

malformaţii) Localizare - orice organ sau ţ esut



Macroscopic – slab delimitat, uneori difuz infiltrativ; dimensiuni mm /cm;culoare dată de tipul de sange din vase.

Hemangiomul capilar

Hemangiomul cavernos Hemangiomul venos Hemangiomul sclerozant Angiomiomul Hemangiomatoza generalizată Hemangiomul intramuscular

ANGIOSARCOMUL

Mai frecvent la adulţi Localizări – părţi moi, san, sfera genitală, viscere, os, retroperitoneal

Originea – celulele endoteliale – hemagioendoteliosarcom Originea în vasele mari – aortă, v. cavă – sunt forfe slab diferenţiate cu aspectul

unui sarcom cu celule fusiforme sau pleomorfe(de unde denumirea de sarcom



unui sarcom cu celule fusiforme sau pleomorfe(de unde denumirea de sarcomintimal)

Pot apare post iradiere, în fistule arterio-venoase, în combinaţie cu alte tumori Microscopic – simulează un hemangiom în formele bine diferenţiate

- formele slab diferenţiate mimează alte tipuri de tumori maligne Aspectele diagnostice sunt canalele vasculare tapetate de celule endoteliale atipice,aspect evidenţ iat de coloraţiile pt. reticulină. Focare hemoragice şi depozite dehemosiderină.

Celulele neoplazice au forme variate – fusiforme, rotunde, epitelioide, anaplazice,gigante multinucleate

IHC – markeri endoteliali – FVIII, CD 31, CD34

ANGIOSARCOM BINE DIFERENŢIAT



ANGIOSARCOM CUTANAT



ANGIOSARCOM



ANGIOSARCOM – CELULE ATIPICE CU LUMENINTRACITOPLASMATIC



ANGIOSARCOM



ANGIOSARCOM EPITELIOID



ANGIOSARCOMCOL IHC CD 31 PT. CELULELE ENDOTELIALE



NEURINOM



NEURINOM CU ARII ANTONI A ŞI B



NEURINOM – CORP VEROCAY



CIRCULATIE



Proces de coagulare acută tranzitorie care



Proces de coagulare acută tranzitorie caresurvine în arborele circulator terminal – arteriole,capilare, venule – datorat unei activări anormale a

procesului de coagulare.Se produce un consum de plachete, fibrină şifactori de coagulare (mai ales V,VII, X)(coagulopatie de consum) precum şi o activare a

mecanismelor de fibrinoliză rezultând hemoragii

Infecţii • Gram negative şisepticemia meningococică • Avortul septic şisepticemia cu Clostridiumwelchii

Complicaţii obstetricale

• Embolia cu lichid amniotic

•Dezlipirea prematură de placentă

•Eclampsia



welchii• Atacuri severe de malarie• Infecţii virale – purpura

fulminans

Neoplaziile maligne• AK mucipar diseminat• Leucemia acută

promielocitică

•Eclampsia

• Sechestraţia placentară

Leziuni tisulare difuze postchirurgicale sau traumatice. Arsurisevere• Insuficienţa hepatică

• Hipotermia

• Hipoxia acută • IM acut

•Boli autoimune

Rinichi – necroză corticală bilaterală, necroză tubulară SNC – ramolismente, hemoragii perivasculare.Plămâni – focare de hipoaeraţie hemoragie intraalveolară



Plămâni – focare de hipoaeraţie, hemoragie intraalveolară. Tractul gastrointestinal – necroze hemoragice intestinale,enterocolita necrotico-hemoragică, ulceraţii multiple.

Ficat – focare de necroză CSR – necroză hemoragică difuză, focare de necroză şihemoragie.Există forme clinice cu blocaj circulator instalat brutal pezone întinse cu diminuarea marcată a funcţiei cardiace şi

instalare stării de şoc.



CIDPLĂMÂN CU



PLĂMÂN CUMULTIPLEMETASTAZE

DISEMINATE DECARCINOM MAMAR



COL.PICRO-MALLORY



Şoc septic.



CID Trombi roşii de fibrină

în capilareleglomerulare

Col.Picro-Mallory

Depinde de intensitatea şi întindereaprocesului de coagulare şi de localizarea şicaracterul tulburărilor secundare



caracterul tulburărilor secundare. Intensitate redusă – evoluţie favorabilă

În cazuri severe cu lipsa răspunsuluiterapeutic – evoluţie gravă, posibil deces.

• Reprezintă o zonă de necrozăischiemică



Cauze:

1. Embolia şi tromboza obliterarea acută şi completă a unei

artere;2. Leziuni arteriale obstructive – ateroscleroza, PAN;

3. Insuficienţ a circulatorie în raport cu necesarul de oxigen la unmoment dat.

1 Infarct alb anemic

INFARCTUL

Clasificare



1. Infarct alb – anemic2. Infarct roşu - hemoragic

3. Funcţie de vârstă – recent sauvechi

4. Funcţie de sepsis – septic şi

aseptic

Apare în organele cu circulaţie terminală – splina, rinichiul saucu circulaţie cu anastomoze reduse – miocardul.

INFARCTUL ALB

Macroscopic zona de necroză este relativ bine delimitată. Rinichi, splină – formă piramidală cu baza la suprafaţa

l i i â f l hil Mi d f ă l tă



organului şi vârful spre hil. Miocard formă neregulată.

Infarctul recent proemină pe suprafaţa organului, consistenţă

fermă, delimitat de o zonă de hiperemie/hemoragie şi de unlizereu leucocitar – chenar alb/cenuşiu la periferia ţesutuluinecrozatMicroscopic – necroză de coagulare

Arhitectura tisulară păstrată, conturul celular păstrat, liza

nucleilor, colorabilitate pierdută, aspect omogen, eozinofil. La periferie hiperemie +/- hemoragie şi un bogat infiltrat PMN

Transformare fibro-conjunctivă a zonei denecroză care apare ca o zonă cicatricială de

culoare alb-sidefie, deprimată, de consistenţădură. Se constituie un ţesut de granulaţie: în aria de



ţ g ţinfarct se acumulează macrofage, prolifereazăvase de neoformaţie şi fibroblaste care vor depune fibre de colagen care vor înlocui ţesutulnecrotic.

După 8-10 săptămani în zona de infarct se poateobserva:

- un proces de hialinoză;

- procese de calcificare de tip distrofic;- constituirea unui processupurativ(abces)/necroză supurativă(cauza – embol septic).

Patogenie – 90% prin embolie sistemică Sursa embolilor – 80% - tromboza parietală din

infarctul miocardic



infarctul miocardic- 20% endocardite (emboli septici)

La nou-născuţi – trombemboli post tromboză a canaluluiarterial

Pot fi multiple în periarterita nodoasă saunefroangioscleroza malignă

Incidenţă – 4% din toate autopsiile

- asociat în 20-30% din cazurile de infarctmiocardic

IR cuneiform – obstrucţie a. radială IR trapezoidal – obstrucţie a. arcuată IR cuneiform cortico-medular – obstrucţie a. interlobară

După organizare toate au aspectul unei cicatrici deprimate,



p g p pde culoare albă, consistenţă dură.

IR subtotal – obstrucţia ramului extrarenal al a. renale.

Transformare scleroasă a 2/3 din rinichi cu posibilitateapersistenţ ei de insule de parenchim renal vasculariyate devase din capsulă

IR total – obstrucţia brutală a a. renale. IR incomplet – scleroza a. renale cu atrofia rinichiului



DINAMICA LEZIUNILOR DE ISCHEMIE MIOCARDICĂ

• 0 - 30 min. - lez. reversibile (după 60 sec – se pierde capacitateacontractilă);

• 1 - 2 ore - lez. ireversibile;• 4 - 18 ore - începe necroza de coagulare (edem, hemoragie,

infiltrat inflamator redus);



)• 18 - 24 ore - macro – paloare; micro- necroză de coagulare/în

bandă de contracţie; nuclei picnotici;

• 24 - 72 ore - macro - paloare delimitată de hiperemie; micro -necroză de coagulare + infiltrat neutrofile şi mononucleareinterstiţial;

• 3 – 7 zile - macro – margini net delimitate, hiperemice, centruldeprimat, galben- verzui; micro – începe organizarea;

• 10 zile - macro – centru galben, moale, depresat; micro -fagocitoză avansată, ţes. de granulaţie cu reacţie fibro-vascularăla margini;

• 7 - 8 săptămâni – sechelă fibroasă.

IM SUPRAACUT. NECROZĂ ÎN BANDĂ DE CONTRACŢIE. APARE ÎNTRE 30MIN ŞI 24 DE H.



NECROZA DE

COAGULARE IM ACUT- 72 ore

caracteristică morţii celulare de origine ischemică (cuexcepţia substanţei cerebrale) scăderea pH-ului intracelular denaturează proteinelestructurale şi enzimele blocând proteoliza celulei; celule anucleate cu citoplasme eozinofile şi contururipăstrate ulterior celulele necrotice sunt fagocitate



INFARCT MIOCARDIC ACUT

IM acut dezvoltat circular la nivelul VS şi septului IV cu o vechime de 2-3 zile



INFARCT MIOCARDIC

IM al septului IV (2/3anterioare) cu o vechime de 8zile.



INFARCT MIOCARDIC

IM la 72 de ore. Zona subepicardică parţial conservată (nuclei mari,lipofuscină, degenerescenţă miofibrilară şi miofibriloliză, infiltratleucocitar redus.

Col. H&E, x20.



INFARCT MIOCARDIC

IM la 7 zile. Fagocitoză activă cu constituirea unui ţesut degranulaţie.

Miocite reziduale, hipertrofiate compensator, cu macronuclei.



INFARCT MIOCARDIC

IM la 9 – 10 zile. Fagocitoză avansată; ţesut de granulaţie cu reacţiefibro-vasculară în marginile zonei de infarct; miocardul învecinatprezintă leziuni de hipoxie severă, cu degenerescenţă miofiofibrilară

şi miofibriloliză.



INFARCT MIOCARDIC

IM la 3săptămâni. Fagocitoză avansată; ţesutul de granulaţie este înlocuit progresivprintr-o cicatrice fibroasă; miocardul învecinat prezintă leziuni de hipoxieseveră, cu degenerescenţă miofiofibrilară şi miofibriloliză (zonă de extensie ainfarctului).



Infarctul cerebral este definit ca o leziune de necroză ischemică aţesutului nervos ca rezultat al unui proces de ischemie într -unteritoriu arterial prin:

ocluzie trombotică sau embolism; spasm, uneori în asociaţie cu o hemoragie subarahnoidiană insuficienţa perfuziei cerebrale.



insuficienţa perfuziei cerebrale.

Teritoriile arteriale mai frecvent afectate sunt: artera silviană a. trunchiului cerebral a. pedunculilor cerebrali a. talamogeniculată a. talamopedunculată

Necroza de coagulare constituită se menţine pentru o scurtăperioadă de timp, fiind mai rar observată ca o zonă cu

consistenţa obijnuită a substanţei cerebrale. Conţinutul ridicat în substanţe lipidice favorizează lichefiereasubstanţei nervoase.



Ramolismentul parcurge trei etape:1. Ramolismentul alb – masă albicioasă care va fi ulterior

invadată de sange 2. Ramolismentul roşu3. Ramolismentul galben – datorată apariţiei hemosiderinei. Prin procese de fagocitoză apar formaţiuni pseudochistice cu

conţinut xantocromic delimitate de procese de glioză.

Infarct cerebral acut. Ramolisment roşu.



INFARCTUL ROŞU



Embol ram. A. pulmonară



Infarct pulmonar acut



Infarctul hepatic• Infarct hepatic recentsituat subcapsular.Parenchimul necroticapare gălbui palid,delimitat de un lizereu



hemoragic. Ţesutulhepatic normal este

colorat de bilă în verdedeschis.

• IH bine constituit aparerar şi este dat deobstrucţia a. hepatice

sau a uneia din ramurilesale.

Infarctul hepatic de tip Zahn• Model de infarct în carehepatocitele devin

atrofice dar nu necrotice.• Se constituie de obiceiprin obstrucţiaintrahepatică a venei



intrahepatică a veneiporte sau a uneia din

ramurile sale, consecinţăa unei IC congestivesevere sau a uneiinfiltrări neoplazice.



HIPOXIA

ISCHEMIE Reducerea fluxului arterial arterioscleroză

trombi

INSUFICIENŢĂ CARDIO -RESPIRATORIE

PIERDEREA/DIMINUAREACAPACITĂŢII DE TRANSPORT A O DE

CĂTRE SÂNGE

anemie

Intoxicaţia cuCO



CO

f (gradul de hipoxie)

CELULA

adapteaz

ă leziunireversibile leziuniireversibile

Arterioscleroză a.femurală

Atrofia celulelor musculare scheletice alemembrului inferior

gangrenă

progresivă

severă

ISCHEMIA•Reprezintă scăderea până la suprimare acirculaţiei arteriale într -un organ sau o regiuneanatomică.

Cauze morfologice1. Tulburări circulatorii – embolia, tromboza

2 Boli degenerative şi inflamatorii arteriale arterite



2. Boli degenerative şi inflamatorii arteriale – arterite,ateroscleroza, arterioscleroza

3. Invazie neoplazică a peretelui arterial

4. Compresiuni externe ale peretelui arterial – tumori, aparatgipsat

Cauze funcţionale

1. Spasmul arterial – angiopatia Raynaud, rinichiul deşoc

2. Hipotensiunea arterială – mai ales pe circulaţiacerebrală

Caracteristici1. Funcţie de gradul de obstrucţie – totală

sau parţială

ISCHEMIA



p ţ

2. Funcţie de modul de instalare – acută sau progresivă

3. Funcţie de durată – temporară saupersistentă

Consecinţele ischemiei depind de:1. Modul de instalare2. Tipul circulaţiei

3. Durata tulburărilor circulatorii 4. Gradul de sensibilitate al ţesuturilor la anoxie

Ischemia acută,arterială, persistentă

Ischemia progresivă, parţială



infarct/cangrenă 4-5 min SNC

15-20min miocardul

leziuni degenerative

atrofie parenchimatoasă scleroză

Ex: atrofie şi scleroză renală -nefroangioscleroză

LEZIUNI CELULARE ŞI NECROZE

4 sisteme intracelulare sunt în particularvulnerabile

1. menţinerea integrităţii membranelor celulare H i



celulare Homeostaziaionică/osmotică

a

celulei/organitelor

2. respiraţia aerobă – fosforilarea oxidativă& producţia de ATP

3. sinteza de enzime şi proteine structurale

4. integritatea aparatului genetic

MECANIME DE AGRESIUNECELULARĂ

1. O2 ŞI RADICALII LIBERI DERIVAŢI



2. ACUMULAREA DE Ca++ INTRACELULAR ŞIPIERDERA HOMEOSTAZIEI Ca

3. DEPLEŢIA DE ATP

4. DEFECTE ÎN PERMEABILITATEAMEMBRANELOR

CONSECINŢELE CREŞTERII CALCIULUI CITOZOLIC ÎN CURSUL AGRESIUNII CELULARE

AGENT ETIOLOGIC

MITOCONDRIE RETICUL ENDOPLASMIC

Ca ++ LIBERCITOZOLIC

0 1 M

ENDONUCLEAZE

Ca++ 1,3mM

ATP-aza Ca++Mg++



< 0,1 M

FOSFOLIPAZE ATP-aza PROTEAZE

FOSFOLIPIDE ATP

ALTERĂRI

MEMBRANE CELULARE/ PROTEINECITOSCHELET

LEZIUNI

CROMATINANUCLEARĂ

LEZIUNI HIPOXICE ŞI ISCHEMICE

ISCHEMIE

LE Z

R

E V E R S

MITOCONDRIE FOSFORILAREA OXIDATIVĂ

ATP

DETAŞAREA



S I

B I L E

POMPA Na+ GLICOLIZARIBOZOMILOR

INFLUXULCa++ H2O

EFLUXUL K+

Tumefiere celulară Pierdere microvili Vezicule Tumefierea RE Figuri mielinice

GLICOGEN

pH

„CLUMPINGCROMATINANUCLEARĂ

SINTEZAPROTEINEL

OR

DEPOZITE LIPIDICE

LEZIUNIMEMBRANE ELIBERAREA

INTRACELULARĂ DE ENZIME LIZOZOMALE

EOZINOFILIEMODIFICĂRI

Pierderea de PLAlterăricitoschelet

I

R E V E

pH

Ca++ mitocondrii



Eliberareenzime

CPK, LDH

MODIFICĂRINUCLEAREDIGESTIAPROTEINELOR

citoschelet Radicali liberi

Produşi dedegradare lipide

R S

I B I L E

Influxul Ca++

HIPOXIE MIOCARDICĂ

leziuni reversibile

―CLUMPING‖ CROMATINIAN ME x11000



HIPOXIE MIOCARDICĂ

leziuni reversibileEdem celular, vezicule,―clumping‖cromatinian, dezorganizare

incipientă a cristelor mitocondriale, mitocondii hipertrofiatecompensator. MET x15000



HIPOXIE MIOCARDICĂ

leziuni reversibileHipertrofie marcată a mitocondriilor ; depozite de glicogenMET x25000. Aspect observat în condiţiii de ischemie cronică.



HIPOXIE MIOCARDICĂ

leziuni reversibile

Figuri mielinice. Marcat edem

intracelular şi interstiţial.MET x5000



HIPOXIE MIOCARDICĂ

leziuni reversibileMarcat edem interstiţial, celular şi membranar cu constituirea de

vacuolizări care proemină în spaţiul extracelular(―blebs-uri‖); alterărimitocondriale şi a DI.




Vacuolizare severă a mitocondriilor cu dispariţia cristelor ; densităţiamorfe. Dezorganizarea şi ştergerea miofibrilelor cu alterări ale joncţiunilor de la nivelul DI. MET x11000. Apar la 30 – 40min. dupăinstalarea ischemiei.



HIPOXIE MIOCARDICĂ

leziuni ireversibile

Tumefierea şi fragmentarea RER; detaşarea şi liza ribozomilor ;marcat edem celular şi vacuolizări. MET x20000.



HIPOXIE MIOCARDICĂ

leziuni ireversibile

Lizozomi în cursul proceselor de autoliză(autofagozomi). Karioliză.

MET x8000



INCĂRCAREGRASĂ AMIOCARDULUI



DE ORIGINE

HIPOXICĂ

INCĂRCARE GRASĂ A MIOCARDULUI DE ORIGINEHIPOXICĂ



TROMBOZA

•Proces de coagulare a sângelui însistemul cardiovascular închis

T b l lt t l i l i li ă



Trombusul – rezultatul unui proces complex care implicăinteracţiunea dintre:

• peretele vascular

• trombocite

• proteinele plasmatice ale coagulării

Rolul endoteliului în procesele de tromboză

Factori antitromboticiI. Factori care leagă şi inhibă trombina

1. Trombomodulina – proteină pe suprafaţa cel. endoteliale care secombină cu trombina şi activează Pr.C

Pr.C – proteină plasmatică dependentă de vit.K cu rolantitrombotic prin inactivarea fact. V şi VIII ai coagulării.

2. Pr. S – sintetizată de endoteliu, cofactor al Pr.C 3. Molecule heparin-like – prezente pe suprafaţa endotelială, care



p p p p ţ ,accelerează efectele antitrombinei III (care inactivează trombina şi fact.

IX, X, XI, XII) II. Inhibiţia agregării plachetare 1. ADP-aze – transformă ADP-ul eliberat de trombocite înproduşi

inact2. Prostaciclina (PGI2) – puternic antiagregant plachetar şi

vasodilatator

3. Oxidul nitric –NO – generat prin transformarea enzimatică a L-argininei

III. Factori fibrinolitici1. Activatorul tisular de lasmino en tPA – tissue lasmino en

Sistemul plasminogen – plasmină

• Determină fragmentarea şi oprirea polimerizării fibrinei

Activatorii de plasminogen – realizează conversiaproteolitică a plasminogenului în plasmină



proteolitică a plasminogenului în plasmină

1. Urokinază – like (u-PA) – plasmă şi ţesuturi

2. t - PA – celulele endoteliale

3. Produşi bacterieni - streptokinază

• Factori protrombotici

• I. Factori ai coagulării •

1. Tromboplastina –

factor tisular care activează calea

extrinsecă a coagulării.

• IL-1, TNF, endotoxine – stimulează producerea detromboplastină endotelială cu posibilitatea apariţiei trombozelor (tromboflebite migratorii – semnul Trousseau)

Rolul endoteliului în procesele de tromboză



(tromboflebite migratorii – semnul Trousseau).

• II. Factori de agregare şi adeziune plachetară • 1. Factorul von Willebrand – cofactor necesar aderarea

plachetelor la colagenul subendotelial. • 2. Factorul activator plachetar – PAF• III. Inhibitori ai fibrinolizei

• 1. Inhibitor al activatorului de plasminogen – t-PAinhibitor

•Activarea plachetară

Rolul trombocitelor în procesele de

tromboză

1. Aderarea trombocitelor la structurile subendoteliale

Necesită prezenţa factorului von Willebrand care formează o puntemoleculară între receptorii glicoproteici Tr.(mai ales GpIb) şi colagenulfibrilar.

Apar modificări de formă datorate microfilamentelor de actomiozină şiil i b l



structurilor microtubulare.

2. Secreţia de factori proagreganţi • granulele alpha – fibrinogen, fibronectină, factori de creştere plachetară,factorul 4 plachetar(de legare a heparinei)

• corpii denşi – ADP, Ca++, histamină, epinefrină, serotonină

• Expunerea pe suprafaţa Tr. a unui complex fosfolipidic – Factorul 3 plachetar

Trombocit - MET

granulele alpha



corpii denşi

Rolul trombocitelor în procesele de tromboză

• 3. Agregarea plachetară

• Interaderenţa plachetară

• ADP• Tromboxanul A2 – puternic vasoconstrictor• Rezultă o masă plachetară compactă metamorfoza

vâscoasă



vâscoasă.

• Interacţiunea dintre receptorii glicoproteici de la nivelulmembranei plachetare şi fibrinogenul plasmatic sauplachetar.

• Tumefierea, alterarea şi pierderea progresivă a organitelor. • Agregatul iniţial se transformă într -o masă vâscoasă,

neomogenă, granulară care reprezintă trombul primar.• Conglomeratele plachetare atrag leucocitele circulantecare se alipesc la suprafaţa lor. Apar striuri albe formatedin leucocite şi plachete – liniile Zahn .

Tromb recent. Liniile Zahn.

http://medlib.med.utah.edu/WebPath/ATHHTML/ATHIDX.html

http://medlib.med.utah.edu/WebPath/ATHHTML/ATH030.html




Rolul proteinelor plasmatice în procesele de

tromboză

XaX Va

protrombina trombina




fibrinogen fibrină insolubilă

Trombul secundar

MORFOLOGIA TROMBOZEI

LocalizareTr. venoasă (flebotromboza) – cea mai frecventă

- 90% apar în vv. membrelor inferioare de obicei legate de un teren varicos- vv. hemoroidale, mezenterice, v. portă

- copii – tromboza sinusurilor venoase intracraniene.Tr. arterială – a. coronare, cerebrale, renale, mezenterice, membrelor inf.,

aortă

Tr. cardiacă – localizare - valvulară – vegetaţii – endocarditele infecţioase

lă IM it ii i



- murală – IM, aritmii, anevrisme

• Macroscopic – Tr. este aderent la peretele vascular/cardiac, uscat, mat,friabil, cu suprafaţa rugoasă.

Dg. diferenţial cu cheagul cruoric care apare prin implicarea numai acascadei coagulării. Neaderent, umed, neted, elastic.

Apare când sângele este extras din vas – in vitro.

Acumulările de sânge extravasculare – hematoame.

In interiorul sistemului CV după moarte.

Trombi venoşi – roşii sau stratificaţi, posibil dimensiuni



Trombi venoşi roşii sau stratificaţi, posibil dimensiunimari

Trombi arteriali – mai frecvent albi sau stratificaţi Tromboze arteriolo-capilare – trombi hialini

Trombul – recent – roşu, alb,mixt

- vechi – mixt sauorganizat conjunctiv

Trombul – obliterant / parietal

Trombul – septic / aseptic

Dezintegrare, resorbţie

1. Mecanisme fibrinolitice – activareaplasminogenului2. Enzimele leucocitareApar lac ne în masa tromb l i c posibilitatea



Apar lacune în masa trombului cu posibilitatea

detaşării de fragmentetrombemboli

Organizarea

TROMBOZĂVENOASĂPROFUDĂ AMEMBRELORINFERIOARE

T b ă h

Tromboză

reziduală



Tromboză vecheparţialorganizată

Tromboză murală recentă



Tromboză venoasă recentă



Tromboză venoasă în curs de organizare



Tromboză venoasă periferică parţialorganizată



Proces incipient de organizare la nivelulbazei de inserţie a trombului



Ram de a. coronară cu procese detromboză organizată printr -un şesut de

granulaţie



Artere intrarenale cu tromboze vechicu procese de recanalizare a vaselor



Vas de sânge recanalizat



E M B O L I A

•EMBOL – material solid, lichid, gazos, vehiculat de sângele circulant, la distanţă de punctul său deorigine.

EMBOLISM - ocluzia parţială / completă a unui vas printr -un embol

90 – 99 % din emboli sunt fragmente de trombi



Forme rarede

emboli

Fragmente de os şi/sau măduvăosoasă Resturi ateromatoase (plăci deaterom rupte)

Picături de grăsime Agregate de celule neoplazice Bule de gaz (aer, azot)

Cea mai frecventă formă de embolism estetrombembolismul

TROMBEMBOLISM PULMONAR

TROMBOEMBOLISM SISTEMIC



Embol : Septic Aseptic

EMBOLISMUL PULMONAR

•Ocluzia unei artere pulmonare sau a unui ram de mărime medie este cel mai frecvent de origineembolică .

•Ocluzia trombotică a arterelor pulmonare esteneobijnuită. Incidenţa EP(necropsii)

Serv. medicală – 0,3 % Serv chirurgie – 1% Fractura de şold – 5 –8%



95% din embolii pulmonari îşi au originea în trombi ai venelor mari ale membrelor inferioare : poplitee, femurale, iliace

După mărimea lor pot ocluziona: Trunchiul principal a. pulm. Se pot fixa la nivelul bifurcaţiei (“embol în şa”)

Arterele mici Circulaţia sistemică prin defect interatrial /interventricular (embolismul paradoxal)

Trombembol la nivelul bifurcaţiei a.pulmonare (“embol în şa”)





Trombembolism pulmonar




TROMBEMBOLISM PULMONAR MASIV ÎN

TRUNCHIUL PRINCIPAL ŞI RAMURILEPERIFERICE



TROMBEMBOEMBOLISM PULMONAR ORGANIZAT

PARŢIAL OBSTRUCTIV



CONSECINŢELE CLINICE ALE TROMBOEMBOLISMULUI

PULMONAR

60 – 80 % din EP sunt clinic asimptomatice

activităţii fibrinolitice circulaţiei colaterale bronşice – în absenţa I.C.

5% t bită i



5% - moarte subită prin:

Cord pulmonar acutColaps cardio – vascular – şoc cardiogen 60% din vascularizaţia pulmonară este obstruată de unulsau mai mulţi emboli EP masiv – moarte instantanee fără simptome anterioare

CONSECINŢELE CLINICE ALE TROMBOEMBOLISMULUIPULMONAR

• 10 – 15 % - ocluzia unor ramuri mici ale a. pulm. – se

comportă ca artere terminale infarctpulmonar

10 – 15 % - ocluzia ram. de mărime medie a. pulm. :



1. hemoragie pulmonară (centrală) dacă ap. c. vasc. normal

2. evoluţie spre infarct pulmonar – pe fond de stază pulmonară

Rar – emboli multipli hipertensiune pulmonară

CPC (prin scleroză vasculară pulmonară)

EMBOLISMUL SISTEMIC

•80 – 85 % EMBOLII ARTERIALI – originea în trombii formaţi în cavităţile corduluistâng•VS – I.M. – aritmii•AS - fibrilaţie atrială, boală reumatică a cordului

Alte cauze : Plăci de aterom ulcerate Anevrim aortic Endocardite infecţioase Valve artificiale Embolism paradoxal



CONSECINŢE CLINICE – aproape întodeauna producINFARCTE : 70 – 75 % - extrem. infer. (ex.: a. femum. gangrena) 10 % - creier 10 % - mezenter, renal, splenic, cord

7 – 8 % membrele superioare



Tromboză masivă a venei cave inferioare datorată unui embolism tumoral cuoriginea la nivelul unui carcinom renal adiacent.



EMBOLIA CU LICHID AMNIOTIC

•Apare în : Cursul travaliului

Post partum•Incidenţă : 1 / 5000 denaşteri•dar mortalitate 86 %

Simptomatologie : Dispnee

Cianoză Şoc cardiogen CID cu hemoragii



Cauza : infuzia de lichid amniotic în circulaţia maternă prin ruperea

membranelor placentare şi a venelor uterine /cervicale Factori umorali : prostaglandina F2a -

În microcirculaţia pulmonară apar : Scuame epiteliale fetale

Lanugo + /- trombi de fibrină Vernix caseosa Bilă/meconiu

EMBOLIA GAZOASĂ

•CAUZE :• Travaliu /avort – aer în sinusurilevenoase• Pneumotorax cu ruperea unorvene/artere

• Traumatism toracic• Iatrogene

Consecinţe : moarte subităCantitatea de aer critică = apox. 100cc.

Formă specială de EG : boala de cheson / decompresie Apare după expunerea la modificări brusce ale presiunii atmosferice. Gazul inhalat sub presiuni înalte se dizolvă în sânge, lichidul interstiţial şi ţes. adipos. Dacă indivizii revin la o presiune scăzută prea repede, gazul iese din soluţie subformă de bule.



O2 este rapid solubilizat dar He şi N tind să persiste sub formă de emboli gazoşi.

B.D. acută -afectează: Vasele mici din jurul articulaţiilor şi din muşchii scheletici – dureri Circulaţia pulmonară – detresă respiratorie acută Vasele cerebrale – obnubilare, comă, deces Tratament : recomprimare urmată de decomprimare lentă

B.D. cronică (boala de cheson):Necroza ischemică a sistemului scheletic – capete femurale, tibie, humerus.Nu există un tratament eficient.

EMBOLIA GRASĂ

•CAUZA : microglobule de grăsime din ţesutul adipos sau din măduvaosoasă Fracturi ale oaselor mari Traumatisme Arsuri Intervenţii chirurgicale

Macroscopic : introduce ţesutul proaspăt în soluţie salină şi apar bule degrăsime.

Microscopic: emboli grăsoşi în vasele mici cu dim. 15 –40 micr.rinichi creier plămâni



rinichi, creier, plămâni,

Coloraţiile de rutină - apar ca spaţii goale din care sângele este dizlocatColoraţii speciale pe secţiuni la gheaţă : albastru de Nil, negru Sudan,Scharlach, OsO4

Consecinţe clinice : Majoritatea cazurilor – infraclinică Plămân - edem + exudat alveolar, cu formare de membrane hialine

sindromul de detresă respiratorie al adultului ; hemoragie pulmonară Creier - hemoragii peteşiale, arii de necroză ischemică /hemoragică ,demielinizăriPiele – peteşii hemoragice (faţă, torace, umeri).

Embolie grasă pulmonară

post protezare de şold la 3 zile



Hipoperfuzie tisulară datorată reduceriivolumului sanguin sau capacităţii



contractile cardiace sau redistribuiriisângelui rezultând un volum circulantefectiv inadecvat.

1. Şocul cardiogenic a. Insufucienţa pompei cardiace – IM, aritmii,

tamponada cardiacă;b. Insuficienţa circulaţiei cardio-pulmonare – embolism;

2. Şocul hipovolemic – hemoragii, plasmoragie– arsuri traumatisme;



– arsuri, traumatisme;

3. Şoc septic – bacterii gram negative, şocendotoxic;

4. Şoc neurogenic – accidente anestezice,leziuni medulare – vasodilataţie masivă;

5. Şoc anafilactic – reacţia I dehipersensibilitate.

1. Faza nonprogresivă – mecanismelecompensatorii sunt activate perfuziatisulară fiind asigurată.

2 Faza progresivă hipoperfuzia



2. Faza progresivă – hipoperfuziatisulară progresează.

3. Faza ireversibilă – hipoxia celularăinduce leziuni ireversibile urmate demoarte celulară.

Insuficienţă hipoxică multiplă de organ. Cele mai afectate organesunt:

1. Creierul - encefalopatia ischiemică Macroscopie. Tumefacţia creierului cu girii aplatizaţi,

şanţurile îngustate. Pe secţiune o mai slabă demarcare întresubstanţa albă şi cenuşie.

Microscopie. Leziuni - neuroni, astrocite, oligodendrogliet l 12 24 d Mi li ă i i fili



– acute, la 12 – 24 de ore. Microvacuolizări, eozinofilie

citoplasmatică, picnoză – kariorexis. Celulele piramidale dinhipocamp, celulele Purkinje din cerebel şi neuronii piramidalidin neocortex – cei mai sensibili la hipoxie.

Modificări subacute – 24 h la 2 săptămâni – arii de necroză,influx de macrofage, proliferare vasculară, glioză reactivă.

În cortexul cerebral se produce distrucţia neuronilor înunele straturi cu conservarea altora – necroza(pseudo)laminară.

2. Cordul - a. Hemoragii subendocardiceb. Leziuni necrotice focale

Hipercontracţia unor miocite induce scurtarea sarcomerelor,fragmentarea benzilor Z, distorsiunea miofilamentelor şi deplasareamitocondrilor spre discurile intercalare.NB. Aspectele descrise apar şi după administrarea de catecolaminesau utilizarea prelungită a pompei cord – pulmon în chirurgiacardiacă.



3. Rinichiul – necroză tubulară acută, oligurie – anurie.Multiple puncte de necroză de-a lungul nefronului, mai ales TCP şiansa ascendentă Henle, cu zone conservate, acompaniată deruptura MB tubulare – tubulorexis şi ocluzia lumenului cu cilindriihialini şi granulari pigmentaţi, constituiţi din glicoproteine normalsecretate de celulele tubulare în conjuncţie cu hemoglobina,mioglobina şi alte proteine plasmatice. Edem interstiţial cu acumularea de leucocite pri vasa recta dilatată.

3. Plămânul - puţin afectat în şocul hipovolemic pur fiind rezistent lahipoxie.

În şocul septic sau traumatic – plămânul de şoc cu detresă respiratorieacută.

Stază acută, edem interstiţial şi intraalveolar cu depozite de fibrină ,resturi lipidice celule epiteliale necrotice – membrane hialine . Posibilsuprainfecţie – focare de bronhopneumonie.

4 Suprarenalele răspuns de stress depleţie precoce focală de lipide



4. Suprarenalele – răspuns de stress – depleţie precoce, focală de lipide

la nivelul corticalei. Stressul prelungit – liza medularei.5. Ficat – steatoză, necroză hemoragică centrală.

6. Tractul gastro-intestinal – hemoragii mucoasă, enteropatie necrotico-hemoragică.



Catedra de Morfopatologie



Catedra de MorfopatologieUMF Carol DavilaBucureşti Dr. Florinel Pop

HIPEREMIEACTIVĂ

Creşterea masei de sânge în arteriole şi capilare; interesează numai un teritoriu limitat al organismului

fiziologică

Efortul muscular, mucoasa gastrică în perioadadigestiei ;Stări neurovegetative – stările emotive ; Datorată predominenţei stimulului neurovegetativ



vasodilatator .

patologic ă

Factori fizici : radiaţii, lovire, frecare, frig, căldură; Factori chimici : alcool;Factori biologici endo/exogeni ;Datorată relaxării musculaturii din peretele

arterial(creşterea stimulului vasodilatator / paralizieicelui vasoconstrictor)

macroscopicERITEM

Culoarea roşie vie a ţesutului/teritoriului afectat

microscopic

Capilare dilatate, pline cu hematii bine colorate, individualizate.

HIPEREMIA ACTIVĂ ACUTĂ HIPEREMIA ACTIVĂCRONICĂ



-reversibilă; -inflamaţii : hiperemiafaringiană în angine; -eritemul cutanat în arsuri ;

-hiperemie conjunctivală înboli infecţioase.

CRONICĂ

EDEM TUMEFIERE LOCO -

REGIONALĂ

Creşterea masei sanguine în vene şi capilaredatorată încetinirii şi/sau reducerii cantitative afluxului sanguin venos în condiţiile unei circulaţii

arteriale normale.

locală



regională

generalizată

locală

• interesează un organ/teritoriu limitat • obstacol în circulaţia de întoarcere:

- procese patologice proprii ale vasului – tromboze, flebite;- compresiuni extrinseci – tumori, cicatrici retractile, ptoze, apart



gipsat, pansamente compresive, etc.;• intensitatea depinde de gradul de dezvoltare /integritate alcirculaţiei venoase locale.

regională

Afectează un teritoriu mai întins;

Cauze :• procese patologice proprii venelor mari cu efectobstructiv – tromboflebita v. cave superioare;• compresiuni – tumori, anevrisme aortice, mediastinite,pleurezii, etc.;



• dezorganizarea circulaţiei locale - ciroză hepatică -stazăportă; • neuroparalitică – hemiplegii/paraplegii, prin suprimarecontracţiei musculare + tulburări vasculareneurovegetative în teritoriul paralizat.

Insuficienţa cardiacădecompensată

generalizată

ACUTE CRONICE

macroscopice

1. Culoare roşie – vânătă = CIANOZĂ(creşte cantitatea de

1. Culoare cianotică;2.Volum şi greutate



(creşte cantitatea de

sângevenos/hemoglobinăredusă); 2. Volum şi greutatecrescute;

3. Edem variabil .

crescute; 3.Edem constant; 4.Sufuziuni hemoragice; 5.Fibroză; 6.Circulaţie venoasă

colaterală

microscopice

1. Venule/capilaredilatate, pline cu hematiialipite cu colorabilitateinegală (datorită anoxiei);

1. Venule/capilare dilatate; 2. Leziuni ale pereţilor capilari(anoxie); 3. Microhemoragii fagocitoza eritrocitelor de către

ACUTE CRONICE



2. Perivascular :- edem;- hematii

extravazate(eritrodiapedeză). (anoxia – creşterea

permeabilităţi vasculare)

macrofage

hemoliză

depuneri de hemosiderină(reacţia Perls)

4. Leziuni distrofice;5. Scleroză locală (edem cr. +distrofia).

Apare în afecţiunile cordului stâng, care determină

creşterea presiunii în atriul stâng şi venelepulmonarePLĂMÂN CARDIAC

STAZA ACUTĂ

macroscop ie

microscopie

Volum & greutate crescuteCuloare cianotică Crepitaţii alveolare

Capilare dilatate pline dehematii alipite



Crepitaţii alveolare

diminuateLa secţionare se scurge ocant. mare de sânge venos+ lichid de edem

În unele alveole – lichid deedem + rare celule alveolare+ hematii

INFARCTUL MIOCARDIC AL VS:STAZA PULM. ACUTĂ EDEM PULM. ACUT

PLĂMÂNUL UMED

Se constituie în orice situaţie care determină o scădere cronică adebitului VS.Tipic în STENOZA MITRALĂ

macroscopie microscopie

Volum & greutate crescuteCuloare cianotică cu zonebrune de consistenţă

Venule/capilare dilatate, sinuoase, dilataţiianevrismale, pline cu hematiiSepturile alveolare/interalveolare îngroşateprin scleroză difuză cu depuneri



brune de consistenţăcrescută = induraţie brună Crepitaţii alveolare reduse La secţionare se scurgesânge venos abundent +lichid de edem

Ţesutul pulmonar prezintăzone hipoaerate

prin scleroză difuză cu depuneriimportante de hemosiderinăAlveole – lichid de edem + hematii +numeroase cel. alveolare + macrofageCelule cardiace – macrofage de talie mare,2-3 nuclei, citoplasmă abundentă

conţinând granule de hemosiderină deculoare gălbui - cafenieBronhiile – capilare dilatate + lez. distroficeale cel. epitel. + scleroză peribronşică



Insuficienţa cordului dreptObstrucţia v. cave inferioare sau a vv. hepatice

macroscopie

Volum & greutate crescuteSuprafaţa netedă, capsula destinsă, subţire, transparentă

– se vede culoarea cianotică a parenchimului



Marginea anterioară rotunjităSecţionare – se scurge o cantitate mare de sânge venosDesen lobular accentuat - f. pestriţ = f. muscad (datoratstazei V.C.L.)Ficat în cocardă – centrul – cianotic, mediolobular – gălbui, periferie - brunStaza avansată – fibroză – ciroză cardiacă



microscopie

STAZA INCIPIENTĂ V.C.L. + capilarele din jur – dilatate, pline de hematiiCordoanele hepatice din zona centrală atrofiate prin compresie

FICAT ÎN COCARDĂ

Stază mai accentuată Hepatocitele din zona centrală – atrofiate prin compresie + leziunidistrofice reduse (prin hipoxie)Hepatocitele din zona mediolobulară(cele mai sensibile la hipoxie) – steatoză



Hepatocitele periferice (cu aport de O2 asigurat) – apar normale/procese de regenerare

STAZA AVANSATĂ Hepatocitele din zona centrală & mediolobulară – lez. atrofice / distroficesevere necroză (necroză centrală hemoragică) Hepatocitele persistă doar în jurul spaţiilor porte ficat intervertit

STAZA CRONICĂ – proces de scleroză difuză ciroză hepaticăcardiacă

STAZA INCIPIENTĂ V.C.L. + capilarele din jur – dilatate, pline de hematiiCordoanele hepatice din zona centrală atrofiate prin compresie



STAZĂ HEPATICĂ INCIPIENTĂ

Marcată hiperemie şi edem cu distensia spaţiilor Disse.



STAZA AVANSATĂ

Hepatocitele din zona centrală & mediolobulară – lez. atrofice / distroficesevere necroză (necroză centrală hemoragică) Hepatocitele persistă doar în jurul spaţiilor porte ficat intervertit STAZA CRONICĂ – proces de scleroză difuză ciroză hepaticăcardiacă



FIBROZĂ HEPATICĂ DE ORIGINE CARDIACĂ



Staza generalizată de origine cardiacă Afectare renală bilaterală

macroscopie microscopie

Volum & greutate crescuteSuprafaţa netedă Capsula destinsă, transparentă,

Capilarele glomerulare şiperitubulare - dilatate,



se decapsulează uşor Parenchim cianotic,consistenţă elastică, friabilitate crescută Secţiune : corticala – roşie-vişinie, cu picheteuri intens

colorate (glomerulii cu stază)Venele – dungi fine roşii -negricioase

pline de hematiiInterstiţiu - edem,microhemoragiiEpiteliul tubular – leziunidistrofice hidro-protidice(prin hipoxie)

Staza generalizată de origine cardiacă Staza regională de origine portală

macroscopi e

Volum & greutate - crescute -

microscopie

Sinusoide dilatate



> 500 g(N = 150 –250 g)Suprafaţa netedă, capsulătransparentă, în tensiune Secţionare – se scurge sângevenos în cantitate mare

Fibroză difuză, cu reducereapulpei albe

Hemoragii + / - depuneri dehemosiderină În timp : - fibroză difuză aparenchimului

- sinusoidele – aspecte fibroangiomatoase

Staza acută – fără sechele

Staza cronică Retrocedează : cianoza, edemul, tumefacţia

Persistă : scleroza, hemosiderina



CONSECINŢELE STAZEI

Condiţie favorizantă pentru tromboze Susceptibilitate crescută la infecţii

(mai ales plămânul) Scleroză

LP-URI



INFLAMATII NESPECIFICE

INFLAMATIA

Proces de aparare al organismului



INFLAMATIA

inflam. nespecif. (lez. sunt ~ indiferent deag. etiol.)

inflamatii specifice (aspectele macro- simicroscopice difera pentru agentii etiologici,realizand un tablou caracteristic util pentru



diagnostic, nefiind nevoie de a evidentiaagentul cauzal: tbc, sifilis, inflam. virale,inflam. microb

1. Acute : infiltr. = PMN-uri, fibrina; Evol.= scurta, deobicei cu ―restitutio ad integrum‖puroiul poate fi:

expulzat, se desica (crusta), limitat de omembr.(abces), sau persista (sechestru inosteomielita).

2. Subacute ; infilt.= PMN, limfocite, plasmocite; Inflam.



micotice au infilt. de tip subacut. Evolutie = stearsa. 3. Cronice; infiltr= limfocite, plasmocite, histiocite,

macrofage, celule epitelioide, celule gigantemultinucleate. Simptomat. clinica , evolutia este

indelungata

CLASIFICARE DIN PUNCT DE VEDERE

MORFOLOGIC

1. Inflam. predom. exudative cu PMN-uri; evol.

este acuta; etiologia predom. bacteriana,nespecifica.

2. Inflamatii predom.alterative cu lez. distrof.alterat. necrozante; evolutia poate fi acuta,



subacuta, cronica; etiologie variata

3. Inflamatii predom. proliferative cu tes. degranulatie, cu o evolutie cr. nespecif., cu specif.limitata sau specifica.

Cei mai frecvenţi agenţi etiologici sunt:

La nou-născuţi (Escherichia coli) La copii (pneumococ, Haemophilus Influenzae)

La adult (pneumococ, meningococ) La bătrâni (menigococ, Listeria)

Germenii pot invada meningele:



Direct - datorită unei plăgi penetrante a craniuluisau a unei fisuri prin fractura de bază a craniului,Datorită unui proces infecţios în vecinatate

(supuraţii ale stâncii temporalului după otite mijlocii

sau abces otogen la copii)Hematogen.

Macroscopic, după ridicarea calotei craniene, duramater apare destinsă şi la incizie, se scurge un

lichid alb-galbui, tulbure, purulent. Leptomeningeleeste opac (normal este lucios), fiind acoperit de ostructură membranară purulentă difuză.

Microscopic, apare infiltrarea masivă, purulentă,



difuză cu PMN a spatiului subarahnoidian, vaselesunt dilatate şi pline cu sânge (hiperemie activă), iar in unele zone poate apare o reţea de fibrină.

MENINGITA PURULENTA



MENINGITA PURULENTA



Este o inflamaţie exudativă purulentă care infiltreazăperetele apendicelui, organ bogat în ţesut limfoid(―amigdala abdominală‖), frecvent la adolescenţi şi

adulţi tineri. Este o afecţiune cu etiologie bacteriană, produsa prin

obstrucţia lumenului apendicular cu coproliţi, tumorisau paraziti.



O dată instalată ocluzia, secreţia mucinoasă continuă,va duce la creşterea presiunii intraluminale, ceea ceva determina o prăbuşire (colaps) a drenajului venos

şi limfatic. Ischemia favorizează invazia bacteriană şiapoi o reacţie inflamatorie cu hiperemie şi exudat.

APENDICITA Macroscopic, apendicele este turgescent, cu desen

vascular accentuat (hiperemie activă), luciul seroasei esteşters (exsudat fibrino-purulent), peretele îngroşat este friabil,iar la suprafaţa mucoasei apar mici picheteuri hemoragice;conţinutul lumenului este purulent.

Microscopic, conţinutul cavităţii este reprezentat de puroi(piocite, si detritus necrotic); leucocitele infiltrează toate

t t il t l i di l l i l l i



straturile peretelui apendicular, la nivelul seroasei apare ohiperemie importantă, cu extravazări sanguine datorităfriabilităţii organului inflamat si apar mici necroze întrepliurile mucoasei din care se revarsă un exudat purulent înlumen.

APENDICITA ACUTA



APENDICITA ACUTA FLEGMONOASA



INFLAM. SUPURATIVA / EXUDAT

PURULENT Puroi = material vascos, semifluid = PMN

lezate sau moarte (piocite) prot plasm.,detritus tisular lichefiat.

ABCES = distr. tis. localiz.= cavitate plina

i d li d b i



cu puroi delim de membr. piogena.FLEGMON = exudat purulent difuz

EMPIEM=colectie purulenta intr-o cavitate

preexistenta: cav pleurala, piosalpinx,piometru, pionefroza

Abcesul hepatic este o inflamaţie exudativăpurulentă circumscrisă, localizată în ficat.

Supuraţia este dată de infecţia cu diverşipiogeni cu poartă de intrare: biliară - în caz de colangită supurată intrahepatică =

abces colangitic



venoasă - supuraţia este în teritoriul venei porte(apendicită) antrenând pileflebita şi propagareagermenilor în trunchiurile venoase intrahepatice =

abces pileflebitic arterială, când exista pioemie = abces pioemic.

ABCESUL HEPATIC

Abcesul colangitic are puroi cu o tentă verde, prezintă tendinţade propagare în ramurile arborelui biliar, iar din loc în locprocesul supurativ se întinde în ţesutul hepatic vecin

Abcesul pileflebitic are dimensiuni mari, se observă colectiipurulente multiple, cu un diametru de 5-6 cm, cu un contur rotunjit sau policiclic şi net delimitat de o membrană piogenă;uneori aceste abcese pot fi constituite dintr-o aglomeraţie demai multe cavităţi purulente separate unele de altele prin pereţi

i l ţi ( b l Ch ff d fi t l i ―b t ‖



incompleţi (abces areolar Chauffard – ficatul in ―burete‖,datorită propagării procesului supurativ în lungul ramificaţiilor vasculare).

Abcesul pioemic este în general multiplu, de dimensiuni mici,infecţia ficatului este concomitentă cu o infecţie generalizată, şi

se prezintă sub formă de abcese miliare; ficatul estecongestionat, friabil, presărat cu noduli galbeni, cu diametrul de3-4 mm încojuraţi de o zonă hemoragică.

ABCES HEPATIC Abces pileflebitic



Abces colangitic solitar

ABCES HEPATIC, HE, 4X



Este o inflamaţie acută exsudativă tranzitorie

(sialadenita parotidiană) dată de virusul urlian

(paramixovirus) care de obicei afectează glandelesalivare mari (în special glandele parotide). Virusul are chemotactism pozitiv pentru pancreasul

exocrin, testicule, ovare şi glandele salivare. Evoluţia bolii este de 1-2 săptămâni, leziunea este

il t lă (20% di i) bil t lă (70% di



unilaterală (20% din cazuri) sau bilaterală (70% dincazuri), cu tumefierea parotidei, de consistenţăcrescută, cu febră, creşterea locală a temperaturii şidurere uşoară, afectand copii între 5 şi 15 ani.

Între acini şi canale, interstiţiul prezintă hiperemie şiexsudat seros ce poate conţine elemente limfo-plasmocitare si macrofagice.

PAROTIDITA EPIDEMICA, HE, 10X



Este o inflamaţie a mucoasei intestinului gros în care

predomină leziunile alterative celulare, ţesutul necrozat fiind îndepărtat, cu apariţia ulceraţiilor.

Cauze: infecţia cu bacterii Gramm (-) invazive (Salmonella,Shigella), bacterii toxigenice (Clostridium botulinum, Stafilococauriu, Escherichia coli) sau propria floră intestinală la prematurişi imunodeprimaţi.

Macroscopic, mucoasa este hiperemică, edemaţiată, cu zonede ulceraţie şi hiperplazia ţesutului limfoid, uneori apar pseudomembrane alb galbui (enterita pseudomembranoasă cu



pseudomembrane alb-galbui (enterita pseudomembranoasă cuClostridium Dificile); ulceraţiile pot fi dispersate, dar uneoriconfluează, denudând arii largi.

Microscopic se pot observa leziuni ale mucoasei până lanivelul muscularei mucosae (caracter necrotic ulcerativ), cu un

numar variabil de elemente celulare (PMN, limfocite) inexsudatul inflamator. În lumen se găseşte detritus necrotic,leucocite şi hematii.

ENTERITA ULCERO-NECROTICA



Incipient (ulceratii mucosale)

ENTERITA ULCERO-NECROTICA, HE,

4X, 10X



ULCER GASTRIC



Este o inflamaţie exsudativă fibrinoasa a pleurei. Pleurezia poate insoti :

boli pulmonare : TBC, pneumonie (pleurezia meta- sau parapneumonica),infarct pulmonar, abcese pulmonare, bronşiectazii

boli sistemice : artrită reumatoidă, lupus eritematos diseminat, uremie,infecţii sistemice difuze

metastazele postiradiere în terapia tumorilor pulmonare şi de mediastin. Cand reacţia sero-fibrinoasă este minimă, exsudatul se

resoarbe, ducand la rezoluţie, alteori poate apare o organizarea componentelor fibrinoase.

Macroscopic, leziunea interesează pleura viscerală care are

aspect eritematos cu luciu şters de culoare roşu închis Uneorif f



aspect eritematos, cu luciu şters, de culoare roşu închis. Uneoriapar depozite fibrinoase, ca nişte false membrane alb-gri, cuaspect reticulat sau vilos, asemanatoare cu ―limba de pisică‖ sau cu o ―tartină cu unt, dezlipită‖.

Microscopic, mezoteliul de suprafaţă este alterat. Stroma

conjunctivă este intens hiperemiată şi acoperită cu un depozitde filamente de fibrină eozinofilă cu aspect de reţea plexiforma,pe alocuri realizând mase compacte, între care se găsesc rarelimfocite.

PERICARDITA FIBR PLEURITA FIBR



PLEUREZIE SERO-FIBRINOASA



Este o inflamaţie proliferativă nespecifică ce apare în cursul devindecare a plăgilor. Tesutul de granulaţie este caracteristicprocesului inflamator nespecific şi presupune o proliferare a ţesutuluiconjunctiv tânăr, bogat vascularizat, care se maturizează prindiminuarea celulelor, creşterea numărului de fibre conjunctive şi avascularizaţiei, iar în final se formează cicatricea fibroasă.

In cazul plăgilor, vindecarea se poate face ―per primam intentionem ‖, în plăgi aseptice şi cu margini drepte (cele chirurgicale) sau ―per secundam intentionem ‖ în plăgile septice, cu margini neregulate,anfractuoase.

In cazul inflamaţiei, vindecarea se face în 3 moduri :

rezoluţia cu restaurarea completă a structurii şi funcţiei normale regenerarea tisulară din celule capabile de replicare



rezoluţia cu restaurarea completă a structurii şi funcţiei normale regenerarea tisulară din celule capabile de replicare repararea prin cicatrice în ţesuturile compuse din celule post-

mitotice incapabile de regenerare Macroscopic se observă o masă granulară roşietică ce sângerează

uşor. Microscopic, ţesutul de granulaţie este un ţesut conjunctiv tânăr cu

multe fibroblaste, celule inflamatorii cronice şi multe capilare deneoformaţie.

TESUT DE GRANULATIE, HE, 4X, 10X



INFLAMATII SPECIFICE

TUBERCULOZA PULMONARĂ Tuberculoza este o inflamaţie proliferativă

granulomatoasă, specifică, dată de bacilul Koch(BK) – BAAR evidentiabil prin coloratia Ziehl Neelsen .

TBC primara - portiunea inf a lobului superior siportiunea sup a lobului inf, in apropierea pleurei Arie de 1-1,5cm, gri albicioasa – complexul Ghon In cateva saptamani apare diseminare limfogena si

hematogena



hematogena Complexul primar TBC cuprinde:afectul primar limfangita de legaturaadenopatia satelita hilara

TUBERCULOZA PULMONARĂ Foliculul TBC matur (cu cazeificare centrală)

prezintă de la interior la exterior:

o zonă centrală cu material cazeos fin granular (necroză cazeoasa) o zonă mijlocie constituită din celule gigante

Langhans, cu diametrul de ~ 100 – 150 de μm,citoplasmă omogenă, acidofilă, cu nuclei

numeroşi dispuşi la periferie sub forma de



numeroşi dispuşi la periferie sub forma de―potcoava‖ şi celule epitelioide, cu nucleu ―înpişcot‖ sau ―in pantofior‖

o zonă periferică cu limfocite si plasmocite

TUBERCULOZA PULMONARĂ



TBC PULMONAR

Diseminaresangvina /

limfatica

Complexprimar TBC



Diseminarebronhogena

TUBERCULOZA PULMONARA, HE, 4X



HE, 40x

CELULA GIGANTA MULTINUCLEATA

LANGHANS



TUBERCULOZA GANGLIONARĂ

Tubeculoza ganglionară este o tuberculozăsecundară care apare în ganglioni, afectaţi prindiseminare pe cale limfatică.

În urma diseminării, bacilii Koch pot produceleziuni tuberculoase în:ganglionii limfatici (scrofuloza)meninge (meningita TBC)rinichi (TBC renal)



rinichi (TBC renal)suprarenală (boală Addison) oase (osteomielite TBC, morbul Pott)

trompa uterină epididim (TBC genital)

TUBERCULOZA GANGLIONARĂ Macroscopic, tuberculoza ganglionară a copilului şi

adolescentului, prinde grupele ganglionare latero-cervicale, unilateral, progresiv. Ganglionii cresc îndimensiuni, la palpare au consistenţă fermă, lemnoasăşi sunt puţin dureroşi. In timp se produce o fistulizare lapiele prin care, la compresia masei ganglionare seelimină o substanţă albă, omogenă, asemănătoare cu

brânza uscată (cazeum) datorita necrozei



brânza uscată (cazeum) datorita necrozei. Microscopic caracteristic este granulomul cazeos

(foliculul Koster

TBC GANGLIONARA, HE, 4X



TBC RENAL, HE, 4X



AORTITA LUETICA In stadiu tertiar sifilisul are predilectie catre sistcardiovascular si nervos

Luesul (sifilisul) este o inflamaţie proliferativă

granulomatoasa specifică dată de TreponemaPallidum, ce poate fi detectata în ţesutul afectat prinimpregnare argentica Warthin-Starry,imunofluorescenţă sau prin examinarea preparatuluiproaspăt între lamă şi lamelă, la microscopul cu fondîntunecat - metoda Levaditi



întunecat metoda Levaditi

Leziunile evoluează dinspre adventice spre medie cudezorganizarea structurilor elastice ale mediei

(mezaortita).

AORTITA LUETICA

Macroscopic, în zona lezată, tunica internă este groasă,cu o tentă gri, nu există striuri (ca în ateromatoză), cizone mari, ridicate, brăzdate. Din cauza cicatricilor profunde, intima are un aspect comparat cu „scoarta decopac‖.

La secţiune, peretele este îngroşat, adventicea estesclerozată, cicatricială, aderenta de ţesutul vecin.



ţ , p g ş ,, , ţLeziunile luetice favorizează ateromatoza si anevrismulaortic. Anevrismul aortic este localizat cu predilecţie peartera aortă ascendentă si / sau crosă (diagnosticdiferenţial cu ateromatoza aortei, care preferă aorta

descendentă şi emergenţa vaselor mari).

AORTITA SIFILITICA The myocytes of the media die off, and focal areas of destruction ( F)

appear in the normally parallel elastinmembrane systems giving the tissue

a ―moth-eaten‖ appearance. The defects fill with scar tissue, and

the irregular shrinkage of this scar tissue gives the inner lining of theaorta a rough surface resembling thebark of a tree.

Result:Weakening of the vascular wall leads to syphilitic aneurysm,especially in the aortic arch Rupture



especially in the aortic arch. Ruptureof the aneurysm can result in fatalhemorrhage.

AORTITA LUETICA



AORTITA LUETICA Microscopic,

caracteristic esteendotelita proliferativa si infiltratul gomos

la nivelul vasa vasorum,infiltrat perivascular ―inmansoane‖ cu limfociteşi plasmocite, cudispozitie difuza sau

d l ( l l



pnodulara (plasmomulUnna).

MIOCARDITA REUMATISMALĂ

Este o inflamaţie cronică proliferativă,

granulomatoasă, ce f ace parte din complicaţiilereumatismului articular acut (febrareumatismală), după o infecţie faringiană custreptococ beta hemolitic de grup A

Apare printr-o reactie autoimuna la antigenul M



Apare printr o reactie autoimuna la antigenul Mstreptococic, care prezinta similitudiniantigenice cu fibra miocardica

MIOCARDITA REUMATISMALĂ Macroscopic, miocardita presupune dilatarea

cardiacă ventriculară, în particular inelul valvular

mitral. De obicei miocardita se însoţeşte depericardită, uneori şi de endocardită, mai ales lanivelul valvelor mitrale şi aortice.

Microscopic, leziunile proliferative – nodulii reumatismali Aschoff – pot fi evidenţiaţi la nivelul



p ţ ţinterstiţiului miocardic în vecinătatea vaselor situatespre endocard sau epicard.

MIOCARDITA REUMATISMALĂ Granulom

inflamator – nodul

Aschoff , inapropierea vaselor



MIOCARDITA REUMATISMALĂ Granulomul este compus

din :

necroza fibrinoida celule Aschoff (mari, ~ 50

μm, multinucleate cunucleoli proeminenti),

celule Anicikow (alungite,cu nucleu vezicular‖ sau

http://en.wikipedia.org/wiki/Image:Anitschkow_Myocytes_in_an_Aschoff_Body,_Rheumatic_Myocarditis.jpg



cu nucleu vezicular sau―omida‖),

limfocite, plasmocite,

macrofage.

ACTINOMICOZA Actinomicoza - reprezintă o infecţie cu Actinomyces Israelii

(bacil Gram pozitiv, anaerob ) care se localizează cu predilecţie în regiunea cervico-facială, dar şi în alte regiuni aleorganismului (toracic, abdominal, în particular asociat cudispozitive de contracepţie intrauterine sau cicatriciapendiculare).

Infecţia este endogenă, bacilul făcând parte din flora normală aorofaringelui, vaginei şi tractului gastro-intestinal.

Microorganismul poate invada osul subjacent şi ocazionalpoate disemina hematogen în creier sau prin aspiraţie înplămân. Bolnavul se poate prezenta clinic cu tumefierea―lemnoasă‖ a regiunii cervico faciale febră pierdere în

http://en.wikipedia.org/wiki/Image:Anitschkow_Myocytes_in_an_Aschoff_Body,_Rheumatic_Myocarditis.jpg



lemnoasă a regiunii cervico-faciale, febră, pierdere îngreutate, leucocitoză în sângele periferic, tuse şi hemoptiziecând este implicat şi plămânul.

Histopatologic, caracteristic este prezenţa unui granulom ce

conţine în centru granule “de sulfur” (colonia de actinomicete,care are aspectul de “soare care arde”), înconjurate deneutrofile şi fibrină.

ACTINOMICOZA, HE, 20X



PIELONEFRITA MICOTICĂ Este o inflamaţie subacută de etiologie micotică (Candida Albicans). Fungul se găseşte la indivizii aparent sănătoşi în

cavitatea bucală, tractul gastrointestinal, vagin. Există treimoduri de îmbolnăvire: proliferare superficială (pe tegumente)

invazia profundă (candidoza viscerala) inocularea directă în circuitul sanguin

Macroscopic, în 90% din cazuri pielonefrita micotica apare prininvazie profundă şi se caracterizează prin prezenţa anumeroase microabcese atât în corticală, medulară, cât şi în

bazinet, de obicei asociate cu abcese localizate în ficat,miocard, creier.



, Microscopic, Candida apare ca lanţuri de bastonaşe tubulare

neramificate (forma vegetativa - hife), care formează o retea, încare se gasesc mici formaţiuni rotund ovoide de 2-4 μm (spori).

Filamentele au in ansamblu aranjament plexiform si au oculoare roşie (PAS pozitive). Grămezile de pseudohife sunt înconjurate de un infiltrat inflamator mixt (prezenţa de PMN şilimfocite în interstiţiul renal).

PIELONEFRITA MICOTICA, HE, 10X

PNAc supurativa



PNAc supurativa



INCLUZIILE CITOMEGALICE

Sialadenita virală cu citomegalovirus este o inflamaţie acutăexsudativă datorată citomegalovirusului (CMV), membru algrupului herpesviridae.

Semne şi simptome: hepato-splenomegalie

pneumonie interstiţială enterocolită secundară leziunilor ulcerative intestinale În SIDA apare o împrăştiere a CMV în tot organismul

evidenţiindu-se formele congenitale ale bolii (afecţiunipulmonare, interstiţiale, intestinale, corio-retiniene)

Microscopic, interstitiul este plin cu exsudat şi infiltratinflamator format din celule mononucleare (limfocite



inflamator format din celule mononucleare (limfocite,plasmocite, macrofage), iar vasele sunt hiperemiate.

Trăsătura caracteristică leziunii o reprezintă celula epitelialaacinara parazitată de CMV. Celulele au nucleu mare,

pleomorfic, datorită unei incluzii nucleare virale ce ocupa maimult de jumătate din nucleu şi este înconjurată de un halou clar,ce da aspectul de ―ochi de bufniţă‖ (efect citopatic de tip

INCLUZII CITOMEGALICE, HE, 40X



DISTROFII Procese patologice datorate unor tulburari

ale metabolismului

Pot fi : - cantitative(volumetrice)- calitative

- Intarcelulare

- Extracelulare



Extracelulare

Hidroprotidica

Boli toxico-infectioase, septicemii, intoxicatiirecente



DISTROFIA GRANULO-VACUOLARA RENALAMacroscopic , rinichiul este crescut de volum,

se decapsulează uşor, culoare albicioasa,

aspect de ―carne oparita‖.Microscopic , celulele epiteliale ale tubilor

renali se tumefiază (intumescenţă tulbure).

Citoplasma celulelor din tubii renali contorţi şi colectori prezintă granule si / sau vacuole



p ţ şcolectori prezintă granule si / sau vacuole. Leziuni la nivelul nucleilor

DISTROFIE GRANULO-VACUOLARA

Rinichi, HE, 10x

Rinichi, HE, 40x



DISTROFIA HIALINA Substanta omogena, sticloasa,translucida,

anhista.Macroscopic: aspect sticlos, albicios, dur,

bine delimitatMicroscopic , ovarul conţine formaţiuni

ondulante, cerebriforme, cu contur policiclic,omogen, eozinofile, alungite, conţinând rare



pomogen, eozinofile, alungite, conţinând rarefibrocite. Mai pot apare vase cu perete

îngroşat prin depuneri de hialin.

DISTROFIE HIALINA



Ovar, HE, 10x

DISTROFIA AMILOIDADegenerescenta protidica

Rokitausky-prima data lez macro; Virchow aidentif histologic si histochimic depoz deamiloid prin colorare cu iod: brun-acaju,asemanatoare amidonului.

Col metacromatica (roşu violaceu) cu violet



( ş )de metil şi ortocromatic cu roşu de Congo.

DISTROFIA AMILOIDAMacro: rinichi palizi-cenusii,

consistenta crescuta asem cauciuculuivulcanizat, duri,

suprafaţa usor ondulată (rinichiul mare―slaninos‖) sau poate fi retractat datorită stenozelor vasculare prin depunerea



amiloidului în pereţii vasculari.

AMILOIDOZA RENALAMicro: corpusculii Malpighi prezintă îngroşări

ale membranelor bazale glomerulare care

apar colorate omogen, ca şi membranelebazale ale tubilor renali. Pereţii vaselor pot fi

îngroşti, iar unii tubi contorti conţin cilindri

hialini



DISTROFIE AMILOIDA



Rinichi, Rosu de Congo, 10xAmiloid, rosu Congo,lumina polarizata, 40x

DISTROFIE AMILOIDA



Staza biliară în ficat este o distrofie pigmentară cu acumularea intrahepatică de pigment biliar, consecutivă obstrucţiei căilor

biliare (prin litiază biliară, hepatică, paraziţi, inflamaţii) sau princompresie externă (ciroză biliară, cancer de cap de pancreas).

Colestaza în căile biliare determină destinderea acestora,ruperea joncţiunilor intercelulare şi acumularea de pigment înhepatocite.

Macroscopic, ficatul este mărit de volum, capsula este destinsaşi este colorată brun-verzui (datorită depunerilor biliare).

Microscopic, arhitectura lobulară este păstrată, în spaţiul portcanaliculele biliare conţin bilă de culoare brun-verzui denumită



canaliculele biliare conţin bilă de culoare brun verzui, denumită impropriu ―trombi biliari‖, iar hepatocitele conţin granule brun-verzui în citoplasmă.

STAZA BILIARA, HE, 10X



Steatoza hepatică reprezintă acumularea delipide (trigliceride) în hepatocite.

Malnutritie, diabet, obezitate, stari toxico-

septice, sarcinaDepunerea se face diferenţiat pe regiuni :

steatoza centrolobulară, datorată alcoolului

steatoza periportală, în carenţe proteice



steatoza intermediară, în staza cronică

STEATOZA HEPATICA

Macroscopic: ficatul este mărit de volum, consistenţă scăzută şi un aspect gălbui pe suprafaţa de secţiune

(ficatul de gâscă).

Microscopic , lipidele pot fi evidenţiate pe preparate lagheata, secţionate la criotom, cu coloratii histochimice:Sudan III (portocaliu) sau Scharlach (roşu).

Preparatele la parafină prezintă hepatocite vacuolizate(picatură lipidica), cu nucleu periferic (―inel cu pecete‖)

Prezenţa vacuolei lipidice cu păstrarea nucleului indică caracterul ei reversibil în timp ce dispariţia nucleului este



caracterul ei reversibil, în timp ce dispariţia nucleului estesemn de ireversibilitate.

STEATOZA HEPATICA



BOALA NIEMANN-PICK

Albert Niemann - a publicat prima descrierea ceea ce este acum cunoscut sub numele

de boala Niemann-Pick,în 1914. Ludwig Pick - descris patologia a bolii într-o

serie de lucrări în anii 1930.



Tezaurismoza

Boala autozomal recesiva

Deficienta de clivare a sfingomielinei, prinabsenta sfingomielinazei si acumulare desfingomielina si colesterol in cel

reticuloendoteliale in maj tes si org



Tip A – 75-80% din cazuri Infantila, severa

Atingere neurologica si acumulare viscerala marcata desfingomielina

Deces in primii 3 ani

Tip B – organomegalie fara atingere SNC

Tip C – asemanator tip A, apare dupa 10 ani



Hepatosplenomegalie

Organe palide , crescute in dimensiuni

Creier scazut in greutate, devine mai ferm

Retard mintal



Microscopic seconstată prezenţa unor

macrofage mari, cudiametru de ~ 50 μm,cu un nucleu situatcentral, cu citoplasmă

spumoasă, numitecelule Niemann-Pick



celule Niemann-Pick

Col pt lipide pozitive

MALADIA GAUCHER

Boala autozomal recesiva

Deficit de glucocerebrozibaza cu acumularede glucocerebrozide in sist macrofagic si inSNC



Tip I – 80% din cazuri, forma noncerebrala,depozite hepatice, splenice si scheletice la

adult, longevit scurta Tip II – infantila, cerebrala

Tip III – tip intermediar, la tineri, asem tip I,deces in decada III de viata



BOALA GAUCHER, SPLINA, HE, 40X

Morfologic apar:splenomegalie gigantă (~10kg), hepatomegalie,adenopatii datorită acumulării de celule Gaucher (histiocite de ~ 50-100 μm, cu citoplasmă

fibrilară, cu aspect de―hârtie creponată‖, datorită



psupraîncărcării lizozomalecu cerebrozide).



TULBURARI CIRCULATORII

RUDOLF VIRCHOW

Născut13 octombrie

1821 Schivelbein, Pomerania

(Polonia) Decedat : 5 septembrie

1902 Berlin Domeniu Patologie

celulară

Alma Mater:Universitatea din Berlin Cunoscut pentru:

http://ro.wikipedia.org/wiki/13_octombrie



http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Schivelbein&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/wiki/1821

http://ro.wikipedia.org/wiki/Pomerania




http://ro.wikipedia.org/wiki/Berlin

http://ro.wikipedia.org/wiki/5_septembrie



http://ro.wikipedia.org/wiki/Celul%C4%83

http://ro.wikipedia.org/wiki/Patologie




http://ro.wikipedia.org/wiki/Fiziologie

http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C5%9Fier:Rudolf_Virchow.jpg





http://ro.wikipedia.org/wiki/Patologie















Cunoscut pentru:Considerarea importanţei studiului fiziologiei celulare

RUDOLF VIRCHOW

Virchow s-a străduit să reunească medicina clinică cufiziologia şi cu anatomia patologică,

A fost considerat unul din cei mai importanţi creatori ai

medicinii moderne. Omnis cellula e cellula ("Orice celulă provine din altă

celulă") a modificat radical gândirea medicală în direcţia unui nou concept, şi anume considerarea apariţiei bolilor drept consecinţă a tulburărilor în structura şi funcţiunea

celulelor organismului. Alte contribuţii esenţiale ale lui Virchow la dezvoltareamedicinii sunt descoperirea şi izolarea nosologică a








http://ro.wikipedia.org/wiki/Anatomie_patologic%C4%83


http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Nosologie&action=edit&redlink=1








medicinii sunt descoperirea şi izolarea nosologică aleucemiei, precum şi studiile sale asupra naturii trombozei,inflamaţiei venoase şi emboliilor

RUDOLF VIRCHOW

Virchow s-a angajat pentru introducerea unuisistem social de ocrotire sanitară a populaţiei, contribuind la înfiinţarea primelor spitale comunale

(Friedrichshain , 1874 şi Moabit , 1875) în Berlin. Tot la iniţiativa lui, a devenit obligatorie în Prusia

examinarea în laboratoare a cărnii de porc, pentruprevenirea infestării cu Trichine.

În 1869, Virchow a avut un rol determinant înconstruirea unui sistem de canalizare şi depurare aapelor menajere şi a unei aprovizionări centrale cu


http://ro.wikipedia.org/wiki/Leucemie

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Tromboz%C4%83&action=edit&redlink=1


http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Tromboflebit%C4%83&action=edit&redlink=1


http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Embolie&action=edit&redlink=1

http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Embolie&action=edit&redlink=1





http://ro.wikipedia.org/wiki/Leucemie





http://ro.wikipedia.org/wiki/Prusia

http://ro.wikipedia.org/wiki/Trichinella_spiralis



http://ro.wikipedia.org/wiki/Trichinella_spiralis

http://ro.wikipedia.org/wiki/Prusia






apelor menajere şi a unei aprovizionări centrale cuapă potabilă în Berlin.

HIPEREMIA

~hiperemia~ exces de masa sg intr-un tes/organ/teritoriu~ischemie~reducerea/suprimarea circulatiei locale Dupa sediu :

~arteriala~venoasa

Dupa patogenie :~activa~▲ aport de sg arterial

+ circ venoasa N~pasiva~aport de sg arterial N+▼ debit circ venoase



+▼ debit circ venoase

HIPEREMIA SI CONGESTIA

Hiperemia – proces activ implicand dilatareaarteriolelor Tesutul apare rosu si cald

Congestia (hiperemie – pasiva)- stagnarea



sangelui in vene Tes apare rosu murdar sau cianotic si este umed si rece

HIPEREMIA ACTIVA

Dupa etiologie: ~fiziologica – tipic – inflamatie – roseata

Cresterea fluxului sanguin in muschi in timpul exercitiilor fizice- mc tub dig – in impul digestiei,- endometru – premenstrual

~patologicategum – eritem circumscris (rozeola sifilitica)

– eritem confluent (exantem,enantem b.i.



HIPEREMIA PASIVA

= staza sanguina (congestie)

= ▲ masei de sg in terit venos + capilar datincetinirii si/sau ▼cantitative a flux sg venos,cu circ arteriala N

Locala, regionala, generalizata



HIPEREMIA PASIVA

STAZA SANGUINA ACUTA M: -culoare: rosu-vinetie, uniforma (Hb redusacrescuta)

-volum, greutate ▲ (masa crescuta de sg)staza prelungita => tumefactii = edem in grdvariabile

m: -vene + capilare dilatate, pline cu hematiialipite, inegal colorate (hipoxie)



p , g ( p )-perivascular, inconstant = edem + hematii

extravazat (▲ pres. hidrost.)

HIPEREMIA PASIVA

STAZA SANGUINA CRONICAM: -culoare: cianoza

-t locala ▼

-volum si greutate ▲ urmate de tumefiere si extravazari(= picheteuri tahicromatice),-leziuni distrofice (hipoxie) induratia (scleroza)

m: -extravazari de hematii (permeabilitate vasc. ▲)-Mfage locale = incarcate cu hemosiderina (din

degradare H hematiilor)=> se depun in tesuturile respective



g ) p pcelulele parenchimatoase sufera leziuni distrofice

fibroza locala

- staza acuta- fara sechele dupa disparitiacauzei

- staza cronica - apare ischemia – pierderea celulelor parenchimale care sunt

inlocuite de fibroza



PLAMANUL DE STAZA

Staza acuta

M: - crestere in greutate sivolum, culoare cianotica, lapalpare

crepitatii absente

la sectiune se scurge



- la sectiune se scurgesange venos si lichid deedem spumos (docimazie+)

m: - capilare si venule – f.mult dilatate, pline cu

hematii alipite

- alveolele – plinecu serozitate in care

plutesc cel. alveolaredescuamate + hematii



m: - capilare si vene dilatate, plinecu hematii alipite

- septuri alveolare siinterlobare ingrosate

(scleroza difuza si dep dehemosiderina)- alveolele au lumenul

ingustat, contin resturi de hematii,lichid de edem(transsudat)

+ macrofage alveolare = celulecardiace = cel. mari, cuunul/m.multi nuclei, citopl.abundenta galbui-cafenie cecontine granule de hemosiderinadi Hb h tiil t t ( t



din Hb hematiilor extravazate (sputaruginie a cardiacilor)

-

STAZA PULMONARA, HE, 10X



Staza cronicadecompens cord dr sau afect ale VCIM: - ▲in volum si greutate,

- culoarea cianotica, rosu inchis - vinetiu

- capsula Glisson este destinsa, suprafata externaneteda,

- la sectiune se scurge o mare cantitate de sange venos,iar ficatul se micsoreaza vizibil

- pe suprafata de sectiune desenul lobular este accentuat

―nuca muscada‖ / ―ficat pestrit



―nuca muscada‖ / ―ficat pestrit

Leziunea evolueaza in 4 etape:

I. Staza incipienta – desen lobular accentuat cu zonepunctiforme vinetii-negricioase alternand cu zone

brune

II. Ficat in cocarda

III. Ficat intervertit

IV Ciroza cardiaca (scleroza cardiaca)



IV. Ciroza cardiaca (scleroza cardiaca)

FICAT DE STAZA

Aspect de nucamuscada



FICAT MUSCAD

Staza hepatica, HE, 20x



FICAT DE STAZA

în cocardă zonă cianotică de staza

zonă galbenă (distrofiegrasă mediolobulară –

zona sensibila Noel) zonă brun-roşcată

periportală (cvasi-normal) intervertit – în care se

disting 2 zone: zona

cianoticăpericentrolobulară şi zonabrună periportală

in faza tardivă fibroza ce



in faza tardivă, fibroza ce înlocuieşte parenchimulpericentrolobular poateduce la ciroză cardiacă –

nu este obligatorie

FICAT DE STAZA

―CIROZA CARDIACA‖

BENZI FIBROASE

Lobulul pare centrat despatiul port

‖scleroza cardiaca‖



Cauze – insuf. card. globala sau insuf. ventriculara dr. compresiuni ale v. renale prin tumori, anevrisme de aorta, etc.

M: “rinichi mare pestrit” , ▲in volum si greutate, suprafata externaneteda, capsula destinsa, (decapsulare usoara) transparenta, parenchimrosu-vinetiu cu mici picheteuri violacee inchis, brun, consistenta elastica,

friabilitate usor crescuta.Pe suprafata de sectiune,- corticala este palid-violacee,glomerulii cu staza au

aspect pestrit, venele sunt dilatate si au aspect de dungi fine rosii-negricioase;

- medulara este cianotic-violacee, mai intens decat corticala

Afectarea este bilaterala.

m: - capilarele glom peritubulare dilatate cu lumenul ocupat de hematii



m: - capilarele glom. peritubulare dilatate, cu lumenul ocupat de hematiiconglomerate;

- in spatiul glom. si tubular se gasesc hematii extravazate;

- epiteliile tubulare prezinta lez. distrofice prin hipoxie

STAZA RENALA, HE, 10X



TROMBOZA

proces de coagulare a sg intr-un sistcardiovasc. inchis in timpul vietii

PATOGENIE: Triada Virchow = lez.endot. +

modif al fluxului sgalterari ale fact de coag.

Cheag postmortem-rosu-violaceu, lucios,translucid slaninos neaderent



translucid, slaninos, neaderent

Tromb-aderent, mat, neregulat, ferm

CLASIFICAREA TROMBILOR D.p.d.v. al constitutiei:

trombi albi – dimens. reduse,greu vizibili macroscopic, ca o masasticloasa,

hematii in centru + leucocite la periferie (fen. de marginatieleucocitara)

se gasesc pe placile de aterom;

trombi rosii – se gasesc oriunde in sg. care stagneaza, in general invene;

– intotdeauna recenti si mari, asem cu cheagul care apareprin coagularea in afara organismului (posthemoragic) – sunt inconjurati de hematii;

t bi i ti



trombi mixti – cei mai freventi; – prezinta 3 parti: cap + corp + coada

TROMBOZA

trombi mixti – cei mai freventi;

prezinta 3 parti: cap

corp – liniile lui Zahn

coada



In raport cu localizarea: arteriali – de obicei ocluzivi in arterele coronare, cerebrale, femurale

dar pot fi si parietali in artera aorta, iliaca si carotida; – de obicei micsti/albi si aproape intotdeauna pe placi de aterom

cardiaci – mai frecv. in AS in SM si boala miocardiaca, initial fiind

parietali; – la sect., central, se gaseste un lichid verzui = ramolire puriformaaseptica;

in endocardite valvulare – apar pe marginea libera a valvei cu viciidepuneri trombotice de unde pleaca fragm. emboli in marea circulatie

in endocardite reumatismale – pe marginea libera se dep. mase defibrina cu aspect de veruca;

venosi – intotdeauna ocluzivi, rosii,



– apar frecv. in vv. micului bazin periprostatic la barbati si ale tractgenital la femei, precum si in vv. prof. ale mb. inf;

– trombii din vv. mari sunt frecv. surse de embolii pulm.(poplitee, femurala, iliaca)

In functie de suprafata ocupata in vastrombii parietali – ocupa doar o parte a lumenului vascular;trombi obliteranti – astupa vasul in totalitate;

Dupa vechime:

trombi recenti – cvasiomogeni, zona aderenta la peretele vascular estealbicioasa, pestrita;

trombi vechi – aderenti pe o intindere mai mare la peretelevascular/cardiac

– sunt micsti/organizati conjunctiv

Dupa continutul septic:trombi aseptici tromboze neinfectioase;



trombi aseptici – tromboze neinfectioase;trombi septici – de pe vegetatiile din endocardita bact.

streptococica;

– contin germeni/ fungi

EVOLUTIA TROMBILOR:

Disparitia prin actiunea fibrinolitica – eficienta fibrinolizei dep. de marimea

trombului Organizarea trombului

– trombii parietali mari sufera o retractie =sinereza spatii in masa tromb;din cel subintim,mioepit=recanalizare si transf fibropara=organizare

Ocluzia vaselor – se face in functie de obstructiat t l / ti l l i f l l l i ( t / )



totala/partiala a vasului, felul vasului (artera/vena),tipul de circulatie (terminala/colaterala)

Aparitia de embolii – tromboza venoasa e cea maiimportanta sursa de embolii

CARACTERELEMORFOLOGICE ALETROMBULUI:

M: aderent, uscat, sfaramicios, cusuprafata rugoasa;

prezinta 3 parti: cap, corp si coada-capul = port cea mai veche, situat

la locul de implantare,albicios-corpul = stratificat, format din

zone albe si rosii alternante (linii

Zahn)-coada = cheag rosu (retea defibrina continand toate elem. fig. alesg.)



Trebuie deosebit de cheagulpostmortem = neaderent, umed,

consistentaslaninoasa, rosu / alb-galbui

m: trombul recentprezinta in zona de fixatiematerial granular si o

retea coraliforma (laxa defibrina)in jurul si in ochiurile

retelei : leucocite sihematii asem sg. normal

la dist se gasesc:fibrina, leucocite, hematiisi plachete sg.



TROMB ROSU, HE, 4X Organizare cu recanalizare



= necroza ischemica de coagulare prin oprirea circulatiei sg.intr-un teritoriu arterial terminal bine delimitat

Se produce prin: - embolie, tromboembolie, stenoza coronara+ spasm art.,

Dupa timpul scurs de la ocluzie – infarcte recente/vechi; Dupa natura embolului – septice/aseptice; Dupa tipul de circulatie – albe (miocard,rinchi,splina)



Dupa tipul de circulatie albe (miocard,rinchi,splina) – rosii(pulmonar, intestinal)

INFARCTUL ALB (ANEMIC)= apare in teritorii cu circulatie de tip terminal sau circulatie care se

comporta ca o circulatie de tip terminal: cord, rinichi, creier.

PATOGENEZAischemia anoxie, sunt afectate sist enz. lizozomale ,

sufera sist intermembranare,creste permeabilitatea membranara,

nucleii suferacariopicnozacariorhexiscariolizaIn primele ore se elibereaza enz lizozomale de tipul succinilDHIn primele 12 24 ore necroza de coagulare este completa:



In primele 12-24 ore necroza de coagulare este completa:- din celula ramane o matrice eozinofila, granulara, fara nucleu;

- apare initial o reactie inflamatorie de tip acut bogat in PMN- la periferia barierei de PMN exista o zona de hiperemie

- progresiv PMN-urile fagociteaza tesutul necrozat in 5-6 zile reactie macrofagica si fibroblastica

- dupa 7-8 zile apare tesutul de granulatie cu rol de reparatie &organizare - rezultatul proc de granulatie infarctul sechelar dupa 8-10 sapt

Dupa 8-10 sapt in zona de infarct putem gasi: - hialinoza – inlocuirea tes cj cu hialin; - calcificare – dep de saruri calcare in zona de necroza - proces supurativ – rareori



M: - infarctele albe recente sunt triunghiulare pe supraf. de sect.

cu varful spre centrul organului;- zona de necroza predomina la supraf organului, consistenta ferma,

inconj de un lizereu leucocitar alb si o zona hiperemica

m: - limite celulare pastrate, nc lizat, citplasma eozinofila granulara,stroma se pastreaza mai mult timp

- la periferie reactie inflamatorie cu PMN, hiperemie si hemoragie



M: - infarctele albe recente sunt triunghiulare pe supraf. de sect.

cu varful spre centrul organului;- zona de necroza predomina la supraf organului, consistenta

ferma,

inconj de un lizereu leucocitar alb si o zona hiperemica

m: - limite celulare pastrate, nc lizat, citplasma eozinofilagranulara



granulara,

stroma se pastreaza mai mult timp

- la periferie reactie inflamatorie cu PMN, hiperemie sihemoragie

INFARCTUL MIOCARDIC = necroza ischem a m. cardiac

Evolutie: - dupa 5-6h necroza de coagulare (fibre miocardice de aspect

valurit) - dupa 24h hiperemie, infiltrat leucocitar neutrofil si lez de

necrobioza - ziua 5-6 PMN –urile sunt inlocuite de macrofage care

fagociteaza material necrobiotic - ziua 7-8 proliferare de vase si fibre cj - dupa 14 zile lizereu rosu de tes de granulatie care va rezorbi

tesutul necrozat in ~ 4sapt - dupa 6-8 sapt cicatrice alba, sidefie, ferma, asem tes tendinos



dupa 6 8 sapt cicatrice alba, sidefie, ferma, asem tes tendinos

INFARCT MIOCARDIC



IMA ZIUA 5-6 (MACRO)

Sectiune transversalaprin VS

Necroza transmurala(zona galben –cenusie la nivelulperetelui anterior)

http://www.pathology.vcu.edu/education/cardio/images/3e-c.jpg



INFARCT MIO

Fb miocardice isi pied nucleiiCitoplasma pierde struct

http://www.pathology.vcu.edu/education/cardio/images/3e-c.jpg



Infarct de 3-4 zileInfiltrat infl ac intre fb miocard

INFARCT VECHI



Reprezintă necroza ischemică a parenchimului renal provocatăde obstrucţia unui vas arterial. Rinichii reprezintă locul de elecţie pentru producerea unui

infarct, în cazul unei embolii sistemice (deoarece un sfert din debitul cardiac trece prin rinichi !).

Sursa majoră a embolilor este tromboza murală în atriul şiventriculul stâng, ca rezultat al infarctului miocardic. Alte cauze: tromboza în ateroscleroza avansată a arterei renale

şi vasculita acută din poliarterita nodoasă Pe secţiune, clasic, apar zone triunghiulare alb-gălbui cu baza

spre corticală şi vârful spre medulară, care suferă in timp unproces de cicatrizare fibroasă. Microscopic glomerulii renali si tubii contorti proximali si distali

t ti



sunt necrozati. Uneori apare durere şi astenie, localizate la nivelul unghiurilor

costo-vertebrale asociate cu hematuria.

INFARCT RENAL

Trunchi de con cu bazala perif org si vf spre hil,

Culoare palida, galbuie Baza infarctului

bombeaza pe la supraf org.



INFARCT RENAL

Aspect in ―geam mat‖,nc. au disparut,

contur cel estompat,siluete de glomeruli situbi

La perif z de infarct-

PMN si macrofage Hiperemie si

h i



hemoragie

INFARCTUL ROSU Apare in tes bogat vascularizate, cu multiple anastomoze

(pulmon intestin subtire, intestin gros, rar in ficat sautesticul)

Apare rar in comparatie cu trombembolia (10:1) pt capulmonul este bine vascularizat si dispune de o suprafata de

aerare mare

F. rar apare infarct alb ischemic – la batrani



F. rar apare infarct alb ischemic la batrani sclerohialinoza a arterei bronsice care nu mai permite decatgreu invazia sg in terit necrozat



INFARCT PULMONAR, HE, 4X



TUMORI BENIGNE



NEOPLAZIA

Neoplazia – ―crestere noua‖

Un neoplasm- o masa anormala de tesut

In contrast cu celulele normale celneoplazice: Autonome- cresterea este indep de fact de

crestere si de mecanism din tes normalExcesive –

D i t



Dezorganizate

NEOPLAZIA

Tumora – ―umflatura‖, tumefactie = neoplasm Benigne

MaligneCancer = tumora maligna

Oncologia – stiinta care studiaza tumorile (oncos

– gr. = tumor – lat = umflatura)



Tumori benigne Tumori maligne

Crestere lenta; Crestere rapida

Expansive Invazive

Supraf ext neteda, incapsulate Supraf ext neregulata Nu sunt

incapsulate

Omogene pe sectiune Pe sectiune – variabile

Culoare uniforma Culoare – variabila

Nu metastazeaza Metastazeaza

Seamana cu tes de origine Anaplazice – nu seamana cu tes de

orig

Nuclei normali ca forma si

marime Nc- atipici,

pleomorfi,hipercromatipici



Rare mitoze Numeroase mitoze, in gen atipice

Prognostic favorabil Pronostic rezervat

NEOPLAZIA

Metastaze prin 3 cai: Limfatic-

Hematogen Implantare in cav corpului

Carcinoamele metast prin limfatice, sarcoameleprin vasele de sange



NEOPLAZIA

Stadiul – determina extinderea sidiseminarea tumorii. Se utilizeaza TNM; T –

marimea tumorii ( 1-4), N – afectareganglionara(0-3), M – metastaze (0 negativ,1 pozitiv)

Gradul – exam micro; pe o scara de la I la III,bine dif, moderat dif, slab dif



NEOPLAZIA

Cea mai frecventaforma de cancer la

sexul F si M- cancerulde piele

Cea mai frecventacauza de moarte

Barbati Femei

Prostata (31%) San (31%)

Plamani (14%) Plamani (13%)

Intestin gros (10%) Intestin gros (11%)

Barbati Femei

Plamani (31%) Plamani (25%)



Prostata (11%) San (15%)

Intestin gros (11%) Intestin gros (11%)

VARIATII GEOGRAFICE ALE DIFERITELOR

TIPURI DE CARCINOAMEOrgan Tip de cancer Tari

Sistemul

degestiv

Esofag

StomacFicat

Colon

Iran, China, Africa

Japonia, Chile, IslandaAfrica sub Saha, Asia de SE

SUA, Europa V

Piele Melanom

Scuamos

Australia, SUA S

San Ductal/lobular SUA, Europa V



TUMORI BENIGNE

Nu sunt letale cu 2 exceptii: tumori cu localizari anatomice nefavorabile ce

cauzeaza compresie si disrugere a structurilor vitale. – tumori de glanda pituitara.

Tumori care produc hormoni in excessi cauzeazaderanjamente metabolice fatale – adenompancreas - hiperinsulinemie.



TUMORI MALIGNE

Note: Several terms are used in referring to malignanttumors:

– Cancer is the common term for all malignant tumors.

– Carcinoma is the common term for malignant epithelialtumors.

– Sarcoma is the common term for malignant nonepithelialtumors.

– Solid tumors are circumscribed tumors such ascarcinomas and sarcomas. – Non-solid tumors are systemic autonomous proliferations

of noncohesive individual cells such as occur in leukemias



of noncohesive individual cells, such as occur in leukemias

METASTAZAREA

Definition: Dissemination of tumor cells fromone part of the body to another remote

location, where they establish themselvesand grow into secondary tumors.

Note: Metastasis in a wider sense refers to

the spread of any disease process from onepart of the body to another



prostate, kidney, thyroid, and breastcarcinomas frequently metastasize into bone.

— Latent tumor cells: Isolated tumor cellsmay colonize an organ or tissue and remainlatent for 10 –20 years. Aggressive growthmay then occur for unknown reasons,

leading to late metastases (for example inbreast cancer).



PAPILOMUL

Este o tumoră benignă a epiteliului pavimentos (keratinizat sau nu), auroteliilor sau a epiteliilor metaplaziate pavimentos. Macroscopic, papilomul apare ca o creştere exofitică papilară, ―în fire de

iarbă‖, rugoasă sau netedă, cu un diametru de ~ 1-2 cm. Exista si papiloame cu model de crestere endofitic (papilom inversat) Papilomul poate fi:

sesil (bază de implantare largă, axul tumorii fiind paralel cu suprafaţa undes-a format) sau

pediculat (bază de implantare îngustă, axul tumorii fiind perpendicular pesuprafata unde s-a format)

unic sau multiplu. Microscopic, papilomul se caracterizeaza printr-o serie de proiectii

papilare, digitiforme, ce contin un ax conjunctivo-vascular tapetat de unepiteliu pavimentos cu: akantoza (ingrosarea stratului spinos) hiperkeratoza (ingrosarea stratului cornos)



hiperkeratoza (ingrosarea stratului cornos) papilomatoza (ingrosarea si inmultirea papilelor dermice)



PAPILOM, HE, 4X



PAPILOM



POLIPUL Polipul reprezinta o tumora benignă a epiteliului cilindro-cubic de pe

suprafaţa mucoaselor din organele cavitare, proeminând în lumenulcavităţilor (intestinale, endometriale, bronsice). Macroscopic, tumora poate fi unică (~ 50% din cazuri) sau multiplă, sesilă

sau pediculată, de obicei aşezată pe creasta pliurilor mucoaselor (cel maifrecvent recto-sigmoidiene), cu diametru de ~ 1-2 cm. Suprafaţa tumoralăeste în general netedă, umedă, lucioasă.

Microscopic, tumora este constituită din multiple lumene glandulare cucelule înalte, cu nuclei la polul bazal sau pseudo-stratificaţi, hipercromi şi cucitoplasmă bazofila in care pot persista mici picături de mucus.

La nivelul intestinului gros se descriu polipi non-neoplastici : hiperplastic juvenil

hamartomatos (din polipoza Peutz Jeghers), limfoid regenerativ (pseudopolipul inflamator din colita ulcerativa)

Polipi neoplastici: P li l d t



Polipul adenomatos Polipul vilos Polipul mixt.

POLIP



POLIP



POLIP ADENOMATOS VS POLIP VILOS, HE, 4X



POLIPOZA COLONICA



FIBROADENOMUL MAMAR

Este o tumoră benignă cu punct de plecare lanivelul epiteliului glandular mamar,caracterizandu-se printr-o proliferareadenomatoasă, înconjurată de o stromă

conjunctivă ce comprimă epiteliul. Este o tumorăhormono-dependentă, ce apare în perioada defertilitate a femeii, frecvent înainte de 30 de ani.

Se prezinta macroscopic, ca un nodul sferic (1 -5 cm), gri-albicios, de consistenţă fermă, binedelimitat, mobil la planurile supra- sau



, p psubjacente, care se dezvoltă frecvent în cadranulsupero-extern al sânului.

FIBROADENOM MAMAR

Microscopic, se constată spaţii glandulare delimitate deun epiteliu cubic, care are la periferie stratul de celulemioepiteliale.

Spaţiul glandular poate fi rotund, oval, regulat, fibreleconjunctive fiind dispuse concentric (fibroadenom pericanalicular ).

Uneori, lumenul canalicular este comprimat deproliferarea neuniformă a fibrelor conjunctive, cu aspect

de ―coarne de cerb‖ (fibroadenom intracanalicular ). IHC tumora este pozitiva la ER, PgR, CK – pentru

celulele epiteliale, actina, CD10 pentru celulelemioepiteliale



mioepiteliale

FIBROADENOM MAMAR, HE, 4X



FIBROADENOM MAMAR



HEMANGIOMUL

Hemangiomul este o tumoră benignă vasculara ce presupune proliferareade vase sangvine capilare (hemangiom capilar ) sau vase adulte(hemangiom cavernos , frecvent în ficat).

Macroscopic, apare subcutanat, pe mucoase, pe buze, în cavitatea orală

sau în viscere (ficat, splină, rinichi). Variază în talie de la câţiva milimetri lamai mulţi centimetri. La nivel cutanat are culoare roşie-albăstruie, putand fi plan sau tuberos .

Epiteliul de acoperire este de obicei intact. Un aspect particular il reprezintahemangiomul pielii la nou-născut (hemangiom juvenil), care creşte rapid încâteva luni, începe să regreseze la 1-3 ani şi dispare la 5 ani în proporţie de80%.

Microscopic, leziunea se caracterizeaza prin proliferarea unor vase cu peretiproprii, delimitati de endoteliu, ce formeaza mici cavităţi cu pereteunistratificat, dispuse plexiform, separate unele de altele prin ţesutconjunctiv. Lumenul cavităţilor poate conţine sânge.S t id ti d lt l ii d t li l i t titi ti



Se pot evidentia vase adulte cu nucleii endoteliului turtiti asezati pe omembrană bazală, sau capilare embrionare (cu endoteliu cu nuclei

proeminând în lumen). IHC tumora este pozitiva la CD34, CD31, FVIII

HEMANGIOMFicat Piele

HE, 10xCD34, 10x



TUMORA MIXTĂ DE PAROTIDĂ (ADENOMUL

PLEOMORF) Reprezintă 65-80% din tumorile glandelor salivare majore.

Apare cel mai frecvent în decada a 5-a şi a 6-a, cu o usoarapredominanţă feminină. De obicei este unică, dar poate fi

multiplă, uni- sau bilateral. Excizia tumorii poate fi dificilă prin învecinarea cu nervul facial

şi datorită micilor proiecţii ce se pot extinde la distanţă de masaprincipală. Recidivele sunt frecvente şi apar uneori după zecide ani de la prima excizie. Aproximativ 2% din adenoamele

pleomorfe, de obicei recidivante, se transformă malign. Macroscopic, tumora este fermă, elastică, nodulară, net

delimitată de o capsulă conjunctivă. Pe secţiune este albă saugri cu zone de aspect hialin sau mixomatos uneori ferma



gri, cu zone de aspect hialin sau mixomatos, uneori ferma,albastru translucid – zone condroide.

TUMORA MIXTA DE PAROTIDA



TUMORA MIXTA DE PAROTIDA, HE, 4X

se evidenţiază elementeepiteliale ce formează ducte,acini, tubi neregulaţi sauinsule, plaje celulare; frecvent

celulele mioepiteliale, mici, întunecate, fusiforme,mărginesc epiteliul cuboidal,creând două straturi distinctede celule. De asemenea, sepot evidentia arii de ţesut

mixoid lax care poate includeinsule cu matrice condroidă şi, mai rar, matrice osoasă.



TERATOMUL OVARIAN

Teratomul este o tumoră disembrioplazică (chistică în 95% din cazuri) cuoriginea în celulele germinale din două sau trei foiţe embrionare. Tumoraeste bilaterală în 10-15% din cazuri. Celulele diferenţiază spre variatestructuri somatice, producând ţesuturi ce pot fi identificate ca piele, muşchi,grăsime, epiteliu intestinal, dinţi, etc.

O formă particulară o reprezintă chistul dermoid ovarian în care diferenţierease face pe toate cele 3 linii embrionare, creând o tumora chistică delimitatăde ţesut epidermic şi a cărui conţinut este sebum, fire de păr, dinţi.

Chistul dermoid are un aspect chistic unilocular de dimensiuni variabile carela secţiune evidenţiază în centru o masă cu aspect de sebum, amestecatăcu multiple fire de păr şi uneori dinţi. După evacuarea conţinutului chistic,peretele apare subţire, opac, gri-alb cu zone calcificate, ce contin f ire de păr.

Microscopic, peretele chistului este compus din elemente diferenţiate deorigine ectodermică (epiteliu malpighian cu fire de păr şi rare glandesebacee), zone de origine endodermică (epiteliu cubic) şi structurimezodermale (muschi neted şi insule cartilaginoase).



TERATOMOVARIAN



TERATOM OVARIAN



LEIOMIOFIBROMUL UTERIN Leiomiofibromul uterin este cea mai frecventa tumoră benignă (apare la una

din 5 femei în perioada de fertilitate) hormono-dependenta. Poate fiasimptomatic, dar poate produce meno-metroragii sau dureri prin compresiavezicii urinare.

Macroscopic, tumorile sunt bine delimitate, rotunde, ferme, unice saumultiple cu variate dimensiuni (5 mm – 15 cm). În general se dezvoltă înmiometru, în mod excepţional în colul uterin sau în ligamentele uterine.

Tumorile pot fi localizate în miometru (intramurale), în apropierea seroasei(subseros) sau în apropierea endometrului (submucos). Pot proemina încavitatea peritoneală sau în cavitatea endometrială.

Pe suprafaţ a de secţiune, apare un model în vârtejuri pe seama benzilor demuşchi neted. Tumorile mari prezinta arii galben-brun-roşcate, moi

(degenerare chistică). La vârste avansate (când se produce o regresie înpostmenopauză) masele tumorale atrofiate tind să devină colagenice,hialinizate, şi uneori prezintă o calcificare parţială sau completă.

Microscopic se constata o proliferare leiomiomatoasa cu celule muscularenetede (cu nucleu ―in trabuc‖) dispuse in vartejuri sau fascicule, incluse intr-



netede (cu nucleu in trabuc ) dispuse in vartejuri sau fascicule, incluse intro stroma conjunctiva

LEIOMIOFIBROM UTERIN



HE,VG, 10X; ACTINA, 10X



TUMORI MALIGNE



CARCINOMUL BAZOCELULAR

Este o tumoră maligna, cu punct de plecare incelulele bazale epidermice, cu model decreştere infiltrativ şi ulcerantă, fără metastaze.

Apare cu predilecţie la faţă, la cei cu expunerecronică la soare şi cu tegumentele puţinpigmentate. Are potenţial de recurenţă dacă nueste excizat în totalitate, cu invazivitate locală.



Macroscopic, suprafaţaare aspectul unei papulesau este nodular cutendinţă la distrugerea

tesuturilor vecine (ulcusrhodens) şi se asociazăcu dilatarea vaselor dinderm (telangiectazii).Unele tumori conţin

pigment melanic(carcinom bazocelular sclerodermiformpigmentat) sau audiferentiere keratozica.



CC BAZOCELULAR

Microscopic, se constatăcordoane şi insule cudimensiuni variate, despărţitede ţesut conjuctiv fibros.

Celulele tumorale suntuniforme, asemănătoarecelulelor bazale ale epiteliuluimalpighian. Citoplasma estebazofilă, nucleii hipercromatici,

aranjaţi paralel ―în palisadă‖ laperiferia insulelor sau plajelor tumorale, iar in centru apare ozona compusa din celulecubice cu nucleu rotund



cubice cu nucleu rotund

central.

CARCINOMUL SPINOCELULAR (SCUAMOS)

Carcinomul spinocelular cutanat este o tumorămalignă epitelială a pielii cu punct de plecare in

stratul spinos, frecvent la persoane în vârstă.Se poate extinde atât pe cale limfatică, cât şihematogenă. Printre factorii favorizanţi senumără: expunerea la RUV, carcinogeneleindustriale, ulcere cronice, cicatrici vechi postcombustie, consumatori de tutun (în cavitateabucală)



bucală).

Macroscopic,leziunea se poateprezenta sub formade placă solzoasăroşie sau sub formanodulară, cu o

productie variabilă dekeratină(hiperkeratoză) cusau fără ulceraţii



sau fără ulceraţii

CARCINOM SPINOCELULAR, HE,

Microscopic, se observă plaje sauinsule separate de benzi conjunctive,compuse din celule poligonale, cucitoplasma eozinofila si nucleu central,ce amintesc de stratul spinos alepidermului. Pot fi prezente mitoze

atipice. Central apar mase sferice sau ovoide

eozinofile constituite din lameleconcentrice de keratină, în ―bulbi deceapă‖ sau ―perle‖ asemănătoarestratului superficial al pielii. Uneoridiferenţierea keratinei este incompletăşi mai rămân nuclei picnotici, iar

denumirea este de perle parakeratozice . Alteori diferenţiereaeste completă, folosindu-se denumireade perle ortokeratozice



SCHIRUL MAMAR

Este o tumoră malignă (carcinom ductal invaziv trabecular) cu reacţiedesmoplazica intensa a stromei la prezenţa celulelor tumorale. Histopatologic se caracterizează prin proliferarea malignă a celulelor

epiteliale ale unităţii ducto-lobulare terminale (TDLU). Localizareafrecventă este în cadranul supero-extern. Apare de obicei în jurul vârsteide 40-55 de ani, odată cu debutul menopauzei.

Tumora are o consistenţă ferma, nodulară, slab delimitată, cu diametruvariabil; la palpare sunt prezente aderenţe la structurile vecine, cufixarea la peretele toracic subjacent (muşchiul pectoral mare), producânddepresiuni cutanate cu aspect de “coajă de portocală” (pe seama stazeilimfatice datorită invaziei tumorale) şi retracţia mamelonului .

Masa tumorală pe suprafaţa de secţiune se prezinta ca o masa

albicioasa, cu contur neregulat, cu prelungiri in structurile adiacente,zone de necroză şi hemoragie, uneori focare de calcificare. IHC : ER, PgR, c-erbB2, bcl-2, EGFR, Ki-67, p53, TOP2a



CARCINOMUL MAMAR

Schir mamar

Schir



Limfangita carcinomatoasa(“coaja de portocala”)

CDI, HE, 4X

Microscopic, se remarcăprezenţa celulelor ductaletumorale, dispuse încordoane, cuiburi, tubi, fiind

separate de o stromăfibroasă. Celulele suntpoligonale sau cubice, aunuclei rotunzi, hipercromatici,iar invazia în spaţiileperivasculare şi perineuraleeste frecventă, ca şiintravascular (sangvin şilimfatic).



ADENOCARCINOMUL DE COLON

Este o tumoră epitelială malignă a mucoaseicolonului, rectul si sigmoidul fiind localizarea deelecţie (60-70%).

Macroscopic, tumora poate fi vegetanta,ulcerata sau infiltrativa. Culoarea tumorii estegri-rozată, marginile sunt proeminente, iar prin

infectarea tumorii şi prin pătrunderea îngrăsimea pericolonică şi în ganglionii limfaticiregionali, pot să apară abcese pericolonice sauperitonită



peritonită.



Microscopic, trecerea de la celulelemucoasei colonice la celuleletumorale este bruscă, acestea dinurmă avand tendinţa să formeze tubi(structura glandulară) de formă şidimensiuni neregulare (ADK binediferentiat), cu caracter invaziv, fărămembrană bazală; celulele tumoraleprezinta atipii nucleare şi mitoze.Celulele tumorale se pot dispuneuneori pe mai multe straturi, avândaspect de insule sau formează îninteriorul tubilor vegetaţii papilare.

Poate apare diferentiere scuamoasasau producere de mucus. Cele maifrecvente metastaze sunt in ficat.



ADK MUCINOS

ADK inel cu pecete



METASTAZE GANGLIONARE DEADENOCARCINOM

Împrăştierea la distanţă a celulelor tumorale malignede natură epitelială se face preferenţial pe calelimfatică.

Invazia ganglionară se face iniţial la nivel subcapsular (sinusurile marginale), apoi prin sinusurile medulareeste invadat tot parenchimul, care este în final înlocuitde întreaga metastază.

Macroscopic, în masa ganglionară apare un ţesutalbicios, omogen şi de consistenţă friabilă. Ariile denecroză şi hemoragie pot fi prezente.

Microscopic întreaga masă ganglionară cuprinde



Microscopic, întreaga masă ganglionară cuprinde

celule tumorale maligne dispuse în structuri tubularesau plaje.

MTS - CELULE ”INEL CU PECETE”, HE, 4X



SARCOMUL

Este o tumoră malignă primitivă cu originea în ţesutul conjunctivmezenchimal. Sarcoamele pot apare retroperitoneal, mediastinal, subcutanat,

la nivelul coapsei şi extremitaţile membrelor. Macroscopic tumora nu este încapsulată, este infiltrativă,

albicioasă, moale cu aspect de ―carne de peşte‖, cu arii dehemoragie şi necroză. Microscopic, se observa un ţesut dens în care elementele

fusiforme se aranjează în facicule şi vârtejuri, pe alocuri cuzone hemoragice. Celulele sunt de tip fusiform, alăturate,formând fascicule, având aspect de “oase de peşte” (“herring - bone”) sau aspect storiform (vârtejuri scurte), altele suntgigante, multinucleate cu aspect pleomorf.

Celulele tumorale au mitoze atipice frecvente şi monstruozităţinucleare, cu nuclei bizari, de aspect gigant, situaţi central saudi i if i it l i S ţiil l t



dispuşi spre periferia citoplasmei. Spaţiile vasculare sunt

lacune vasculare delimitate de celulele tumorale sau vase cupereţi discontinui conţinând hematii.

HFM, HE, 4X, 10X,



HERING BONES FIBROSARCOM



OSTEOCONDROSARCOMUL

Este o tumoră malignă primitivă a osului ce formeaza o matrice osteoida,uneori cu metaplazie condroida, frecvent la tineri (10-20 ani). Macroscopic, cele mai multe osteosarcoame apar la nivelul extremităţilor

oaselor lungi: extremitatea distală a femurului, extremitatea proximală atibiei, extremitatea superioară a humerusului şi extremitatea inferioara aradiusului si ulnei (regula: ―fuge de cot si se apropie de genunchi‖); 60-70%

din tumori apar la genunchi. În momentul diagnosticării, cel mai frecvent,tumora a distrus spongioasa medulară si a trecut în cortex şi periost. Laperiferie se observă travee osoase rectilinii (spiculi ososi) vizibile radiologic(triunghiul Codman ).

Tumora apare de culoare gri-alb (în centru), relativ omogenă, cu zone denecroză, hemoragii, zone de consistenţă moale, iar la periferie pot să aparăzone dense, albicioase şi de consistenţă dură (cartilaj sau osteoid).

Microscopic, pot fi remarcate travee osoase, delimitate la periferie de celulebombate fusiforme (osteoblasti maligni). Există si zone cartilaginoase: masăomogenă, palidă (condroid), în mijlocul căreia apar celule cartilaginoase cucitoplasma clară, câte 2-3 într-un condroplast. Vasele prezente nu au pereţiproprii, iar în lumenul lor pot fi prezente celule tumorale.



Histopatologic, osteosarcomul poate fi: osteoblastic, condroblastic,fibroblastic sau telangiectazic.

OSTEOSARCOM OSTEOBLASTIC, HE,10X

Femur



ALTELE

Morfopat Tot

Documents

Transcript of Morfopat Tot